Managementul eficient al conflictului

Managementul eficient al conflictului

Prof. dr. BADEA RALUCA GEORGIANA, COLEGIUL NAȚIONAL ALEXANDRU IOAN CUZA, PLOIEȘTI

În orice relație, stăpânirea eficientă a managementului conflictului este de o importanță imperativă. Ca dascăl este necesar să fii și un bun psiholog și să conștientizezi că unicitatea individului este generatoare de situații diverse ce se pot transforma în conflicte. O stimulare a autocunoașterii este relevantă în încercarea de a evita astfel de situații.
Fiind realiști, este improbabil ca un profesor care are vechime să nu se fi confruntat cu situații conflictuale. Personal, mi s-a întâmplat de mai multe ori, la nivele diferite de relaționare. Voi alege să dezbat un exemplu care mi-a adus mulțumire sufletească.
Îmi amintesc cu drag de primii ani de învățământ și sunt mândră de propria evoluție, provocările adesea reprezentând situații ce mi-au oferit nenumărate ocazii de a-mi exersa abilitatea de a gestiona situații conflictuale. Unul dintre momentele care m-au marcat a fost cel din primul an în liceul în care profesez. Trecând de la nivel gimnazial, la liceu, am avut câteva emoții în ceea ce privea adaptarea. Am descoperit însă că, atunci când îți iubești meseria, o faci bine în orice context.
Pe urmele retrospectivei mă regăsesc timid intrând la o clasa de profesională unde fusesem atenționată că există un elev recalcitrant care poate deveni chiar violent. Mi-am desfășurat secvența orei, în mod obișnuit, cum o făceam când preluam o clasă nouă inițiem un dialog în care ne cunoșteam, după ce spargem gheața, vorbindu-le pe scurt despre mine și impulsionându-i să vorbească despre ei înșiși. Am fost surprinsă să văd că băiatul despre care aflasem că este foarte vocal, stătea într-o poziție inertă. M-am făcut că nu observ și i-am sărit banca, fără a insista să ia parte la dialog. Intrigat, pe la finalul lecției a început să vorbească fără a i se cere și am reușit să gestionez reacția violent verbală a colegilor, cerându-le să respecte regula respectului mutual pe care o stabilisem la începutul orei. Au urmat câteva ore în care m-am luptat să-l fac să aibă încredere în mine și să înțeleagă că sunt acolo și pentru el, oricând simte că are nevoie. Într-una dintre pauze m-a abordat când eram în curtea școlii și mi-a dezvăluit situația dificilă cu care se confrunta acasă. A plâns, l-am îmbrățișat și i-am explicat de ce am eu încredere în el și știu că poate avea și el în sine. Din acel moment, copilul s-a metamorfozat la orele mele și și-a asumat cu foarte mare conștiinciozitate - valorificarea prin transformarea problemei în soluție- rolul de mediator al conflictelor din clasă. A durat ceva timp pentru a își schimba atitudinea și la majoritatea dintre celelalte ore, dar a reușit și chiar s-a și angajat pentru a-și ajuta familia, înțelegând că are puterea să-și schimbe viața. De câte ori îl reîntâlnesc- lucrează foarte aproape de casa mea, am o senzație de mulțumire sufletească, trăire care îmi confirmă de fiecare dată că mi-am ales profesia care mi se potrivește cel mai bine.
Copiii sunt cele mai nealterate ființe și este imperativ să înțelegem că una dintre principalele cauze ale comportamentului negativ o reprezintă un dezechilibru emoțional pe care avem puterea să îl anihilăm printr-un dialog constructiv și o atitudine profund umană în fața clasei. Acesta este unul dintre motivele pentru care profesia de dascăl este imperativ a fi exersată doar corelată cu dragostea pentru copii și conștientizarea rolului major pe care îl avem în evoluția întregii planete.
În concluzie, situațiile conflictuale pot fi gestionate cu succes când se descoperă și anulează cauzele, nu prin instaurarea unei relații dezechilibrate/susținute de pedeapsă, iar procesul educativ este recomandat a avea la bază o cultură ce dezvoltă ideea conform căreia orice experiență poate deveni constructivă, în funcție de unghiul din care este analizată.