Maternanța, formă pentru îndeplinirea umanului din copil

Gând de copil :
Lumea în care învăț repede și ușor e lumea plină de iubire
și joc....

Copilul, educabilul actual, atât de activ, curios cu mintea
predispusă să recepteze și să integreze noul cu ajutorul
imaginilor rapide, a clipurilor video, a stimulilor puternici,
uneori epuizant pentru adultul de alături, el e cel care are
nevoie de protecție fizică și emoțională, e cel care are
dreptul de a fi asistat şi susţinut de educator, de a fi îndrumat
cu competență , dragoste, respect și cu un grad de adaptabilitate
la tot ce deține el, atât cognitiv, cât și emoțional, social,
relațional. El e cel care are nevoie de fragmentare a sarcinilor/a
cerințelor, de feed-back imediat, de stabilire de mize și misiuni
în învățare.
Există o singură cale eficientă prin care poți să ajungi la la
un nivel maxim de conectare, o relație de “maternanță”.
Maternanța presupune împărtășirea emoțiilor, cunoaștere,
comunicare iubire, identificare/recunoaștere a predispozițiilor
cognitive, apreciere. Pentru îndeplinirea umanului din copil,
singura formă acceptată e cea maternantă. Preocuparea dascălului
e de a aloca câmpul subiectiv copilului , a se centra cu toate
simțurile asupra acestuia, a se acorda afectiv cu acesta.
Copilul se vede în chipul adultului. El simte aprecierea,
suținerea, încurajarea, îndrumarea sau orice altă trăire
generată sau raportată le el.
Principiul matern este plin de conţinut, de sprijin și suport,
grefându-se armonios pe principiul feminin al receptivităţii. Dar
acest principiu devine, prin esența lui, reglator. Mama vine în
ajutorul, întâmpină, leagă, uneşte.
Un mediu favorabil pentru dezvoltarea copilului va răspunde tuturor
acestor necesităţilor copilului în acelaşi timp. Principalele
acţiuni de îngrijire vor include, cel puțin, asigurarea
securităţii, oferirea căminului/mediului de învățare cald
și primitor, comunicare şi stimulare, joc, socializarea copilului.

Educabilul are dreptul de a avea acces la toate materialele şi
resursele educaţionale, de a fi asistat şi susţinut de un
educator competent, dreptul de a fi tratat cu respect şi
corectitudine, de a participa la procesul educaţional.
El va beneficia de oportunităţi de a-şi dezvolta deprinderi, de
încurajare de a de a se exprima, de activităţi care vor dezvolta
un sentiment de autoritate, priceper, de ocazii de a învăţa să
coopereze, să ajute, să împartă cu alţii, de explorare prin
intermediul acţiunii, de aplicarea aptitudinilor, de oportunităţi
de a alege şi a-şi asuma responsabilităţi, de încurajare de
a-şi dezvolta autocontrolul, cooperarea şi determinarea de a
realiza proiecte, de susţinerea sentimentului propriei valori și
stimularea creativităţii.

Toate aceste aspecte prezentate anterior nu spun că actul didactic
trebuie să fie organizat numai din zona nevoilor lor de stimulare
constantă, rapidă și aducătoare de plăcere. Elevul capabil de
învățare durabilă este cel care ajunge să iasă din zona de
confort, să urmărească o sarcină pe termen lung, să proceseze
cerințe duble sau triple și să dezvolte raționamente, analiză,
reveniri asupra propriei gândiri.
Abordările actuale trebuie să plece de la recunoașterea
predispozițiilor cognitive hrănite deja de media, de lumea
exterioară și să ghideze copilul către căi de cercetare și
lucru nedescoperite de el spontan. Trecerea de la un nivel la
celălalt al învățării se face prin conectare și reguli ”fair
play”.
Activitățile pot pleca de la elementul de fascinație /
curiozitate/ interes/ o surpriză , dar trebuie, cumva, să se
îndepărteze treptat de la acesta, pe căi susținute de
imaginație proprie sau pe trasee raționale din ce în ce mai
ramificate.
Pentru a dezvolta operațiile gândirii și nivelul
raționamentelor, e preferabil ca sarcinile de lucru să fie
organizate în doze scurte, clare, de câte 5-10 min, cu feed-back
imediat și cu criterii de notare elaborate anterior, împreună cu
elevul.
Actualul copil are nevoie de stabilire de și de laude pentru
comportament stabil sau autocontrol. Copiii au nevoie de laude ale
eforturilor, nu ale rezultatelor, el are nevoie ca în mediul
educațional/clasă să existe.
Îi încăâtă și îi capacitează câte un element de noutate
periodic ( în modul de aranjare a mobilierului / în bogăția de
material didactic / de strategie a dascălului). Elementul
”wow” le stârnește atenția și instigă curiozitatea.
Rolul social atribuit în oră: ”vorbitor”, ”interogator”,
”corector”, ”contrazicător, întrebările care le hrănesc
”ego-ul”: ”tu ce părere ai?”/”ce te face să crezi
asta?”, momentele de deplasare, cu un scop anume, din bancă, de
regrupare, de schimbare de rol și elemente care-i mențin activ
și-i rup de monotonie.
Copilul de astăzi are nevoie să plece de la noțiunile lui de
interes, de la relavant pentru viața lui, de la experiment. El are
nevoie ca toate criteriile de evaluare să fie dinainte stabilite
pentru munca lui, clar și transparent, astfel încât să se poată
aprecia singur.
Ei învață cel mai bine în grup și dacă sunt puși să îi
învețe pe alții. Au gândire stelară sau în rețea. Se
plictisesc dacă nu există conexiuni între informații către
toate domeniile de activitate sau de cunoaștere; au nevoie de
provocări cognitive în ritm susținut, au nevoie de trăiri
puternice ca să rețină informație. Emoționalul este fundamental
pentru memorie și energia de lucru.
Învață făcând lucruri cu mâinile – modelând structuri,
machete, instalații; Învață negociind, selectând, exprimând
opinii personale.
Dacă copilul, reuşind să stabilească relaţii emoţionale
satisfăcătoare, îşi dezvoltă capacitatea de a relaționa şi a
întreţine relaţii educative solide.. Copiii stimulaţi pozitiv,
înregistrează succese şcolare mai bune, cu o frecvenţă mai
bună.
Copiii educați în principiul maternanței de către adulți care
comunică şi și sunt pliați pe nevoile celor mici , sunt acei
copii care-și vor descoperi ulterior sinele ( împlinirea) și nu
ego-ul ( afirmarea).

Bibliografie:
Ghidul cadrelor didactice pentru educaţia timpurie şi
preşcolară, Ministerul Educaţiei şi Tineretului al Republicii
Moldova¸UNICEF
PISA, 2012