METODE INTERACTIVE PENTRU DEZVOLTAREA GÂNDIRII CRITICE

METODE INTERACTIVE PENTRU DEZVOLTAREA GÂNDIRII CRITICE
LA PREŞCOLAR

Prof. Cioflica Smaranda
Grădiniţa P.P. “Floare de colţ” Brad, Jud. Hunedoara

Dezvoltarea gândirii critice constituie un obiectiv important, de tip formativ şi se realizează prin folosirea cu precădere a unor strategii interactive care îi scot pe copii din ipostaza de obiect al formării şi îi transformă în subiecţi activi, coparticipanţi la propria formare.
„A gândi critic” înseamnă a emite judecăţi proprii, a susţine propriile idei, a accepta părerile altora, a recunoaşte cu simţul răspunderii propriile greşeli, a le corecta, a primi ajutorul altora şi a-l oferi celor care au nevoie de el.
Gândirea critică se formeaza printr-un proces lung, pe parcursul căruia copiii îşi formează mai multe deprinderi:
- de a interacţiona cu informaţia în mod activ,
- de a pune sub semnul întrebării informaţiile,
- de a aduce argumente pro şi contra,
- de a genera noi idei.
Gândirea critică are la bază reactualizarea cunoştinţelor, analizarea diferenţelor, observarea relaţiilor cauză-efect, extragerea ideilor din exemple, susţinerea ideilor cu exemple şi evaluarea informaţiilor în funcţie de valoarea de adevăr, de utilitate, de efectele pozitive sau negative.
Încă de la vârstele timpurii metodele interactive de grup sunt instrumente didactice care favorizează interschimbul de idei, de experienţe, de cunoştinţe, fiind modalitaţi moderne de stimulare a învăţării şi dezvoltării personale, care presupun creearea de situaţii de învăţare centrate pe disponibilitatea şi dorinţa de cooperare a copiilor, pe implicarea lor directă şi activă, o învăţare prin colaborare, prin comunicare, prin confruntarea ideilor, pe influenţa și interecțiunea membrilor unui grup.
Învăţarea prin metode interactive de grup dezvoltă gândirea democratică a copiilor, prin exersarea gândirii critice, deoarece copiii învaţă să accepte şi să analizeze toate ideile propuse, nu pe cel care le-a emis, învaţă să critice comportamentul unui personaj din poveste, sau faptele unui copil, nu critică copilul sau personajul respectiv.
Una din condiţile de dezvoltatre a gândirii critice este implicarea activă a copiilor în realizarea unei învăţări prin colaborare şi cooperare. “Activ” este copilul care depune efort de reflecţie personală, care intreprinde o acţiune mintala de căutare, de cercetare şi redescoperire a adevărurilor, de elaborare a noilor cunoştinţe.
METODA „PĂLĂRIILOR GÂNDITOARE” este o tehnica de stimulare a creativitatii copiilor si se bazeaza pe interpretarea de roluri in functie de palaria pe care o poarta. Pentru a genera mai multe idei este bine ca tot grupul sa poarte aceeiasi palarie. Copiii sunt liberi sa spuna ce gandesc, dar sa fie in acord cu rolul pe care-l joaca. Culoarea palariei este cea care defineste rolul:
 Pălăria albă – este povestitorul, cel ce redă pe scurt conţinutul textului, exact cum s-a intamplat actiunea, este neutru – informeaza
 Pălăria albastră – este liderul, conduce activitatea. Este pălăria responsabilă cu controlul discutiilor, extrage concluzii – clarifica
 Pălăria roşie – îşi exprimă emotiile, sentimentele, supararea, faţă de personajele întâlnite, nu se justifica – spune ce simte
 Pălăria neagră – este criticul, prezinta aspectele negative a intamplarilor, exprima doar judecati negative – identifica greselile
 Pălăria verde – este gânditorul, care oferă soluţii alternative, idei noi,da frau imaginatiei {Ce trebuie facut?} – genereaza idei noi
 Pălăria galbenă – este creatorul, simbolul gândirii pozitive şi constructive, exploreaza optimist posibilitatile, creează finalul – efortul aduce beneficii.
Povestire: „Cei trei purceluşi”, poveste populară.
Materiale: 6 pălării, fiecare având câte o culoare: alb, roşu, galben, verde, albastru şi negru.
S-au format 6 grupuri de copii care s-au aşezat la măsuţele cu pălăriile colorate. Am explicat acestora că sub fiecare pălărie, vor găsi soluții, răspunsuri la întrebări, se vor consulta și vor interpreta același rol fie completându-se, interpretând pe rând sau fiind reprezentați de un lider.
Am explicat apoi, rolurile fiecărei pălăriuţe în parte şi pentru a fi în sprijinul copiilor, am venit cu întrebări ajutătoare pentru fiecare pălăriuţă:
 Pălăriuţa albă - Ce informaţii avem (ce ştim) despre purceluşii din poveste?
Gânditorul pălăriuţei se concentrează şi relatează exact faptele din poveste.
 Pălăriuţa roşie - Spune ce simţi despre faptul că lupul a vrut să mănânce purceluşii...
Gânditorul pălăriuţei roşii spune: Aşa simt eu în legătură cu… sau Nouă nu ne-a plăcut cum au procedat purceluşii... sau Voi cum aţi fi procedat?
 Pălăriuţa neagră - Când au greşit purceluşii?
Gânditorul pălăriuţei negre punctează ce este rău, incorect. Explică ce nu se potriveşte şi de ce ceva nu merge, care sunt riscurile, pericolele, greşelile purceluşilor. Purceluşul cel mic şi mijlociu a greşit pentru că....
 Pălăriuţa galbenă - Ce învățăminte au tras purceluşii din ce li s-a întâmplat?
Gânditorul pălăriuţei galbene se concentrează asupra aprecierilor pozitive, găseşte beneficii.
 Pălăriuţa verde - Ce i-ați sfătui voi pe purceluşi ca să nu se mai repete întâmplarea prin care au trecut? Cum ar fi trebuit să procedeze? Voi cum ați fi procedat?
Gânditorul pălăruţei verzi oferă soluţii.
 Pălăriuţa albastră – Este bine că fratele cel mare al purceluşilor şi-a ajutat fraţii? Cu ce personaj din poveste aţi vrea să semănaţi şi de ce?
Cu ajurorul acestei pălăriuţe am realizat un mic rezumat al concluziilor tuturor celorlalte pălării, fiecare având dreptul să îşi spună părerea despre ideile emise.
În timpul jocului, pentru a-i încuraja pe copii, am folosit formule de genul: Hai să încercăm şi pălăria verde...., Căutăm idei noi..., sau Să lăsăm pălăria neagră, s-o probăm pe cea galbenă etc.
TEHNICA „COPACUL IDEILOR” presupune munca în grup. Este o metodă grafică în care cuvântul cheie este scris într-un dreptunghi (pe trunchiul copacului), în partea centrală. De la acest dreptunghi se ramifică, asemenea crengilor unui copac, toate cunoştinţele evocate. Această formă de activitate în grup este avantajoasă deoarece le propune copiilor o nouă formă de organizare şi sistematizare a cunoştinţelor.
Joc didactic: „Drepturile copilului la protecţie” (identitate, egalitate, protecţie, îngrijiri speciale, cultură)
Pe un panou am aşezat silueta unui trunchi de copac pe care se va forma „Copacul ideilor”.
Pe o măsuţă am aşezat jetoanele cu drepturile la protecţie: identitate, egalitate, protecţie, îngrijiri speciale şi cultură, iar pe altă măsuţă etichetele pe care sunt scrise cuvintele cu cele 5 drepturi (cu litere mari de tipar).
Am împărţit copiii în 2 echipe. Am propus un reprezentant dintr-o echipă să aleagă o etichetă, am citit cuvântul de pe aceasta, cu voce tare, şi am aşazat-o deasupra copacului, pe primul rând al acestuia. Copiii din această echipă au explicat ce însemnă acel drept. Ex.: Pe etichetă scrie cuvântul IDENTITATE, ce ştiţi voi despre acest drept? Am rugat copiii din cealaltă echipă să caute imaginile care reprezintă raspunsul la întrebare. I-am ajutat şi i-am îndrumat, le-am citit explicaţiile de pe jetoane. Aceste jetoane au fost aşezate pe rândul al doilea, în dreptul etichetei corespunzătoare.
Jocul a continuat până când s-au epuizat toate jetoanele cu drepturile copiilor la protecţie.
METODA CIORCHINELUI este o tehnică care exersează gândirea liberă a copiilor asupra unei teme şi facilitează realizarea unor conexiuni între idei pe baza găsirii altor sensuri ale acestora, actualizând cunoştinţele anterioare.
Joc didactic: „Cum petrec timpul cu familia mea?” (activităţi desfăşurate împreună cu familia - acasă, în aer liber, în vacanţe/excursii)
Am prezentat copiilor 3 plicuri în care sunt jetoane reprezentând activităţi pe care le desfăşoară copiii împreună cu părinţii lor.
Din primul plic am scos imaginea reprezentând o familie, care a fost aşezată în mijlocul unui panou.
În plicul al 2-lea copiii au descoperit imagini reprezentând activităţi pe care le desfăşoară copiii împreună cu familia lor: acasă, în aer liber, în vacanţă sau alte activităţi. Am solicitat copiilor să aleagă câte o imagine să descrie activitatea şi să o aşeze în jurul imaginii centrale, formând astfel un ciorchine.
Am deschis plicul cu numărul 3 şi am aşezat jetoanele pe o măsuţă, amestecate. Copiii au ales câte un jeton, au denumit elementele ilustrate şi au discutat despre ele.
Apoi, am cerut copiilor să grupeze jetoanele după diferite criterii. Ex.: “Cum petrecem timpul acasă?”, “Cum petrecem timpul în parc?”, “Cum petrecem timpul în excursii/vacanţă?”, “Ce alte activităţi mai desfăşurăm împreună cu familia?” - mergem la medic, la spectacol, teatru, la cumpărături etc. Copii s-au grupat după imaginile care reprezentau cerinşa formulată de educatoare.
La finalul jocului, copiii au fost încurajaţi să vorbească despre cum s-au simţit împreună, despre ce au învăţat nou din acest joc, despre cum au petrecut o activitate împreună cu familia lor.
TEHNICA VISELOR este o tehnică bazată pe meditaţie în care copilul îşi lasă în voie imaginaţia să lucreze pentru a exprima ceea ce a gândit că poate face în viitor, apoi comapră visul cu realitatea.
Joc didactic: „Familia mea”
Varianta 1 - „Sunt fericit cu familia mea!”
Lingviştii - „Realizează o poveste în care să descrii o plimbare în parc cu familia ta”;
Arhitecţii - „Construieşte casa în care locuieşti”;
Naturaliştii - „Imaginează-ţi/descrie cum participi, împreună cu familia ta la îngrijirea grădinii cu flori sau a plantelor din apartamentul tău”.
Kinestezicii - „Imaginează-ţi cum ai dori să fie de ziua ta de naştere”
Varianta 2 - „De-a visul” - copiii se prefac că dorm, ascultă începutul unei poveşti spuse de educatoare, apoi trec la măsuţe şi desenează „visul” sau îl continuă.
În condiţiile unui învăţământ modern, în care demersul didactic trebuie să formeze o flexibilitate a competenţelor copiilor, folosirea metodelor interactive pentru dezvoltarea gândirii critice devine o necesitate.
Metodele interactive de grup promovează interacţiunea dintre minţile participanţilor, ducând la o învăţare mai activă şi cu rezultate evidente.
Utilizarea metodelor interactive de predare-învăţare-evaluare în activitatea didactică contribuie la îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv-educativ: dezvoltarea motivaţiei pentru învăţare; dezvoltarea gândirii critice; angajează intens toate procesele pshice de cunoaştere; asigură copilului condiţiile optime de a se afirma individual şi în echipă.
Învăţarea gândirii critice la vârsta timpurie este eficientă dacă sunt respectate anumite condiţii:
- crearea unor situaţii de învăţare şi alocarea timpului necesar;
- încurajarea copiilor să gândească independent, să speculeze, să reflecteze;
- acceptarea diversităţii de opinii şi idei;
- implicarea activă prin confruntare de idei, cooperare şi colaborare pentru găsirea soluţiilor adecvate;
- convingerea copiilor că nu vor fi ridiculizaţi pentru opiniile exprimate;
- încrederea în capacitatea fiecăruia de a gândi în mod critic;
- aprecierea pozitivă a gândirii critice.

Bibliografie:
Dumitru,I.A. – “Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă”, Editura de Vest,Timişoara, 2000;
Schean,Ioan – “Gândirea critică: metode active de predare- învăţare”, Editura Dacia Educaţional, 2004;
Cioflica,S., Contoman,E., Dosa,D., - “Poveştile ne învaţă lucruri bune despre viaţă”, Editura Tehno-Art, 2015;
Preda,V., Cioflica,S. – “Familia, universal copilăriei”, Editura Tehno-Art, 2015;
Preda,V., Cioflica,S. – “Drepturile copiilor pe înţelesul lor”, Editura Tehno-Art, 2016.