MIȘCARE, DEZVOLTARE, SĂNĂTATE PRIN ACTIVITĂȚI SPECIFICE CU PREȘCOLARII

MIȘCARE, DEZVOLTARE, SĂNĂTATE PRIN ACTIVITĂȚI SPECIFICE CU
PREȘCOLARII

PROF. DRONCA ELENA – CRISTINA
GRUPA MICĂ B
GRĂDINIȚA P.P. FURNICUȚA ARAD

„Copilul este un atlet dotat cu o mare energie”. Van Aaken

Educaţia fizică a copiilor preşcolari are ca scop educarea
unei generaţii de tineri sănătoşi, viguroşi, rezistenţi şi
puternici.
Pe lângă activităţile desfăşurate în mediul familial,
grădiniţa este instituţia în care copiii pot să-şi satisfacă
dorinţa de mişcare, locul unde se realizează exerciţiile şi
jocurile necesare pentru dezvoltarea lor fizică.
La intrarea în grădiniţă bagajul de deprinderi motrice al
copilului este redus, însă pe parcursul activităţilor de
educaţie fizică acesta se va îmbogăţi, deoarece jocul îl
ajută să-şi controleze pornirile şi sentimentele.
În grădiniţa de copii cele mai importante forme ale practicării
educaţiei fizice sunt următoarele: activităţi frontale de
educaţie fizică, gimnastica de înviorare, plimbările,
excursiile, jocurile sportive, dansurile şi alte forme în afara
activităţilor obligatorii: serbări sportive, întreceri şi
concursuri sportive, demonstraţii sportive.
Forma de bază în cadrul grădiniţei de copii este activitatea
obligatorie-frontală de educaţie fizică. Mijlocul fundamental şi
preponderent folosit în toate activităţile de educaţie fizică
este exerciţiul fizic care are la orice vârstă, dar mai ales în
perioada de creştere, un puternic rol educativ. Executând regulat
exerciţii fizice corespunzătoare vârstei, copiii îşi
perfecţionează o serie de deprinderi motrice aplicative necesare
în viaţă: mersul, alergarea, săritura, echilibrul, căţărarea,
aruncarea şi prinderea etc.
Activităţile de educaţie fizică din grădiniță pot avea ca
teme de bază, în afară de exerciţii fizice sau jocuri de
mişcare, dansuri populare şi dansuri tematice.
Dansurile, în general, dezvoltă copiilor simţul ritmului,
capacitatea de coordonare a mişcărilor, gustul pentru frumos,
pentru armonie. Prin dansul tematic formăm şi educăm copiii
pentru dobândirea eleganţei, graţiei şi bunelor maniere în
comportament, pentru exprimarea sensibilităţii, siguranţei şi
expresivtăţii copiilor.
Dansul trebuie să pună în evidenţă calităţile copiilor,
personalitatea acestora, să transpună în roluri prezentând
diverse personaje cunoscute, să trezească dorinţa şi interesul
în mânuirea unor obiecte. În corelaţie cu toate acestea trebuie
selectată o muzică adecvată, sonoră, armonioasă, vioaie.
Aceasta trebuie să asigure o stare emoţională şi să contribuie
la dezvoltarea simţului ritmic.
Alegerea şi îmbinarea exerciţiilor trebuie făcută în aşa fel
de către educatoare încât acţiunea lor să antreneze întregul
organism al copiilor.Un bun educator nu poate fi decât acela care-l
învaţă pe copil să devină o persoană puternică şi
responsabilă, armonios dezvoltată, fizic şi psihic.
În privinţa dezvoltării psihice optime, mişcarea efectuată sub
forma unor exerciţii fizice susţinute, conduce la obţinerea
echilibrului psihic, autocontrolului, creşterii aprecierii de sine,
dobândirii încrederii în forţele proprii. Pentru o viaţă
sănătoasă şi pentru un organism îngrijit, este necesar ca orice
copil să fie învăţat să respire corect.
Sarcina principală a educaţiei fizice la preşcolari este formarea
poziţiei corecte a corpului, aceasta fiind absolut necesară atât
pentru dezvoltarea mişcărilor tot mai complexe folosite de copii,
cât mai ales din considerente de sănătate, ca premiză a
creşterii şi dezvoltării normale în continuare.
Spre deosebire de celelalte activităţi, activitatea de educaţie
fizică presupune instruirea şi formarea copilului în şi prin
mişcare. Exerciţiul fizic stimulează nu numai respiraţia, ci şi
circulaţia sanguină care întăreşte şi dezvoltă sistemul
muscular şi osos şi realizează puntea de legătură între
gândire şi acţiune.
Piaget a demonstrat că există un raport între motricitate şi
inteligenţă. La vârsta preşcolară interesul copiilor pentru
mişcare în general, şi jocuri şi exerciţii în special, este
foarte mare.
Pentru o dezvoltare fizică şi psihică optimă influenţa aerului
curat, luminii şi soarelui în timpul desfăşurării jocurilor de
mişcare este de o mare importanţă.
Respectarea disciplinei colectivului, regulilor de întrecere,
asumarea unor sarcini în cadrul colectivului, integrarea în
colectiv, spiritul competitiv reprezintă doar câteva din
caracteristicile jocului.
Jocurile de mişcare au ca element caracteristic de desfăşurare
întrecerea, care impune existenţa unui fond de deprinderi şi
calităţi motrice temeinic consolidate. Întrecerea sporeşte
interesul copiilor pentru activitate, le mobilizează forţele şi-i
stimulează.
Activităţile de educaţie fizică şi sport au fost introduse în
grădiniţă pentru că se cunoşteau efectele lor benefice atât
asupra dezvoltării fizice a copiilor cât şi a celor psihice: îi
pe copii să se maturizeze emoţional, relaţionează mai bine cu
anturajul, le dezvoltă simţul tactic şi solidaritatea. De
asemenea, sportul este benefic pentru copiii timizi, închişi în
ei, care în acest fel îşi pot ,,elibera” personalitatea.
Jocurile desfăşurate în grădiniţă contribuie la creşterea
capacităţii fizice şi intelectuale a copiilor, la dezvoltarea lor
armonioasă, deoarece stimularea practicării activităţii fizice
este un obiectiv prioritar, iar succesul în atingerea sa este o
garanţie pentru sănătatea viitoare.

Bibliografie:
,, Metodica predării educaţiei fizice în grădiniţa de
copii’’- manual pentru liceele pedagogice de educatoare, Editura
Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1985