Modalități eficiente de abordare a educației prin derularea proiectelor educaționale

Modalități eficiente de abordare a educației prin derularea
proiectelor educaționale
Prof Inv Preșcolar Ungureanu Nicoleta Alexandra
Grădinița cu Program Normal Pănătău, Județul Buzău

Prezentul text își propune să identifice punctele forte și
minusurile metodei proiectelor educaționale în activitățile
desfășurate cu preșcolarii dar și identificarea unor potențiale
soluții ale eventualelor minusuri identificate.
Lumea se află în continuă schimbare și odată cu ea și
sistemul de învățământ cu tot ce presupune acesta.
Învățământul are menirea de de a asigura pentru fiecare copil
cadrul potrivit pentru a crește și a se dezvolta respectând
ritmul propriu al copilului, spre a deveni un adult echilibrat
într-o societate ce tinde spre ideal. Pentru a reuși în acest
demers, se caută permanent metode adecvate situației existente
pentru atingerea scopului stabilit. Astăzi vom vorbi despre metoda
proiectelor educaționale despre care s-a spus că este metodă cel
mai evident centrată pe elev și de ce nu, cea mai în
răspândită în rândul activităților cu preșcolarii
Metoda proiectelor este chiar abordarea educațională ideală
, propusă și de programă școlară. Este deci considerată cea
mai eficientă strategie de învățare și evaluare. Această
metodă presupune muncă în echipă dar și individuala iar
copilului îi este permis să interacționeze direct cu mediul sau
mijloacele de bază al procesului de
predare-învățare-evaluare.În cadrul metodei proiectelor
educaționale, activitățile se construiesc ținând cont de
particularitățile de vârstă și nivelul de dezvoltare al
copiilor. Săptămânal se întocmește o hartă a proiectului cu
ajutorul căreia se stabilesc obiectivele urmărite, resursele
materiale de care avem nevoie dar și umane pentru realizarea
activităților prinse în proiectul educațional.
Metoda proiectului educațional nu presupune ca educatoarea să
aibă rol de șef ci de coordonator, ghid al întregii echipe.
Parte a echipei implicate într-un proiect educațional pot fi
și părinții sau reprezentații comunicații locale, orice
persoană ce poate influența pozitiv procesul educativ.
Punctul central al metodei proiectului este dat de temă,în
jurul acesteia se poate lucra apelând la multiple discipline,
asigurând în acest fel o plajă largă de achiziții pentru copiii
ce desfășoară activități prin intermediul metodei proiectului.
Acest tip de abordare a învățării stimulează gândirea
interdisciplinară, încurajează un mod de abordare a problemelor,
unitar, integrat.
Totuși să nu ne imaginăm că această metodă este perfectă,
întâmpinăm și în cadrul utilizării acestei metode problem e
iar una dintre aceste probleme mari, deloc de neglijat, o
reprezintă necesarul de resurse foarte mare pe care uneori ne este
imposibil să îl strângem pentru a pune la punct un proiect
educațional așa cum se cuvine și să obținem cele mai bune
rezultate.
O altă problemă întâmpinată în desfășurarea proiectelor
educaționale este timpul insuficient. În România fiecare copil de
la grupă, beneficiază în medie de 10-15 minute din timpul
educatoarei. O singură educatoare este insuficientă la o grupă de
aproximativ 20 de copii și trebuie să ținem cont că există
grădinițe unde grupele trec și de acest număr.
Cum ar putea o educatoare să împartă 20 de copii în grupe, să
mențină ordinea, să trezească interesul fiecărui copil în
parte pentru o activitate și în același timp să se și asigure
că nu există pericole atunci când aceștia explorează,
cercetează și au nevoie de supraveghere, lămuriri, explicații?
Este limpede că din acest punct de vedere, o parte dintre copii
rămân nesupravegheați sau neangajați în activitate ( în
așteptare) și fie vor deranja activitatea celorlalți, fie vor fi
puși în pericol sau de ce nu pierd timp prețios în loc să il
folosească corespunzător.
Statul ar trebui să regândească cumva legile și să permită
reconfigurarea claselor. Alocarea unor fonduri suplimentare pentru
desfășurarea acestui tip de activități trebuie să reprezinte o
prioritate căci nu putem desfășura activități pe banii
părinților sau din buzunarul propriu și nu este corect nici să
nu le desfășurăm deloc pentru că statul nu ne ajută deși are
această obligație și teoretic și interes să o facă.
O altă problemă ivită în desfășurarea activităților prin
metoda proiectelor educaționale apare în acele cazuri în care
grupele sunt combinate. În planificarea și desfășurarea acestor
tipuri de activități, educatoarea are obligația să țină cont
de particularitățile de vârstă ale fiecăruia și în acest caz
copiii vor primi sarcini de dificultate diferită, însă unii vor
rezolva mai repede sarcina primită, alții mai greoi și ajung să
necesite sprijin din partea cadrului didactic. Cât timp educatoarea
este preocupată să îi ofere ajutor unui copil, cu toată
priceperea si dăruirea educatoarei, alt copil beneficiază de timp
mort, ceea ce nu e tocmai corect. Încă o data subliniem că nu
este suficient să existe o educatoare la o grupă de 15-20 de
copii.
Metoda proiectelor deși pare ideală fiind centrată pe copil, nu
se poate aplica corespunzător în cazul unei grupe mari. Este o
metodă ideală pentru desfășurarea activităților cu copiii
însă doar în teorie, când vine vorba de aplicarea acesteia în
practică, începem să sesizăm și aspectele sale negative.

Bibliografie

Preda, V., (2005). Metoda proiectelor la vârstele timpurii, Ed.
Miniped, București
Pintilie, M., (2002)-Metode moderne de invătare – evaluare,
Editura Eurodidact, Cluj-Napoca