Pentru dezvoltarea armonioasă a personalităţii elevului este necesară comunicarea permanentă, cooperarea și colaborarea tuturor factorilor educaţionali.
Parteneriatul educațional
Învăţământ liceal | Limba şi literatura română
Propus de: alexandrunatalia | 23.02.2019 15:47 | Revista cadrelor didactice nr. 54/2019 | 5377 vizualizări
Parteneriatul educaţional reprezintă un concept de bază în pedagogia contemporană și tinde să devină un concept central pentru abordarea flexibilă şi deschisă a problemelor educative.
Ca atitudine, parteneriatul presupune:
• tolerarea opţiunilor diferite și acceptarea diferenţelor;
• egalizarea şanselor de participare la o acţiune educativă comună;
• comunicare asertivă între participanţi;
• colaborare, cooperare.
Într-o societate în continuă schimbare, învățământul românesc trebuie să se adapteze și să facă față provocărilor. În cadrul acestei perspective inedite, parteneriatul educațional, reprezintă o strategie optimă pentru dezvoltarea sistemului educațional și poate reprezenta o soluție reală în rezolvarea problemelor apărute în sistem dacă:
• este precizat axul valoric care direcționează eforturile partenerilor;
• sunt elaborate strategii coerente și pe termen lung în domeniul parteneriatului;
• sunt stabilite liniile directoare pentru a uni eforturile partenerilor;
• reprezintă un principiu de bază al oricărui demers reformator în educație.
Activitatea în parteneriat are nenumărate avantaje, deoarece creează relaţii de colaborare, clarifică diverse probleme educative, oferă un nou cadru de dezvoltare a personalităţii elevului. Iniţierea diferitelor proiecte de parteneriate educaţionale este benefică atât pentru elevi, cât şi pentru toţi factorii implicaţi ( şcoală, familie, comunitate).
Problemele educației școlare se răsfrâng asupra întregului sistem social, iar pentru a le depăși este necesară implicarea tuturor factorilor educaționali; personal didactic si nedidactic, elevi, părinți/tutori legali, organizații guvernamentale și nonguvernamentale, agenți economici, structuri de tip sindical, autorități centrale și locale.
În raport cu alte organizații unitatea școlară se delimitează de alte organizații care funcționează în cadrul comunității prin anumite trăsături caracteristice cum ar fi:
• realizarea finalităților specifice;
• resursele de care dispune;
• caracteristicile structurilor organizaționale;
• caracteristicile managementului;
• setul de norme și sistemul axiologic;
• implicarea proceselor inovative, de comunicare și decizionale.
Atragerea diferitelor categorii și instituții în sfera parteneriatului educațional poate fi eficientă doar în măsura în care școala este capabilă să vină în întâmpinarea unor cerințe sociale și comunitare prin adaptarea procesului educațional la schimbările de ordin social și economic, satisfacerea unor nevoi comunitare specifice în domeniul educației, asumarea unui rol activ în raport cu prioritățile și nevoile comunității.
Responsabilizarea elevilor și transformarea reală a lor în actori principali ai parcursului educațional poate conduce la creșterea prestigiului școlii în comunitate.
Pentru a cunoaște familia ca un potențial partener în procesul instructiv-educativ eforturile trebuie să se orienteze către:
• statutul pe care elevul îl are în mediul său familial;
• valorile și normele pe care le promovează;
• beneficiile pe care le poate aduce școlii ca partener real;
• avantajele obținute în cadrul parteneriatului.
Cu toate acestea, managerii școlii și personalul didactic trebuie să depășească anumite obstacole apărute între școală și părinți cum ar fi:
• barierele în comunicare;
• dezinteresul părinților față de scoală;
• deficiențe comportamentale și atitudinale la nivelul părinților și al profesorilor;
• limitele și strategiile școlii din domeniul parteneriatului;
Pentru a depăși aceste bariere, managerii școlii trebuie:
• să se implice în sensibilizarea și atragerea familiei,
• să transforme comitetele de părinți în structuri active și eficiente;
• să elaboreze măsuri eficiente de comunicare cu părinții;
• să disemineze informațiile legate de școală, evoluția și involuția elevilor;
• să organizeze activități extrașcolare diverse în regim de parteneriat.
Colaborarea dintre şcoală şi familie presupune nu numai o informare reciprocă cu privire la tot ceea ce ţine de orientarea copilului ci şi înarmarea părinţilor cu toate problemele pe care le comportă această acţiune.
Autoritățile locale acordă sprijin școlilor prin fonduri, resurse materiale, donații, facilitarea obținerii unor resurse extrabugetare, punerea la dispoziția școlilor a unor spații și terenuri.
Cu toate că, legislația actuală vine în sprijinul colaborării scoală-autorități locale este posibil să apară anumite disfuncționalități pe care managerii de școli trebuie să le gestioneze prin ameliorarea modalităților de informare a comunității locale, asigurarea întâlnirilor dintre reprezentanții autorităților locale și personalul școlii, părinții elevilor, organizarea unor activități extrașcolare prin colaborarea școlii, autorități locale, părinți.
Pentru inserția socio-profesională a viitorilor absolvenți și pentru stabilirea unui echilibru dintre cererea și oferta educațională un impact semnificativ ar avea parteneriatul dintre școală și agenții economici.
Un parteneriat eficient dintre agenți economici și unitatea de învățământ presupune:
• precizarea finalităților comune care stau la baza parteneriatului;
• clarificarea condițiilor concrete pentru derularea efectivă a parteneriatului;
• informarea, sensibilizarea și atragerea potențialilor agenți economici;
• identificarea problemelor, nevoilor concrete pentru derularea efectivă a parteneriatului.
Managerii unităților de învățământ trebuie să se orienteze către elaborarea unor strategii viabile pentru a înlătura posibile disfuncționalități precum:
• percepția eronată, presupozițiilor și prejudecăților cu privire la educație
• lacune legislative în domeniul parteneriatului;
• lipsei exercițiului în domeniul cooperării și comunicării
• absenței mecanismelor eficiente care să faciliteze parteneriatul.
Organizațiile nonguvernamentale și-au asumat, în ultima perioadă, roluri specifice, inclusiv în domeniul educației. O parte dintre aceste organizații au organizat activități/proiecte pentru a identifica problemele și nevoile diferitelor comunități, s-au preocupat de atragerea de fonduri financiare și materiale pentru comunitățile sărace, au construit rețele specializate pe diverse domenii. Multe dintre ele s-au implicat și în proiecte și activități adresate explicit educației și unităților de învățământ, cum ar fi:
• consilierea părinților și educația familiei;
• sensibilizarea opiniei publice și a agenților economici față de educație și față de problemele școlii;
• sensibilizarea instituțiilor comunitare în raport cu școala și cu educația;
• promovarea ofertelor educaționale la nivelul diferitelor categorii și instituții;
Astfel, parteneriatul dintre unitățile de învățământ și organizațiile nonguvernamentale poate aduce școlii numeroase beneficii prin identificarea nevoilor de educație la nivel comunitar, promovarea drepturilor și adolescenților, atragerea și alocarea resurselor necesare, consilierea adulților.
Managementul școlii trebuie să-și asume responsabilități specifice pentru atragerea organizațiilor nonguvernamentale care pot deveni parteneri reali, stabilirea cadrului și a modalităților concrete în care urmează să se desfășoare parteneriatul.
Pentru a încheia și derula un parteneriat educațional eficient, managerii instituțiilor de învățământ trebuie să se axeze pe optimizarea unor elemente cum ar fi:
• forme de comunicare interorganizațională;
• mecanisme de informare adresate partenerilor școlii;
• modalitățile de informare aflate la dispoziția școlii;
• comunicare la nivel interpersonal;
• pregătirea resurselor umane pentru comunicare;
Încheierea si derularea parteneriatelor educaționale au ca factor fundamental comunicarea. Astfel, managerii scolii trebuie sa desfășoare activități interactive pentru informarea partenerilor cu toate datele necesare desfășurării programelor, pentru ca acestora să li se ofere informații clare, complete si într-un timp optim.
Managerii școlilor trebuie sa creeze un climat pozitiv de munca, deschis și flexibil, pentru că reforma efectivă a învăţământului preuniversitar, ca învăţământ public, se poate realiza numai în interiorul spaţiului comunitar, ca rezultat al conlucrării şcolii cu mediul social, cultural şi economic. Procesul educaţional este un act de socializare, de culturalizare, de formare şi dezvoltare a personalităţii, dus la îndeplinire de echipa didactică. Colaborarea cu alte instituţii nu este mereu simplă, unii răspund în mod pozitiv, alţii nu. Este parte a rolului şcolii să ajungă la comunitate, să încurajeze şi să convingă organizaţiile să se implice.
Pentru dezvoltarea armonioasă a personalităţii elevului este necesară comunicarea permanentă, cooperarea și colaborarea tuturor factorilor educaţionali.
Bibilografie :
• Băran- Pescaru, A., Parteneriat în educaţie, Bucureşti, Editura Aramis Print, 2004.
• Vrăşmaş, E., A., Consilierea şi educaţia părinţilor, Bucureşti, Editura Aramis 2002.
• Popescu, M., Implicarea comunităţii în procesul de educaţie, Centrul Educaţia 2000,Corint, Bucureşti, 2000;
• Claff Gogfrey, Ghid pentru cadrele didactice, Parteneriat şcoală-familie-comunitate, Editura Didactică şi Pedagogică , R.A., Bucureşti, 2007
• http://parteneriatedicational.blogspot.ro/
Comentarii (0)
Nu există niciun comentariu
Autentificaţi-vă pe site pentru a putea publica un comentariu.