Nr. 101/2024

ISSN: 2393 – 0810

Cuprins

Învăţământ preşcolar

● Abordări Creative și Eficiente în Grădinița de Copii, Grupa Mare, Ioana Mihaela Matieș

Învăţământ primar

● Tehnici eficiente în predare, corina kovacs

● Descoperă-ți potențialul- autocunoaștere și dezvoltare personală, Erika Szabo

● INTEGRAREA COPIILOR CU CES PRIN ACTIVITĂŢILE EXTRAŞCOLARE, Gabriela Culita

● Platformele digitale, o modalitate de creare de resurse educaționale, Corina Adina Mohorea

● PREGĂTIREA PSIHOLOGICĂ A CADRULUI DIDACTIC, Sorin Sandu

● Resurse educationale deschise, Tudorache Maria

● ,,Săptămâna verde”- necesitate sau nu?, Mariana Ramona Ignat

Învăţământ gimnazial

● Activitati nonformale, Carmen Varga

● Dezvoltarea atitudinii pozitive față de lectură, Claudia Ene

● Comunicarea educaţională cu ajutorul calculatorului, Mirela Valentina Vișan

Învăţământ liceal

● Metode interactive de predare-învățare-evaluare bazate pe stimularea creativității elevilor la orele de biologie, Adriana Sofian

● ROLUL PROIECTELOR ETWINNING ÎN MOTIVAREA ELEVILOR PENTRU ÎNVĂȚAREA MATEMATICII, LAZAR ALINA

● IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCAȚIVE ȘCOLARE ȘI EXTRAȘCOLARE ÎN EDUCAREA ELEVILOR, Simona Ciupitu-Aldea

Interes general

● Repere în educație, Vasile Tudor

● Modelarea video- metodă de intervenție în recuperarea copiilor cu TSA, Veronica Frunzea

Abordări Creative și Eficiente în Grădinița de Copii, Grupa Mare

Ioana Mihaela Matieș
Scoala Gimnaziala Tautii Magherus, Maramures, Tautii Magherus

În grădinița de copii, grupa mare reprezintă un mediu vital
pentru dezvoltarea copiilor, în care aceștia își formează
bazele fundamentale pentru învățare și socializare. Este
esențial ca educatorii să adopte strategii și practici pedagogice
eficiente pentru a asigura o experiență educativă de calitate.
În acest articol, vom explora câteva exemple de bune practici din
grădinița de copii, grupa mare, care încurajează creativitatea,

explorarea și dezvoltarea holistică a copiilor.

1. Învățare prin Joc și Experiență:
Una dintre cele mai eficiente modalități de învățare în grupa
mare este prin intermediul jocului și experiențelor practice. De
exemplu, învățarea matematicii poate fi integrată în
activități de construcție cu blocuri sau în jocuri de rol în
care copiii își asumă roluri de comercianți. Prin intermediul
acestor activități, copiii nu doar că învață concepte
abstracte, ci și își dezvoltă abilități sociale și
emoționale.

2. Integrarea Tehnologiei în Educație:
Utilizarea tehnologiei în mod responsabil poate fi benefică în
grădinița de copii, grupa mare. De exemplu, aplicații educative
interactive sau programele de computer pot fi utilizate pentru a
sprijini dezvoltarea abilităților cognitive și a gândirii
critice. Cu toate acestea, este important ca tehnologia să fie
integrată într-un mod echilibrat și să nu înlocuiască
interacțiunea directă și experiențele practice.

3. Promovarea Incluziunii și Diversității:
Grădinița de copii, grupa mare, este un mediu ideal pentru
promovarea incluziunii și diversității. Educatorii pot organiza
activități care să încurajeze înțelegerea și acceptarea
diferențelor între copii, precum discuții despre tradițiile și
culturile diferite sau lecturi despre familii diverse. Prin crearea
unui mediu în care fiecare copil se simte acceptat și apreciat, se
promovează respectul reciproc și se construiesc relații pozitive
între copii.

4. Colaborare cu Părinții și Comunitatea:
O altă practică importantă în grădinița de copii este
colaborarea strânsă între educatori, părinți și comunitate.
Organizarea de evenimente în care părinții sunt invitați să
participe și să interacționeze cu copiii în mediul grădiniței
poate consolida legăturile dintre școală și familie. De
asemenea, implicarea comunității locale prin vizite la bibliotecă
sau la muzee poate extinde experiențele de învățare ale copiilor
și poate crea legături între educația timpurie și resursele
comunitare.

Concluzie:
Grădinița de copii, grupa mare, este un moment crucial în
dezvoltarea copiilor, iar practicile pedagogice utilizate în acest
mediu pot avea un impact semnificativ asupra creșterii și
învățării lor. Adoptarea unor abordări creative, incluzive și
interactive poate contribui la formarea unui mediu stimulant și
susținător pentru copii, în care aceștia să se simtă
încurajați să exploreze, să învețe și să se dezvolte în mod
holistic. Prin împărtășirea și implementarea acestor exemple de
bune practici, educatorii pot să ofere copiilor o fundație solidă
pentru succesul lor viitor.

Tehnici eficiente în predare

corina kovacs
Scoala Gimnaziala Chislaz, Bihor, Marghita

TEHNICI EFICIENTE ÎN PREDARE
Autor: prof. înv. primar Kovacs Corina
Şcoala Primară nr 1 Chiraleu (Chişlaz), judeţul Bihor
Skinner declara că pentru şcoală, problema motivaţiei nu
constă în propagarea motivaţiei, cât mai ales în organizarea
condiţiilor de studiu şi de învăţare în aşa fel încât să
devină un factor de întărire.
Orice profesor care doreşte stimularea motivaţiei elevilor pentru

activitatea de învăţare este necesar să-şi analizeze propria
motivaţie şi modul cum îşi desfăşoară activităţile de
predare-învăţare-evaluare. Nivelul competenţei profesorului, ca
gradul lui de implicare în activitatea didactică, entuziasmul,
pasiunea cu care îşi face meseria influenţează profund dinamica
motivaţională a elevilor. Şi asta pentru că motivaţia elevilor
este influenţată de nivelul competiţiei profesorului, cât şi de
gradul lui de implicare în activitatea didactică, de entuziasm.
Entuziasmul se poate manifesta prin metode creative de predare,
jocuri educative şi o atitudine pozitivă şi corectă referitoare
la performanţele elevilor.
Pentru stimularea motivaţiei învăţării şcolare, demersul
metodic al organizării, desfăşurării şi conducerii lecţiei ar
putea include următoarele sugestii metodice:
- Trezirea interesului elevilor petru lecţie şi sensibilizarea
lor;
- Comunicarea obiectivelor operaţionale urmărite într-o manieră
accesibilă elevilor contribuie la stimularea şi implicarea lor
intelectuală, fizică şi afectiv-volitivă în activitatea
didactică;
- Prezentarea materialului faptic într-un mod cât mai atractiv
pentru elevi şi comunicarea sarcinilor de învăţare
corespunzătoare.
- Dirijarea învăţării, respectiv acordarea de puncte de sprijin,
oferirea de sugestii, completări, comentarii etc.
- Generalizarea, formarea noţiunilor/operaţiilor, adică
obţinerea performanţelor prefigurate în obiective, etapă care se
realizează, de asemenea, sub îndrumarea profesorului;
- Fixarea şi stabilizarea performanţei este o etapă care
presupune purtarea de discuţii elevi-elevi, elevi-profesor, în

scopul însuşirii corecte şi clarificării noilor noţiuni şi
operaţii.
- Aplicarea în practică, etapă care presupune utilizarea unor
modalităţi de cunoaştere a efectelor didactice atât din
perspectiva profesorului, cât şi cea a elevilor.
Adoptarea viziunii sistemice asupra lecţiei, presupune ca în
demersurile lor teoretice şi practice-aplicative, cadrele didactice
să ţină seama de un sistem de elemente care contribuie la
asigurarea eficienţei acestor demersuri:
- calitatea transpunerii didactice a conţinutului ştiinţific,
- corectitudinea stabilirii obiectivului fundamental şi a
obiectivelor operaţionale,
- luarea în considerare a restricţiilor existente (găsirea
răspunsurilor la întrebările: Ce?, Unde?, Cât?, În cât timp?,
Cu cine?, Pentru cine?)
- stabilirea unor resurse metodologice eficiente şi activizante
pentru elevi (Cum?)
- stabilirea unor resurse materiale eficiente şi accesibile (Cu
ce?)
- elaborarea unei tehnologii a instruirii coerente.
O activitate didactică motivată trebuie să-i implice pe elevi în
mod activ şi să le capteze interesul. Curiozitatea elevilor
trebuie stârnită prin elemente de noutate, prin proiecte de
echipă.
Pentru a-i motiva să rezolve problemele, profesorul îi poate
obişnui pe elevi să conştientizeze paşii ce-i au de urmat,
dându-le un exemplu şi gândind cu voce tare. De asemenea, să
elaboreze ipoteze cu privire la strategiile de rezolvare; scopul
acestui demers este ca elevii să ştie cât mai bine să se
orienteze într-o sarcină de învăţare: cum trebuie să

înceapă, cum pot să-şi dea seama dacă sunt pe calea cea bună,
adică să utilizeze planificarea, monitorizarea, autoevaluarea.

Bibliografie:
Gagne R- Condiţiile învăţării, EDP Bucureşti, 1975
Ionescu, M., Radu, I. - Didactica modernă, ed. a II-a revizuită,
Editura. Dacia, Cluj-Napoca, 2004

Descoperă-ți potențialul- autocunoaștere și dezvoltare personală

Erika Szabo
Scoala Generala Nimigea de Jos, Bistrita-Nasaud, Nimigea de Jos

Descoperă-ți potențialul - autocunoaștere și dezvoltare
personală
Inst.înv.primar, SZABO ERIKA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ ”VIOREL NIMIGEANU”, NIMIGEA DE JOS

„Dezvoltarea personală este o economie importantă de timp. Cu

cât devii mai bun, cu atât ai nevoie de mai puțin timp pentru
a-ți realiza obiectivele.” – Brian Tracy

Dezvoltarea personală este un proces continuu de creștere și
ameliorare a abilităților, cunoștințelor, abordărilor și
trăsăturilor individuale. Este o călătorie pe termen lung în
care o persoană își propune să devină o versiune mai bună a
sa, atât la nivel personal, cât și profesional. Acest proces
implică o conștientizare profundă a propriilor calități, puncte
slabe și obiective, urmând ca apoi să se ia măsuri concrete
pentru a-și îmbunătăți calitățile și a-și atinge
obiectivele.
Dezvoltarea personală poate acoperi o gamă largă de aspecte, cum
ar:
• înțelegerea și gestionarea emoțiilor, dezvoltarea empatiei
și a relațiilor interpersonale
• învățare continuă, dobândirea de cunoștințe noi și
îmbunătățirea gândirii critice
Procesul de dezvoltare personală poate implica lectură,
participarea la cursuri, mentorat, terapie sau alte activități
care să susțină evoluția personală. Este important să fie o
abordare holistică, luând în considerare aspecte diverse ale
vieții unei persoane pentru a atinge echilibrul și bunăstarea
generală.
Dezvoltarea personală poate începe în orice etapă a vieții unei
persoane. Nu există o vârstă fixă sau un moment precis în care
să înceapă acest proces. Este un efort continuu și poate avea
loc în diferite moduri pe parcursul întregii vieți.
Unele persoane încep să fie conștiente de nevoia de dezvoltare
personală în adolescență sau la începutul vieții adulte, când

încep să exploreze opțiuni de carieră, să-și definească
obiectivele personale sau să se confrunte cu provocări
emoționale. Altele pot avea revelații privind dezvoltarea
personală în momente de schimbare majoră, cum ar fi o perioadă
de criză, o schimbare de carieră sau o relație.
Este important să subliniem că dezvoltarea personală nu este un
proces unic sau limitat la anumite perioade de viață. Este o
călătorie continuă, iar oamenii pot găsi oportunități de
creștere și îmbunătățire în orice etapă a vieții lor. Fie
că este vorba de îmbunătățirea abilităților profesionale,
gestionarea stresului, creșterea empatiei sau oricare alt aspect al
vieții, dezvoltarea personală poate avea loc în orice moment în
care cineva este deschis să exploreze și să evolueze.
Dezvoltarea personală dacă începe încă din copilărie este
influențată de setul de valori și principii pe care le primește
fiecare copil de la adulții care îl înconjoară, dar la
maturitate depinde de fiecare individ în ce măsură se dezvoltă.
Este un proces diferit, unic pentru fiecare dintre noi și ritmul,
calea, procesul în sine poate fi la fel de diferit. Ai nevoie de
răbdare cu tine!
Disciplina Dezvoltare personală este dedicată activităților de
învățare care au ca scop dezvoltarea capacității elevului de a
se autocunoaște și de a-și exprima într-o manieră pozitivă
interesele, aptitudinile, trăirile personale, abilitățile de
relaționare și comunicare, reflecțiile cu privire la învățare.

Din perspectiva disciplinei de studiu, demersul didactic pornind de
la competențe permite accentuarea scopului pentru care se învață
și a dimensiunii acționale în formarea personalității elevului.

În cadrul disciplinei, se formează în primul rând abilități
și se dezvoltă atitudini, finalitatea fiind dobândirea
încrederii în sine, starea de bine a copiilor, pregătirea lor
pentru viață si pentru viitor. De-a lungul anilor de studiu, toate
ariile curriculare își asumă o parte din responsabilitatea
privind dezvoltarea personală/socială, educațională și de
carieră a elevilor, existând astfel posibilitatea abordării
integrate a unora dintre activitățile propuse.
Rolul dezvoltării personale în școală este crucial, deoarece
educația nu se limitează doar la dobândirea cunoștințelor, ci
și la dezvoltarea unui individ într-un mod holistic. Rolului
dezvoltării personale în școală:
• îi încurajează pe elevi să-și descopere interesele,
talentele și să-și definească propriile valori și obiective
• contribuie la dezvoltarea empatiei, comunicării eficiente și
colaborării cu ceilalți
• trebui să ofere instrumente pentru gestionarea stresului, a
anxietății și a altor emoții
• contribuie la creșterea încrederii în sine a elevilor.
• învățarea să fie responsabil și independent - gestionarea
timpului, luarea deciziilor și asumarea responsabilității pentru
propriile acțiuni
• educația morală și etică este un component important -
elevii să înțeleagă diferența dintre bine și rău și să
adopte principii etice în viața lor
Dezvoltarea personală în școală contribuie la formarea unor
indivizi echilibrați, pregătindu-i pentru viitorul lor personal
și profesional, formarea viitorilor adulți, adaptabili din punct
de vedere personal și profesional. În activitățile la clasă,
dedicate construirii profilului de formare și dezvoltării

competențelor elevilor, există o raportare permanentă la ceea ce
gândesc, simt, precum și cum se comportă elevii. Ei vor fi
invitați să conștientizeze cine sunt, să analizeze emoțiile pe
care le au, să se raporteze echilibrat la ceilalți, la
diversitate, să fie motivați să învețe cu succes, să exploreze
ce meserii/profesii ar dori să practice în viitor.
Competențele „învățate” la Dezvoltare personală reprezintă
acele achiziții transferabile necesare obținerii succesului
școlar, în carieră și în viață. Lumea este într-o
permanentă schimbare și dacă vrem să reușim soluția este să
ținem pasul, să fim mâine mai buni decât azi.
Misiunea disciplinei este de a integra resursele educaționale ale
diverșilor factori educaționali, școlii revine rolul de
coordonare și ordonare a acestor influente.
Dezvoltarea personală este procesul personal și continuu, prin
care ne schimbăm în mai bine pe noi înșine, cu fiecare zi. Nu
ne-am născut perfecți și nici învățați, putem însă să
depunem un efort pentru a dobândi autocunoaștere, abilități și
comportamente noi, pentru ca viața noastră personală și
profesională să fie mai împlinită.
Viziunea dezvoltării personale poate varia de la individ
la individ, deoarece fiecare persoană își definește propriile
obiective și aspirații. Viziunea, se referă la imaginea sau
direcția pe care o persoană și-o dorește pentru dezvoltarea și
evoluția sa personală în viitor. Aceasta poate cuprinde aspecte
precum carieră, relații, sănătate, abilități personale și
orice alt domeniu considerat important de către individ.
Dezvoltarea personală include mai multe aspecte care țin de
creșterea și dezvoltarea elevilor:
• a cultiva un mediu în care fiecare elev să se simtă valorizat

și susținut în atingerea potențialului său maxim
• a promova învățarea bazată pe gândire critică și
creativă, pregătind astfel elevii să devină cetățeni activi
și implicați în societate
• a oferi resurse și suport pentru dezvoltarea abilităților
sociale și emoționale ale elevilor, contribuind astfel la formarea
adulților responsabili și empatici
• a încuraja diversitatea și incluziunea, creând un mediu în
care toți elevii se simt acceptați și respectați pentru
diversitatea lor
• a dezvolta un curriculum care să încurajeze pasiunile și
interesele individuale ale elevilor, stimulând astfel o învățare
autentică și durabilă
• a ușura colaborarea și lucrul în echipă, pregătind elevii
pentru interacțiuni sociale pozitive și pentru a deveni membri
contribuitori ai comunității.
Viziunea, oferă o direcție și un scop pe termen lung, ajutând
individul să își seteze obiective clare și să își
prioritizeze eforturile pentru a atinge acele obiective. Este
important să-ți revizuiești și să îți ajustezi viziunea în
funcție de schimbările din viața ta și de evoluția personală.
Disciplina consiliere și dezvoltare personală contribuie
semnificativ la starea de bine și la consolidarea încrederii în
sine a elevilor, ca persoane unice și valoroase, care își cunosc
potențialul individual, interacționează armonios cu ceilalți,
învață cu eficacitate și iau decizii școlare, personale, de
carieră și stil de viață sănătos.
Metodele activ-participative sunt esențiale în dezvoltarea
personală, deoarece implică direct participanții și îi
angajează activ în procesul de învățare. Aceste metode nu doar

furnizează informații, ci încurajează auto-reflecția,
interacțiunea și aplicarea practică a conceptelor. Metode
activ-participative utilizate în dezvoltarea personală:
Discuțiile în grup facilitează schimbul de perspective și oferă
oportunități de învățare din experiențele celorlalți.
Grupurile mici oferă un mediu în care participanții pot
împărtăși experiențe, idei și soluții.
Jocurile de rol, prin simularea scenariilor sau a situațiilor de
viață, permit participanților să își exerseze abilități
sociale, să dezvolte empatie și să înțeleagă diverse
perspective.
Activitățile de auto-reflecție - jurnalele personale, chestionare
- sunt metode eficiente de dezvoltare personală. Acestea îi
încurajează pe participanți să-și exploreze gândurile,
emoțiile și obiectivele personale.
Analizarea studiilor de caz personale sau a poveștilor de succes
ale altor persoane poate oferi inspirație și exemple practice de
aplicare a principiilor de dezvoltare personală.
Implicarea elevilor în simulări practice, cum ar fi abordarea
situațiilor dificile sau dezvoltarea abilităților de comunicare,
oferă oportunități de aplicare directă a cunoștințelor.
În cadrul sesiunilor de Coaching și mentorat elevii
beneficiază de ghidare directă și feedback personalizat. Coach-ii
și mentorii pot oferi îndrumare și suport în atingerea
obiectivelor personale.
Atelierele care implică activități practice, exerciții de grup
și discuții interactive sunt eficiente în învățarea prin
experiență și aplicarea directă a conceptelor de dezvoltare
personală.
Obținerea feedback-ului din partea colegilor, a mentorilor și al

profesorilor este o modalitate valoroasă de auto îmbunătățire.
Folosirea jocurilor educaționale pentru a transmite informații și
pentru a dezvolta abilități poate face procesul de învățare mai
captivant și mai interactiv.
În cadrul sesiunilor de brainstorming, elevii pot contribui cu
idei, soluții și strategii pentru a rezolva probleme sau pentru a
atinge obiectivele personale.
Utilizarea metodelor activ-participative - jocul de rol,
dramatizarea, problematizarea, brainstormingul, conversația
euristică, dezbaterea, exercițiul creator, discuții în grup,
tehnici ale gândirii critice, turul galeriei, ciorchinele, jurnalul
cu dubla intrare, pălăriile gânditoare, cubul, explozia stelară
- în cadrul programelor de dezvoltare personală poate
îmbunătăți angajamentul, înțelegerea și aplicarea practică a
conceptelor, contribuind la o dezvoltare personală mai profundă
și mai sustenabilă.

O experiență din practica personală
Activitate – joc de rol ”Învățător pentru câteva minute”

În cadrul acestei activități, fiecare elev a jucat rolul de
învățător pentru colegii săi, preț de câteva minute. Jocul
oferă un cadru semnificativ pentru stimularea flexibilității
cognitive și a creativității elevului, aceștia fiind
încurajați să adreseze întrebări, să-și comunice propriile
opinii, să aibă intervenții argumentate, să reflecteze asupra
temelor puse în discuție, să manifeste inițiativă, să exprime
idei originale și emoții autentice despre ceea ce învață.
Registrul complex al strategiilor didactice, organizate sub diferite
forme, stimulează participarea activă, în mod individual sau în

echipă. Elevii s-au apreciat reciproc unii pe alții, fiind
încântați de experiență trăită.
În cadrul orelor de matematică elevii pot învăța prin
problematizare și descoperire, pot rezolva diferite sarcini prin
colaborare. Ei vor rezolva exercițiile și problemele căutând
soluții și făcând legături cu viața cotidiană. Matematica
dezvoltă gândirea critică, te ajută în orice domeniu și mai
important decât notele - este dezvoltarea personală continuă.

Bibliografie:

1. Chapman, G. & Champbell, R. (2001), Cele cinci limbaje de iubire
ale copiilor, București; Editura Curtea Veche;
2. Neacșu, I. (2010), Introducere în psihologia educației și a
dezvoltării, Iași: Editura Polirom;
3. - Florinda Golu, Emil Razvan Gatej ,(2012), Studii de psihologia
dezvoltării, volumul I
Editura: Editura Universitara
4. Robin Harwood, Scott A. Miller, Ross Vasta (2010) Psihologia
copilului, Editura: Polirom

INTEGRAREA COPIILOR CU CES PRIN ACTIVITĂŢILE EXTRAŞCOLARE

Gabriela Culita
Colegiul National "Mihai Eminescu" Suceava , Suceava, Suceava

Educaţia specială se adaptează copiilor care nu reuşesc să
atingă nivele educative şi sociale corespunzătoare vârstei în
condiţiile frecventării învăţământului obişnuit.
Definim „cerinţe/ nevoi educative speciale”- CES- cerinţele
educative ale unor categorii de copii care manifestă deficienţe de
natură intelectuală, senzorială, psihomotrică, fiziologică sau
ca urmare a unor condiţii psihoafective, socioeconomice etc. Aceste

cerinţe speciale determină ca abordarea actului educaţional să
se facă din perspectiva capacităţii elevului de a înţelege
conţinuturile învăţării.
Societatea modernă pune accentul pe aplicarea normalizării în
cazul copiilor cu CES. Înţelegem prin aceasta, asigurarea unor
condiţii de viaţă corespunzătoare, acceptarea în cadrul
societăţii, asigurarea aceloraşi drepturi, responsabilităţi şi
posibilităţi de acces în toate laturile comunităţii, în scopul
valorificării maxime a potenţialului de care aceste persoane
dispun. Astfel, normalizarea permite acestor copii, viitori adulţi,
un mod de viaţă apropiat sau chiar similar cu cel al celorlalţi
membri ai societăţii.
Normalizarea presupune integrarea copiilor cu dizabilităţi în
şcoala publică. Obiectivele educaţiei integrate sunt: educarea
copiilor cu CES în şcolile obişnuite, alături de ceilalţi
copii; asigurarea serviciilor de recuperare, terapie educaţională,
consiliere, asistenţă medicală şi socială chiar în şcoala
respectivă; sprijinirea profesorilor în demersul didactic cu
aceşti copii (profesori de sprijin, unde este nevoie), în
procesul de aplicare a programeleor de integrare; încurajarea
relaţiilor de prietenie şi comunicare între toţi copiii din
şcoală; educarea copiilor pentru a întelege şi a aceepta
diferenţele dintre ei; acceptarea de către profesori a programelor
de sprijin individualizate pentru copiii cu CES; cooptarea
părinţilor în activităţile extracurriculare şi nu numai,
pentru participarea tuturor copiilor la acestea.
Profesorul din şcoala integrativă trebuie să fie capabil să
remarce calităţile fiecărui copil, interesele şi să ştie să
le canalizeze corect în procesul de educaţie. Profesorul trebuie
să stabilească obiective diferenţiate, adecvate fiecărui elev,

să formuleze aşteptări adecvate şi reale pentru fiecare elev,
indiferent de capacităţile acestuia. Un bun profesor utilizează
un stil de predare bazat pe activitate practică şi pe
întrajutorare, pe cooperare între copii, oferind şi condiţiile
pentru ca fiecare copil să aiba succes. De asemenea, profesorul
trebuie să lucreze în echipă cu părinţii şi cu ceilalti
profesionisti care se ocupă de copii, să fie flexibil şi
tolerant.
Recuperarea copiilor cu CES se desfaşoară în activităţile
şcolare , dar şi în activităţile extraşcolare. Participarea
părinţilor la organizarea şi desfăşurarea acestora este
deosebit de importantă. Unele activităţi extraşcolare se
organizează la nivelul întregii clase, ne referim la excursii,
vizite, serbări şcolare, altele se organizează pe grupe mici(
cursuri de limbă străină, pictură, modelaj, sporturi), iar
altele se desfaşoară individual( cursuri pian, chitară etc).
Toate permit participarea copiilor cu cerinţe educative speciale,
acţionând convergent spre atingerea obiectivelor propuse şi spre
integrarea acestor copii cu succes.
Sociologii din țara noastră definesc timpul liber ca
partea rămasă disponibilă după efectuarea activității
profesionale sau școlare, acel timp care este folosit
pentru manifestări culturale, artistice, distracții, sport,
relaxare. Timpul zilnic al copilului se distribuie între
următoarele categorii de activități: odihnă și somn, îngrijire
personală, masă, deplasări, cursuri școlare, activități
extrașcolare individuale și colective, activități recreative și
de divertisment.
În învățământul primar, elevul trebuie să-și formeze
obișnuințe legate de programul zilnic: obișnuința de a se

trezi la o anumită ora pentru a merge la școală, cea de a-și
efectua temele respectând anumite reguli și anumite intervale
orare, de a utiliza timpul rămas pentru activități care-i fac
plăcere, sau care sunt necesare pentru asigurarea sănătății și
igienei.
Copilul mic are nevoie de ajutor pentru a înțelege ce îi place
să facă. Este datoria familiei să orienteze copilul spre diferite
activități, pentru ca acesta să poată alege. Copiii cu CES
trebuie îndrumaţi spre a desfăşura activităţi diverse în
timpul liber, la fel ca şi ceilalţi copii. Școala în care
lucrez, prin Asociația de părinți, organizează cursuri
extracurriculare în cursul săptămânii, dar și la sfârșitul
săptămânii, în zilele libere. Astfel, copiii pot participa la
cursuri de limbi străine (engleză, franceză, germană) care vin
în completarea celor învățate la clasă sau care reprezintă
chiar o noutate în pregătirea elevului. Metodele folosite sunt cu
precădere cele moderne, lecțiile se desfășoară interactiv,
numărul de copii participanți fiind de maxim 12. Avem copii cu CES
care au dorit sa participe la aceste cursuri si progrese exista.
Sunt organizate numeroase activități sportive, dat fiind faptul ca
nevoia de mișcare este foarte mare la această categorie de
vârstă. Elevii din ciclul primar pot participa la cursuri de
scrimă, arte marțiale, dans, balet, fotbal. Ele reprezintă
altceva decât ora de educație fizică la care participă în
timpul orelor de școală. Latura artistică a
personalității, copiii și-o pot dezvolta participând la
cursuri de pictură, modelaj, ceramică, pian, chitară.
Școala și familia îi ajută astfel pe elevi să cunoască
multiplele activități ce se pot organiza în timpul liber si
să selecteze fapte și activități, să-şi stabilească

priorități și opțiuni. În felul acesta, se creează
posibilitatea de a-și descoperi predispozițiile și de ale
fructifica în funcție de înclinații, aptitudini și interese
pentru anumite sectoare de activitate.
Alte modalități de ocupare activă și utilă a timpului
liber o reprezintă vizionarea de spectacole pentru copii.
Organizând o astfel de activitate, profesorul poate atinge
numeroase obiective ale educației si instrucției prezente la
multe dintre obiectele de studiu. Astfel de obiective ar
fi: copiii aplică practic normele de educație rutieră
însușite teoretic la clasă, prin deplasarea până la sala de
spectacol (cum ne comportăm în autobuz, cum traversăm, cum
circulăm pe trotuar și cum ne comportăm pe stradă etc). Într-o
astfel de activitate se urmăresc obiective specifice limbii române
(însușirea unor cunoștințe despre opere literare și scriitori,
despre compozitori și interpreți), stiințelor naturii (despre
animale la vizionarea spectacolelor de circ), obiective ale
educației moral-civice (cum ne comportăm la un spectacol, cum ne
adresăm când dorim să cumpărăm ceva).
Activități extrașcolare foarte îndrăgite de copii sunt și
excursiile și taberele. Chiar dacă elevii au impresia că
“Mergem în excursie ca să ne distrăm ”, ei nu
conștientizează că profesorul urmărește și numeroase obiective
educaționale, în afara celor legate de relaxare. Astfel, într-un
mod destins și într-un alt cadru, copiii își consolidează
cunoștințele însușite la geografie, istorie, limba română,
științele naturii, educație civică, educație plastică. Acum
învață despre tradițiile și obiceiurile românilor, acum
cunosc viața de la sat și oamenii din diverse zone ale
țării. În excursii și tabere, elevii își exersează

abilitățile de comunicare, deprinderile de igienă, cele
gospodărești și de autoorganizare fără ajutorul părinților.
Copii cu CES au fost susţinuţi financiar de către părinţi din
clasă pentru a participa la tabere.
În cadrul ședințelor și lectoratelor cu părinții pe care le
organizez lunar, aduc des în discuție problema ocupării timpului
liber al copilului de către familie. Am constatat că, multi
părinți lasă copilul la televizor sau la calculator mai multe
ore pe zi. Este un mod agreat de mai toți copiii și la îndemâna
părinților. Nimeni nu spune că aceste modalități de petrecere a
timpului liber nu au și ele beneficiile lor, dar, mai ales stând
la televizor, copilul este pasiv, mintea lui intră într-un fel de
stand-by. Mult mai câștigat este copilul practicând un sport,
jucându-se în parc și relaționând cu alți copii, sau
participând la un cerc de pictură, muzică, lectură. Am
recomandat întotdeauna ca programele la TV sau jocurile pe
calculator utilizate de copii să fie atent monitorizate și
cenzurate de către părinte.
Succesul școlar este mult influențat de modul în care copilul are
organizat timpul liber. Datoria de a deprinde un copil să-și
organizeze bine timpul liber este a școlii, dar, în primul rând,
a familiei. Apreciez părinţii din clasa pe care o conduc, pentru
faptul că au înţeles necesitatea de a sprijini toţi copiii să
participe la activităţile care se organizează, chiar dacă unii
au nevoi speciale. Astfel, drumul pentru o integrare normală în
societate are un început promiţător.

Bibliografie:
• Rață,G. , “Strategii de gestionare a timpului liber”,

Iasi, Editura Pim, 2007
• Vrăşmaş, Traian, “ Învăţământul integrat şi/ sau
incluziv”, Bucureşti: Ed. Aramis, 2001

Platformele digitale, o modalitate de creare de resurse educaționale

Corina Adina Mohorea
Scoala Gimnaziala Nr. 279, Bucuresti, Bucuresti

Utilizarea platformelor digitale pentru crearea de resurse digitale
aduce numeroase beneficii în contextul educației, oferind un mediu
interactiv, acces la informații variate și posibilități diverse
de învățare. Iată cum pot fi folosite aceste platforme în
crearea de resurse digitale:
1. Crearea de conținut interactiv:
• Utilizarea platformelor digitale permite profesorilor să creeze

conținut interactiv, cum ar fi prezentări multimedia, lecții
video, jocuri educaționale și simulări;
• Aceste resurse pot fi personalizate pentru a se potrivi nevoilor
specifice ale elevilor și pentru a face învățarea mai
atractivă.
2. Colaborarea online:
• Platformele digitale facilitează colaborarea între elevi,
oferind spații virtuale pentru proiecte comune și discuții;
• Elevii pot lucra împreună la proiecte, pot oferi feedback
reciproc și pot împărtăși resurse și idei într-un mediu
virtual.
3. Evaluarea interactivă:
• Platformele digitale oferă instrumente pentru crearea de teste
și evaluări online;
• Profesorii pot monitoriza progresul elevilor în timp real,
oferind feedback imediat și personalizat.
4. Acces la resurse educaționale online:
• Utilizând platforme digitale, profesorii pot conecta elevii la
o varietate de resurse educaționale online, cum ar fi documente,
cărți electronice, videoclipuri educaționale și simulări.
5. Personalizarea învățării:
• Platformele digitale permit personalizarea conținutului și a
modului de predare în funcție de stilurile de învățare
individuale ale elevilor;
• Elevii pot progresa în ritmul lor și pot aborda materialele
într-un mod care să li se potrivească cel mai bine.
6. Asincron vs. sincron:
• Platformele digitale permit atât învățarea sincronă, în
timp real, cât și cea asincronă, oferind flexibilitate în
accesarea conținutului educațional.

• Elevii pot să acceseze resursele și să își completeze
activitățile în funcție de propriul program.
7. Utilizarea tehnologiei de realitate virtuală și augmentată:
• Unele platforme digitale integrează tehnologii precum
realitatea virtuală (RV) sau augmentată (RA), oferind experiențe
educaționale mai imersive și captivante.
8. Urmărirea progresului:
• Profesorii pot utiliza platformele digitale pentru a monitoriza
și evalua progresul elevilor în timp real;
• Datele colectate pot contribui la identificarea nevoilor
individuale ale elevilor și la ajustarea instruirii în
consecință.
Este important ca profesorii să fie pregătiți să utilizeze
aceste platforme și să ofere orientare și sprijin elevilor pentru
a se asigura că aceștia beneficiază în mod optim de resursele
digitale disponibile. De asemenea, este esențial să se respecte
principiile de securitate și să se asigure confidențialitatea
datelor personale ale elevilor.
Calculatorul nu este utilizat pentru a înlocui activitatea de
predare a cadrului didactic, ci pentru a veni tocmai în sprijinul
predării, ajutându-l astfel să-şi îndeplinească mai bine
funcţia sa didactică fundamentală. Programul de calculator poate
deveni un suport important pentru o predare eficientă.
O astfel de platformă este Livresq, platformă care pune la
dispoziția profesorilor și nu numai posibilitatea de a crea
lecții online și alte materiale, care pot fi folosite fie în
derularea actului didactic în clasă, cât și în desfășurarea
on line a lecției, dacă este cazul. Profesorul își poate crea
cont gratuit sau contra cost (diferă accesibilitatea la anumite
funcționalități), iar elevii se pot conecta doar primind linkul

de conectare, nefiind nevoie să îți creeze cont.
Lecțiile pe care le-am creat și utilizat la clasă sunt la
Geografie și Limba Română, pentru diferite clase, dar am realizat
și un material gândit ca un auxiliar, gândit pentru a putea fi
folosit la Limba română, clasa a IV-a.
https://author.livresq.com/workshop/629a4e756c92eb00090922c2

https://library.livresq.com/details/62c82c585f8ca9000990d7b2

Aceste lecții sunt concepute pe structura unei ore, de la captarea
atenției, până la momentul feed-back ului, respectiv al temei
pentru acasă, astfel profesorul trebuie să aplice altfel de
abordări decât până acum, de la conceperea ca distribuitor de
recompense sau ca sursă de informaţii, până la cea de „manager
al învăţării”.

PREGĂTIREA PSIHOLOGICĂ A CADRULUI DIDACTIC

Sorin Sandu
Scoala Gimnaziala "Stefan cel Mare si Sfant" Dobrovat, Iasi, Dobrovat

Cunoaşterea şi autocunoaşterea constituie două feţe ale
aceluiaşi principiu de căutare, de asimilare, dar şi de acomodare
a persoanei la celălalt, la mediul exterior. Societatea însăşi,
prim multitudinea de domenii dezvoltate, impune conlucrarea
interumană, ajustarea reciprocă şi găsirea unor soluţii reale
pentru situaţiile de conflict. Adeseori, persoanele intră în
conflict din cauza incompatibilităţii scopurilor, dar şi din
pricina intoleranţei la diversitate, adică la felul diferit de a

fi al altuia. (Stoica-Constantin, 2004). Educaţia îşi asumă un
rol important în facilitarea unor metode de atenuare, de
monitorizare, dacă nu de transformare a conflictelor. La serviciu,
oricare ar fi acesta, în mijloacele de transport, la şcoală,
oriunde oamenii intră în interacţiune, ei îşi intersectează
personalităţile, fiecare cu specificul său.
Mediul şcolar se cuvine să reprezinte prin
excelenţă un spaţiu al deprinderii toleranţei, al
interacţiunilor armonioase realizate între toate categoriile de
persoane prezente : părinţi – profesori, elevi – profesori,
profesori – profesori. Inainte de a parcurge un curs de management
al conflictelor (specializare atât de necesară interacţiunii
umane dintre actorii şcolii, dar atât de neglijată în societatea
românească), putem recurge cel puţin la adoptarea unei poziţii
de bun simţ în faţa diversităţii umane. Un coleric este nativ o
persoană combatantă, în timp ce un melancolic nu va reuşi deplin
să-şi susţină cauza în situaţie de stres, sau cel mult va
reuşi să devină nervos, penibil şi violent fizic. Colericul a
câştigat. Situaţia expusă constituie un caz particular, observat
în activitatea practică, dar cazurile pot varia la infinit. Tocmai
în acest punct se impune cunoaşterea şi autocunoaşterea
tipurilor umane, ca un instrument în realizarea unei autoanalize
obiective a propriilor calităţi şi defecte, dar şi a celorlalţi
parteneri de interacţiune umană. In clasă, adeseori profesorul se
poate înşela în privinta capacităţii unui elev. Să ne gândim
la “maniera personală” a unui profesor coleric, impulsiv şi
nerăbdător, puternic în reacţie, dar neechilibrat, de a lucra cu
un elev flegmatic, lent şi marcat de un proces îndelung de
gândire. Profesorul solicită răspunsul, iar elevul se ridică cu
lentoare excesivă, se gândeşte îndelung, creând impresia unui

neştiutor care oricum nu a învăţat, şi răspunde suficient de
greoi, fapt ce îl determină pe cadrul didactic să izbucnească.
Adeseori cei care educă doresc să dezvolte un act didactic
armonios, fără pauze în comunicarea cu ceilalţi, dar aceasta
poate reprezenta o acţiune subtilă de uniformizare a tipurilor
umane. Ori psihologia impune şi diferenţierea.
Diferenţierea elevilor în actul didactic presupune considerarea
atât a capacităţilor intelectuale, a situaţiilor cu CES, cât
şi ajustarea în funcţie de particularităţile personalităţii.
Comportarea neadegvată a personalităţii mature a cadrului
didactic va conduce la o dezvoltarea asemănătoare a copilului.
Educaţia, relaţia cu profesorul constituie două elemente ce
contribuie la formarea copilului. Unii teoreticieni leagă
manifestările temperamentale de perioada copilăriei, iar
personalitatea în ansamblu de perioada vârstelor tinere şi adulte
(Dafinoiu, în Cosmovici şi Iacob, 1999, p.56).
Domeniul pedagogiei contemporane a înţeles beneficiile
“psihologizării” învăţământului şi a impus măsuri de
pregătire corespunzătoare a principalilor actori ai şcolii –
cadrele didactice. De ani buni, orice examen de definitivat sau grad
II se trece şi prin parcurgerea de către candidaţi a unei
programe ce include repere cu privire la personalitate : Structura
şi dinamica personalităţii. Componente şi interacţiuni.
Temperamentul ; tipologiile şi portretele temperamentale. Prin
urmare, pregătirea profesională nu va mai putea fi imaginată
pentru cadrele diactice fără însuşirea unor cunoştinţe minime
de psihologie sau psihopedagogie.
Gerard Caron, psiholog american în mediul şcolar tradiţional
remarcă, într-o publicaţie tradusă şi în limba română, că
“dincolo de modelele şi de voinţa educatorilor de a face ca

toată lumea să pătrundă valorile prioritare ale unei epoci, se
află Persoana, fiinţa fiecărui copil” (2009, p.34) ; tot el
identifică una dintre cauzele pentru care se ajunge la uniformizare
dureroasă şi la consecinţe nefaste în formarea caracterului :
“Acuz viteza ca fiind responsabilă de climatul nepotrivit care
domneşte în anumite săli de clasă. Acuz viteza ca fiind
creatoarea unei anumite stări de rău între părinţi şi
profesori. Acuz viteza ca fiind cauza nenumăratelor probleme care
sunt întreţinute în fiecare zi în clasă, între profesor şi
elev” (2009, p.31). Iată că viteza este unul dintre factorii ce
complică adeseori relaţia şi actul didactic.
Cunoştinţele despre personalitate vin să susţină particiarea
profesorului la orice interacţiune din sfera şcolii. Insuşirea
unor cunoştinţe minimale despre tipul altuia ajută şi
simplifică comunicarea şi comportamentul, dacă nu bidimensional,
cel puţin unidimensional.

Bibliografie :
Caron, G., 2009, Cum să susţinem copilul în funcţie de
temperamentul său la
şcoală şi acasă, Didactica Publishing House,
Bucureşti.
Dafinoiu, I., 1999, Personalitatea elevilor. Temperamentul şi
caracterul în Cosmovici, A.
Iacob, L. (coord.), Psihologie şcolară, Editura
Polirom, Iaşi.
Stoica – Constantin, A., 2004, Conflictul interpersonal, Editura
Polirom, Iaşi.

Resurse educationale deschise

Tudorache Maria
Scoala Gimnaziala "Sf. Nicolae" Pietrosita, Dambovita, Moroeni

RESURSE EDUCAŢIONALE UTILE

Profesor pentru învăţamântul primar
Maria
Tudorache,Şc. Gimnazială „Sf. Nicolae” Pietroşiţa

Noile programe școlare propun o reconsiderare a raportului
dintre abordarea disciplinară şi abordarea integrată a
învăţării, centrarea pe competenţele cheie avand ca implicaţie
curriculară recunoaşterea nevoii de a construi punţi

interdisciplinare variate. În procesul de elaborare s-a avut în
vedere faptul că profesorii întâmpină încă dificultăţi în a
urmări şi în a valorifica competenţele-cheie la propria
disciplină de studiu, precum: • înţelegerea modului de
structurare a fiecărei competenţe de către o anumită disciplină
de studiu; • înţelegerea modului în care se sprijină reciproc
competenţele cheie urmărite printr-o disciplină de studiu; •
construirea unor activităţi de învăţare care conduc la
formarea/dezvoltarea/ diversificarea competenţelor-cheie; •
raportarea la nivelurile de dezvoltare a competențelor-cheie
(elementar și funcțional) și la profilul de formare al
absolventului de primar/gimnaziu.
În urma cursului CRED-Resurse educaţionale deschise pe care
l-am parcurs acum câţiva ani,am descoperit o serie de strategii
şi resurse deosebit de utile în activitatea de
predare-învaţare-evaluare,dar şi pentru dezvoltarea personală a
fiecăruia dintre noi. Iată câteva:
APLICAȚIA : Sunt un om minunat!

Instructaj
Identifică și analizează-ți atuu-rile, însușirile personale pe
care le consideri resurse de ajutor în obținerea succesului în
carieră și în viața personală. Notează individual ce crezi că
te definește, ce te face o persoană deosebită și un profesor
minunat. Prezintă opiniile tale în fața grupului. Cere
feedback-ul unui participant, roagă-l să-ți transmită o impresie
pozitivă pe care i-ai creat-o până acum!
1…. 4….
2…. 5….

3…. 6…

Materiale utilizate
Foi albe, pixuri, tabel-fișa de lucru
Analiza aplicației
Cum te simți acum, citind ceea ce a scris despre tine? Cum te-ai
simțit primind feedback-ul pozitiv al colegilor?
Resurse proprii
https://wordwall.net/resource/11308103/scrierea-cu-%c3%ae-%c3%a2
https://wordwall.net/resource/9747261/adunari-si-scaderi0-31-fara-trecere-peste-ordin

https://wordwall.net/resource/9747018/grupul-de-litere-ci-nume
https://www.mentimeter.com/s/e341347d846d16f12b47678b4a851900/8322f19b063e/edit
(Lectura în viaţa de zi cu zi)
https://wordart.com/ryuoh1q1zhpn/word-art

PROBĂ DE EVALUARE
FRACŢII Clasa a IV-a
Competente specifice: 2.1 2.4 5.1
Itemi:
1.Scrie fracţiile :
două şeptimi trei pătrimi
o doime
zece zecimi patru sutimi
cinci miimi
2. Scrie lângă desen ce fracţie este reprezentată :

3. Se dau fracţiile: 3/12,12/12 ,13/12 ,10/12 ,7/12,.Ordoneaza-le
crescator.
4. Compară fracţiile :
a. b. c. d. e.
f.
5. Calculează :
+ = + = + = - = - =
- =
6. Calculeaza :
a.2/5 din 240 3/9
din 810 11/15 din 225
7. .Suma a două numere este 203 , iar unul din numere este ¾ din
celălalt.Afla numerele.
8. Într-o livadă sunt 350 de pomi fructiferi. 2/5 din ei sunt meri
, 3/7 din rest sunt pruni iar restul în mod egal caişi şi
piersici. Câţi pomi sunt din fiecare fel ?

Aplicaţia WORD ART

Bibliografie: Cursul CRED (Aplicaţii,fişe de lucru)

,,Săptămâna verde”- necesitate sau nu?

Mariana Ramona Ignat
Dolj, Craiova

,,Săptămâna verde” - necesitate sau nu?
(articol)

Prof. Înv. Primar: Ignat Mariana-Ramona
Școala Gimnazială ,,Opsichie Cazacu” Seaca de Pădure

"Dacă vei trăi în conformitate cu natura, nu vei fi niciodată

sărac; dacă vei trăi în conformitate cu părerile, nu vei
niciodată bogat." [Seneca]
Protejarea mediului este fundamentală în zilele noastre. Trebuie
să ne gândim atât la noi, cât şi la nevoile viitoarelor
generaţii. În ultimii ani, modul de viaţă al oamenilor pune
planeta la încercare. Se consumă tot mai mult din resursele
naturale şi se pun în pericol sistemele de mediu (apa, solul şi
aerul). Aceasta nu poate continua la nesfârşit, cu atât mai mult
cu cât populaţia lumii continuă să crească. Dacă nu schimbăm
comportamentul acum, viitorul nostru va fi mai puţin sigur şi tot
mai mulţi oameni se vor lupta pentru resurse naturale din ce în ce
mai reduse.
Prin educaţie ecologică putem să cultivăm dragostea şi
interesul elevilor pentru lumea înconjurătoare, pentru protejarea
mediului şi a societăţii, putem să formăm atitudini de
dezprobare faţă de cei ce încalcă normele de păstrare a igienei
mediului. Omul intervine asupra multor ecosisteme naturale,
declanşând noi succesiuni ecologice.
Spre deosebire de plante şi animale, mediul de viaţă al omului
cuprinde, pe lângă factori naturali, şi factori artificiali
creaţi de om. Amenajările urbane şi industriale reprezintă tipul
cel mai complex de mediu construit de om, în care activitatea
industrială şi culturală domină elementele naturale. Din punct
de vedere ecologic, dezvoltarea puternică a industriei şi
urbanizarea prezintă numeroase dezavantaje, poluarea fiind procesul
cel mai grav care afectează marile aglomerări urbane şi
industriale, clima se modifică. Procesul de urbanizare şi
industrializare se amplifică pe toată suprafaţa pământului, iar
omul trebuie să înţeleagă că între mediul ecologic al naturii
şi cel creat de el trebuie să existe un echilibru necesar

existenţei vieţii. Desigur, nu se poate renunţa la extinderea
oraşelor, la industrie şi transporturi, dar trebuie găsite
tehnologii pentru evitarea poluării. În extinderea oraşelor
trebuie avut în vedere raportul dintre spaţiul pentru locuinţe
şi amenajări industriale. Spaţiul verde trebuie să domine orice
amenajare urbană şi industrială.
Activitatea economică a omului este un factor hrănitor al
producţiei vegetale. Omul trebuie să acţioneze chibzuit pentru a
proteja solul şi celelalte medii de viaţă.
Deci, şcolii îi revine rolul important în educarea copiilor
pentru păstrarea echilibrului ecologic. Considerăm că este de
salutat faptul că, în structura anului școlar 2022-2023, a fost
introdus Programul Național ,,Săptămâna Verde”, prin
intermediul căruia, încă de la grădiniţă, copiii sunt
familiarizaţi cu noţiunile de ecologie, sunt încurajaţi să ia
parte la experimente în aer liber cum ar fi: grădinărit, excursii
în natură sau acţiuni de recuperare a zonelor deteriorate. Este
bine să extindem aceste experienţe care pot fi organizate mai
aproape sau mai departe de activitățile școlare şi pot avea
atât caracter educaţional cât şi recreativ.
În acest sens printr-o serie de activităţi desfăşurate în
școală, trebuie captată atenţia copiilor asupra problemelor
legate de efectele impactului omului asupra naturii, pentru ca
aceştia să înţeleagă pericolele ce ameninţă planeta.
Realizarea unor obiective majore :
 dezvoltarea interesului şi curiozităţii faţă de orizontul
înconjurător;
 trezirea curiozităţii şi interesului pentru natură prin
activităţi ecologice;
dezvoltarea unui comportament adecvat în natură, evaluând

corespunzător urmările posibile ale faptei lor;
 înţelegerea conexiunilor din natură şi a faptului că
distrugerea acestora ar avea urmări negative pentru om;
formarea unei atitudini adecvate faţă de relaţiile omului cu
natura;
 formarea capacităţii de a simţi şi înţelege factorii
poluanţi şi efectele lor în natură;

Reguli pentru protejarea naturii:
1.Mențineți curățenia în jurul apelor!
2.Reduceți, reutilizați, reciclați!
3.Plantați un copac!
4.Folosiți cumpătat folosirea aerului condiționat!
5.Alegeți becurile economice!
6.Protejați animalele și plantele ocrotite prin lege!
7.Alegeți energia verde!
8.Nu aruncați deșeuri la întâmplare!
9.Nu aprindeți focul în preajma pădurilor!
10.Păstrați parcurile curate!
11. Economisiți energia electrică!
12.Utilizați mijloacele de transport noninvazive pentru mediu!

Bibliografie:

Asociația de Dezvoltare Intercomunitară ,,Dobrogea” pentru
gestionarea integrată a deșeurilor menajere în județul
Constanța;
 Wikipedia enciclopedia liberă

C. Pârvu, „Ecologie generală”, Editura Tehnică,
Bucureşti, 2001;
Goki.ro – Curiozități interesante despre Pământ;

Activitati nonformale

Carmen Varga
Scoala Gimnaziala "Octavian Goga" Baia Mare, Maramures, Baia Mare

Activităţile nonformale
Prof Carmen Andreea Varga
Şcoala Gimnazială “Octavian Goga”,
Baia Mare

Şcoala romȃnească, puternic tradiţională, este completată de
activităţile nonformale, ancorate ȋn realitatea educabililor şi
mult mai mult pe ȋnţelesul şi pe preocupările lor concrete.

Astfel, se pun ȋn practică cele ȋnvăţate şi şcoala devine mai
atractivă pentru fiecare elev.
Educaţia nonformală este centrată pe elev, pe nevoile sale
concrete. Se organizează ȋn afara şcolii şi ȋn principiu nu are
caracter obligatoriu, putȃnd fiecare selecta şi opta pentru ceea
ce ȋl atrage. Scopul este de a asimila noi cunoştinţe, viziuni,
fel a abordare a unor probleme. Metodele folosite sunt practice şi
putenic interactive.
Beneficiile educaţiei nonformale sunt:
• Poți crea propria programă de educație
• Susține procesul de autocunoaștere care stă la baza
dezvoltării armonioase
• Oferă o înțelegere mai bună asupra societății și a
mediului
• Determină o atitudine activă și participativă
• Stimulează dezvoltarea de noi abilități și talente
• Ajută la formarea unui set personal de valori
• Ajută la dezvoltarea individuală dar și integrarea într-o
echipă
Pornind de la aceste premise, am organizat ȋn vacanţa de vară
Tabara Smart Camp, ȋn colaborare cu profesorii de sport şi de
informatică. Perioada desfăşurării a fost de o săptămȃnă,
accesul fiind gratuit şi voluntar. Am avut şi 2 copii cu CES, care
nu doar că s-au integrat perfect, dar au făcut faţă cu brio
tuturor provocărilor. Zilnic, am programat activităţi atractive,
diverse, care să ȋi pună ȋn situaţii noi şi să ȋşi activeze
cunoştinţele dobȃndite de-a lungul anilor. In prima zi au făcut
cercetare: obicetivele turistice şi istorice ale oraşului nostru,
apoi au alcătuit cu ajutorul Google Map o hartă. Am pornit la pas,
cu ajutorul hărţii, şi am descoperit fizic fiecare clădire, am

făcut poze din diverse unghiuri şi am citit informaţii despre
cele vizitate. Am urcat ȋn Turnul lui Stefan şi am admirat
priveliştea panoramică a oraşului. Ziua a doua a fost dedicată
ȋnvăţării unor tehnici de acordare a primului ajutor, avȃndu-i
ȋn acst scop ca invitaţi voluntari de la Crucea Roşie. Ziua a
treia a fost rezervată competiţiilor sportive, individuale, dar
şi de echipă. Joi am avut invitat un fotograf local, care a
explicat cum se realizează o fotografie, ce date tehnice trebuie
să urmărim, care este diferenţa dintre o “poză” şi o
“fotografie”. Ultima zi am realizat o scurtă drumeţie, la o
mănăsire din oraş, unde au putut sta de vorbă cu un preot. La
ȋntoarcere, am zăbovit şi ne-am jucat in Parcul oraşului. Copiii
au legat prietenii, au putut să ȋşi dezvolte latura creativă,
artistică, au aplicat cu succes noţiuni pȃnă atunci poate
abstracte şi au ȋnvăţat lucruri noi, utile ȋn viaţa de zi cu
zi.
Evaluarea proiectului Tabăra „Smart Camp” constă în acordarea
de diploma tuturor elevilor participanţi, dar şi unele special
acordate celor care s-au remarcat la activităţile propuse. S-a
realizat şi un album foto digital cu tot ce s-a făcut ȋn această
săptămână. Ne-am declarat mulţumiţi de săptămȃna petrecută
ȋmpreună şi ne-am propus să repetăm experienţa vacanţa
viitoare. Consider că acest tip de activitate este pe de o parte
plăcută şi aşteptată de elevi, pe de altă parte extrem de
utilă pentru a fixa cunoştinţe, dar şi de a dezvoltă latura lor
emoţională şi afectivă. Socializarea este de asemena un punct
forte a activităţilor nonformale, mai ales ȋn acestă perioadă
cȃnd tehnologia este tot mai prezentă ȋn viaţa tuturor, iar
mulţi devin dependenţi, preferȃnd realiattea virtuală.
Ilustrez cele afirmate cu cȃteva poze:

Bibliografie:
Ministerul Educației Naționale, Curriculum pentru educația
timpurie, 2019;
Godfrey, Claff , Parteneriat şcoală-familie-comunitate, MEC,
Bucureşti, 2006;

Dezvoltarea atitudinii pozitive față de lectură

Claudia Ene

Atitudinea, definită prin sensul său secundar ca fel de a fi sau
de a ne comporta față de orice situație cu care ne întâlnim în
viață, este esențială pentru a reuși să ne dezvoltăm
personalitatea. La baza atitudinii stau interesul și motivația,
iar în predarea disciplinei limba și literatura română, ca de
altfel pentru oricare disciplină de studiu, nu putem spune că se
pot dezvolta complet competențele-cheie fără o atitudine
pozitivă a elevilor față de lectură.

De aceea, orice demers didactic ar trebui să vizeze în primul
rând gradul de satisfacție al elevilor, astfel încât atitudinea
lor față de lectură să fie pozitivă, mai ales în condițiile
în care, de multe ori, actul de parcurgere a unui text devine impus
fie de părinte, fie de cadrul didactic.
Fiecare lecție trebuie adaptată generației actuale, mult mai
atrasă de vizual și auditiv. Unui context de lectură îi putem
asociația o imagine, o melodie sau un scurt videoclip care să
suscite atenția pentru textul vizat. Dar cel mai important este să
stimulăm elevii să citească atent, astfel încât să fie
capabili să transpună în diverse forme ceea ce au parcurs.
Fiind luna martie, le-am propus câteva cuvinte precum: barză,
voioșie, soare, câmpie, rândunică etc. pe care să le includă
fie în versuri, fie în proză, conform sensibilității și
creativității fiecăruia. Au rezultat niște „mărțișoare
literare” deosebite pe care le-au scris pe foi colorate sau
cărora le-au atașat niște desene proprii. Pe baza acestor produse
artistice s-a putut realiza o expoziție accesibilă tuturor
elevilor școlii.
Fiind ei înșiși puși în fața actului de creație, au devenit
mai atenți față de textele parcurse, căutând permanent să
deslușească tainele acestora și să le poată „prinde” firul
conductor, care face posibilă comprehensiunea și plăcerea de a
citi.
O altă activitate de dezvoltare a competenței de lectură și
implicit a atitudinii pozitive față de aceasta a reprezentat-o
îmbinarea activității de reciclare cu cea de transpunere în
produse materiale a ideilor desprinse din textele citite. Au
rezultat figuri memorabile de personaje (Fram, cei trei purceluși,
Zdreanță etc.), dar și contexte în care aceste personaje

evoluează. Atrași de manifestarea practică, au fost mult mai
dornici să citească și să se documenteze. Astfel, atitudinea lor
de lectură a devenit mult mai evidentă.
De asemenea, prezentarea de carte are mereu efectul scontat, elevii
fiind atrași mai întâi de coperte, apoi de conținut. Le aduc
copiilor cărți din biblioteca proprie cu autografe de scriitori
contemporani (Ioana Pârvulescu, Doina Ruști, Ioana Nicolae etc.)
pentru ca impactul să fie și mai stimulativ și să îi determine
să citească scriitorii recomandați. Bineînțeles că dincolo de
lista suplimentară de lectură, realizată lunar orientativ, elevii
au libertatea de a citi orice altceva le face plăcere, cu
precizarea să se încadreze în limita lor de vârstă (nivel
gimnazial).
Cei mai harnici cititori realizează lanțul lecturilor pe care îl
desfășoară la clasă, trezind spiritul de competiție al
celorlalți și, implicit, o atitudine mai prietenoasă pentru
lectură.
Nu în ultimul rând, excursia este mijlocul de stimulare a
dorinței de a cunoaște oamenii din spatele textelor și apoi
creațiile acestora. Vizita la Casa Memorială „Tudor Arghezi”
de la Mărțișor a fost pentru elevi un moment de neuitat prin
contactul cu spațiul pe care l-au recunoscut din versurile sau din
prozele din „Cartea cu jucării” pe care le-au parcurs.
Mormântul lui Zdreanță i-a impresionat în mod deosebit. Mulți
dintre ei nu cunoșteau celebrele versuri argheziene despre câinele
„cu nara cârnă”, drept urmare, ca activitate premergătoare
excursiei, le-am facilitat lectura la clasă din creația poetului
de la Mărțișor. Atitudinea contează în orice mediu
educațional, așa că trebuie să avem în vedere stimularea
manifestărilor pozitive față de textele literare pentru a putea

dezvolta cu adevărat competențele-cheie de lectură.

Bibliografie:
Dicționarul Explicativ al Limbii Române, Editura Univers
Enciclopedic, București, 2016.

Comunicarea educaţională cu ajutorul calculatorului

Mirela Valentina Vișan
Scoala Gimnaziala Nr.18 Pitesti, Arges, Pitesti

Comunicarea educaţională cu ajutorul calculatorului

Procesul de comunicare presupune transferul de informaţie dintre
emiţător şi receptor. În contextul educaţional emiţătorul
este profesorul şi receptorul este elevul.
Astăzi, utilizarea calculatorului şi a Internetului a devenit un
mijloc de comunicare, deci şi un mijloc de comunicare în scop
educaţional. Acest lucru se realizează prin intermediul

forumurilor educaţionale, a poştei electronice şi a
conferinţelor.
Procesul achiziţionării cunoştinţelor este elaborat şi condus
de către profesor astfel încât acesta să corespundă
capacităţii interlocutorului de a prelua mesajele, de a le
prelucra şi de a le dezvolta în modul său propriu. El are sarcina
de a proiecta şi de a dirija circuitul conţinuturilor şcolare,
dar şi sarcina de a favoriza circuitul conţinuturilor
afectiv-emoţionale şi atitudinale care se degajă în condiţiile
interacţiunii directe.

Datorită faptului că utilizarea calculatorului a devenit un lucru
prezent în toate activităţile de astăzi, utilizarea acestuia în
sistemul educaţional ca mijloc de comunicare între profesor şi
elev a devenit un lucru obişnuit şi foarte des utilizat.
Interacţiunea dintre profesor şi elev, se realizează astfel,
prin selecţia corespunzătoare a unităţilor de comunicare ale
Internetului: poşta electronică sau e-mailul, forumurile
educaţionale, conversaţia sau videoconferinţa.
Tot cu ajutorul calculatorului şi a Internetului profesorul poate
folosi metode de instruire online precum: baze de date online
utilizate în comun, jurnale online, aplicaţii online, grupuri de
interese online, interviuri, dezbateri, simulări şi jocuri,
studii de caz, grupuri de discuţii, forumuri,
proiecte de grup.

Comunicarea bidirecţională dintre profesor şi elev. În cazul
celor mai multe sisteme de predare-învăţare la distanţă,
supunerea la cererile de verificare, evaluare şi feedback este

importantă. Cercetările arată că timpul de verificare în
clasă poate avea efecte distructive asupra structurii disciplinei.
Deseori elevii trebuie să aştepte prea mult pentru a putea primi
ajutor atunci când întâlnesc dificultăţi de învăţare
Într-o oarecare măsură, folosirea telefonului s-a dovedit utilă
în aceste situaţii, dar sistemele de conferenţiere prin
calculator funcţionează mai eficient. Elevii pot, de exemplu, să
pună întrebări oricând fără intervalul de aşteptare necesar
distribuirii corespondenţei. Se pot lua în consideraţie şi alte
soluţii care introduc o organizare mai flexibilă a consultanţei
şi evaluării. Răspunsurile elevilor pot fi puse la dispoziţia
tuturor cursanţilor înainte sau după termenul limită acordat
rezolvării problemei. Testele computerizate pot fi incluse în
sistemele online ca substitut pentru verificările tradiţionale
offline. La un nivel educaţional mai înalt, comunicarea
bidirecţională prin e-mail poate fi utilizată în orientarea
proiectelor individuale ale elevilor.

Conferinţele pot avea aceeaşi funcţie ca şi anunţurile în
lecţiile frontale. Profesorul poate să introducă lecturi, termene
limită, materiale de rezervă şi consultanţă pentru materialele
prezentate. Avizierul electronic funcţionează permanent şi este
accesibil şi celor care au participat la curs, şi celor care au
lipsit. Avizierul electronic funcţionează permanent şi este
marcat automat cu date. Datorită caracterului său interactiv,
avizierul electronic prezintă avantaje faţă de anunţurile din
clasele frontale, precum şi fată de conversaţiile telefonice
dintre elev şi profesor sau întâlnirile dintre elev şi profesor.
Astfel lecţiile sunt înlocuite cu activităţi de proiect,
utilitarele pot fi folosite pentru activităţile de colaborare şi

comunicare online, profesorul poate interacţiona periodic cu elevii
pentru a le ghida activitatea.
Utilizarea acestor modalităţi de comunicare devin eficiente
datorită faptului că nu mai este necesară întâlnirea fizică a
persoanelor implicate în conversaţie, se poate realiza mult mai
uşor schimbul de informaţii, de opinii, se pot rezolva mult mai
uşor proiectele de grup, se poate realiza o comunicare mult mai
eficientă atât între elev şi profesor cât şi între elev şi
ceilalţi elevi implicaţi în realizarea de proiecte şi de
activităţi educaţionale, în rezolvarea unor probleme.
Utilitarele folosite la conferinţe trebuie să dispună de chat,
telefonie, capacităţi audio-video, colaborarea de documente:
Skype, aplicații precum Google Meet, Zoom, Teams platforma Google
Classrom, Adservio, Kinderpedia sunt cele mai des utilizate în
acest scop.

Utilizarea conferinţelor pe teme educaţionale este de un real
folos elevilor şi profesorilor, facilitând comunicarea elev-elev
şi elev-profesor chiar şi atunci când aceştia nu se pot
întâlni fizic. Datorită faptului că majoritatea elevilor şi
profesorilor au acum acces la un calculator conectat la Internet,
acest mod de comunicare educaţională este din ce în ce mai des
folosit în practica educaţională de actualitate.

Bibliografie:

1. „Didactica: teoria instruirii”, Ioan T. Radu, Liliana
Ezechil, Editura Paralela45, Piteşti, 2006
2. „Instruirea asistată de calculator: didactică
informatică”, Adrian Adăscăliţei, Editura Polirom, Iaşi, 2007

3. „Pregătirea psihopedagogică. Manual pentru definitivat şi
gradul didactic II”, Dan Potolea, Ioan Neacşu, Romiţă B. Iucu,
Ion-Ovidiu Pănişoară, Editura Polirom, Iaşi, 2008

Metode interactive de predare-învățare-evaluare bazate pe stimularea creativității elevilor la orele de biologie

Adriana Sofian

Metoda didactică se referă la drumul sau calea de urmat în
activitatea comună a profesorului şi elevilor, în vederea
realizării obiectivelor instruirii
Etimologie: methodos (gr.) metha = spre, către odos = drum, cale

FUNCȚIILE METODELOR DIDACTICE:
-Comunicativă, de transmitere a noi

cunoştințe/abilități/atitudini.
-Cognitivă, de dobândire de noi
cunoştințe/abilități/atitudini.
-Normativă, de organizare, dirijare şi corectare continuă a
procesului de instruire.
-Motivațională, de a stârni şi menține interesul elevului,
curiozitatea, dorința de cunoaştere şi acțiune.
-Operațional-instrumentală, ca intermediar între elev şi
unitatea de conținut.
-Formativ-educativă, de exersare şi dezvoltare a proceselor
psihice şi motorii, simultan cu însuşirea cunoştințelor,
formarea deprinderilor, dezvoltarea aptitudinilor, opiniilor,
convingerilor, sentimentelor şi calităților morale.

METODE ȘI TEHNICILE INTERACTIVE DE GRUP
-promovează interacțiunea dintre mințile participanților,
ducând la o învățare mai activă și cu rezultate evidente
Avantajele interacțiunii dintre elevi:
-dezvoltă capacitățile elevilor de a lucra împreună-componentă
importantă pentru viață și pentru activitatea lor profesională
viitoare
-dezvoltă inteligențe multiple( lingvistică, logico-matematică,
spațială, interpersonală, naturalistă, morală)
-stimulează și dezvoltă capacități cognitive complexe(
gândirea divergentă,critică, laterală)
-munca în grup permite împărțirea sarcinilor și
responsabilităților în părți mult mai ușor de realizat.

Clasificarea metodelor şi tehnicilor interactive de grup
-În opinia mai multor didacticieni (Cerghit, Oprea, Pânişoară),

după funcţia didactică principală, metodele şi tehnicile
interactive de grup se pot clasifica astfel:

I.Metode de predare-învăţare interactivă în grup:
a) Metoda predării/învăţării reciproce
b) Metoda cubului
c) Ştiu/ Vreau să ştiu/ Am învăţat
d) Organizatorul grafic
e) Metoda piramidei

II.Metode de fixare și sistematizare a cunoștiințelor și de
verificare:
a)Tehnica LOTUS ( FLOAREA DE NUFĂR)
b)Diagrama cauzelor și a efectului
c) Metoda Jigsaw ( mozaicul)

III. Metode de rezolvare de probleme prin stimularea
creativităţii:
a) Brainstorming-ciorchinele
b)Explozia stelară
c) Metoda Pălăriilor gânditoare (Thinking hats – Edward de Bo)
d) Studiul de caz
e) Phillips 6/6;
f)Tehnica 6/3/5;
g) Metoda nominală
e) Fishbowl (tehnica acvariului);
f) Învățarea prin cooperare

I.Metodele de predare-învățare interactivă de grup
a) CUBUL este o metodă folosită în cazul în care se dorește

explorarea unui subiect , a unei situații din mai multe
perspective, oferind elevilor posibilitatea de a-și dezvolta
competențele necesare unor abordări complexe și integratoare
APLICAȚIE: lecția POLUAREA ÎN ROMÂNIA
1.Descrie poluarea în România
2.Comparaţi gradul de poluare a solului, apei, aerului în diferite
regiuni geografice
3.Asociaţi tipul de poluare după factorii de mediu care o produc
4.Analizează poluarea în municipiul Călărași
5.Aplică-localizați pe harta României ( a lumii) care sunt
regiunile cele mai poluate
6.Argumentează de ce nivelul de poluare este mai ridicat în
orașele industriale

b) ORGANIZATORUL GRAFIC
Organizatorul grafic (OG ) facilitează esențializarea unui
material informativ care poate fi exprimat sau scris, sistematizând
ideile, reprezintă pentru cadrul didactcic sau elevi o grilă de
sistematizare a noțiunilor , o gândire vizualizată prin
reprezentarea grafică a unui material din domeniul științelor
biologice.
APLICAȚIE- CARACTERELE GENERALE ALE PLANTELOR ANGIOSPERME,
clasa a IX-a
-prin această metodă elevii sunt solicitați să găsească
asemănările și deosebirile dintre conceptele, noțiunile
prezentate și apoi să completeze organizatorul grafic (după
studierea cu atenție a materialului) .

c)METODA PIRAMIDEI/METODA BULGĂRULUI DE ZĂPADĂ
Are la bază împletirea activității individuale cu cea

desfășurată în mod cooperativ, în cadrul grupurilor, se aplică
prin intermediul întrebărilor, lecția nu debutează cu predarea
prin discurs , cadrul didactic lansează o întrebare care să
conducă la informația pe care trebuie să o primească elevul
Ea constă în încorporarea activității fiecărui membru al
colectivului într-un demers colectiv mai amplu, menit să ducă la
soluționarea unei sarcini sau a unei probleme date
Aplicație la clasa a IX-a la lecția: Încrengătura Artropode:

II. Metode de fixare și sistematizare a cunoștiințelor și de
verificare

a) TEHNICA LOTUS ( TEHNICA FLORII DE NUFĂR)
Este o metodă interactivă de lucru care presupune deducerea
de conexiuni între idei, concepte, pornind de la o temă centrală
din care derivă opt teme secundare care se construiesc în jurul
celei principale, asemeni petalelor de nuferi, ce vor deveni teme de
abordat în activitatea pe grupe mici de elevi.
Pentru fiecare din aceste noi teme centrale se vor construi câte
alte noi 8 idei secundare.
Pornind de la tema centrală , sunt generate noi teme de studiu
pentru care trebuiesc conexiuni noi și noi concepte.

b) DIAGRAMA CAUZELOR ȘI A EFECTULUI este o metodă interactivă de
predare-învățare a disciplinelor biologice care creează
posibilitatea elevilor de a evidenția cauza și efectul unor
procese, fenomene biologice
Diagramele sunt folosite de grup ca un proces creativ de
generare și organizare a cauzelor majore ( principale) și un
proces creativ de generare și minore( secundare) ale unui efect.

Meoda are două elemente esențiale:
-cauza care reprezintă punctul de apariție a problemei în anumite
condiții determinate
-efectul-consecința apărută ca urmare a cauzei care l-a
determinat
Avantajul constituirii diagramatice a relației dintre efectul dat
și cauzele care l-au determinat este activizarea tuturor
participanților antrenați în acest joc în care se îmbină
cooperarea din interiorul grupului cu competiția dintre echipe
APLICAȚIE: Tema-OCHIUL, clasa a VII-a

c ) METODA JIGSAW ( MOZAICUL) sau metoda grupurilor interdependente
este o strategie bazată pe învăţarea în echipă
(team-learning).
II. METODE DE REZOLVARE DE PROBLEME PRIN STIMULAREA CREATIVITĂȚII
a)BRAISTORMING-UL –METODA ASALTULUI DE IDEI oferă posibilităţi
de participare la discuţie a întregului colectiv, furtuna în
creier (etimologic în engleză brain = creier, storm = furtună)
solicită participarea elevilor la analiza anumitor situaţii
(posibil reale) şi ghidarea lor spre identificarea
posibilităţilor de rezolvare a acestor situaţii problemă.
Exemplu de combinare a brainstorming–ului personal cu cel de
grupă: Găsirea unor modalități de reducere a degradării
mediului înconjurător
b)TEHNICA CIORCHINELUI
Reprezintă o variantă neliniară de brainstorming, care
stimulează gândirea divergentă, în vederea stabilirii de
conexiuni și (inter)relații între idei, precum și în vederea
identificării unor idei noi, a unor sensuri și semnificații
originale cu privire la subiect sau tema dată.

Avantaje:
-stimulează gândirea elevilor înainte de a studia mai temeinic un
subiect
-stimulează munca colaborativă
-dezvoltarea unor deprinderi ( inclusiv de asociere a informațiilor
pe idei ancoră)
Dezavantaje:
-dificultăți de coordonare
-unii elevi pot domina grupul
-necesită mult timp
-devine ineficientă când nivelul elevilor este scăzut ,
conținuturile învățării au un grad de dificultate ridicat sau
cuprind un volum mare de informații într-o limită mai mică de
timp
-corelarea cuvintelor/ sintagmei/ ideilor , evidențiind un număr
cât mai mare de conexiuni și (inter)relații între ele și
cuvântul/sintagma-nucleu prin trasarea de linii sau de săgeți
Aplicație: Boli ale sistemului respirator la om, clasa a X-a

c) REUNIUNEA PHILIPS 6/6-metodă de stimulare a creativității
individuale și de grup la elevi
Este o metodă de tip brainstorming , de stimulare a
creativității individuale și de grup la elevi, creată de către
J. Donald Phillips de la Michigan State University.
Metoda constă în implicarea a 6 participanți la rezolvarea
unei sarcini timp de 6 minute. Este similară brainstormingului și
tehnicii 6/3/5, însă se individualizează prin limitarea
discuției celor 6 participanți la cele 6 minute, scopul fiind
intensificarea producției creative, ca și în cazul tehnicii
6/3/5. Astfel, se constituie grupuri de câte 6 elevi, fiecare

grupă își alege, prin vot, câte un lider cu rol de conducător
al activității, de moderator. Profesorul va instrui liderii aleși
de echipele formate asupra rolului și locului lor în cadrul
echipei. Se poate alege de către membrii fiecăreia și câte un
secretar pentru echipa corespunzătoare, ce va înregistra
informațiile produse. Activitatea se desfășoară pe parcursul a
două ore, în două etape: prima constă în discuția pe grupe; a
doua se constituie ca o dezbatere în plen.
-Evaluarea generală a ideilor este efectuată de către cadrul
didactic ce organizează activitatea.
 Aplicație: Joc-exercițiu: Ce știi despre plante?
Prin aplicarea metodei Philips 6/6 se realizează obiectivele
specifice disciplinei biologie respectându-se principiul
instruirii diferențiate a elevilor.

d) FISHBOWL (,,TEHNICA ACVARIULUI’’)
Este o metodă de interacțiune educațională, ce constă în
utilizarea a două grupe de elevi, aflate pe rând în dublă
ipostază - implicat în discuție, neimplicat în
discuție/observator, în scopul rezolvării unor probleme
controversate, a dezvoltării relaționării pozitive dintre elevi,
a spiritului de observație etc.
Metoda este indicată în studiul biologiei, în special de către
elevii din clasele liceale.

E) STUDIUL DE CAZ
Este o metodă de confruntare directă a elevilor cu o situație
reală, autentică și are drept scop: realizarea contactului
elevilor cu realitățile complexe , autentice dintr-un domeniu dat,
dezvoltarea capacităților decizionale , a abilităților lor de a

soluționa eventualele probleme, educarea personalității , a
atitudinilor față de ceilalți elevi și față de cazul
respectiv, tratarea cu maturitate a situațiilor. Rolul profesorului
se reduce doar la cel de incitator și de provocator al demersurilor
de rezolvare a cazului.
Avantajele metodei:
-antrenarea elevilor în găsirea de soluții, prin caracterul
activ, metoda contribuie la dezvoltarea capacităților psihice, de
analiză critică, de elaborare de decizii și de soluționare
promptă a cazului, formând abilitățile de argumentare,
dezvoltarea inteligenței interpersonale, a spititului de echipă,
toleranța și ajutorul reciproc, specific învățării prin
cooperare.
f)EXPLOZIA STELARĂ-STARBURSTING(ENGL.STAR-STEA, TO BURST-A EXPLODA)
Este o metodă nouă de dezvoltare a creativității individuale
și de grup , similară braistormingului, bazată pe formularea de
întrebări pentru rezolvarea de probleme și învățarea prin
descoperire. Începe din centrul conceptului și se împrăștie în
afară, cu întrebări, asemenea exploziei stelare
Scopul metodei este de a obține cât mai multe întrebări și
conexiuni între concepte .

Creativitatea este un fenomen complex, o însuşire specifică
omului prin care se obţin produse noi şi valoroase în care sunt
implicaţi factorii: motivația, voința, emoțiile, temperamentul .

ROLUL PROIECTELOR ETWINNING ÎN MOTIVAREA ELEVILOR PENTRU ÎNVĂȚAREA MATEMATICII

LAZAR ALINA
Colegiul Tehnic Forestier Ramnicu Valcea, Valcea, Ramnicu Valcea

Activitățile "after class" sunt foarte utile pentru majoritatea
elevilor, mai ales că unii dintre ei nu au o viață de familie
prea bună. În aceste caz, activitățile extracurriculare sunt
binevenite, deoarece le pot schimba viziunea asupra vieții și îi
pot îndruma pe o cale mai bună. Dacă acasă îi lipsește
"mentorul", persoana care să-l îndrume, tânărul va căuta unul
în exterior, așa că este indicat să fii un adult responsabil, un

profesor, un ghid.
Un tip de proiect extrașcolar utilizat de școala noastră cu
succes este cel de pe platforma eTwinning -proiect cofinanțat de
Comisia Europeană și de European School Education Platform, ce
facilitează cadrelor didactice crearea de proiecte de colaborare
interşcolară pentru elevi.
Proiectul eTwinning “FUN MATH” și-a propus să depășească
„modelul” unui curs obișnuit de matematică și să sublinieze
că această disciplină nu este doar o serie de exerciții și
probleme, elementul jocului făcând matematica distractivă. Scopul
acestui proiect a fost de a dezvolta la elevi gândirea matematică,
logica și interesul pentru această știință fermecătoare.
La proiect au luat parte 19 profesori și 280 elevi din România,
Republica Moldova, Turcia și Portugalia și a fost premiat cu 16
Certificate de Calitate!
Elevii au învățat să-și eficientizeze comunicarea
prezentându-se pe un padlet cu propriile avataruri folosind ca
instrument web 2.0 - Blabberize, Bitmoji, Voki.
Proiectul a început cu exemplificarea rolului matematicii în
viața reală, înconjurătoare. Încurajând munca în echipa,
elevii au fost împărțiți pe grupe internaționale, coordonate de
câte un cadru didactic. Sarcina primei grupe a fost de a măsura
înălțimea unui copac.
Dorind să implicăm toți elevii participanti la proiect,
indiferent de vârstă (de la 8 ani pînă la 14 ani), s-a hotărât
ca elevii cu vârsta de până la 11 ani să efectueze
măsurătorile, în timp ce cei mai mari au efectuat calculele
folosind formula (AB*H) / CD.
Cea de-a doua grupa a aflat volumul unui recipient prin măsuratori
efectuate de cei mai mici din proiect și calcule făcute de colegii

mai mari!
Prin măsurători și calcule, cei din grupa a 3 a din proiect au
dedus că și în viața noastră exista rapoarte și proportii,
precum: distanța dintre degetul mijlociu și cot este
proporțională cu distanța dintre cot și încheietura mâinii,
distanța dintre umăr și linia capului este proporțională cu
lungimea capului etc. Toate acestea le-au facut matematica mai
distractivă și s-au convins de rolul acesteia în viața reală.
Tot prin joc au descoperit ca mandala este compusa din forme
geometrice (cercuri, triunghiuri, patrate) și culori ce au
semnificații diferite, care în final, compun un întreg, o
poveste.
Toate activitățile propuse in proiect sunt integrate în
curriculum. S-a urmărit ca elevii să combine practica și teoria,
ceea ce i-a ajutat să vadă matematica diferit. Abordarea
multidisciplinară a fost posibilă datorită activităților atent
alese, cum ar fi: ”Measuring the length of the tree”, ”Volume
in the kitchen”, ” Ratios and proportions in real life”,
”Mandala on paper”, ”Mandala & GeoGebra”, ”Mandala in
calculations”, ”Math tricks”, ”The poetry of numbers”,
”Numbers in the symbolism of religious culture”. Competențele
și abilitățile cheie dezvoltate la elevi în timpul implementarii
proiectului sunt: Competențele de comunicare în limbi străine,
Competenţele digitale, A învăţa înveţi, Competenţe sociale
şi civice, Simţul iniţiativei şi al antreprenoriatului,
Aptitudinile și competențele științifice, dar și
îmbunătățirea abilităților de lucru in echipă.
Instrumentele online le-a facilitat partenerilor o colaborare de
succes. În timpul activităților elevii au învățat și au
folosit diferite aplicatii, cum ar fi: Canva- pentru postere,

GeoGebra- pentru mandale, YouTube, Flippity.net- pentru certificate
online, Storyjumper, Renderforest- realizare video, Genial.ly,
Digipad.app- pentru prezentare felicitari, Quizizz, Wakelet- pentru
poezia numerelor, Kahoot, Bookcreator- pentru cartea comuna Math
Tricks, Google Forms, Sutori – prezentare colinde, Padlet,
Ideaboardz- pentru comentarii la final de proiect, Google Docs,
Bitmoji – pentru creare avatar sau Jigsaw Planet – pentru
puzzle, sub atenta indrumare a profesorilor. La activitatea
”Quiver & Mirage - in geometry” - elevii au avut de ales una din
cele 2 aplicații, cu ajutorul căreia au descoperit corpurile
geometrice și au explorat proprietățile figurilor învățate.
Rezultate
Promovarea muncii în echipă, stabilirea legăturii dintre
conţinuturile matematice şi aspectele cotidiene, identificarea
legăturii dintre matematică și diferitele discipline studiate,
încurajarea elevilor să experimenteze, să analizeze și să-și
exprime propriile concluzii,dezvoltarea abilități lingvistice,
matematice si digitale ale elevilor, dar si ale profesorilor,
cimentarea relaţiilor dintre elevi, precum şi între elevi şi
profesori, utilizarea TIC ca strategie de căutare, ca instrument
de comunicare și diseminare.

În urma participarii la proiectul eTwinning, elevii sunt mult mai
implicați, curajoși, responsabili, motivați, iar relațiile
personale dintre elevi s-au îmbunătățit considerabil. S-a
constatat dezvoltarea spiritului de echipă, a abilităţilor de
traducere şi lucru cu calculatorul. În plus, stimulează
imaginaţia și încurajează competivitatea.
Profesorii au ocazia să înveîe ceva nou de la şcolile partenere
din proiect, îmbogățindu-și astfel experiența metodică. Acest

schimb de informatii, nu poate decât să facă munca mai
interesantă și valoroasă.
Proiectul a facilitat stabilirea unor legături la nivel european,
cimentarea relațiilor dintre elevi (la nivelul instituției), cât
și îmbunătățirea relațiilor dintre profesori și elevi.
Rezultatele obținute reprezintă un punct de reper în vederea
elaborării unor proiecte viitoare mai complexe.
Participarea mea la acest proiect a avut un ecou pozitiv, atât
personal, cât și profesional. Mi-au fost perfecționate
competențele TIC și lingvistice, dar și modul de a gândi și
stilul de a preda la clasă. Creativitatea, munca în echipă,
suportul didactic şi luarea deciziilor, sunt doar câteva aspecte
care au definit acest proiect.
Recomand să interacționați, să colaborați și să demarați
proiecte cu alți în cadrul comunității eTwinning!

IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR EDUCAȚIVE ȘCOLARE ȘI EXTRAȘCOLARE ÎN EDUCAREA ELEVILOR

Simona Ciupitu-Aldea
Colegiul Tehnic "Danubiana" Roman, Neamt, Roman

Activitatea educativă școlară și extrașcolară dezvoltă
gândirea critică și stimulează implicarea tinerei generații în
actul decizional în contextul respectării drepturilor omului și
al asumării responsabilităților sociale, realizându-se, astfel,
o corespondență directă între componenta cognitivă și cea
comportamentală.
La școală, elevii sunt foarte receptivi la tot ce li se
arată sau li se spune în legătură cu mediul, fiind dispuşi să
acţioneze în acest sens. Educaţia extracurrriculară (realizată

dincolo de procesul de învăţământ) îşi are rolul şi locul
bine stabilit în formarea personalităţii elevilor. Educaţia prin
activităţile extracurriculare urmăreşte identificarea şi
cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini, talente,
cultivarea unui stil de viaţă civilizat, precum şi stimularea
comportamentului creativ în diferite domenii.
În cadrul acestor activităţi elevii se deprind să
folosească surse informaţionale diverse, să întocmească
colecţii, să sistematizeze date, învaţă să înveţe. Prin
faptul că în asemenea activităţi se supun de bună voie
regulilor, asumându-şi responsabilităţi, elevii se
autodisciplinează.
Cadrul didactic are, prin acest tip de activităţi,
posibilităţi deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze,
să le influenţeze dezvoltarea și să realizeze mai uşor
obiectivul principal şi anume, pregătirea elevului pentru viaţă.
Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor
aptitudini speciale, antrenarea elevilor în activităţi cât mai
variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru
activităţi socio-culturale, facilitarea integrării în mediul
şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în ansamblul
ei, fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor
cu atitudinile caracteriale.
Oricât ar fi de importantă educaţia curriculară
realizată prin procesul de învăţământ, ea nu epuizează sfera
influenţelor formative exercitate asupra elevului. Rămâne cadrul
larg al timpului liber al adolescentului, în care viaţa capătă
alte aspecte decât cele din procesul de învăţare şcolară.
Participarea la acest tip de activități a lărgit
orizontul cultural al elevilor, completând cu noțiuni noi volumul

de cunoștințe însușite în cadrul orelor de curs. De asemenea,
constituie un mijloc de formare a competențelor, contribuie la
educarea morală, estetică a elevilor, disciplinându-le acțiunile
și extinzându-le orizontul cultural-artistic. O altă
particularitate a acestor activități, de o reală importanță, o
constituie și legătura cu partea practică.
Vizitele la muzee, expoziţii, ateliere de producție,
monumente şi locuri istorice, case memoriale oferă elevilor
prilejul de a observa obiectele şi fenomenele în starea lor
naturală, procesul de producţie în desfăşurarea sa, operele de
artă originale, momentele legate de trecutul istoric local,
naţional, de viaţa şi activitatea unor personalităţi de seamă
ale ştiinţei şi culturii universale şi naţionale, relaţiile
dintre oameni şi rezultatele concrete ale muncii lor, stimulează
activitatea de învăţare, întregesc şi desăvârşesc ceea ce
elevii acumulează în cadrul lecţiilor.
Împlicarea elevilor în jocuri de rol, ateliere de teatru,
desen și pictură, ateliere de lectură, ateliere de gătit ,
activități sportive, dansuri, acțiuni de ecologizare și de
protejare a mediului îi ajută să dobândească o gândire
independentă, nedeterminată de grup, toleranţă faţă de ideile
noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul de
rezolvare a lor şi posibilitatea de a critica constructiv. Înainte
de toate, este însă important ca profesorul însăşi să fie
creativ. Elevii sunt atraşi de activităţile artistice,
recreative, distractive, care ajută la dezvoltarea creativităţii,
gândirii critice şi stimulează implicarea în actul decizional
privind respectarea drepturilor omului, conştientizarea urmărilor
poluării, nerespectării biodiversității, educaţie rutieră,
educaţie pentru păstrarea valorilor,tradiții etc. În urma

desfășurării activităților în carul proiectului, am observat
faptul că, o mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii
elevilor o au acele activităţi care îl implică în mod direct,
atunci când aceștia au avut de realizat un produs final.
Valoarea educativă sporită o au activităţile de
creativitate în grup. Grupul înlesneşte schimbul de idei, de
experienţă în tehnicile de lucru, stimulează interesul copiilor
pentru activităţile plastice şi dezvoltă spiritul colectiv. Arta
îi poate ajuta pe copii să se dezvolte în anumite arii care sunt,
de obicei, neglijate de sistemul clasic de învățământ.
Desenând și pictând, copiii își vor dezvolta creativitatea și
își vor imbunătăți abilitățile fizice, cognitive și
emoționale.Artele le stimulează imaginația, creativitatea,
gândirea abstractă, îi ajută să gândească mai bine. Arta
plastică îl ajută pe adolescent să-și exprime mai ușor
emoțiile și trăirile.
Educaţia ecologică se poate realiza prin orice tip de
activitate: şcolară, extraşcolară, activităţi ştiinţifice,
literare,practice, artistice, plastice, de voluntariat, etc. Formele
de realizare au fost diverse: observaţii, experimente, povestiri
ştiinţifice, desene, activităţi practice, plimbări, drumeţii,
excursii, vizionări de diapozitive, jocuri de mişcare,
distractive, orientări turistice, labirinturi ecologice, colecţii,
expoziţii, spectacole, vizionări de podcasturi, realizarea de
acțiuni ecologice, concursuri și proiecte de mediu.A proteja
natura înseamnă a rezolva problemele mediului înconjurător, prin
educarea tinerei generații și prin dezvoltarea unei conștiințe
ecologice la elevi.

Bibliografie:

1. Cucoş C., Pedagogie (ediţia a doua, revăzută şi adăugită),
EdituraPolirom,Iași, 2002
2. Crăciunescu I., Nedelea V., Forme de activităţi
extracurriculare desfăşurate cu elevii, Editura Discipol,
Bucureşti, 2000
3.Muşu I.,Taflan, A., Terapia educatională integrată, Editura Pro
Humanitate, 1997

Repere în educație

Vasile Tudor
Grup Scolar "Duiliu Zamfirescu" Dragalina , Calarasi, Dragalina

Aptitudinile caracterizează latura instrumental-operaţională a
personalităţii, organizată în sisteme operaţionale superior
dezvoltate, relativ stabile, care mijlocesc performanţe deasupra
mediei în activitatea teoretică, tehnico-aplicativă,
organizatorică, artistică sau sportivă.
Prin fuzionarea şi combinarea specifică a aptitudinilor, se
ajunge la talent în măsura în care permit realizarea de produse

originale cu o înaltă cotă de creativitate.
Aptitudinile sunt condiţionate de zestrea ereditară dar şi de
mediul educaţional în care se dezvoltă individual. Ele sunt
diversificate şi marchează profund destinul fiinţei umane,
deoarece fiecare om porneşte în viaţă cu o zestre ereditară
singulară şi străbate o traiectorie socio-culturală
specifică.
În demersul de consiliere a cadrelor didactice, aptitudinile
reprezintă punctul de plecare în orientarea şcolară şi
opţiunile profesionale ale tinerilor - pentru a le spori şansele
de succes pe piaţa concurenţială a muncii.
Inteligenţa poate fi privită ca un sistem unitar şi armonios de
aptitudini care se manifestă prin mecanisme de asimilare şi
adaptare de natură funcţională dar mai ales prin inovare şi
creativitate. După părerea lui Stephen Hawking, “Inteligența
reprezintă capacitatea de a te adapta la schimbări”.
Această capacitate a psihicului uman este un proces complex cu o
bogată încărcătură de semnificaţii care a provocat dezbateri
aprinse şi continuă să preocupe specialiştii în psihologie
Încă de la începutul sec. al XX-lea, psihologul englez C.
Spearman, analizând corelaţiile obţinute de la subiecţii supuşi
la diverse tipuri de teste, a ajuns la concluzia că inteligenţa
implică diverse aptitudini specifice (factori specifici) grefate pe
o aptitudine generală comună, pe care a denumit-o factorul g.
Metoda analizei factoriale a inteligenţei a fost dezvoltată
apoi de L.L. Thurstone şi J.P. Guilford, prin luarea în
considerare a unei multitudini de factori, mai mult sau mai puţin
corelaţi.
După psihologul elveţian Jean Piaget, creatorul epistemologiei
genetice, evoluţia inteligenţei în ontogeneză este rezultatul

echilibrului operaţiilor mentale (clasare, măsurare, numărare,
deplasare spaţio-temporală etc.) obţinute prin interiorizarea
acţiunilor practice cu obiectele în structuri mentale dimanice,
organizate ierarhic.
Orice experienţă din viaţă este structurată pe baza unor
scheme psihice degajate de practica socială şi individuală din
realitatea obiectivă.
Dezvoltarea inteligenţei la copil parcurge succesiv mai multe
stadii : senzorio-motor (de la naştere până la apariţia
limbajului, 15-18 luni), pre-operator (de la apariţia limbajului
până la 7-8 ani), al operaţiilor concrete (de la 7-8 ani până
la 10-11 ani), al operaţiilor formale (de la 10-11 ani până la
15-16 ani). În stadiul operaţiilor formale, gândirea devine
aptă pentru raţionamente ipotetico-deductive şi experimente
ştiinţifice.
Psihologul american Jerome J. Bruner a conceput evoluţia
stadială a inteligenţei într-o viziune mult mai flexibilă, în
sensul că orice etapă poate fi accelerată prin strategii
didactice adecvate. După Bruner, ”bazele oricărei discipline
pot fi predate oricui, la orice vârstă, într-o formă
potrivită”. El insistă mult asupra necesităţii cultivării la
elevi a stilului de învăţare ştiinţific, care îmbină
gândirea analitică cu intuiţia.
Sfârşitul sec. al XX-lea este marcat de efortul unor
cercetători de cuantificare a inteligenţei pentru a evalua riguros
performanţele elevilor faţă de un veritabil reper al
capacităţilor cognitive individule, determinate de zestrea
genetică.
Este meritul lui Alfred Binet şi al lui Theodore Simon de a fi
dezvoltat în 1905, la Paris, primul test de analiză a

inteligenţei copilului care a fost extins apoi pentru a măsura
inteligenţa omului, adică indicele nivelului de dezvoltare a
inteligenţei, a cărui valoare, exprimată în procente, se obţine
prin raportarea vârstei mentale la vârsta cronologică şi
înmulţirea cu 100.
Proiectul de formare a fiinţei umane, promovat de reforma
învăţământului românesc, vizează trei aspecte: individual
(împlinirea vocaţională prin cultură), interindividual
(echilibru moral-relaţional) şi social (afirmarea prin
competenţă profesională).
Problematica tinerei generaţii are tulburătoare semnificaţii
în devenirea poporului român, cu tradiţii milenare şi o bogată
zestre ereditară, pentru a preveni „şocul viitorului” în
condiţiile dezvoltării exponenţiale a ştiinţei, a schimbării
modului de acţiune umană şi a integrării economiilor naţionale
la scară mondială.
Educația ființei umane începe în familie, se desăvârșește
în școală și se continuă tot restul vieții în mediul
socio-cultural în care trăiește.
Din păcate, mai există unii părinţi care cred că ei sunt
exemplul cel mai potrivit pentru copiii lor. În realitate,
lucrurile sunt mult mai complexe.
Pentru a reflecta la rolul de educator responsabil, vă prezint
celebrul decalog din “Pour l’enfant” a lui Geoges Grinda:
1.Copilul este o persoană în devenire: eu îl respect;
2.Copilul este curios: eu discut cu el;
3.Copilul se minunează: eu îl conduc să caute frumosul;
4.Copilul vrea să-şi asume personalitatea : eu îl ajut să se
cunoască;
5.Copilul caută un model: eu îi ofer un exemplu;

6.Copilul descoperă corpul său: eu îi arăt că sănătatea este
o forţă;
7.Copilul se îndoieşte de el: eu apreciez ceea ce el face;
8.Copilul vrea să devină independent: îl invit să fie
responsabil;
9.Copilul nu se cunoaşte decât pe sine: eu îl învăţ şi
altele;
10.Copilul are nevoie de un ideal: eu îl ajut să dea un sens
vieţii sale.
Deosebit de importante în managementul educaţional de
modelare a destinului tinerilor sunt rolurile de bază ale
cadrului didactic: planificare, organizare, comunicare,
conducere, coordonare, îndrumare, motivare, consiliere, control
şi evaluare.
Dascălii cu vocaţie profesională, preocupaţi de propria
pregătire psihopedagogică şi de specialitate, se pot adapta uşor
la noile cerinţe prin realizarea unor lecţii atractive, susţinute
de un material didactic adecvat, extinderea strategiilor
activ-participative, centrate pe metodologia operaţionalizării
obiectivelor şi pe criterii de performanţă, armonizarea
tehnicilor de evaluare predictivă, formativă şi sumativă,
tratarea interdisciplinară şi transferul cunoştinţelor într-un
cadru motivaţional cu deschidere către viaţă.
Trecerea de la tradiţie la inovaţie, personalizarea actului
educational prin diversificarea metodelor interactive, adaptarea
curriculumului şcolii la mediul socio-cultural, aplicarea teoriei
inteligenţelor multiple, pentru a diversifica abilităţile
specifice de a interacţiona eficient cu lumea, constituie puncte de
reper în abordarea diferenţiată a conţinutului
învăţământului, cunoaşterea elevilor şi a

disponibilităţilor acestora de învăţare.
Demersul managerial trebuie să aibă ca finalitate corelarea
resurselor materiale, financiare şi umane în structuri
organizaţionale optime pentru formarea cu costuri minime a unor
tineri responsabili, autonomi şi creativi, dotaţi cu scheme
operaţionale flexibile şi cunoştinţe de bază, pentru a face
faţă situaţiilor impuse de viaţă.
În scenariile didactice, dascălii veritabili se bazează pe
principii didactice eficiente în procesul educaţional:
însuşirea conştientă şi activă a cunoştinţelor, intuiţia,
îmbinarea teoriei cu aplicaţiile practice, însuşirea temeinică
a cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor, sistematizarea
şi continuitatea, tratarea individuală a elevilor). Indiferent de
disciplina predată, o lecţie activă se sprijină pe metode şi
procedee active care să insufle elevilor motivaţia de a dobândi
cunoştinţe noi, pe cât posibil printr-un studiu activ, intensiv.
Profesorul trebuie să cunoască mecanismele şi finalităţile
învăţării pentru a regiza lecţii atractive, de înaltă
ţinută ştiinţifică. Trebuie să corecteze eventualele
disfuncţionalităţi care apar în demersul didactic printr-o
permanentă conexiune inversă.
Originalitatea sa în optimizarea actului educaţional se
manifestă în alegerea conţinutului cerut de programa şcolară, a
metodelor de predare activ-participative, centrate pe elev, a
mijloacelor de învăţământ eficiente realizării obiectivelor
propuse, dar şi a relaţiilor stabilite cu elevii într-un cadru
motivaţional interactiv, de trăiri cognitive intense, bazate pe
fluxuri informative bidirecţionale între educator şi educat.
Din sistemul metodelor de învăţământ fac parte:
-metode de comunicare verbală (expozitive: povestirea, explicaţia,

prelegerea şcolară; interogative : conversaţia, dialogul)
-metode de comunicare scrisă (munca cu manualul, studiul de text)
-metode de explorare a realităţii (directă- învăţarea prin
descoperire, observarea independentă, experimentul, studiul de caz,
indirectă sau mijlocită – demonstraţia, problematizarea)
-metode de acţiune (operaţionale sau instrumentale): exerciţiile,
lucrările de laborator, lucrările practice, tema de cercetare sau
proiectul
-metode de evaluare – observare curentă, chestionare orală,
control prin lucrări scrise, lucrări practice, aplicarea de teste,
verificarea cu ajutorul unor mijloace tehnice, examenele.
Se remarcă eficienţa metodelor activ-participative, de implicare
totală a elevului în actul învăţării. Nu trebuie neglijată
nici evaluarea, ca înlănţuire de operaţii de măsurare,
apreciere şi decizie, esenţiale pentru determinarea progreselor la
învăţătură, conducerea procesului de învăţământ şi
perfecţionarea lui continuă. De asemenea, conexiunea inversă
(feedback) este o componentă operaţională importantă care
asigură controlul procesului educațional.
Evaluarea trebuie să reprezinte nu numai o cuantificare formală
a progresului şcolar, ci şi un etalon de reflecţie asupra
calităţii procesului educaţional, un feedback pentru fiecare
dascăl de a-şi îmbunătăţi modul de predare.
Elevul, la rândul său, trebuie să înţeleagă şi să accepte
evaluarea, să fie corect informat asupra progresului şcolar, să
fie pus în situaţii de competiţie pentru a-şi cunoaşte nivelul
de pregătire. Scopul urmărit este ca elevul să devină un
partener activ al scenariilor regizate de către profesor, să
participe la propria educare şi pregătire pentru integrarea în
societate.

Deplasarea accentului de pe latura informativă a evaluării pe
cea formativă, constituirea băncilor de itemi la nivel naţional,
promovarea unor criterii obiective de performanţă corelate cu
oferta educaţională reprezintă teme de reflecţie pentru factorii
decizionali.
Într-un cadru motivaţional adecvat, bacalaureatul constituie
momentul adevărului pentru evaluarea calităţii vieţii şcolare,
a managementului educaţional şi a responsabilităţii faţă de
destinul tinerei generaţii.
În perspectivă, comunităţile locale vor avea un rol important
în stabilirea curriculum-ului opţional în funcţie de
necesităţile economice, direcţiile de dezvoltare şi aspiraţiile
devenirii umane pe termen mediu şi lung.
Natura complexă a procesului de evaluare se manifestă la nivel
operaţional, dar şi în câmpul semantic al termenului, se poate
analiza ca bilanţ cantitativ sau ca judecată calitativă.
Cuvântul „deontologie” a fost introdus de J. Bertham în
lucrarea sa „Deontologia sau ştiinţa moralei” (1834) pentru a
face distincţia dintre ceea ce există şi ceea ce trebuie
respectat.
Evoluţia ulterioară a deontologiei a căpătat noi semnificaţii
pe măsura exercitării profesiunilor şi a diversificării
activităţilor umane. În particular, deontologia evaluării se
raportează la un set de valori morale cu rol esenţial în
procesele educaţionale.
În contextul creşterii calităţii actului educaţional,
deontologia procesului de evaluare se află într-o relaţie
profundă cu codul deontologic al profesiei de educator.
Obiectivitatea evaluării presupune ca educatorul să se detaşeze
de abordările sau interpretările personale pentru a nu distorsiona

procesul de măsurare a rezultatelor obţinute de elevi.
Erorile subiective de evaluare pot apărea prin efect halo,
stereotipii, efect de contrast, efect de proximitate, ecuaţia
personală a evaluatorului şi efectul de similaritate, tendinţa
plasării centrale a rezultatelor evaluării şi a restrângerii de
rang. De aceea, se impune abordarea responsabilă a acţiunii de
„evaluare a corectitudinii evaluării” (metaevaluare) –
punerea procesului de evaluare sub semnul deontologiei prin
introducerea unor parametri măsurabili.
Cei interesați de conținutul integral al lucrării “Repere în
educație” pot accesa link-ul
https://www.academia.edu/38100343/Repere_in_educatie

Surse de informare
1. Bârzea C., Arta și știința educației, Editura Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti, 1995
2. Neacșu I., Motivație și învățare, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1978
3. Petru I., Logică și educație, Editura Junimea, Iași, 1994
4. Poenaru R., Deontologie generală, Erasmus, București, 1992
5. Radu I. T., Teorie și practică în evaluarea eficienței
învățământului, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1981
6. Programul naţional de dezvoltare a competenţelor de evaluare
ale cadrelor didactice, Suport curs, CNCEIP, 2008

Modelarea video- metodă de intervenție în recuperarea copiilor cu TSA

Veronica Frunzea
Centrul Scolar pentru Educaţie Incluziva "Alexandru Rosca" Lugoj, Timis, Lugoj

Modelarea video este o formă de învățare observațională în
care comportamentele dorite sunt învățate vizionând o
demonstrație video și apoi mimând comportamentul modelului.
Metoda a fost utilizată pentru a preda multe abilități, inclusiv
abilitățile sociale, de comunicare și de ordin motor, fiind, de
asemenea, testată cu succes pentru a preda empatia. Metoda
modelării video poate fi utilizată și ca o intervenție

complementară pentru copiii cu tulburări de spectru autism, venind
în completarea altor metode consacrate.
Fenomenul de învățare a reprezentat întotdeauna un interes
aparte pentru domeniul științelor educației. Din perspectiva
teoriei învățării sociale a lui Bandura, accentul este pus pe
faptul că oamenii pot și învață eficient prin observarea
celorlalți. Observându-i pe ceilalți, individul preia modele
comportamentale, atitudinale sau tipare reacționale. Toate acestea,
le codează și le stochează sub formă de informații despre
comportament, pe care, în anumite sutuații de viață-
asemănătoare sau nu- le reactivează și le utilizează ca element
de validare a propriilor acțiuni.
În paradigma instruirii sociale este larg utilizat conceptul de
învățare observatională.
Învățarea observațională se referă la aspectele cognitive și
comportamentale schimbate care apar ca urmare a observării
celorlalți angajați în acțiuni similare (Bandura, 1986).
Această abordare prin care are loc o învățare consistentă prin
observare sau prin exemple, mai mult decât prin întărire
directă, reprezintă una dintre trăsăturile dominante ale teoriei
lui Bandura. El sugerează că învățarea prin observare poate fi
explicată prin patru procese care apar în timpul sau la scurt timp
după observarea unui model și care facilitează învățarea:
atenție, retenție, producție și motivare (fig. 1) (Bellini, S.,
Akullian, J., 2007):
a) procesele atenţiei - este necesară orientarea atenţiei şi
perceperea trăsăturilor relevante şi distinctive ale modelului;
atenția apare atunci când o persoană observă aspecte relevante
ale comportamentului și consecintele acestuia.
b) procesele mnezice necesare pentru memorarea comportamentului

modelului şi stocarea lui într-o formă simbolică (enunț verbal,
imagine etc.). Procesul de retenție se referă la acțiunile pe
care subiectul le realizează pentru a reproduce comportamentul
învățat. Retenția apare atunci când evenimentele modelate sunt
codificate intern în simboluri semnificative și apoi stocate în
memorie. Retenția materialului este îmbunătățită prin
monitorizarea vizuală concurentă, cognitivă, repetiții și
reproducere comportamentală
c) procese de reproducere / recunoaştere motorie care presupun
folosirea reprezentărilor simbolice în ghidarea performanţei
imitative; practic, acum are loc imitarea modelului şi realizarea
comportamentului vizat. Se produce procesul de producție atunci
când subiectul reproduce și repeta cu exactitate comportamentul
modelat. Motorul procesul de producție este etapa în care
reprezentările simbolice devin acțiuni.
d) procese motivaţionale care sunt condiţia reproducerii
comportamentului modelului.
Întărirea externă acordată sau doar anticipată a făcut ca
achiziţia comportamentului să fie urmată de performanţa
imitativă; în context școlar, recompensele sociale (admiraţia
celorlalţi, aprobarea, atenţia, lauda) putând contribui la
efectuarea cu succes a comportamentelor imitative (Bandura, 1986)
După cum s-a menționat anterior, Bandura a indicat importanța
atenției, retenției, reproducerii și motivației pentru ca
învățarea observațională să aibă loc.
S-a emis ipoteza că modelarea video sprijină aceste procese în
următoarele moduri:
- Televizorul sau monitorul video prin design oferă un domeniu de
focalizare restrâns. Astfel, modelarea video pare să
îmbunătățească atenția persoanelor cu autism, concentrând

selectiv atenția asupra stimulilor relevanți. În acest proces,
stimulii externi și auditivi sunt eliminați și copilul se poate
concentra asupra informațiilor pertinente prezentate pe ecran.
- În al doilea rând, retenția este facilitată în procedurile de
modelare video prin repetarea comportamentului țintă. Toate
intervențiile de modelare video includ prezentarea subiectului a
comportamentului – țintă în mod repetat, ceea ce ajută la
stabilirea și menținerea comportamentului în memorie. Copilului i
se oferă stimulii exacți sau situațiile așa cum sunt prezentate
în videoclip. Astfel, videoclipul permite repetarea aceluiași
model și proceduri precise conducând la producerea
comportamentului - următoarea componentă esențială a
învățării observaționale.
- În al treilea rând, tehnicile de modelare video sunt în general
procese active care permit reproducerea comportamentului observat
prin practică. De exemplu, Taylor și colab., (1999) au inclus
practica comportamentală ca parte a procesului de achiziționare a
abilității de joc la doi copii cu autism. După ce subiecților li
s- au oferit jucăriile, aceleași ca și în scenele de modelare
video, li s- a cerut să se implice și să imite comportamentul
după vizualizarea fiecărei scene.
- În sfârșit, în termeni de motivație, copiii cu autism
afișează o afinitate pentru televizor, tabletă, sau calculator,
spre exasperarea părinților. Urmărirea video este asociată în
mod obișnuit cu recreerea și astfel poate fi văzută cu o mai
mare receptivitate și entuziasm.
Modelarea este definită ca fiind procesul prin care un individ sau
un model demonstrează comportamentul pentru a fi imitat.
Comportamentul modelat poate fi prezentat in vivo (viu),
înregistrat (de exemplu filmat) sau imaginat.

După ani de cercetare, Albert Bandura a concluzionat că modelarea
este o metodă puternică de a preda și de a perfecționa anumite
abilități.
Ce este modelarea video (video modeling)?
Modelarea video este o metodă vizuală de predare, care constă în
observarea de către copil a unui video în care este redat modelul
unui comportament țintă sau a unei abilități, iar apoi copilul
imită comportamentul / abilitatea observată. Este o metodă nouă
de lucru în terapia copiilor cu autism sau alte întârzieri de
dezvoltare, încă foarte puțin folosită la noi în țară. Metoda
are la bază teoria învățării observaționale elaborată de
psihologul Albert Bandura, precum și numeroase studii ce au
demonstrat că oamenii, în special copiii, învață
observându-și semenii. Albert Bandura, este de părere că este
nevoie de atenție la model și motivație, pentru ca un copil sa
învețe să imite pe altcineva, observând totodată, conform
cercetărilor, că un copil este mai motivat să urmărească un
model care are același sex, vârsta și îi seamănă fizic.
Folosirea tehnologiilor, pentru a învăța noțiuni, comportamente
și chiar, abilități sociale este din ce în ce mai răspândită
în terapia persoanelor cu TSA, deoarece s-a observat că acestea,
interacționează mai bine cu interfețele tehnice decât cu
oamenii, procesul educativ devenind astfel mai eficient. Totodată,
mediul social poate fi confuz, un amănunt poate îi poate distrage
atenția copilului de la procesul de învățare astfel încât
învățarea în sine poate fi compromisă.
În studiul intitulat „Video Modeling: Why Does It Work for
Children with Autism?”, Corbett și Abdullah (2005) definesc
trăsături ale elevilor ci TSA care pot explicade ce modelarea
video este eficientă în special în grupul lor. Aceste trăsături

speciale includ:
- preferința pentru stimulii vizuali și predarea vizuală
- evitarea interacțiunii față în față
- capacitatea de a procesa informația vizuală înaintea celei
verbale
Utilizarea elementelor vizuale în abordarea terapeutică a
copilului cu TSA, este o strategie recunoscută și utilizată de
specialiști din întreaga lume. Murray S. și Noland B. afirmă că
„modelarea video utilizează elemente vizuale, la un nivel
superior, combinând o strategie convevnțională cu noile strategii
pentru a crea un instrument de învățare mai eficient”. (Murray,
S., Noland. B., 2015)
În numeroase studii s-a arătat că modelarea video este una dintre
cele mai eficiente metode pentru predarea aptitudinilor sociale şi
a comportamentelor ţintă a copiilor cu autism. Achiziţiile
privind comportamentele sociale şi de limbaj care pot fi predate
utilizând modelarea video sunt: limbajul receptiv, limbajul
expresiv, achiziţii academice şi funcţionale, comportamente de
interactiune socială, cereri spontane, achiziţii pentru joc,
perceperea emoţiilor celorlalţi. De asemenea, studiile au arătat
că abilităţile dobândite prin modelarea video sunt menţinute
în timp şi transferate către persoane sau situaţii. (http: //
monicaberceanu. ro/ tag/ modelare-video/ )
Modelarea video pare a fi deosebit de benefică pentru predarea
unei varietăți de abilități la persoanele cu autism, inclusiv
creșterea vocalizării și a comunicării, abilități sociale și
de joc, prelucrarea emoțiilor sau abilități motorii. A fost, de
asemenea, utilizată în mod eficient pentru a promova generalizarea
abilităților de cumpărături la tineri și adulți cu autism și
alte dizabilități moderate până la severe. De la utilizarea

toaletei, până la modelarea scrisului de mână, aproape orice
sarcină poate fi analizată, descompusă și prezentată copilului
într-un film video, fie pe tabletă sau PC astfel încât să îi
trezească dorința de a imita.

Nr. 101/2024

La acest număr au contribuit:
● Ioana Mihaela Matieș
● corina kovacs
● Erika Szabo
● Gabriela Culita
● Corina Adina Mohorea
● Sorin Sandu
● Tudorache Maria
● Mariana Ramona Ignat
● Carmen Varga
● Claudia Ene
● Mirela Valentina Vișan
● Adriana Sofian
● LAZAR ALINA
● Simona Ciupitu-Aldea
● Vasile Tudor
● Veronica Frunzea

ISSN: 2393 – 0810