Nr. 104/2024

ISSN: 2393 – 0810

Cuprins

Învăţământ preşcolar

● ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE, paun maria

Învăţământ primar

● Școala de vară, ȘEICAHMED FARIDA

● MANAGERUL EDUCAȚIONAL IDEAL, Ana-Maria Tecsi

Învăţământ gimnazial

● Tabla SMART și lecția de istorie, Elena Stefania Sturzu

● EVALUAREA CU ROL FORMATIV, Elena Irinela Andrei

● GeoGebra – teorie şi practică în educaţia europeană, Mariana Viorica Crisan

● Excursia tematică sau educarea prin vizitare, Claudia Ene

● ,, Șanse egale pentru copiii proveniƫi din medii defavorizate”, Marilena Cord

Învăţământ liceal

● IMPORTANȚA ETAPELOR DE PRLECTURĂ ȘI DE POSTLECTURĂ LA ORA DE LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ, Nedelcu Ionela

● Teacher from Romania,seminar international Israel-Yad vashem, Cristina Ioana Cotorcea

● EDUCAȚIA ECOLOGICĂ-EXEMPLE DE BUNE PRACTICI, Simona Ciupitu-Aldea

● Psihopedagogie Specială- proiect de lecție: „Handicapul de comportament”, Ioana Muntean (căs. Opriș)

Interes general

● Trăsături ale stilului juridico-administrativ în „Proces verbal”, de I. L. Caragiale, Alina-Elena Colbu

● Perfectionare continuă prin Proiectele Erasmus + la Școala Profesională Plugari , Jud. Iași, Lenuta Deleanu

ROLUL ACTIVITĂȚILOR EXTRACURRICULARE

paun maria

ROLUL ACTIVITĂŢILOR
EXTRACURRICULARE

Prof. înv .preşcolar : PĂUN MARIA

Grădiniţa cu P.P. Nr.8 Târgu Jiu

Procesul educaţional din grădiniţă presupune si
forme de muncă didactică complementară activităţilor
obligatorii. Acestea sunt activităţi desfaşurate in grădiniţă
in afara activităţilor obligatorii sau activităţi desfăşurate
in afara grădiniţei. Ele sunt activităţi extracurriculare şi se
desfăşoară sub indrumarea atentă a educatoarelor.
. Astfel de activităţi sunt de o reală importanţă
intr-o lume dominată de mass media si ne referim la televizor ,
calculator si internet, care nu fac altceva decat sa contribuie la
transformarea copiilor noştri in nişte persoane incapabile de a se
controla comportamental , emoţional şi mai presus de toate slabi
dezvoltaţi intelectual. Se ştie că începând de la cea mai
fragedă varstă , copiii acumulează o serie de cunoştinte
punându-i în contact direct cu obiectele si fenomenele din
natură.

Activităţile de acest gen cu o deosebită influenţă
formativă, au la baza toate formele de acţiuni turistice:
plimbări, excursii, tabere, colonii.In cadrul activitatilor
organizate in mijlocul naturii, al vieţii sociale și copiii se
confruntă cu realitatea şi percep activ, prin acţiuni directe
obiectele , fenomenele, anumite locuri istorice. Fiind axate in
principal pe viaţa in aer liber, in cadrul acţiunilor turistice
și preşcolarii işi pot forma sentimentul de respect si dragoste
faţă natură, faţă de om si realizările sale.
În urma plimbărilor, a excursiilor în natură, copiii
și în special copiii pot reda cu mai multă creativitate si
sensibilitate , imaginea realităţii, in cadrul activităţilor de
desen si modelaj , iar materialele pe care le culeg ,sunt folosite
in activităţile practice, in jocurile de creaţie. Plimbările

prin parc din aceasta toamnă , frunzele ruginii ,stolurile de
păsări care se pregăteau de plecare,frumuseţea deosebită a
acestui anotimp le vor rămâne în suflet celor mici , creându-le
emoţii estetice.La varsta preşcolară, copiii sunt foarte
receptivi la tot ce li se arată sau li se spune în legătură cu
mediul , fiind dispuşi să acţioneze în acest sens .Ca
educatoare, trebuie sa oferim în mod gradat , în acord cu
particularităţile de vârstă si cu cerintele educaționale
speciale ale fiecărui preșcolar, cunoştinţe ştiinţifice , să
organizăm activităţi educative privind protejarea mediului
inconjurător: curaţarea parcului.
Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea
cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile ţării, la educarea
dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă, cultură.
Prin excursii cunosc locul natal în care au trăit, muncit şi
luptat înaintaşii lor învăţând astfel să-şi iubească ţara,
cu trecutul şi prezentul ei. Prin excursii preșcolarii pot
cunoaşte realizările oamenilor, locurile unde s-au născut, au
trăit şi au creat opere de artă scriitori şi artişti.
Serbarea este modalitatea eficientă de cultivare a
înclinaţiilor artistice ale copiilor indiferent de cerințele
educaționale speciale pe care le au contribuind la dezvoltarea
armonioasă a personalităţii acestora.

Vizionarile şi spectacolele constituie o altă formă de
activitate extracurriculară în grădiniţe, prin care copilul face
cunostinţă cu lumea minunată a artei. Desi aceasta formă de
activitate il pune pe copil in majoritatea cazurilor in rolul de
spectator, valoarea ei deosebită rezidă in faptul ca ea constituie
o sursa inepuizabila de impresii puternice, precum şi în faptul

că apelează, permanent, la afectivitatea copilului.
Educatoarele au un rol deosebit de important in alegerea
spectacolelor, la recomandarea emisiunilor de televiziune pentru
copii si selecţionarea emisiunilor,programelor distractive care au
o influenţă pozitivă mai evident conturată.
Activităţiile extracurriculare moral-civice, alături de
celelalte activităţi desfăşurate în grădiniţă pe nivele de
vârstă, contribuie, prin trăirile afective, emoţii puternice,
generate de exemplele oferite de eroii neamului, la formarea , în
sufletul copiilor, a unor sentimente morale , care se vor
transformă în convingeri ferme pe parcursul procesului
instructiv- educativ.
În concluzie putem spune ca activitatea extracurriculară
e o componentă educaţională valoroasă şi eficientă căreia
orice cadru didactic trebuie să-i acorde atenţie, adoptând el,
în primul rând, o atitudine creatoare, atât în modul de
realizare al activităţii, cât şi în relaţiile cu copiii,
asigurând astfel o atmosferă relaxantă care să permită
stimularea creativă a copiilor .Copiii se simt mult mai siguri pe
ei in cadrul activităților în aer liber ,”neîngradiți”
unde se pot manifesta liber astfel dezvoltându-și stima de sine.
„Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi.
Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari şi nimic nu ne
permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci să-i învăţăm să
se adapteze.”
(Maria
Montessori –“Descoperirea copilului”)

BIBLIOGRAFIE

1. Ministerul Educaţiei si Cercetării, Institutul de Ştiinţe ale
Educaţiei Revista învăţământului preşcolar, 3-4/2006,
2. IONESCU, M.; CHIŞ, V.,Mijloace de învăţământ şi integrarea
acestora în activităţile de instruire şi autoinstruire, Editura
Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001
3. PREDA. VIORICA, Metodica activităţilor instructiv educative în
grădiniţa de copii, Editura « Gheorghe Cârţu Alexandru »,
Craiova 2009
4. LESPEZEANU M., Tradiţional şi modern în învăţământul
preşcolar, Editura S.C. Omfal, Bucureşti, 2007

Școala de vară

ȘEICAHMED FARIDA
Scoala Gimnaziala Dorobantu, Constanta, Dorobantu

ȘCOALA DE VARĂ
Argument
Vacanţa de vară este o perioadă frumoasă și destul de lungă
pentru toți copiii. Cei mai mulţi dintre ei pleacă în tabere
școlare, excursii sau la bunici la țară. Puțini sunt cei care
stau acasă și se bucură de soarele arzător al verii. Foarte
mulți dintre ei nu prea au cu cine să se joace în timpul
vacanței. De aceea, noi ne-am gândit să venim în ajutorul lor

și să organizăm o școală de vară pe la sfârșitul vacanței
când copiii chiar încep să se plictisească. Ei devin dornici să
se joace cu colegii lor și să participe la activități
organizate.
Din experienţa anilor anteriori când în instituţia noastră s-a
desfășurat acest proiect și copiii au participat într-un număr
foarte mare, ne-am gândit să îl reluăm și anul acesta.
„Şcoala de vară” este un proiect la care participă aproape
toți elevii școlii noastre, dar și cadrele didactice care se
implică în procesul educațional. Dacă ținem cont că școala
noastră se află în mediul urban și că activitățile lor sunt
mai limitate, ne-am propus, prin acest proiect, să desfășurăm
multe activităţi cu copiii care să-i ţină aproape de şcoală
și să le ofere bucuria petrecerii cu prietenii și colegii de
clasă.
Copiii trebuie să comunice între ei, să știe să se organizeze,
să respecte niște reguli, să aibă încredere în ei şi, mai
ales, să se bucure împreună.
Prin acest proiect, copiii vor vedea că şcoala este un altfel de
loc unde vor putea să și învețe, dar să se și bucure de tot
ceea ce îi înconjoară.
Institutia organizatoare:
Şcoala Gimnazială nr.1 Dorobanțu
Parteneri:
o Primăria și Consiliul Local
o Biblioteca comuna
Echipa de proiect:
Prof.inv.primar
Prof.inv.primar
Grup țintă:

directi: elevi ai claselor primare ai Şcolii Gimnaziale nr,1
Dorobanțu;
indirecti: părinţi, cadre didactice voluntare, comunitatea
locală;
Scopul:
Implicarea voluntară a copiilor în activităţi
recreativ-instructive, precum şi însuşirea, pe termen scurt şi
lung, a unor alternative real-educative de petrecere a timpului
liber.
Obiective:
1. Dezvoltarea capacităţii de comunicare și de relaționare cu
alţi copii, de aceeaşi vârstă, dar şi de vârstă diferită;
2. Dezvoltarea imaginaţiei şi creativităţii prin activitățile
zilnice;
3. Dezvoltarea abilităţilor de comunicare prin exprimarea opiniei
personale;
4. Manifestarea bucuriei de a fi împreună cu ceilalţi colegi și
prieteni;
5. Adoptarea unor stări de acceptare, negociere, colaborare cu
ceilalți;
6. Îmbunătăţirea relaţiilor elevilor cu cadrele didactice dar
şi cu alţi elevi ai şcolii;
7. Promovarea imaginii şcolii;
Resurse umane:
• Cadre didactice voluntare (profesori care predau la clasele
primare, învăţători, personal auxiliar);
• Elevi ai claselor primare
• Familiile elevilor participanţi;
• Reprezentanţi ai conducerii locale;
• Comunitatea locală.

Resurse materiale:
• Rechizite necesare unor activităţi practice: creioane
colorate, acuarele, hârtie colorată, cartoane colorate, hârtie
autocolantă şi creponată, foarfece, creioane, lipici, etc;
• Laptop, imprimantă, consumabile;
• Afişe, fluturaşi, broşuri;
• Diplome pentru elevi, adeverințe pentru voluntari, materiale
din partea partenerului de proiect (caiete, cărți, jocuri logice,
etc.)
Resurse spațiale: Școala Gimnazială nr.1 Dorobanțu

Rezultate asteptate:
 Participarea unui număr de aproximativ 50 de copii din cadrul
şcolii noastre
 Atragerea altor copii care provin din alte şcoli şi care
locuiesc la bunici la țară, pentru a avea şansa unui schimb de
experienţă între copii;
 Convingerea părinţilor asupra importanţei educării timpului
liber la copii;
 Participarea părinţilor la activităţi, prin contribuţii
oricât de mici – realizându-se astfel un parteneriat voluntar
pentru şcoală;
 Realizarea unor activităţi şi produse deosebite ale elevilor.
Activitati propuse:
Interval orar: 09:00 - 12:00.
1. Limbă şi comunicare
- exerciţii de dezvoltare a limbajului creativ;
- exerciţii de dezvoltare personală, jocuri de rol – exprimarea
liberă a emoțiilor;
-exercitii de reflectare asupra diferitelor forme de acceptare;

- exerciţii şi jocuri de comunicare în grup;
- exerciții de dezvoltare creativă și exprimare artistică;
2. Educație ecologică – Activitate de ecologizare
- Plante și viețuitoare-realizare de insectare și ierbare;
- Activitate de ecologizare în curtea școlii.
- Plantarea unor copaci în curtea școlii.
3. Arte vizuale și abilităti practice:
- Realizare de produse de cofetărie și patiserie;
- Reciclarea hârtiei - tangramul
- Comuna mea - crearea unei machete.
4. Activități sportive
- exerciţii şi jocuri de grup, activităţi în aer liber
- handbal, volei, fotbal.
Desfăşurarea activităţilor:
Luni
Instructaj cu copiii - profesorii din echipa de proiect
- Armonia culorilor – CURCUBEUL
- Activitate în aer liber - concursuri sportive, jocuri distractive
Marti
- Colectarea de insecte și plante pentru realizare de
ierbare și insectare / Activități ecologice în curtea școlii
- Lectura în aer liber - povestea mea preferată


Miercuri
- Exerciții de creare a unei machete care să redea comuna
noastră
- Exerciții de reciclare a hârtiei - tangram
Joi
- Cel mai bun rebusist! / Concurs de ghicitori/ Proverbe și

zicători
- Micii cofetari, micii patiseri – prepararea de
prăjituri și plăcinte.

Vineri

- Carnavalul prieteniei - toți copiii și profesorii participanți
la proiect.
- Prezentare de produse finale. Diplome pentru toți participanții
la proiect.
Rezultate proiect
- CD cu activităţile desfăşurate, poze
- Afişe, pliante
Promovare proiect
- pe internet, publicarea pe site-ul școlii, pe pagina de
facebook a școlii
Diseminare şi evaluare proiect
- expoziție cu pozele realizate în timpul desfășurării
activităților;
- feed-backul dintre elevi și profesori;
- feed-backul din partea părinţilor asupra activităţilor
desfăşurate;
- discuţii finale între profesori.

Echipa de proiect

MANAGERUL EDUCAȚIONAL IDEAL

Ana-Maria Tecsi
Liceul Teoretic "Ana Ipatescu" Gherla, Cluj, Gherla

Învățământul este considerat unul din instrumentele prin care
societatea stimulează, dirijează și controlează procesele
dezvoltării. Pentru educator, cunoașterea și stăpânirea artei
manageriale este esențială, deoarece cunoașterea managementului
ca pe un proces complex nu înseamnă dirijism, iar managerii nu
asigură imediat succesul unei acțiuni.
Activitatea de management ( conducere) este un ansamblu de
acțiuni de planificare, organizare, îndrumare, control, decizie cu
privire la un sistem/ organizație, acțiuni susceptibile de a

asigura atingerea scopului fixat, în condițiile respectării
legităților obiective generale și speciale, ale satisfacerii
nevoilor sociale concrete și ale promovării dezvoltării sociale.
Managerul este reprezentat de persoana care exercită funcțiile
managementului în virtutea obiectivelor, sarcinilor, competențelor
și responsabilităților specifice funcției pe care o ocupă.
Managerul are un statut social bine definit, ce prevede o serie de
drepturi și obligații, prin care se deosebesc de celelalte
categorii de profesioniști.
Managerul școlar este un cadru didactic care pune în funcțiune
programul managerial în scopul creșterii eficienței procesului
instructiv-educativ. Dintre calitățile, cunoștințele și
aptitudinile pe care trebuie să le aibă un manager, amintim:
inteligența, memoria, spiritul de observație, capacitatea de
concentrare, sănătatea, caracterul, etc. Un bun manager al clasei
trebuie să fie capabil să realizeze schimbări profunde în
cultura, climatul și instrucția tuturor copiilor, indiferent de
naționalitate, în direcția fundamentării tuturor demersurilor
didactice pe principii democratice, să introducă noi strategii
instrucționale care să încurajeze colaborarea, toleranța,
sporirea încrederii în forțele proprii și îmbunătățirea
performanțelor copiilor, să realizeze și să utilizeze în
procesul didactic proiecte ale grupei.
Managementul educațional desemnează întreaga activitate a
profesorului, de proiectare, aplicare și evaluare a influențelor
educaționale, tot ceea ce gândește și face profesorul împreună
cu un anumit colectiv de elevi. În activitatea pe care o
desfășor, încerc să pornesc mereu de la “punctele forte” ale
elevilor și cele ale mele ca învățător: ce știe elevul, ce
poate să facă, ce îi este îngăduit să realizeze, spre ce are

înclinații, de ce abilități didactice dispune. Am în vedere
și slăbiciunile elevilor, pe care vreau să le îndrept: ce nu
știe, ce nu a înțeles, ce nu îmi este îngăduit mie, ca
învățător, să fac. Este necesară o bună cunoaștere a
forțelor proprii. Problema diferențierii pune în act acest cuplu
bipolar care este învățător-elev. diferențierea îi
antrenează și pe elevi, și pe învățător printr-un șir de
compatibilități reciproce. În activitatea didactică am
constatat de a lungul timpului, că succesul activității
instructiv-educative este determinat, în cea mai mare parte, de
natura și calitatea relațiilor mele cu elevii clasei și
caracterul relațiilor pe care am reușit să le cultiv în rândul
elevilor. Am eliminat rigiditatea distantă între mine și elevi,
exigența sporită, Am încercat să trec la o consiliere modernă
a elevilor, pentru a-i face receptivi la nou. Un rol important
l-a avut dialogul cu elevii: schimbul de informații și mesaje,
discuții, dezbateri, o comunicare continuă pentru a întreține o
atmosferă educațională. Am plecat de la ideea că este bine să
mă consider un membru al colectivului clasei și că trebuie să
fac efort să mă integrez în viața acestora. Ajut elevii să
treacă peste rețineri, să își exprime deschis opiniile
personale, să vorbească despre evenimentele la care participă,
despre calitățile și defectele lor. Am constatat că elevii au
dobândit curajul exprimării unor opinii, precum și respectul
pentru părerile colegilor, ale părinților, pentru adevăr.
În acest fel, fiecare elev a fost pus în situația de a-și
exercita, în clasă, principalele însușiri care îi definesc
personalitatea, făcându-i pe participanți activi dar și
colaboratori, parte în ducerea la bun sfârșit a
activităților. comun stă la baza transmiterii informațiilor,

normelor, regulilor, înțelesurilor de către învățător
elevilor. Am învățat, pe parcursul anilor, că un contact
pozitiv cu elevii favorizează procesul instructiv-educativ. O
relație negativă învățător-elev reprezintă un permanent
factor de stres și nemulțumire și aduce carențe în viața
școlară a copiilor. Mă străduiesc să câștig simpatia elevilor
mei, încrederea să fie reciprocă, deoarece idealul de educator
la care visează elevul este omul bine pregătit, dar mai ales, omul
care se apropie cu înțelegere și căldură de problemele lor. În
sistemul social de educație și învățământ, învățătorul
trebuie să se raporteze la cei pe care îi educă, să relații de
cooperare, colaborare cu părinții acestora și cu alți factori
interesați ai societății. Pentru un management eficient al
clasei, am antrenat părinții în rezolvarea problemelor clasei, am
căutat să îi implic în activitățile școlare și
extracurriculare. au fost solicitați în procurarea de materiale
necesare elevilor în activitățile clasei: târguri, vizite,
concursuri, etc. am întâmpinat și reticențe din partea unor
părinți, refuzuri, neîncredere. Uneori stările conflictuale au
fost rezolvate prin negociere, alteori nu le-am putut rezolva.
Ca manager al clasei, am încercat să am în vedere relația
dintre resurse și nevoi: resursele valorice, resursele materiale-
clasa, mobilierul clasei, materialul didactic adecvat, mijloace de
învățământ, resurse financiare, resurse umane. colectivele de
elevi la care am desfășurat procesul instructiv-educativ au fost
eterogene. Unii dintre elevi făceau parte din familii
dezorganizate, din familii de rromi, erau instituționalizați în
centre de plasament, au probleme de sănătate, necesită un sprijin
deosebit. Pentru a-i putea determina pe toți să creadă în
forțele lor, să înlăture obstacolele existente, a necesitat o

foarte bună cunoaștere, respectare și exploatare
particularităților individuale ale elevilor. Toți elevii au fost
solicitați în activități diverse, în funcție de înclinații,
aptitudini, opțiuni, preferințe.
Esența rolurilor manageriale ale cadrelor didactice de la clasă
este orientarea și dirijarea resurselor materiale și umane de care
dispune clasa pentru realizarea obiectivelor proiectate, în
condiții de eficiență maximă. Pentru a preveni eșecul și
abandonul școlar, am considerat că este necesară evitarea
oboselii, supraîncărcarea elevilor cu noțiuni inutile, lipsa de
motivare a clasei. Am apelat la opiniile lor în alegerea temelor
pentru acasă, i-am încurajat permanent să pună întrebări,
pentru o activitate eficientă, pentru control și autocontrol.

Bibliografie:
1. Iucu, R., ( 2000), Managementul și gestiunea clasei de elevi,
Editura Polirom, Iași
2. Niculescu, R.M., ( 1994), a învăța să fii un bun manager,
Editura Inedit, Tulcea
3. Stan, E., ( 2003), Managementul clasei, Editura Aramis,
București
4. Joița, E., ( 1995), Management școlar, Editura Gh. C.
Alexandru, Craiova

Tabla SMART și lecția de istorie

Elena Stefania Sturzu

Tabla SMART și lecția de istorie
Sturzu Elena Ștefania, Școala Gimnazială ,,Avram Iancu”,
Școala Gimnazială SEB, București

Este un lucru ştiut că utilizarea unor strategii didactice bazate
pe interactivitate asigură procesului de
predare-învăţare-evaluare o mai mare eficienţă. În cadrul
strategiilor, alegerea mijloacelor didactice este crucială pentru
că, adaptate demersului didactic avut în vedere de profesor, dar

şi categoriei de vârstă şi nivelului de pregătire al grupului
de elevi cu care se lucrează, asigură formarea temeinică şi
eficientă a competenţelor.
Tabla SMART şi dispozitivele adiacente ei ( vezi sistemul audio
sau lampa videoproiectoare individuală) sunt unele dintre cele mai
noi şi moderne mijloace didactice.
Aceste mijloace didactice pot fi utilizate în diverse momente ale
lecţiilor. Pentru a fi mai expliciţi vom da câte un exemplu
pentru fiecare în parte, în cadrul unei activităţi didactice
susţinute la disciplina istorie.
Să luăm ca exemplu lecţia cu titlul ,,Popoare pe harta Orientului
Antic". Această lecţie este predată elevilor din clasele a-V-a ,
în cursul primului semestru al anului şcolar.
Momentul de reactualizare a vechilor ancore- Se va verifica lecţia
,,Studiu de caz-Orașul stat- Babilon”. Pe o hartă afişată la
tabla SMART, cu ajutorul lămpii videoproiectoare individuale,
elevii pot marca cu X de diferite culori oraşele- stat sumeriene,
mesopotamiene, indiene sau feniciene. Spre exemplu, cu roşu, vor
marca cu un ,,X” oraşele stat- sumeriene, cu verde le vor marca
pe cele mesopotamiene iar cu galben pe cele feniciene. În felul
acesta se va verifica competenţe de plasare pe o hartă istorică a
unor evenimente şi fenomene istorice specifice epocii antice. De
asemenea se pot completa diverse enunţuri lacunare ce verifică
competenţa de utilizare corectă a terminologiei de specialitate.
Pornind de la ilustraţia ,,Porţii leilor din Babilon”- elevii
pot descrie oraşul-stat cu acelaşi nume. De asemenea pe
ilustraţia afişate pe tabla SMART elevii vor putea să marcheze
motivele decorative specifice acesteia.
Legătura cu lecţia nouă- se va porni de la ilustraţia care
înăţişează ,,Grădinile suspendate ale Semiramidei”şi

povestea ridicării lor şi se va ajunge la noţiunile de ,,rege”
şi de ,,regat”. Pe marginea acestor termini se vor realiza de
către elevi 2 ciorchine nestructurate. Elevii vor folosi diferitele
noanţe şi tipuri de linii şi vor complete treptat noţiunile care
se vor înlănţui logic, pe marginea celor 2 termeni.
Captarea atenţiei- se va face un chiorchine nestructurat pornind
de la noţiunea de ,,rege”. Elevii vor scrie ideile pe table
SMART.
Predarea noilor cunoştinţe- pe table SMART se vor proiecta surse
istorice scrise, cartografice şi iconografice, pe baza cărora
elevii vor putea identifica: formarea regatului egiptean,
organizarea lui internă, conducerea- ex de faraoni ( ilustraţiile
care vor fi proiectate vor permite elevilor să identifice cu
uşurinţă însemnele puterii faraonilor- coroana, pliciul de
muşte, barba falsă, sceptrul ), cronologia Egiptului Antic etc.
Feed-back-ul- pe tabla SMART elevii vor completa o axă
cronologică, un chiorchine structurat precum şi enunţuri
lacunare. De asemenea pe o hartă oarbă a Orientului Antic, elevii
pot completa , cu diverse culori, locul unde se găseau popoarele
din Orientul Antic.
Tema pentru acasă-pornind de la o ilustrație afișată pe tabla
Smart elevii vor avea de realizat o compunere cu titlul ,,Călător
în Mesopotamia”—5-10 rânduri.
În urma lecţiilor desfăşurate pe baza tablei SMART s-a observat
că elevilor le place următoarele:
- să scrie pe tablă;
- să şteargă însemnările făcute;
- să corecteze eventualele greşeli strecurate intenţionat de
profesor;
- să marcheze pe hărţi sau ilustraţii;

- să dea pagina mai departe;
- să utilizeze creionul magic de marcare;
- să utilizeze toate funcţiile Word ale tablei;
-să realizeze scheme sau schiţeze;
-să descopere ecranul;
- sunt mai atenţi şi mai receptivi.
În cazul dotării şcolilor cu un astfel de mijloc didactic,
recomandăm cu căldură utilizarea acestuia .

Bibliografie:
Laura Căpiţă, Carol Căpiţă,Tendinţe în didactica istoriei,
Bucureşti.Ed. Paralele 45.
Ştefan Păun, Didactic istorie,Ed. Carte Universitară, Bucureşti.
Ion-Ovidiu Pânişoară, Comunicarea eficientă, Ed. Pollirom,
Iaşi.

EVALUAREA CU ROL FORMATIV

Elena Irinela Andrei
Scoala Gimnaziala Sarulesti , Buzau, Sarulesti

Evaluarea formativă, evaluare formatoare
Conceptul de evaluare formativă a fost introdus prima dată
de către Bloom, Hastings și Maddaus, în 1971, care susțineau că
simpla constatare a unor rezultate slabe în performanțele elevilor
la teste aplicate la clasă reprezintă doar un punct de plecare
pentru eventualele activități remediale. Așadar, se subliniază
importanța participării evaluării la procesul de
predare-învățare pentru a se putea face la timp intervențiile

necesare. În sprijinul acestei idei vine afirmația lui G. De
Landsheere : „Unicul scop al evaluării formative este să
identifice situațiile în care întâmpină elevul o dificultate,
în ce constă aceasta și să-l informeze atât pe el, cât și pe
profesor.” (G.De Landsheere, 1975: p.87).
M.Scriven definește conceptul de „formative evaluation”
ca fiind „ evaluare internă, axată pe proces. Constă într-o
apreciere globală sau sectorială a schimbărilor ce se produc în
timpul unei activități de formare, care permite persoanelor
responsabile de conducerea activității de formare să orienteze,
să îmbunătățească și să ducă la bun sfârșit această
activitate.” ( R.C. Pachef, 2008: p.33).
G.Scallon consideră că evaluarea formativă este un proces
de evaluare continuă (și nu o succesiune de controale făcute la
întâmplare) care urmărește să asigure progresul (așadar, nu
să-l scoată în evidență, ci să-l asigure) fiecărui individ
angajat într-un proces de învățare, cu intenția de a modifica
situația de învățare sau ritmul acestui progres, pentru a aduce
(dacă este cazul) îmbunătățirile sau corecțiile
potrivite.(R.-C. Pachef, 2008: p.54, apud G.Scallon, 1988).
L.Allal propune, referitor la evaluarea formativă, niște
reglări integrate și reglări amânate, care instrumentează
evaluarea formativă: „reglarea este integrată în itinerariul
pedagogic, pe tot parcursul său. Modificările aduse de către
elev/student metodei sale de învățare sunt o consecință
imediată a interacțiunilor sale cu profesorul, cu colegii, cu
materialul didactic. (...) Reglarea amânată se face la sfârșitul
unei evaluări sistematice inserate la un moment dat în derularea
unei secvențe de activități de formare. Acțiunea de regalare
este deci amânată în raport cu lecția/secvența de lecții și

în raport cu momentul evaluării.” (R. – C. Pachef, 2008: p.55,
apud L.Allal, 1988)
G. Nunziati face distincția între evaluarea formativă (a
cărei etimologie se explică prin franțuzescu „formative”) și
evaluarea formatoare (care vine de la termenul franțuzesc
„formatrice”). Prima se referă la strategia de evaluare,
cealaltă, la efectele formative ale evaluării. (G. Nunziati, 1982:
p.103)
În pedagogia românescă, asemănător gândirii lui G.
Nunziati se plasează A. Stoica, conform căruia evaluarea
formativă presupune trecerea firească de la evaluarea
învățării la ”evaluare pentru învățare” ( A.Stoica, 2003:
p.76) e să însoțească întregul parcurs didactic și să
sprijine activitatea de predare-învățare, oferind posibilitatea
profesorului de a se raporta la o serie de obiective.
Evaluarea formativă nu urmărește doar scoaterea în
evidență a punctelor tari sau a punctelor slabe în pregătirea
elevilor, stabilirea unor demersuri în vederea atingerii unor
performanțe viitoare ale elevilor, stabilirea competențelor,
capacităților la care au ajuns elevii la un moment dat, ci se
țintește, prin ea, formarea elevilor, motivarea lor, trezirea
interesului lor, dezvoltarea unei atitudini pozitive față de
învățare și evaluare, căci „dacă evaluarea la clasă nu pune
accentul preponderent pe funcția sa formativă, elevul deprinde o
atitudine de teamă, de stres și de respingere față de
aceasta.”(A.Stoica, 2003: p.99)
Evaluarea trebuie să sprijine învățarea și predarea, să
monitorizeze calitatea învățării și să înlesnească formarea
diverselor competențe prevăzute în curriculum. Fiind dezirabilă
integrarea evaluării în procesul de predare-învățare,

profesorului trebuie să îi vină greu de delimitat aceste trei
componente, astfel încât scopurile lor să coincidă, să se
obțină aceleași finalități, să se sprijine una pe cealaltă
în încercarea de a forma elevul. Evaluarea formativă, putem
spune, ameliorează învățarea, procesul de „ameliorare” fiind
înțeles conform etimologiei latinești (melior = mai bun).
CERI (Centre for Educational Research and Innovation)
stabilește că evaluarea formativă are ca obiectiv principal
dezvoltarea lui „ a ști să înveți”, punând accentul pe
procesul de învățare, implicându-i pe elevi activ, dezvoltând
competențele elevilor în ceea ce privește evaluarea colegială
și autoevaluarea, ajutându-i să înțeleagă activ învățarea
noilor concepte (CERI: 2008:p.5). Tot CERI propune și câteva
principii care ar trebui să guverneze evaluarea, dacă se dorește
dezvoltarea laturii sale formative, căci, prin evaluarea formativă
se vede un mijloc de a atinge obiectivele formării pe parcursul
întregii vieți: instaurarea unei culturi de clasă care să
încurajeze interacțiunea și utilizarea mijloacelor de evaluare;
definirea obiectivelor de învățare și urmărirea progreselor
individuale ale elevilor; utilizarea metodelor de
predare-învățare variate pentru a răspunde nevoilor diverse ale
elevilor; recurs la metode diverse pentru evaluarea achizițiilor
elevilor; feed-back la performanțele elevilor și adaptarea
învățării pentru a răspunde nevoilor identificate; implicare
activă a elevilor în procesul de învățare. (CERI, 2008 p.5).
De cele mai multe ori, evaluarea sumativă este cel mai des
utilizată în sistemul de învățământ, apărând ca instrument
de măsură a ceea ce elevii au învățat la sfârșitul unei
unități de învățare, la sfârșitul unui semestru, al unui an
școlar, înlesnind trecerea de la un ciclu la altul, prin

obținerea unei diplome de studiu, dar, spre deosebire de evaluarea
sumativă, cea formativă se află într-o mult mai strânsă
legătură cu învățarea. Ea se poate fi considerată chiar o
strategie de asigurare a învățării. „Punctul central al
evaluării formative îl constituie furnizarea în mod operativ de
informații cu privire la efectele unei activități, astfel încât
să ofere posibilitatea adoptării măsurilor ameliorative (exact
în zona cauzelor care au produs aceste efecte). În perspectiva
acestei idei evaluarea formativă devine nu numai o strategie
distinctă de evaluare, ci și un principiu în evaluarea
rezultatelor școlare, potrivit căruia este util să se obțină la
timp (în mod operativ) informații cu privire la efectele produse
de o activitate, astfel încât să se poată întreprinde măsuri
de ameliorare a activității.” ( R. C. Pachef ,2008:p.26)
Acest tip de evaluare se realizează pe secvențe mici de
lecție, pe o competență sau un conținut din programă, ceea ce
determină o frecvență mare a probelor de evaluare, dar, în
același timp, frecvența evaluărilor este direct proporțională
cu efectele ameliorative obținute în urma aplicării strategiilor
din cadrul programului de recuperare.
Durata unui test de evaluare formativă poate fi cuprinsă
între zece și treizeci de minute, având în vedere un anumit
conținut considerat a fi important pentru dezvoltarea elevilor și
se poate realiza atât sub forma unui examen scris, cât și sub
forma examinării orale, furnizând profesorilor, dar și elevilor
un feed-back referitor la nivelul de cunoștințe acumulat până la
un moment dat, care sunt lacunele în învățare, care este cauza
acestora și, mai ales, oferă posibilitatea proiectării unei
strategii, unui program de recuperare cu anumite metode specifice
grupului de elevi avut în vedere, astfel încât să se asigure o

învățare profundă, de lungă durată, la „construirea”
căreia elevii să participe direct, conștient și puternic
motivați.
Alți teoreticieni consideră că secvența de evaluare poate fi
introdusă în orice moment al lecției, în funcție de obiectivele
sau competențele urmărite: „astfel, dacă dorim să urmărim
capacitatea elevilor de a identifica mesajul textului citit la prima
vedere, putem introduce un moment de verificare a cunoștințelor
imediat după lectura textului; dacă vrem să urmărim capacitatea
elevului de a identifica raporturile de subordonare dintr-un text
dat, inserăm un moment de verificare – orală sau scrisă –
după predarea raporturilor care se pot stabili la nivel de
propoziție sau frază” (F.Sâmihăian, M. Norel, 2005:p.100).
Așadar, școala devine un mediu formator al elevilor,
asigurându-le educația pe termen lung, caută răspunsuri la
nevoile lor, școala urmărește dezvoltarea lor ținând cont de
particularitățile fiecăruia și nu se urmărește uniformizarea
sau realizarea activităților în mod superficial.
„Educația formatoare are efecte reglatoare nu numai asupra
învățării, ci și asupra întregului proces didactic,
verificând sistematic progresele elevilor. Evaluarea, pentru a fi
formativă, trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să
fie continuă, să fie analitică și completă, aprecierea
rezultatelor să se facă în raport cu obiectivele urmărite și cu
propriile rezultate anterioare, nu cu rezultatele altor elevi.”
(F.Sâmihăian, M.Norel,2005:p.100).
În concluzie, educația formativă îmbunătățește
performanțele elevilor, le asigură eliminarea golurilor din
învățare, care, altfel, ar putea duce la discontinuitate și
chiar eșec în învățare, promovând o atitudine inovatoare

față de rolul evaluării în demersul intructiv-educativ, având
multiple beneficii atât pentru elev (încredere în sine, în
forțele proprii, participare activă și conștientă la propria
învățare, cunoașterea propriilor capacități și nivel,
satisfacție cu privire la rezultatele obținute etc.), cât și
pentru profesor (atingerea dezideratelor educative și a idealului
educațional, îndeplinirea funției sale pedagogice, satisfacție
privind propria muncă etc.).
Indiferent de concepțiile legate de evaluarea formativă, este clar
că aceasta are un rol formator evident și care se manifestă cu
frecvență.
Evaluarea formativă presupune, așadar, să se verifice
permanent rezultatele, pe tot parcursul procesului de instruire, de
obicei desfășurându-se pe secvențe mici, iar trecerea la
secvența următoare se va face numai după ce se cunoaște modul de
desfășurare și eficiența educațională a secvenței evaluate,
rezultatele obținute de elevi, prin adoptarea de măsuri de
ameliorare privind procesul de învățare și performanțele unor
elevi. Ea nu vizează sancționarea rezultatelor, ci evidențierea
rezultatelor bune, oricât de mici ar fi progresele înregistrate;
ea este o evaluare centrată pe procese, destinată rectificării,
reajustării și adaptării acestora, ameliorării și optimizării,
reglării și autoreglării învățării și predării.
Bibliografie:
Allal, L. (1988). Assurer la réussite des apprentissages scolaires.
Huberman: M. Delachaux Niestle.
De Landsheer, G. (1975). Evaluarea continuă a elevilor și
examenele. București: Editura
Didactică și Pedagogică.
Nunziati, G. (1982). Évaluation formatrice, în Cahiers

Pédagogiques. Louvain–la Neuve. Cobay.
Pachef, R.C. (2008). Evaluarea în învățământul superior.
București: Editura Didactică și Pedagogică.
Sâmihăian, F., Norel, M. (2005). Didactica limbii și literaturii
române. Proiectul pentru învățământul rural.
Scallon, G. (1988). L’évaluation formative des apprentissages.
Quebec: Presse de l‘Université.
Stoica, A. (2003). Evaluarea progresului școlar. De la teorie la
practică. București: Humanitas.
Évaluer l’apprentissage. L’évaluation formatrice. CERI (Centre
for Educational Research and innovation).

GeoGebra – teorie şi practică în educaţia europeană

Mariana Viorica Crisan
Scoala Gimnaziala Coseiu, Salaj, Coseiu

GeoGebra – teorie şi practică în educaţia europeană

Crişan Mariana Viorica
Şcoala Gimnazială Nr. 1 Coşeiu, Coşeiu, Sălaj

De la an la an şi de la o generație la alta se poate observa că
în societatea actuală calculatorul este indispensabil în aproape

toate domeniile de activivate, chiar şi în şcoli, unde din ce
în ce mai mult se utilizează tehnici moderne de
predare-învăţare-evaluare asistată de calculator. Integrarea
noilor tehnologii la aproape toate materiile de învățământ
fiind absolut necesară, elevii fiind mult mai interesați de
diferite materii atunci când li se explică mai ușor, repede și
pe înțelesul lor, prin intermediul tehnologiei, aceasta fiind și
o atracție a lor, reuşind astfel să observe şi partea practică
a noțiunilor matematice pe care le învață.
Instruirea asistată de calculator reuşeşte să valorifice noi
tehnici de modelare şi analiză în contextul noilor tehnologii
informatice şi de comunicaţii însă are o serie de avantaje şi
dezavantaje care sunt complementare unul altuia dintre care putem
menţiona:
• Avantajul unei mari economii de timp în defavoarea creşterii
costurilor din învăţământ;
• Realizarea obiectivelor de tip cognitiv în dezavantajul celor
de tip practic şi psihomotor;
• Facilităţi de simulare a producerii şi manifestării unor
fenomene sau procese dar acestea nu pot înlocui experimentele de
cercetare sau activităţile practice;
• Realizarea unei relaţii elev-calculator, dar aceasta determină
izolarea faţă de colegi şi profesor.
Sisemul I.A.C. reprezintă un mediu integrat de
hardware-software destinat interacţiunii, iar în acest scop
calculatorul are nevoie de un soft educaţional. Dintre softurile
educaţionale folosite în cadrul orelor de matematică putem
aminti: CABRI, Matlab, Maple şi GeoGebra care este programat în
Java, putând fi utilizat gratuit atât on-line pe site-ul GeoGebra,
cât şi off-line. La noi în ţară a fost înfiinţată în anul

2009 o filială a Internaţional GeoGebra Institute la Timişoara
având ca principal obiectiv oferirea de cursuri gratuite de formare
privind utilizarea softului, cât şi susţinerea şi dezvoltarea de
materiale pentru elevi, studenţi şi profesori, în scopul
îmbunătăţirii educaţiei în domeniul matematicii şi a altor
ştiinţe.
Softul educaţional GeoGebra este unul dintre instrumentele
didactice informatice care eficientizează considerabil instruirea
matematică a elevilor de gimnaziu, fiind folosit cu succes în
predarea şi învăţarea noţiunii de funcţie şi de determinare a
soluțiilor unui sistem de două ecuații cu două necunoscute.
GeoGebra este un program gratuit utilizat în multe sisteme
educaţionale din Europa şi din lume pentru predarea şi
învăţarea geometriei şi algebrei la orice nivel şcolar şi
poate fi utilizat gratuit iar instalarea este destul de uşoară pe
orice calculator. Calculatorul personal reuşeşte astfel prin
intermediul acestor softuri să uşureze actvitatea profesorului de
predare, iar pe elev de învăţare, dar nu poate înlocui
eforturile acestora în procesul de instruire şi de cunoaştere.
Programul GeoGebra este foarte util atât pentru elevi deoarece prin
intermediul său vor putea privi matematica printr-o nouă
perspectivă, cât și pentru profesori în predarea mai plăcută
și atractivă a matematicii, reusind astfel să le capteze atenția
elevilor iar demonstrațiile geometrice se realizează mai rapid și
mai ușor.
El permite construirea cu ajutorul elementelor de geometrie:
punctelor, vectorilor, segmentelor, liniilor, secțiunilor conice
și a funcțiilor, elementele disponibile prin intermediul acestui
program fiind puse şi modificate foarte ușor de către
utilizatori. Acest software are capacitatea de a folosi variabile

pentru numere, vectori și puncte. De asemenea, se poate utiliza și
pentru examinarea noțiunilor importante studiate în cadrul
capitolului “Funcții”, reuşind astfel să se determine
punctele critice, precum maximul și minimul pe curba graficului
unei funcții. Instrumente disponibile în GeoGebra sunt destul de
numeroase şi variate, acestea se pot folosi la:
- rotirea unui obiect în jurul unui punct;
- trasarea segmentelor şi trasarea vectorilor;
- construirea polinoamelor;
- construirea diverselor cercuri, arcuri, sectoare de cerc și
unghiuri;
- pot fi adăugate imagini și texte;
- se pot mări și micșora obiecte.
Cu alte cuvinte, GeoGebra este programul potrivit în folosirea
didactică cu scopul înțelegerii mai ușoare a matematicii de
către elevi, fiind un pas înainte pentru a ajunge la nivelul
predării noțiunilor matematice la nivel european, iar principalele
sale caracteristici fiind:
-geometria, algebra și foaia de calcul ce sunt conectate dinamic;
-interfața simplă și intuitivă;
-instrumente ușor de folosit şi grafica interactivă;
-suport în diferite limbi;
-util și ușor de folosit pentru orice nivel scolar.
Altfel spus, folosind acest program matematica devine mai dinamică
atât în predare cât şi în învăţare, de aceea el este agreat
şi placut atât de elevi cât şi de profesori.
Aplicându-l la orele de matematică se poate observa că este
plăcut de elevi pentru că face matematica mai accesibilă şi
disponibilă, mai uşor de învăţat, interactivă şi
distractivă. Programul GeoGebra permite elevilor să intre în

legătură cu matematica oricând şi de oriunde ( la şcoală,
acasă, pe drum ), la fel ca şi elevii din şcolile europene, face
legătura între geometrie şi algebra într-un mod vizual, complet
nou, prin intermediul său elevii pot vedea, atinge şi experimenta
matematica, făcând astfel trecerea de la tablă şi ajungând să
exploateze posibilităţile oferite de noile tehnologii.
Utilizând cât mai des acest program se poate observa că şi
profesorii de matematică îl apreciază deoarece le permite să
predea în continuare, să pregătească şi să ţină ore mai bune
şi să contacteze alţi profesori. Acest program nu înlocuieşte
profesorii, el ajută să facă ceea ce ştie cel mai bine un
professor şi anume să predea. Prin intermediul său profesorul are
libertatea de a fi el însuşi, creând lecţii pe care elevii le
vor considera interesante, dar nu în ultimul rând acest program
dă posibilitatea profesorilor de a face parte dintr-o comunitate
globală de matematicieni.
Nici şcolile nu au nimic de pierdut dacă se utilizează GeoGebra,
din contră, acestea îl apreciază deoarece s-a putut observa în
timp că elevii care utilizează GeoGebra sunt mult mai motivați
şi obțin rezultate mult mai bune.
De asemenea, calculatorul poate fi folosit concomitent cu alte
mijloace didactice moderne. Astfel se poate crea lecţia în
powerpoint şi apoi se prezintă elevilor cu ajutorul
videoproiectorului şi astfel pot primi fişe cu momente din lecţia
respectivă, economisindu-se timp important iar noţiunile şi
figurile sunt mult mai clare decât pe tablă şi elevii sunt mult
mai atenţi.
Drept urmare procesul acceptării şi înserării acestei metode în
demersul didactic trebuie supravegheat în permanenţă pentru ca
cele două scopuri să fie atinse: la nivelul elevilor performanţa

rezultatelor învăţării, iar la nivelul profesorilor dobândirea
abilităţilor de folosire eficientă, aşa încât formarea şi
educaţia să fie convertite în reuşită de viaţă, iar în timp
să se ajungă la un învățământ de calitate, de nivel european.

BIBLIOGRAFIE
[1] Module pentru formarea continuă a profesorilor de matematică
în societatea
cunoaşterii, Editorul Inspectoratul Şcolar Judeţean
Iaşi, 2012.
[2] http://www.cptm.tibiscus.ro
[3] botosani.ssmr.ro/sites/botosani.ssmr.ro/files/pictures/Petrovici-Adriana-file.pdf

Excursia tematică sau educarea prin vizitare

Claudia Ene

Cu un scop bine definit și cu obiective concrete, excursia
tematică este modalitatea eficientă de implicare a elevilor în
propria educație. Aceasta îmbracă forme variate, în funcție de
scopul urmărit: literar, geografic, istoric, civic, sociocultural
etc., drept urmare conduce la dezvoltarea percepției elevului
asupra trecutului, dar și a viitorului, în timp ce ia contact cu
lumea în care evoluează și conștientizează valoarea a tot ceea
ce îl înconjoară, probând zicala că o imagine face cât o mie
de cuvinte.

Se știe că distribuirea de roluri elevilor îi va face să
devină mai atenți la detaliile obiectivelor vizitate și le va
stimula dorința de a descoperi și de a fructifica ceea ce
descoperă. De exemplu, unii copii pot fi fotografi, alții
jurnaliști sau eseiști, pe când alții pot crea desene după
imaginile care i-au impresionat. Orice cadru didactic organizator
poate materializa ceea ce s-a obținut în urma excursiei prin
expoziții școlare, în publicații, prin întâlniri cu părinții
sau în cadrul cercurilor metodice.
Dintr-un alt punct de vedere, excursia poate fi singurul mijloc de
contact al unor copii cu alt mediul decât cel în care trăiesc,
dacă ne raportăm la contextul socio-familial al acestora. Este
adevărat că, uneori, acești copii nu își permit costul unor
excursii, dar, prin acte de voluntariat/donații, pot fi și ei
incluși. Recunosc faptul că pe ei îmi doresc să îi iau în
excursii cel mai mult, pornind de la premisa că, pentru aceștia,
descoperirea unui alt univers decât cel familiar înseamnă pur și
simplu o educație empirică și intuitivă valoroasă.
În excursia organizată recent în București, cu două clase de a
VII-a, la una dintre ele eu fiind dirigintă, am avut ca temă
principală literatura și descoperirea spațiului încărcat de
poezie în care a evoluat și a creat poetul Tudor Arghezi, prin
vizitarea Casei Memoriale de pe strada Mărțișor, stradă ce îi
poartă numele casei atât de iubite de scriitor. Printre copii,
avem și elevi instituționalizați sau care provin din familii
monoparentale.
În prealabil, la clase, am luat contact cu literatura pentru copii
a poetului de la Mărțișor ( „Cartea cu jucării” a fost
recomandată ca lectură suplimentară în clasa a V-a), iar în
fiecare an au de citit cel puțin trei poezii din creația

argheziană, în funcție de tematica aleasă (natură, joc, lumea
necuvântătoarelor, anotimpuri etc.). Au fost, cum era de
așteptat, foarte uimiți să descopere mormântul lui Zdreanță,
aflat în proximitatea casei. De asemenea, două eleve au citit
inscripțiile de pe cele două morminte ale soților Arghezi, în
timp ce un elev a realizat înregistrarea video. Au descoperit apoi,
parcurgând spațiul ospitalier al casei, obiecte ale fraților
Mitzura și Baruțu, pe care le-au recunoscut din „Cartea cu
jucării”. La final, au vizualizat un material de arhivă al TVR
care îl prezenta pe scriitor în spațiul de la Mărțișor. Au
prins peisajul într-o mulțime de poze, dintre care am selectat și
am postat pe pagina site-ului școlii.
Un alt obiectiv a fost vizitarea Muzeului Antipa, care a fost
descoperit de elevi cu uimire și încântare. Unii, recunosc, nu
auziseră de el sau nu știau ce aveau să vadă acolo. Descoperirea
urmelor evoluției planetei, care a trecut prin perioade cum ar fi
cea a existenței dinozaurilor, i-a determinat să își dorească
o revizitare a acestui spațiu atât de atractiv pentru copii și
adulți deopotrivă. Și, ca periplul prin capitală să fie complet
pentru dezvoltarea gustului pentru frumos al elevilor noștri, am
vizitat și Târgul organizat în proximitatea Muzeului Țăranului
(de vizitat data viitoare!) unde au admirat vase din ceramică
tradițională, costume populare și multe alte obiecte pe care
le-au descris în eseurile de la clasă.
La întoarcere, am verificat experiențele copiilor prin
intermediul unui chestionar, astfel încât să fixăm ceea ce au
descoperit și să măsurăm gradul de satisfacție al acestora.

Bibliografie
COBZARU, Mihaela Iuliana, Rolul excursiei didactice în formarea

atitudinilor elevilor, revista „Edict”,
https://edict.ro/rolul-excursiei-didactice-in-formarea-atitudinilor-elevului/.

CUCOȘ, Constantin, Pedagogie, ed. a III-a revăzută și
adăugită, Polirom, 2014.

,, Șanse egale pentru copiii proveniƫi din medii defavorizate”

Marilena Cord
Scoala Gimnaziala Calatele, Cluj, Calatele

,, Șanse egale pentru copiii proveniƫi din medii defavorizate”

Prof. CORD MARILENA
Școala Gimnazialā Cālāƫele, Judeƫul Cluj
Prima cerinţă a educaţiei incluzive este de a diminua până la a
elimina toate formele de excluziune. Ea asigură accesul,
participarea şi succesul şcolar pentru toţi copiii. Şcoala

incluzivă dezvoltă toate elementele necesare unei integrări
sociale reuşite. Şcoala incluzivă este deschisă tuturor elevilor
şi le furnizează elementele esenţiale unei integrări sociale
reuşite. Şcolile incluzive sunt acele şcoli deschise şi
prietenoase, care au o curriculă flexibilă şi practici de predare
de calitate.

Toţi cetăţenii români au drept egal la educaţie, la toate
nivelurile şi toate formele, indiferent de gen, rasă,
naţionalitate, religie sau afiliere politică şi indiferent de
statutul social sau economic. Acest drept este prevăzut în Legea
învăţământului nr. 84/1995. În instituţiile de
învăţământ publice educaţia este gratuită şi statul
garantează dreptul la educaţie în interesul individului şi al
societăţii.
İn România, condiţiile de viaţă ale copiilor au fost puţin
studiate, deşi în mai mult de jumătate din gospodăriile de la
noi trăieşte cel puţin un copil şi aproximativ un sfert dintre
aceştia trăiesc în sărăcie (Zamfir, 2005). Scoala este pentru
majoritatea acestor copii speranƫa la un viitor mai bun, este o
șansa apre noi orizonturi. Toate speranţele pot deveni realitate
dacă cei care iau parte la activităţile de învăţare,
conştientizează diversitatea şi complexitatea naturii umane şi
valorifică fiecare talent sau latură creativă dăruită de
Dumnezeu.
Din nefericire școala românească se confruntă în ultimul
timp cu, şcolarizarea copiilor defavorizaţi sau celor cu cerinţe
educative speciale. În categoria copiilor defavorizaţi sunt
incluși cei proveniţi din familii monoparentale sau orfani de
ambii părinţi, copiii ai căror părinţi sunt şomeri sau sunt

plecaƫi în strāinatate fiind lāsaƫi în grija bunicilor sau a
rudelor, copii care au grave probleme de sănătate, copiii care
locuiesc în zone izolate sau îndepărtate şi a căror
şcolarizare depinde de existenţa unui mijloc de transport, copiii
de etnie rromă care se integrează cu greutate în colectivul
clasei de elevi, copiii fără un domiciliu stabil sau copii ai
străzii etc.
Accesul copiilor la școala de masă, alături și împreună
cu elevii „normali” reprezintă o permanentă provocare pentru
toate categoriile de cadre didactice, manageri de școală dar cu
toate acestea educatia incluziva este cea mai bunā soluţie pentru
un sistem educativ care să răspundă nevoilor acestor elevi,
caracterizată prin următoarele principii: dreptul fiecărui elev
la educaţie pe baza egalităţii şanselor; nici un elev nu poate
fi exclus din educaţie sau supus discriminării pe motive de rasă,
religie, culoare, etnie, sex, limbaj, dizabilităţi; Școala are
menirea de a se adapta nevoilor elevilor, de a gāsi soluƫiile
potrivite integrāii acestora.
Educaƫia incluzivă are la bază un curriculum adaptat în
funcƫie cu nevoile copiilor, folosirea unor metode şi procedee
didactice, a unor mijloace de învăţământ intuitive, de natură
să sprijine înţelegerea conţinuturilor predate la clasă
reprezinta poate ,,cheia” reusitei adaptārii acestor copii.
İncadrarea unui copil într-un curs normal de viaţă presupune
eleiminarea situaţiilor de marginalizare şi excludere. Copiii de
etnie rromă, cei orfani sau cu o situaƫie material precarā sunt
adeseori maginalizaţi de către colegi, dar cadrele didactice
trebuie să realizeze anumite activităţi în care să se integreze
şi copiii menţionaţi anterior, deoarece prejudecăţile unor
profesori sau elevi pot genera un comportament discriminatoriu.

Spre exemplu, copiii rromi constituie una dintre cele mai
defavorizate categorii de copii şi au nevoie de mult sprijin pentru
a depăşi situaţia în care se află. Considerām cā toƫi ne
naștem egal însā sărăcia şi lipsurile familiilor rrome,
prejudecăţile, contribuie la marginalizarea acestora, la limitarea
accesului la şansele egale la care au dreptul toţi copiii. Mulţi
dintre elevii rromi ajung de multe ori în situaţii de eşec şi
abandon şcolar. Discriminarea elevilor rromi în cadrul sistemului
de învăţământ, sărăcia, tradiţiile etniei se transformă în
cauze principale ale abandonului şcolar. Cadrele didactice trebuie
sa conştientizeze propriile prejudecăţi, să fie corect formaţi,
să ia în considerare condiţiile sociale şi nevoile elevilor, iar
scoala trebuie să ia măsuri potrivite pentru eliminarea oricărei
forme de discriminare prezente în interiorul lor. Copiii trebuie
pregătiţi să înveţe să trăiască şi să interactioneze
pozitiv în această lume diversă. Activităţile extracurriculare
sunt un bun prilej de comunicare, cooperare între toƫi elevii,
activitāti recomandate de majoritatea dascalilor din România.
Şcoala trebuie să fie într-o permanentă colaborare cu
familiile elevilor pentru a discuta problemele acestora fie de
naturā comportamentală sau materială pentru a se găsi soluţii
care să ducă la rezolvarea acestor probleme, cu orfelinatele, în
cazul copiilor orfani etc Pentru elevii care locuiesc în zone
izolate sau îndepărtate de unitatea de învăţământ, şcoala
împreunā cu primăria trebuie să gaseascā soluƫii pentru
asigurarea transportul zilnic, sa gāseasca soluƫii pentru
accesul la educatie .
Sunt foarte multe școli, îndeosebi rurale care se confruntā cu
astfel de situaƫii. Scoala împreunā cu alte instituƫii locale
are sarcina deloc ușoarā de ajuta acești copii sā se dezvolte

armonios, sā-și descopere pasiuni și abilitāƫi care sā-i
recomande pentru o profesie. Este necesar si moral realizarea unui
cadru educativ incluziv, bazat pe egalitate de sanse, diversitate,
toleranta, incluziune sociala , de a crea oportunităţi de
învăţare pentru orice elev.

IMPORTANȚA ETAPELOR DE PRLECTURĂ ȘI DE POSTLECTURĂ LA ORA DE LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ

Nedelcu Ionela
Liceul Tehnologic Silvic Dr. Nicolae Rucareanu, Brasov, Brasov

IMPORTANȚA ETAPELOR DE PRELECTURĂ ȘI DE POSTLECTURĂ LA ORA DE
LITERATURA ROMÂNĂ

Profesor de Limba și literatura română Nedelcu Ionela
Liceul Tehnologic Silvic Dr. N. Rucăreanu, Brașov

În didactica modernă a literaturii române, etapele lecturii
textului literar sunt : prelectura, înțelegerea textului,
explorarea textului, analiza textului și etapa postlecturii. În
acest articol am ales să mă opresc asupra celor două etape : cea
de prelectură și cea de postlectură, strâns legate între ele,
care au rol de a trezi curiozitatea elevilor pentru lectura textului
literar , cât și a interioriza experiența de lectură în propria
experiență de viață.
Astfel, voi face scurte analize teoretice ale acestor etape de
lectură, insistând pe rolul acestora în lectura globală a
textului literar, atât la liceul , cât și la gimnaziu. Apoi, voi
exemplifica activități comcrete și exemple de bune practici în
aplicarea la clasele de liceu ale acestor două eta ale lecturii
textului literar : cea premergătoare lecturii propriuzice a
textului și cea care reprezintă o adevărată ieșire din text, o
recapitulare a sensurilor și o apropiere a acestora de propria
experiență de viață și de lectură.
Etapa prelecturii (înainte de lectură), numită și
precomprehensiunea este procesul care, în teoria literaturii poată
numele de formarea orizontului de așteptare al cititorului.
Această etapă a lecturii este etapa pregătirii pentru lectură
sau etapa aroximării sensurilor. Prelectura este momentul didactic
care deschide receptarea textului literar , moment de precedă
seria lecturilor succesive ( înțelegerea, analiza și
interpretarea textului literar ). Această etapă se poate
desfășura pe parcursul unei ore școlare (50 min).
Metode didactice activ-participative care poat fi aplicată cu
succes în această etapă de prelectură sunt : conversația
euristică, metoda predicției, ciorchinele. Aceasta privește

elementele paratextuale (titlul, motto-uri, dedicații),
cunoașterea prealabilă a operei autorului și a genului literar,
temelor, motivelor literare abordate de acesta, structura textuală
a fragmentului (fragmentelor). A face predicții se referă la
ipotezele pe care cititorul le face gândindu-se la ce anume e
posibil să urmeze în text, care e cel mai probabil conținut, care
e cea mai probabilă continuare. Pentru că, în esență,
prelectură constă în a face predicții , a anticipa elemente de
conținut și de structură a operei literare. Etapa prelecturii
se bazează pe experiența anterioară de lectură și personală
aelevului- cititor. Prelectura are un rol important în procesul
studierii textului literar fie liric, epic sau dramatic. Elevii
trebuie să facă unele conexiuni cu anumite cunoștințe acumulate
anterior , să apeleze la cunoștințe de cultură generală și,
mai presus de toate să dea frâu liber imaginației. În aceeași
etapă se pot realiza diferite activități interdisciplinare
(desen, pictură, muzică, fizică, etc).
Strategiile specifice prelecturii pot fi : strategii care vizează
conturarea atitudinii estetice sau strategii care vizează
conturarea orizontului de așteptare din perspectivă tematică, a
genului literar.
Proiectarea prelecturii se face în corelație cu proiectarea
postlecturii, astfel, cele două momente să se coreleze reciproc.

EXEMPLE DE ACTIVITĂȚI DE PRELECTURĂ
TEXT DRAMATIC, IONA , de Marin Sorescu
Se bazează pe predicții realizate plecând de la : titlu, autor,
structura textului, intetextualitate.
Se realizează anticipații privitor la : tema textului, genul

literar, stilul autorului în raport cu alți autori studiați care
au abordat același gen literar.

ÎNTREBĂRI :
1. Referitoare la titlu :
a. Credeți că titlul este folosit cu sensul său conotativ sau
denotativ?
b. Care este semnificația mitică a titlului?
c. Care credeți că este elementul de intertextualitate utilizat de
autor ?
2. Referitor la autor :
d. Ați studiat și alte opere ale aceluiași autor?
e. Cărui curent literar aparține Marin Sorescu?
3. Referitor la construcția textului :
f. Dacă priviți structura textului, cărui gen literar aparține ?
g. Ce specie literară considerați că este acest text și de ce ?
h. La ce credeți că se gândește Iona în cele trei zile pe care
le petrece singur?
VARIANTE DE RĂSPUNS :
1. Referitor la titlu :
a. Elevii consideră că titlul este folosit cu sensul lui denotativ
și este numele personajului eponim. Această predicție se bazează
pe cunoștințe anterioare : alte opere literare studiale ale căror
titluri sunt numele personajului eponim: Mara. de Ioan Slavici, Ion
, de Liviu Rebreanu, Chirița în provinție , de Vasile Alecsandri,
etc. Așadar, elevii anticipează că întreaga acțiune a textului
se va concentra în jurul acestui personaj, Iona.
b. Elevii cunosc și prezintă semnificația mitului biblic al lui
Iona (care trăiește trei zile , pentru nesupunere, în burta unei
balene).

c. Se anticipează, astfel, semnificații conotative ale textului :
singurătatea omului modern, izolarea față de societate, chiar
respingerea omului de geniu de societatea comună și singurătatea,
tristețe acestuia. Elevii, având cunoștințe anterioare
referitoare la soarta omului de geniu în societatea contemporană,
prin studierea operei lui Mihai Eminescu. Astfel, elementele de
intertextualitate sunt doar simbolice.
2. Referitor la autor :
d. Elevii au studiat în clasa a IX-a textul Jucăriile , de
același autor și cunosc fsptul că opera soresciană se
încadrează în neomodernism .
3. Referitor la structura textului :
e. La o primă privire, elevii identifică structura textului
dramatic și actualizează cunosștințele referitoare la acest text
literar. În principal faptul că este o piesă de teatru
postmodernă , cu un singur personaj : Iona în burta pestelui și
se fac anticipatii : decorul astfel, va fi simplu, minimalist, iar
modul de expunere monologul.
f. Elevii consideră că textul va fi o dramă, plecând de la
stilul autorului, titlu și elemente de intertextualitate.
g. Elevii anticipează : viața, moarte, familia , copilăria,
prietenii , etc.

ETAPA POSTLECTURII – după lectură, după încheierea
interpretării

Proiectarea acesteia trebuie realizata în corelare cu etapa
prelecturii. Ea se realizează după încheierea etapelor lecturilor
succesive. Este o ieșire sin lumea textului și integrare a
universului acesteia în propria existență. O putem considera o

extindere a dialogului cu textul. Ea are un rol important în
dezvoltarea personală a elevilor.
Postlectura are mai mulți timpi metodici : interogarea
semnificațiilor din perspectiva relevenței lor pentru lumea în
care trăiește elevul: inventarierea semnificațiilor atribuite
operei și interogarea lor; argumentarea judecăților referitoare
la relevanța semnificațiilor; extinderea dialogului cu opera :
așezarea operei în contexte culturale și artistice largi,
exerciții de scriere creativă.
Exemple de activități de scriere creativă de postlectură :
rescrierea fragmentară sau integrală a textului prin umplerea unor
blancuri, modificarea formulei estetice sau a registrului,
modificarea spațiului și timpului în care se desfășoară
acțiunea, parodierea, continuarea acțiunii după final, imaginarea
unor evenimente anterioare, rescrierea finalului , vizionare de
spectacol, de film și analiza modului în care a fost pus în
scenă, ecranizat; lectură și comentare a unor texte literare
asemănătoare din punct de vedere tematic; interpretarea unor opere
de artă pe aceeași temă, aparținând aceluiași curent literar,
etc.
EXEMPLE DE ACTIVITAȚI DE POSTLECTURĂ
Romanul Concert din muzică de Bach, de Hortensia Papadat Bengescu.
Metoda cubului :
DESCRIE : Aspectele definitorii ale arte narative a scriitoarei.
ASOCIAZĂ : Personajele informatori, reflectori apar și în
romanele lui Marin Preda. Realizează o asociere a acestui tip de
personaj.
ANALIZEAZĂ : În romanele Concert din muzică de Bach și Drumul
ascuns sunt prezentate relații nefirești între pareneri și
copii acestora. Realizează o analiză a cauzelor și efectul

acestor stări de lucruri.
COMPARĂ : Sondarea misterului sufletului feminin în următoarele
personaje surori Elena și Coca-Aime.
ARGUMENTEAZĂ: Comsideri că personajul feminin Sia este unul tragic
sau nu ? Argumenteaza-ți opinia, ilustrând cu 2 scene din roman.
APLICĂ : Imaginează-ți o continuare a poveștii începută brusc,
în mașină între Elena și pianistul Marcian.

Alte activități : Ești la vârsta adolescenței. Imaginează-ți
că esti un Harap=Alb modern și îți începi aventura vieții.
Scrie o scurtă povestire în care să prezinți aventuri prin care
poți trece, oameni care te pot ajuta și calitățile pe care le
vei obține.
Realizează un desen după descrierea casei părintești realizată
de Lucian Blaga în opera sa Cântecul și Hronicul bârstelor.
Audierea unor melodii pe versuri de Mihai Eminescu, Nichita
Stănescu și analiza sentimentului transmis.
Așadar, cele două etape sunt legate , astfel activitatea de
prelectură trebuie gândită în perspectiva activității de
postlectură. Astfel, prin activitatea de prelectură, prin
aproximarea sensurilor, prin predicții și conexiuni se trezește
curiozitatea elevilor pentru lectura textului literar. Cum, în
contextul procesului instructuv-educativ actual dorința de lectură
reprezintă o problemă, aplicarea acestei metode poate reprezenta
una dintre soluțiile care vin în ajutorul cadrului didactic. La
rândul ei, etapa de postlectură reprezintă o modalitate de
stimulare a gândirii analitice, a realizării de asocieri și
interpretări din propria experiență. Ea aduce o mai bună
înțelege a experienței de lectură, o trenspunere a elementelor
textului literar în propriul univers, dezvoltând totodată și

empatia tinerilor cititori.
Deși ocupă o mică parte din scenariul didactic, etapele
prelecturii și postlecturii, oferă coerență lecturii textului
literar și nu trebuie să lipsească din aceasta. Aplicabile atât
la gimnaziu cât și la liceu , sunt strategii moderne de abordare a
textului literar fie el epic, liric sau dramatic.
Bibliografie
Alina Pamfil , Didactica literaturii reorientări, Editura Art,
București, 2016

Teacher from Romania,seminar international Israel-Yad vashem

Cristina Ioana Cotorcea
Liceul Tehnologic Baia de Fier, Gorj, Baia de Fier

,,Teachers from Romania,,

Yad Vashem (ebraică:„ יד ושם monument și nume”) este
denumirea Memorialului Victimelor Holocaustului, instituție
oficială a Statului Israel, constituită în 1953 la Ierusalim,
printr-o hotărâre a Knesset-ului – Parlamentul israelian. Numele
a fost ales după versetul biblic din Isaia 56,5: „Le voi da în
casa Mea și înăuntrul zidurilor Mele un nume și un loc mai de

preț decât fii și fiice; le voi da un nume veșnic și
nepieritor“.
Institutul de la Yad Vashem (Ierusalim) invită în fiecare an
un grup format din25 profesori la un seminar de formare pe
problematica Holocaustului, acţiune cuprinsă în Memorandumul
încheiat între Institutul de la Yad Vashem şi Ministerul
Educaţiei Naţionale. Şcoala Internaţională pentru Studierea
Holocaustului, înfiinţată în 1993, organizează programe
educaţionale şi produce materiale pedagogice care se adresează
şcolilor/organizaţiilor din străinătate. În 2005, Şcoala
Internaţională pentru Studierea Holocaustului a inaugurat un
proiect dedicat studiului Holocaustului în Europa, iar România a
devenit una din ţările partenere.
În urma aplicaţiei depuse în iunie 2022, am fost admisă la acest
Seminar Internaţional. Astfel, în perioada 7-14 August2022, am
participat la activităţile Seminarului desfăşurate la Yad Vashem
(Ierusalim), dar şi în alte locuri din Israel. Coordonatorul de
exceptie al delegației -profesorul MIHAI MANEA, Inspector Școlar
istorie Bucuresti
Seminarului este organizat pe cursuri (prelegeri ale
profesorilor universitari de la Universităţi din Israel,
cercetători ai Institutului de la Yad Vashem etc.), conferințe dar
şi din ateliere de lucru, desfăşurate în complexul muzeal sau
în sala de seminar. Temele vizează o abordare a Holocaustului, de
la originile evreilor şi până la istoria imediată a lor.
Tematica este evidenţiaţă chiar de denumirea cursurilor,
conferințelor, tururilor ghidate, meselor rotunde și a
expozițiilor.
-Prezentarea Yad Vashem-:-Katazyna Czerwonogora
Conferinta .Holocaust istorie vizuala - E. S. dr Radu

Ioanid,Ambasadorul Romaniei in Statul Israel
-Conferinta :Istoria evreilor din Romania
-Conferinta :Natura fara precedent a Holocaustului-dr Robert Rozzett
-Conceptia educationala a Yad Vashem-ului cu privire la educatia pe
Holocaust.Amintire si educare la Yad VAshem--:-Katazyna
Czerwonogora-
-Conferinta -Resurse pentru predarea Holocaust ului in Romania ,site
uri web,filme –
dr Felicia Waldman
Tur ghidat ,Campusul Yad Vashem
Tur ghidat -Valea Comunitatilor
Conferinta -Sala Numerelor-Dr Alexandru Avraham
Conferinta-.Arhivele de la Yad Vashem-dr Anghel Chorapchiev
Conferinta-Cei Drepti intre Popoare-dr Chava Baruch
Conferinta-Istoria Holocaust ului in Romania -Dr Rafael Vago-Univ
Tel Aviv
Tur Ghidat-Crampeie ale memoriei-fotografii in perioada
Holocaustului-ghid ALICE Anne Marcu
Conferinta -Copilarie in razboi si genocid-Ms Sylvia Hershkovitz,Bar
Ilan University
Intalnire cu supravietuitorii Holocaust ului-Benno Friedl,Ladislau
ROTH,Dr Hava Haas,Adolfina Regenboghen
Tur ghidat-Muzeul Holocaust ului Yad Vashem
Atelier de lucru-Supravietuire si intoarcere la viata
.marturii.,,Adio pentru totdeauna .Povestea ,,Hanei Meler-Faustsi
,,Nu a fost un loc pentru noi in aceasta lume -povestea Chavei WOLF
Visnite
Tur ghidat in Orasul Vechi,,Marea Moarta si Massada ghid Edith
YOSEF
Conferinta -Educatia privind Holocaustul in Romania ,situatia

actuala si provocarile viitorului.Mihai Manea ,Inspector pentru
istorie ,Bucuresti.
Atelierele de lucru s-au desfăşurat, îndeosebi în zonele
muzeale: Sala Numelor, Valea Comunităţilor, Centrul Vizual,
expoziţia „Drepţi între popoare”, Memorialul Copiilor,
Centrul de Studii, Muzeul de artă etc. Prin Seminarul
Internaţional de la Yad Vashem am avut şansa dsa cunosc mai bine
istoria evreilor în general, dar şi cunoaşterea vieţii lor
înainte de Holocaust, din timpul acestuia, precum şi
dificultăţile de a se „reîntoarce la o nouă viaţă”.
Un moment deosebit al Seminarului l-a reprezentat întâlnirea cu
supravieţuitorii persecuţiilor din timpul Holocaustului. Am
ascultat cu mare încărcătură emoţională mărturiile
Supravietuitorilor -Benno Friedl,Ladislau ROTH,Dr Hava Haas,Adolfina
Regenboghen

Trebuie amintită dimensiunea educativă a cursului despre
problematica Holocaustului. Astfel, un loc aparte îl ocupă studiu
despre „salvatorii”. evreilor din perioada Holocaustului,
cărora li s-a dat denumirea de „Drepţi între popoare”.
Terminologia a fost preluată din tradiţia iudaică, din literatura
Înţelepţilor. Legislaţia de la Yad Vashem apreciază nu numai
faptul că non-evrei au salvat evrei, dar mai ales faptul că şi-au
riscat viaţa lor prin acest gest uman. Cu recunoştinţa cuvenită,
amintim un celebru aforism: „Cine salvează o viață, salvează
Lumea întreagă”. (M., Sanhedrin 4:5)
Am participat la ceremonia de Şabat de la o sinagogă din
Ierusalim.
Israel -Ţara Sfântă. Pe lângă activităţile Seminarului am
beneficiat şi de două

excursii intitulate generic: “Orașul Vechi”- și “Masada și
Marea Moartă” – Ghid Edith Yosef.
Materialele educaţionale de la Yad Vashem (cărti, unităţi
pedagogice, postere, multimedia şi filme) se concentrează atât pe
viaţa dinainte, din timpul şi de după Holocaust, cât şi pe
dilemele morale cu care oamenii au fost forţati să se confrunte
zilnic. Evreii făceau parte din civilizaţia modernă, iar
pedagogii nu trebuie să-şi înceapă expunerile despre Holocaust
cu distrugerea poporului evreu, ci cu un tablou detaliat al vieţii
şi culturii iudaismului european între cele două războaie
mondiale. La urma urmei, cum ar putea învăţa elevii despre
distrugerea comunităţilor evreieşti fără a cunoaşte nimic
despre vibrantele şi bogatele tradiţii culturale ale evreilor care
au trăit în ele? Studierea vieţii evreieşti nu trebuie limitată
la ţările est-europene, ci extinsă astfel încât să includă
întregul continent.
Fără îndoială, educaţia în domeniul Holocaustului trebuie să
se bazeze pe acurateţe istorică.
Holocaustul pune un număr de probleme educaţionale atât
particulare cât şi universale. Dupa ce au învăţat despre cum au
trăit evreii înainte de război, cum vieţile lor s-au schimbat
sub regimul nazist şi cum cei care au supravieţuit şi-au
recăpătat dorinţa de a trăi din nou, elevii vor înţelege mai
bine noţiunile de prietenie şi responsabilitate şi pericolul urii
– câteva din lecţiile universale ale Holocaustului.

Prof ,Cotorcea Cristina Ioana

Liceul Tehn Baia de Fier

EDUCAȚIA ECOLOGICĂ-EXEMPLE DE BUNE PRACTICI

Simona Ciupitu-Aldea
Colegiul Tehnic "Danubiana" Roman, Neamt, Roman

EDUCAȚIA ECOLOGICĂ-EXEMPLE DE BUNE PRACTICI
Profesor CIUPITU-ALDEA SIMONA
Scopul educaţiei ecologice este de a forma cetăţeni conştienţi
şi preocupaţi de mediul natural şi de cel creat de om, care să
înţeleagă şi să acţioneze cu responsabilitate pentru ocrotirea
mediului, şi, de aici, necesitatea implicării în activități cu
caracter ecologic într-o măsură cât mai mare a cetăţenilor
unei comunităţi prin instituţiile existente.

Adevărata educaţie ecologică îşi va atinge scopul numai atunci
când elevii – cetăţenii de mâine – vor fi convinşi de
necesitatea ocrotirii naturii şi vor deveni factori activi în
acţiunea de conciliere a omului cu natura. Conştientizând
frumuseţea mediului local, promovând pitorescul zonei în care
locuiesc, copiii vor înţelege utilitatea acţiunilor ecologice.
Pentru a avea un stil de viaţă sănătos, copiii trebuie educaţi
în spiritul unei atitudini pozitive faţă de mediul înconjurător
în vederea formării unei conştiiţe civice şi a unui
comportament participativ pentru însuşirea unor reguli cu caracter
ecologic ce vizează asigurarea echilibrului dintre sănătatea
individului, societăţii, a mediului.
Menirea noastră ca dascăli este aceea de a deschide mintea şi
inima copiilor, de a-i ajuta să privească NATURA ca pe o
prietenă, care are nevoie de dragostea şi respectul nostru. Orice
copil poate deveni ocrotitor al naturii, cu condiţia să o
îndrăgească. Pentru a iubi natura trebuie însă să o
cunoaştem, să-i înţelegem şoaptele ei minunate, transmise prin
glasul vieţuitoarelor ei.
Iubirea pentru NATURĂ nu se poate rezuma la simple declaraţii
faţă de frumuseţile ei şi nu înseamnă doar dorinţa de a fi
în mijlocul ei, ci a acţiona în folosul acesteia.
Orice cadru didactic trebuie să-i facă pe elevi să
conştientizeze faptul că noţiunea de protecţie a naturii nu
impune renunţarea la resursele oferite de aceasta, ci doar
folosirea lor raţională, fără abuzuri. Se impune cultivarea
interesului faţă de menţinerea unui mediu natural echilibrat,
propice vieţii, dar şi a unui comportament favorabil ameliorării
relaţiilor dintre om şi mediul natural în care trăieşte.Pornind
de la aceste considerente am organizat şi desfăşurat cu elevii

activităţi ecologice cum ar fi:
,,Parada Eco”- Elevii au confecționat costume din materiale
reciclabile pentru realizarea unei parade a modei. Cele mai reușite
costumații au fost premiate.
„Ecologişti în acţiune”- Activitate practică de amploare în
care toți elevii școlii au fost grupați pe echipe având drept
scop curățenia unei ulițe din comună , astfel toți elevii au
avut ocazia de a discuta cu locuitorii comunei despre scopul lor de
a avea și păstra o localitate curată.
Primăria din comună a pus la dispoziția tuturor elevilor din
școală un echipament alcătuit din tricouri și șepci verzi.
Astfel, echipele verzi au avut un impact profund la întâlnirea cu
locuitorii comunei care au primit o lecție de viață văzându-i
pe cei mici hotărâți și perseverând spre a-și atinge scopul
–acela de a trăi într-o localitate curată.

,,Să reciclăm-peturile!- Organizarea unei campanii de informare a
colegilor și a altor membri ai comunității locale privind scopul
și modul de organizare a acțiunii de colectare a
deșeurilor.Stabilirea graficului de colectare.Contactarea
instituțiilor abilitate.
Concursul „Pământul și miracolul vieții!”- Concursul s-a
adresat elevilor de gimnaziu şi liceu şi s-a desfăşurat pe
următoarele secţiuni: prezentări PPT, ecoreportaje, desen,
fotografie și având ca temă ”GENERAȚIA ECO ÎN ACȚIUNE!”,
precum și cadrelor didactice pentru sesiune de comunicări
științifice cu tema ”Educație pentru dezvoltare durabilă”.
Simpozionul "S.O.S Natura ! Împreună pentru un viitor verde"-
Implicarea pe plan local a elevilor în activităţi educaționale
privind protejarea mediului înconjurător, organizarea de ateliere

educaționale non-formale, concursuri, dezbateri și studii de caz
pe tema reducerii schimbărilor climatice.
IMPACT -Redu, Refolosește, Reciclează - nu sunt cuvinte goale!
-Activitatea ”Colțul de relaxare”.Folosind cauciucuri uzate,
vopsea și pensule, elevii au dat culoare și utilitate unei zone de
relaxare din curtea liceului.

"Educația este ceea ce supraviețuiește după ce tot ce a fost
învățat a fost uitat."
Burrhus Frederic Skinner

Psihopedagogie Specială- proiect de lecție: „Handicapul de comportament”

Ioana Muntean (căs. Opriș)
Colegiu Pedagogic "A.Saguna" Sibiu, Sibiu, Sibiu

Disciplina de psihopedagogie specială la nivel de liceu este extrem
de importantă pentru înțelegerea nevoilor și abordărilor
speciale în educația copiilor cu diverse dizabilități sau nevoi
speciale. Această disciplină oferă o pregătire esențială
pentru viitorii profesori sau specialiști în domeniul educației
pentru a putea lucra eficient cu elevii care au nevoi educaționale
speciale.

În cadrul acestei discipline, elevii învață despre diversele
dizabilități și nevoi speciale ale copiilor, cum ar fi
dizabilitățile de învățare, autismul, ADHD-ul, dizabilitățile
fizice și senzoriale etc. De asemenea, sunt abordate strategiile
și tehnicile de predare și învățare adaptate pentru a răspunde
diversității acestor nevoi.
Prin intermediul cursurilor de psihopedagogie specială, elevii
învață cum să dezvolte programe educaționale individualizate,
să adapteze materialele didactice și să creeze un mediu de
învățare incluziv care să fie accesibil pentru toți elevii. De
asemenea, se pune accentul pe aspecte legate de comunicare și
colaborare între profesori, părinți și alți specialiști
implicați în educația copiilor cu nevoi speciale.
În final, scopul este să se ofere elevilor instrumentele și
cunoștințele necesare pentru a fi profesioniști competenți și
empatici, capabili să susțină dezvoltarea și succesul tuturor
elevilor, indiferent de nevoile lor speciale.
Proiectarea lecțiilor este esențială în procesul educațional
din mai multe motive. În primul rând, proiectarea permite
profesorilor să-și planifice și să-și organizeze eficient
timpul și resursele pentru a maximiza oportunitățile de
învățare pentru elevi. O lecție bine proiectată poate să ofere
un cadru coerent și logic pentru transmiterea de informații și
dezvoltarea abilităților, ceea ce facilitează înțelegerea și
reținerea conținutului de către elevi.
În al doilea rând, proiectarea lecțiilor permite adaptarea
curriculumului la nevoile și nivelurile individuale ale elevilor.
Prin identificarea obiectivelor de învățare specifice și a
strategiilor didactice adecvate, profesorii pot să diferențieze
instrucțiunea pentru a răspunde diversității abilităților și

stilurilor de învățare ale elevilor, asigurând astfel accesul
și progresul tuturor elevilor.
În plus, proiectarea lecțiilor oferă oportunități pentru
integrarea tehnologiilor și resurselor educaționale moderne, ceea
ce poate să sporească angajarea și motivația elevilor în
procesul de învățare.
Prin urmare, proiectarea lecțiilor servește ca instrument de
evaluare și monitorizare a progresului elevilor. Prin stabilirea
criteriilor de evaluare și a strategiilor de evaluare adecvate,
profesorii pot să evalueze eficient competențele și
cunoștințele dobândite de către elevi și să ajusteze
intervențiile educaționale în funcție de nevoile identificate.

Trăsături ale stilului juridico-administrativ în „Proces verbal”, de I. L. Caragiale

Alina-Elena Colbu
Şcoala Gimnazială "Ion Rotaru" Valea lui Ion, Bacau, Valea lui Ion

Pentru a face literatură, uneori scriitorii apelează şi la alte
limbaje pe care le inserează în cel beletristic. Printre autorii
care se folosesc de alte limbaje pentru a crea literatură se
numără şi I. L. Caragiale, utilizând limbajul instrucţiei
şcolare, colocvial, publicistic sau juridico-administrativ pentru a
contura cât mai fidel mediul la care se referă. Aşa cum afirmă

şi Pompiliu Constantinescu, fiind „mai liber în Momente,
Caragiale va adânci mai multe, mai complexe nuanţe ale unui
tip”, luându-şi eroii din diferite categorii şi medii sociale:
familia, şcoala, cafeneaua, birocraţia, mondenitatea, presa,
justiţia, tagma preoţească etc, lucru ce explică diversitatea de
limbaje inserate în cel beletristic. Astfel, în opera Proces
verbal, Caragiale se foloseşte de limbajul juridico-administrativ
pentru a satiriza prostia, agravată de lipsa de instrucţie şi de
cultură. Poate fi considerată în acelaşi timp şi o satiră la
adresa clasei de mijloc, a micului proprietar.
Stilul juridico-administrativ are ca trăsături de bază
„caracterul neutru, impersonal, simplitatea, claritatea şi
precizia” şi se realizează după „scheme, având formule
specifice, consacrate.” Acest stil are câteva variante interne:
limbajul juridic legislativ – conservator, nediferenţiat,
impersonal, limbajul juridic oratoric şi limbajul administrativ,
caracterizat prin diversificare terminologică în funcţie de
domenii.
Formele textuale specifice stilului juridico-administrativ sunt: a)
normative: legi, decrete, hotărâri, ordonanţe, decizii, ordine,
regulamente, instrucţiuni, circulare; b) de documentare: procesul
verbal, protocolul, memoriul, rezoluţia, tratatul, referatul,
angajamentul, adeverinţa, chitanţa, contractul, procura,
certificatul, poliţa; c) de informare: anunţul, declaraţia,
comunicarea, înştiinţarea, notificarea, curriculum vitae,
cererea, nota, formularul de înscriere, invitaţia, telegrama; d)
de serviciu: tabelul nominal, inventarul, adeverinţa, diploma,
factura, bonul; e) de corspondenţă: scrisoarea, adresa, oferta
etc.
Dintre toate aceste forme textuale, Caragiale foloseşte procesul

verbal care „este un act cu caracter oficial, în care se
consemnează un fapt, o situaţie, notându-se pe scurt discuţiile
şi hotărârile unei adunări constituite.” Redactarea unui
proces verbal se face utilizând construcţii sintactice realizate
mai mult prin coordonare şi folosind unele formule tipice, precum:
„încheiat astăzi ...”, „în prezenţa...”, sau „cu
participarea...”, „declară deschisă adunarea...”; „ordine
de zi ”, „discuţii pe marginea materialelor prezentate” ,
„drept care s-a încheiat prezentul proces verbal.”
Opera lui Caragiale respectă într-o oarecare măsură
trăsăturile procesului verbal în ceea ce priveşte nivelul
sintactic, morfematic şi lexical.
La nivel morfematic, se remarcă prezenţa unui substantiv provenit
din infinitiv lung şi anume „cercetare”, folosit de mai multe
ori, sau absenţa totală a vocativului.
În ceea ce priveşte nivel lexical, se remarcă prezenţa unor
temeni specifici stilului juridico-administrativ, ce au şi rolul de
a evidenţia funcţia metalingvistică, precum: „reclamaţia”,
„ilegal”, „reclamă”, „arvună”, „cercatare”,
„declaraţiile”, „constatând”, „pe părţi”,
„somaţiune”. Prin intermediul acestora, Caragiale urmăreşte
să scoată în evidenţă bruma de instruire a domnului comisar,
care, altfel, este umbrită de anacoluturi şi nonsensuri.
Deoarece se urmăreşte transmiterea unei informaţii atât pentru
destinatarii procesului verbal, cât şi pentru destinatarii
textului, respectiv cititorii, funcţiile referenţială şi
conativă sunt alte funcţii relevante în acest text .
Nivelul sintactic este respectat, deoarece textul începe cu formula
consacrată: „Astădi Miercuri 27 Oct. Anul una mie nouă sute
orele 1 p.m.”, însă sunt absente structurile schematice, frazele

comisarului fiind foarte lungi şi uneori de neînţeles. După
formula de început, cititorul aşteaptă preţ de un sfert de
pagină următoarea logică în ordinea discursului: „constatând
următoarele”. Până la aceasta însă, Mitică Pisculescu,
„comisar secţiei 55”, care foloseşte pluralul autorităţii
„noi”, arătând astfel importanţa sa şi a funcţiei sale,
uită de rigorile procesului verbal şi, în dorinţa de a consemna
toate evenimentele constatate în „eserciţiul funcţiunii”, ne
oferă o întreagă listă de nonsensuri de care este sufocat tot
textul şi din care cu greu aflăm tema acestuia: închirierea unui
imobil, cu numărul 13 bis, la două persoane în acelaşi timp,
domnişoarei Matilda Popescu şi domnişoarei Lucreţia Ionescu.
Este adusă în prim plan şi ipocrizia micului proprietar.
Proprietarul Stavrache Stavrescu, ce deţine nişte imobile pe
strada Graţiilor, denumire deloc întâmplătoare având în vedere
„graţia” celor două domnişoare menţionate mai sus, decide
să închirieze unul dintre imobile domnişoarei Matilda Popescu şi
mamei sale, deşi era deja închiriat domnişoarei Lucreţia Ionescu
şi mătuşii acesteia „de la sf. Dumitru curent până la sf.
Gheorghe viitor”. Acesta spera ca în acest mod să-şi
recupereze datoria de 22 de lei.
Pasajele care urmează încep alternativ cu formulele „Având în
vedere că” şi „Considerând că”, urmate de o multitudine de
amănunte acumulate haotic, multe dintre ele neavând legătură cu
închirierea imobilului. Deşi stilul juridico-administrativ,
respectiv structura unui proces verbal, cere simplitate, claritate
şi precizie, comisarul Mitică Pisculescu, aşa cum anunţă şi
numele, noatează tot ce interesează şi ce nu. E oarecum normal ca
proprietarul Stavrescu să se afle în conflict cu cele patru dame,
având în vedere că este un cunoscut al secţiei din pricina

vociferărilor sale la adresa guvernului şi a comisarului. Printre
anacoluturi şi nonsensuri aflăm şi câte camere are imobilul în
chestiune, din ce este făcut sau ce culoare are mobila domnişoarei
Matilda Popescu, care „reclamă să intre imediat în casă
neputând sta cu mobila d-sale expusă la intemperii, deoarece
vremea ameninţă a se strica şi începând să pice poate să i-o
ude, şi se păteadă fiind pluş de culoare delicată”.
În cadrul acestor pasaje, există şi treceri de la vorbirea
directă la vorbirea indirectă, lucru la care comisarul Pisculescu
recurge tot din dorinţa de a reda cât mai exact evenimentele
constatate. Avem acum prilejul de a admira educaţia domnişoarelor
„mancionate” şi vastele lor cunoştinţe de limba franceză:
„să-i crape ochii cui minte”, „parol”, „sametegal”.
Deoarece a vrut să le dea afară abuziv pe domnişoara Lucreţia
Ionescu şi pe mătuşa sa şi a vrut să le ia banii şi
domnişoarei Matilda Popescu şi mamei sale, proprietarul s-a ales
cu „lediuni” după ce „toate chiriaşele au sărit
asupra-i”. Printre aglomerarea de informaţii se întrevede cu
greu firul celor povestite, dar aflăm totuşi că domnul comisar
recurge şi la cercetarea actelor şi constată că în în
chitanţa dată domnişoarei Matilda Popescu „nu se specifică
numărul 13 bis ci dice numai 13 simplu”. În acest mod
proprietarul, care capătă promisiunea că îşi va primi banii de
chirie de la ambele chiriaşe în cel mai scurt timp, are norocul de
a închiria două imobile în loc de unul.
O altă trăsătură sintactică a procesului verbal este şi
fromula de încheiere: „Drept aceea am încheiat predentul
proces-verbal spre a servi la trebuinţa părţilor.”
În concluzie, prin împletirea limbajului juridico-administrativ
şi a celui beletristic, Caragiale scoate în evidenţă prostia,

lipsa de instrucţie şi cultură, dar şi ipocrizia unor indivizi
din medii diferite.

Izvoare
1. Caragiale, I. L, Momente. Schiţe, Editura „Cartex 2000”,
Bucureşti, 2006.

Bibliografie
1. Constantinescu, Pompiliu, Scrieri, Editura pentru Literatură,
Bucureşti, 1967, vol. 2.
2. Oprea, Ioan, Istoria limbii literare în epoca modernă, Editura
Universităţii, Suceava, 2002.
3. http://ebooks.unibuc.ro/filologie/Zafiu/21.htm.
4. https://ro.scribd.com/doc/38740738/STILISTICA.

Perfectionare continuă prin Proiectele Erasmus + la Școala Profesională Plugari , Jud. Iași

Lenuta Deleanu
Scoala Profesionala Pugari, Iasi, Plugari

În cadrul proiectului de Educație școlară Erasmus+
2023-1-RO01-KA121-SCH-000123588, 9 cadre didactice din cele 2 școli
ale comunei Plugari, au participat la 3 cursuri de formare respectiv
la o activitate de Jobshadowing.
Cele 3 cursuri la care au participat cadrele didactice au atins
obiectivele propuse ale proiectului:
-reducerea fenomenului de bullying în toate formele sale la nivelul

unității școlare
- crearea de comportamente sustenabile pentru elevi și comunitatea
locală în drumul spre o planetă mai curată sau mai sustenabilă.
- integrarea elevilor cu dificultăți de invățare în
activitățile didactice curente
Cursul nr.1
- Stopping Bullying- curs desfășurat în Cehia- Praga(12-16
februarie 2024) cu alte cadre didactice din Turcia, România și
Cehia.
Au fost atinse în acest curs modalitățile de abordare a
fenomenului de bullying dacă acesta există sau se manifestă în
școală.
De precizat că fenomenul de bullying în sistemul de invatamânt
din Cehia este bine pus la punct prin faptul că au loc multe
activități de prevenție ceea ce face ca să nu se ajungă la
forme avansate ale fenomenului de bullying.
Există o ”rețea de intervenție” bine pusă la punct de la
nivel de școală- comunitate și regiune, incât elevii primesc
sprijin pentru a se preveni apariția fenomenului de bullying. Este
alocată o perioadă de cunoaștere a elevilor intre ei la fiecare
început de an școlar. Astfel ei petrec un număr de zile la
activități diverse extrașcolare și situații diferite în care
iși petrec timpul împreună pentru a se cunoaște intre ei și cu
cadrele didactice.
S-a participat la activități practice în cadrul orelor de
consiliere privind fenomenul de bullying, cum este recunoscut de
către elevi și cum intervine consilierul școlar sau cel de
prevenție. De remarcat ca periodic de cel puțin 2 ori pe an toate
cadrele didactice din școală beneficiază de o formare din partea
consilierului de prevenție pe acestă temă pentru a putea

identifica precoce dacă poate apărea un caz de bullying în
clasă.
Au fost prezentate etapele de urmat în cazul aparitie unui caz, cum
se intocmește un plan managerial de criză care sunt etapele de
parcurs incât victima să fie protejată, abuzatorul să
recunoască și să-și primească pedeapsa.
Ca și concluzie desprinsă de colegii participanți este implicarea
colectivă a tuturor actorilor educaționali: elevi, cadre
didactice, părinti, consilieri școlari și autorități locale. Nu
mai puțin important este crearea unui climat școlar bazat pe
respect, toleranță, încredere și comunicare.
Cursul nr.2
- The ecocentric approach. Introducing sustainability in the
classroom- Berlin- Germania( 12-17 februarie 2024)
În cadru cursului la care a fost facută o prezentare a Agendei
2030 privind Dezvoltarea Durabilă, cadrele didactice din școala
noastră au aflat informații importante privind modul de
introducere în activitatea didactică a notiunilor de dezvoltare
sustenabilă, comportamente responsabile față de mediu ale
elevilor, viitori cetățeni ai comunității.
Prin activități de educație putem influența comportamente
viitoare a generațiilor ce vor urma, responsabili față de
resursele oferite de planetă care se diminuează continuu fară
oferirea de alternative sustenabile.
Introducerea celor 17 Obiective de dezvoltare durabilă în
activitățile școlare, implicarea elevilor în proiecte de mediu
la nivel local și găsirea de soluții concrete de rezolvare cu
sprijinul persoanelor responsabile din comunitate pot fi exemple de
dezvoltarea gândirii critice, a curiozității și imaginației.
Agenda 2030 se bazează pe 4 domenii importante cum ar fi:

-eradicarea saraciei și a foametei
-protejarea planetei de degradare
-progresul economic, tehnologic și social în acord cu natura
-societăți pașnice, juste și inclusive, fără violență sau
frică.
Activitățile din cadrul programului ”Săptămâna verde” pot
fi un bun moment pentru aprofundarea aptitudinilor și
abilităților obtinute în cadrul cursului de formare a celor 3
colegi din școală. Experiența acumulată va fi resursă pentru
toți colegii în realizarea programului din acest an școlar.

Cursul nr.3
Designing Inclusive Learning Environments (DILE) to support all
students- Nisa-Franța (4-9 martie 2024)
Tema principală a proiectului se referă la includerea elevilor cu
progres școlar mai lent în activitatea școlară a colectivului de
elevi.
Au fost abordate teme precum incluziunea, diversitatea și
diferențierea. Au fost lucru realizate exemple concrete de
planuri de lecții care țin cont de strategia SMART de alcătuire a
unei proiecții. De asemenea proiectarea lectiei va utiliza
strategii adecvate nevoilor copiilor. Se va pune în valoarea
creativitatea elevilor, exprimarea propriilor emoții și
incurajată propria opinie personală despre o anumită temă
discutată.
A fost accentuat faptul că profesorul trebuie să țină cont la
proiectarea activității de abilitățile tuturor elevilor, incât
să le pună în valoare punctele lor forte( incluziunea), stilurile
de invățare diferite sau culturi diferite precum și barierele cu
care unii se pot confrunta ( emoții în exprimare, dificultati de

vedere, comportamente atipice, etc)
Un alt aspect remarcat de colegi și prezentat este ascultarea
activă. Posibilitatea ca fiecare să aibă ocazia să-și exprime
situația din punctul lui de vedere( problemă valabilă mai mult
în cazul apariției unui conflict).
Empatia joacă un rol important în stabilirea unei concluzii la o
problemă apărută în colectivul de elevi.
Au fost aduse în atenție câteva strategii de desfășurare a
activităților precum:
1.Stategia Carusel group- elevii răspund impărtiti în grupe la
diverse intrebări adresate de profesor , întrebări aflate în
diferite ” stații de oprire” din clasă( aplicabilă la o
activitate de aprofundare)
2. UDL-Universal Design for Learning prin raspunderea la 3
intrebări: De ce?, Ce?, Cum?. Metodă preluată din arhitectură
și presupune ca profesorul să tină seama ca fiecare elev este
unic iar procesul educațional este diferit nu uniform pentru toți.
Principiile Universal Design for Learning (UDL):
- un răspuns greșit nu este o tragedie
-flexibilitate
-egalitate
-simplitate și intuiție
-să nu implice un efort fizic exagerat
-informații ușor de asimilat
3. The Learning Pyramid care cuprinde:
Passive learning methods:
5% Lecture
10% Reading
20% audiovisual
30%demonstration

Active Learning Methods:
50% Group Discussion
75% Practice by doing
90% Teaching Other

Piramida invățării mai presupune:
-prima parte a lectiei profesorul este la cârma lecției
-a doua parte elevii sunt implicați în ”poveste”
- a treia parte elevii lucrează pe cont propriu.

Activitatea de jobshadowing a presupus participarea a 2 cadre
didactice în Spania(Granada) în perioada 26 februarie-1
martie2024.
Obiectivele urmărite au vizat:
- observarea și invățarea metodelor de predare prin participarea
în calitate de observatori la lecție atât la nivel primar cât
și gimnazial.
-cunoașterea specificului scolar în cadrul activităților
extrașcolare ( tradiții locale)
- modul de lucru cu elevi cu nevoi speciale.
-utilizare de instrumente digitale inovatoare.
S-a constatat o abordare diferită a disciplinelor din perspectiva
ariilor curriculare( istoria cu geografia, chimia cu fizica), fata
de sistemul nostru cu discipline distincte. Multe activități se
desfăsoară în aer liber având în vedere și temperaturile
acceptabile.
Elevii desfășoară activitățile de invățare fără stresul
examenelor de final de gimnaziu sau intermediare de clasa II, IV sau
VI.
Sistemul de notare este același ca și al nostru. Dar ciclu primar

cuprinde 6 ani de la anul 1 la anul 6, iar gimnaziu de la anul 1 la
anul 4( ESO).

Nr. 104/2024

La acest număr au contribuit:
● paun maria
● ȘEICAHMED FARIDA
● Ana-Maria Tecsi
● Elena Stefania Sturzu
● Elena Irinela Andrei
● Mariana Viorica Crisan
● Claudia Ene
● Marilena Cord
● Nedelcu Ionela
● Cristina Ioana Cotorcea
● Simona Ciupitu-Aldea
● Ioana Muntean (căs. Opriș)
● Alina-Elena Colbu
● Lenuta Deleanu

ISSN: 2393 – 0810