Educația timpurie are un rol esențial în modelarea minților și
inimilor copiilor. Este o perioadă de o creștere și o dezvoltare
rapidă, când copiii sunt receptivi la noi experiențe și
formează o imagine de sine și a lumii din jurul lor. Prin urmare,
este esențial ca mediile de educație timpurie să fie primitoare
și incluzive pentru toți copiii, indiferent de mediul lor

socio-economic, dizabilități sau alte caracteristici individuale.

Ce este incluziunea?
Incluziunea nu este doar despre a oferi acces copiilor cu nevoi
diverse la educație. Este vorba despre crearea unui mediu în care
toți copiii se simt valoroși, respectați și sprijiniți pentru
a-și atinge potențialul maxim. O școală incluzivă este o
școală care celebrează diversitatea și pune accent pe
apartenență și învățare socială și emoțională.

Beneficiile incluziunii:
Există numeroase beneficii ale incluziunii pentru toți copiii
implicați. Copiii cu dizabilități beneficiază de oportunități
de a învăța și de a socializa alături de colegii lor tipici,
ceea ce le poate îmbunătăți abilitățile academice, sociale și
emoționale. Copiii tipici învață despre diversitate și
dezvoltă empatie și înțelegere pentru ceilalți. De asemenea,
cadrele didactice beneficiază de oportunitatea de a-și dezvolta
abilitățile și de a crea medii de învățare mai dinamice și
mai receptive.

Cum să creăm o școală incluzivă:
Crearea unei școli incluzive necesită un efort concertat din
partea tuturor membrilor comunității școlare. Iată câteva
strategii cheie:
• Adoptarea unei culturi a incluziunii: Este important ca toți
membrii comunității școlare să creadă în valoarea incluziunii
și să se angajeze să o implementeze.
• Evaluarea nevoilor individuale: Fiecare copil are nevoi unice
care trebuie identificate și abordate.

• Adaptarea curriculumului și a metodelor de predare: Profesorii
trebuie să fie pregătiți să adapteze curriculumul și metodele
de predare pentru a răspunde nevoilor tuturor copiilor.
• Oferirea de sprijin suplimentar: Unii copii pot avea nevoie de
sprijin suplimentar, cum ar fi asistență individuală, terapii sau
tehnologii adaptate.
• Colaborarea cu părinții și familiile: Părinții și
familiile sunt parteneri esențiali în educația copiilor lor. Este
important să se implice în procesul de luare a deciziilor și să
li se ofere sprijinul de care au nevoie.
• Promovarea respectului și a acceptării: Este important să se
creeze un climat școlar în care toți copiii se simt respectați
și apreciați pentru diferențele lor.

În concluzie, incluziunea este esențială pentru a crea o lume mai
justă și mai echitabilă pentru toți copiii. Prin crearea de
medii de educație timpurie incluzive, putem oferi tuturor copiilor
șansa de a prospera și de a-și atinge potențialul maxim.

Apel la acțiune:
Educatorii, părinții și membrii comunității pot juca un rol
important în promovarea incluziunii în educația timpurie.
Implicându-vă în eforturi de advocacy, susținând inițiative de
incluziune și educând-vă despre diversitate, puteți contribui la
crearea unei lumi a apartenenței pentru toți copiii.

Bibliografie:
• https://www.unesco.org/en/inclusion-education
• https://www.cdc.gov/early-care/index.html

• https://www.zerotothree.org/

Învăţământ preşcolar

ACTIVITĂȚILE EXTRACURRICULARE

Mihaela Iluța
Gradinita cu program prelungit Nr.56 Oradea, Bihor, Oradea

Acest referat prezintă succint importanta activitatilor extracurriculare la preșcolari.

ACTIVITĂȚILE EXTRACURRICULARE ÎN GRĂDINIȚĂ
Copiii învaţă, se bucură, cresc!
Prof. înv.preșc. Iluța Mihaela
G.P.P. Nr. 56, Oradea

„Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Aceasta
lume nu va mai exista când ei vor fi mari și nimic nu ne permite
să știm cum va fi lumea lor. Atunci să-i învățăm să se
adapteze.” (Maria Montessori –„Descoperirea copilului”)

Procesul de învăţare este unul care nu se încheie niciodată.
În primii ani din viaţă este important ca cei mici să aibă un
suport educativ care să îi ajute să-şi dezvolte capacitatea de
gândire şi propria personalitate, în anii ce urmează. De aceea
noi ne propune un mediu creativ, bazat pe modele practice de
învăţare, în care copiii îşi vor contura o serie de valori şi
aptitudini personale. Activităţile extracurriculare desfăşurate
în grădiniţa noastră au avut un caracter atractiv, preşcolarii
participând într-o atmosferă de voie bună, optimism, cu
însufleţire şi dăruire ,toate cadrele didactice implicându-se
activ în buna desfăşurare.
Unul dintre scopurile programului „Joc, respect si bucurie” se
referă la formarea comportamentelor social-morale care stau la baza
educaţiei pentru valori a copiilor. Celălalt scop constă în
„crearea şi cultivarea unor practici educative de calitate de
către cadrele didactice din fiecare instituţie de educaţie
timpurie, având în vedere valori sociale, morale, etice,
spirituale, care stau la baza personalităţii umane”.
Exemple de activitati extrașcolare prin care am sădit în sufletul
copiilor valorile care asigura dezvoltarea armonioasă a fiecărei
persoane
„La colindat” – promovarea valorilor de CREDINȚA
(transmiterea mesajului specific sărbătorilor de iarnă –
NAȘTEREA DOMNULUI) și TRADIȚIE
Excursie la „Peștera Urșilor” – promovarea valorilor de
PRIETENIE, ÎNCREDERE, RESPONSABILITATE, RĂBDARE.
Excursiile contribuie la îmbogătirea cunostintelor copiilor despre
frumusetile tarii, la educarea dragostei, respectului pentru
frumosul din natura, arta, cultura, consolidarea prieteniilor,
încrederea în forțele proprii, asumarea responsabilității.

Concursurile școlare– sunt o metoda extrascolară de a stârni
interesul copiilor pentru diferite arii curriculare. Dacă sunt
organizate într-o atmosferă plăcuta vor stimula spiritul de
inițiativitate al copilului, perseverența, corectitudinea, îi va
oferi ocazia să se integreze in diferite grupuri pentru a duce la
bun sfârșit exercițiile și va asimila mult mai ușor toate
cunoștințele.
Piese de teatru desfășurate în grădiniță : Spectacolele sau
vizionările (teatrul de păpuşi) constituie o altă formă de
activitate extracurriculară în grădiniţe, prin intermediul
cărora copilul face cunoştinţă cu lumea minunată a artei.
Împreună la fapte bune pentru autism – eveniment caritabil –
prin această activitate am dovedit SOLIDARITATE, TOLERENȚĂ,
ALTRUISM, ACCEPTAREA copiilor speciali.
Creativitate, bucurie, conectare cu ajutorul unui meşteşug vechi
de mii de ani - OLĂRITUL – Cunoaşterea meşteşugurilor şi
tradiţiilor româneşti şi a rolului important pe care acestea îl
au în viaţa oamenilor din cele mai vechi timpuri, modul cum
acestea au dăinuit peste timp, precum şi descoperirea unor
practici stravechi de prelucrare a lutului. Prin acestă activitate
am insuflat valori ca TRADIȚIA și FRUMOSUL
Vizită la Azilul de bătrâni – prin actiunea umanitară din
cadrul proiectului umanitar „Din suflet de copil”, ne-am propus
sădirea în sufletul copiilor a valorilor precum ALTRUISMUL,
BUNĂTATEA și ÎNTRAJUTORAREA
Activitate ecologică de plantare de pomi în pădurea din satul
Gepiș-Bihor - În cadrul activităţilor organizate în mijlocul
naturii şi al vieţii sociale, preşcolarii se confruntă cu
realitatea printr-o percepere activă, investigatoare, prin acţiuni
directe asupra obiectelor, fenomenelor din mediul înconjurător.

Activităţile extracurriculare de educaţie ecologică s-au
materializat prin plimbări în natură. Prin aceste activităţi
s-a urmărit cultivarea valorilor de RECUNOȘTINȚĂ, EMPATIE și
ENTUZIASM!
Activitate financiară - Participarea preșcolarilor la programul
„De la joc la....educație financiară” își propune să
promoveze conceptul de educație financiară la preșcolari și să
cultive respectul acestora față de muncă și față de bani.
Apelul de urgență 112 - În cadrul vizitei medicilor
preșcolarii au învățat despre
importanța întrajutorării, precum și despre modul cum trebuie
să reacționeze în diferite situații.
Ziua părinților – activitate prin care am promovat valorile
FAMILIEI, DRAGOSTEA și RESPECTUL.
O zi la cinema – vizionarea unui film într-o sală de cinema
este o altă activitate prin care am încercat să le formăm un
comportament social frumos și solidar.
Activităţile extracurriculare mai sus enumerate au valorificat şi
dezvoltat interesele şi aptitudinile copiilor.

Învăţământ preşcolar

Importanța Strânsei Legături cu Familia la Grădinițe: Beneficii și Modalități de Colaborare

Csilla- Ilona Szabo
Gradinita cu program prelungit Nr.34 Oradea, Bihor, Oradea

Grădinița și colaborarea cu familia sunt cruciale pentru
dezvoltarea copilului, oferind siguranță emoțională, stimulând
învățarea personalizată și consolidând performanțele
academice, prin comunicare activă și participare în educație.

În contextul educației timpurii, grădinița joacă un rol crucial
în dezvoltarea copilului. Aceasta nu este doar un spațiu unde
copiii învață primele noțiuni despre lume și își dezvoltă
abilitățile sociale, ci și un loc unde relațiile dintre
educatori, părinți și copii trebuie să fie cultivate și
consolidate. Strânsa legătură între grădiniță și familie

aduce numeroase beneficii și este esențială pentru creșterea
armonioasă și dezvoltarea sănătoasă a copiilor.
Beneficiile Colaborării dintre Grădiniță și Familie
1. Dezvoltare Emoțională și Socială Sănătoasă O colaborare
eficientă între familie și grădiniță asigură un mediu stabil
și consistent pentru copil. Atunci când părinții și educatorii
comunică frecvent și își aliniază valorile și așteptările,
copiii simt o continuitate între mediul de acasă și cel de la
grădiniță, ceea ce le oferă o stare de siguranță emoțională.
Acest lucru contribuie la o dezvoltare socială și emoțională
sănătoasă.
2. Îmbunătățirea Performanțelor Academice Studiile au
demonstrat că implicarea activă a părinților în educația
copiilor lor are un impact pozitiv asupra performanțelor academice
ale acestora. Copiii ai căror părinți participă activ la
activitățile grădiniței tind să aibă abilități cognitive mai
dezvoltate și să fie mai motivați să învețe.
3. Crearea unui Mediu de Învățare Personalizat Părinții aduc
informații valoroase despre nevoile și interesele copilului lor.
Comunicând aceste informații educatorilor, se poate crea un mediu
de învățare adaptat fiecărui copil, care să răspundă nevoilor
lor individuale și să le stimuleze curiozitatea și dorința de a
învăța.
4. Sprijin pentru Părinți Grădinițele nu oferă doar educație
pentru copii, ci și sprijin pentru părinți. Acestea pot furniza
resurse și informații despre dezvoltarea copilului, metode de
parenting și pot organiza întâlniri de consiliere. Părinții se
simt astfel mai susținuți și mai capabili să își sprijine
copiii în procesul lor de învățare și dezvoltare.
În perioada preșcolară, copilul și părintele mențin o relație

foarte strânsă, bazată pe atașament și încredere. Aceasta este
o etapă crucială, în care copilul începe treptat să se
detașeze și să își dezvolte independența, ceea ce înseamnă
că grădinița joacă un rol important în facilitarea acestei
tranziții delicate. Părinții și educatorii trebuie să
colaboreze îndeaproape pentru a asigura un proces de separare
sănătos, care să permită copilului să exploreze și să
învețe într-un mediu sigur și de încredere, în timp ce
părinții rămân o sursă constantă de sprijin și afecțiune
Modalități de Colaborare între Grădiniță și Familie
1. Întâlniri și Comunicări Periodice Organizarea de întâlniri
periodice între părinți și educatori este esențială. Aceste
întâlniri pot avea loc lunar sau trimestrial și sunt o
oportunitate de a discuta despre progresul copilului, eventualele
dificultăți întâmpinate și modalitățile de susținere pe care
părinții le pot oferi acasă.
2. Implicarea în Activități Educative Grădinițele pot invita
părinții să participe la diverse activități educative sau
evenimente speciale organizate la grădiniță. Acest lucru poate
include participarea la ateliere de lucru, zile de lectură sau
excursii. Astfel, părinții devin parte integrantă a comunității
educaționale.
3. Resurse Online și Grupuri de Suport Utilizarea tehnologiei
moderne poate facilita comunicarea și colaborarea. Crearea unor
grupuri online unde părinții și educatorii pot comunica și
partaja resurse utile este o modalitate excelentă de a menține
legătura. Aceste grupuri pot servi și ca platforme de suport
reciproc, unde părinții pot împărtăși experiențe și sfaturi.
4. Programe de Voluntariat pentru Părinți Grădinițele pot
dezvolta programe de voluntariat prin care părinții pot contribui

activ la diverse activități ale grădiniței. Acest lucru nu doar
că îmbunătățește relațiile dintre părinți și educatori,
dar le permite și părinților să fie implicați direct în
educația copiilor lor.
5. Sondaje și Feedback Realizarea de sondaje și colectarea de
feedback de la părinți poate oferi informații valoroase despre
cum pot fi îmbunătățite serviciile grădiniței. Implicarea
părinților în procesele de decizie contribuie la crearea unui
mediu educațional mai adaptat nevoilor comunității.
6. Școala Părinților: Întâlnire Săptămânală Tematică O
inițiativă valoroasă pe care multe grădinițe au început să o
adopte este „Școala Părinților”, o serie de întâlniri
săptămânale tematice dedicate părinților. Aceste întâlniri
oferă părinților oportunitatea de a învăța și discuta
subiecte relevante legate de creșterea și educarea copiilor.
Temele pot varia de la „Gestionarea crizelor de furie” și
„Promovarea unei alimentații sănătoase” la „Dezvoltarea
abilităților sociale” și „Importanța jocului în dezvoltarea
copilului”.
Școala Părinților nu este doar o ocazie de a împărtăși
informații valoroase, ci și de a crea o comunitate de părinți
care să se sprijine reciproc și să colaboreze pentru binele
copiilor lor. Această inițiativă întărește legătura dintre
părinți și grădiniță, asigurând un mediu educațional complet
și armonios pentru cei mici.
În concluzie, o colaborare strânsă și eficientă între
grădiniță și familie este esențială pentru dezvoltarea
armonioasă a copilului. Implicarea activă a părinților în
procesul educativ și comunicarea constantă cu educatorii aduc
beneficii semnificative și contribuie la formarea unui mediu de

învățare pozitiv și stimulant pentru cei mici.
Bibliografie:
1. Epstein, J. L. (2010). School, Family, and Community
Partnerships: Preparing Educators and Improving Schools. Westview
Press.
2. Henderson, A. T., & Mapp, K. L. (2002). A New Wave of Evidence:
The Impact of School, Family, and Community Connections on Student
Achievement. National Center for Family & Community Connections with
Schools.
3. Weiss, H. B., Caspe, M., & Lopez, M. E. (2006). Family
Involvement in Early Childhood Education. Family Involvement Makes a
Difference, 1, Harvard Family Research Project.
1. Voiculescu, F. (2006). Familia și educația timpurie a copiilor.
Editura Didactică și Pedagogică.
2. Stan, L. (2011). Parteneriatul familie-școală: teorie și
practică. Editura Polirom.
3. Document de lucru (2022) Strategia Națională de Educație
Parrentală ”Părinți educați, copii fericiți”2022-2030

Învăţământ primar

Strategii de diferențiere și individualizare a învățării elevilor în învățământul primar

Camelia Hoară
Scoala Gimnaziala Nr. 279, Bucuresti, Bucuresti

Strategiile de diferențiere și individualizare a învățării trebuie să țină cont de nevoile și de stilurile de învățare diferite ale elevilor, Astfel, profesorul poate aplica diverse metode de învățare, poate crea grupuri mici de lucru pentru .

În contextul diversității elevilor din învățământul primar,
este esențial ca profesorii să pună în aplicare strategii
eficiente de diferențiere și individualizare a învățării
pentru a asigura succesul tuturor elevilor. În acest sens, este
important să se recunoască faptul că fiecare elev are nevoi și
ritmuri de învățare diferite, iar abordările standardizate nu

sunt întotdeauna eficiente pentru fiecare elev în parte.
Una dintre cele mai importante strategii de diferențiere și
individualizare a învățării este identificarea nevoilor
specifice ale fiecărui elev. Profesorii ar trebui să fie atenți
la diferențele individuale ale elevilor în ceea ce privește
nivelul de cunoștințe, stilul de învățare, interesele și
nevoile emoționale. Aflarea nevoilor specifice ale fiecărui elev
este esențială în procesul de învățare individualizată,
deoarece permite profesorului să adapteze metodele, conținuturile
și resursele utilizate în funcție de caracteristicile și nivelul
de pregătire al fiecărui elev.
Pentru a identifica aceste nevoi specifice, profesorul poate folosi
următoarele strategii:
Evaluarea inițială a cunoștințelor și abilităților fiecărui
elev - Profesorul poate utiliza teste, lucrări practice sau alte
instrumente de evaluare pentru a identifica nivelul de cunoștințe
și competențe ale fiecărui elev, precum și eventualele lacune
sau dificultăți.
Observarea comportamentului și implicării elevului în
activitățile de învățare - Observarea atentă a modului în
care fiecare elev abordează sarcinile și interacționează cu
materialele și colegii poate oferi informații importante despre
nevoile și preferințele sale.
Conversații individuale și feedback constant - Comunicarea
deschisă și sinceră cu elevii poate ajuta la identificarea
preocupărilor, dificultăților și preferințelor acestora în
procesul de învățare. De asemenea, oferirea unui feedback
constant și constructiv poate ajuta elevul să înțeleagă cum
să-și îmbunătățească performanța.
Colaborarea cu părinții și alți profesioniști din domeniul

educației - Implicarea părinților și coordonarea cu alți
profesioniști, cum ar fi consilieri școlari sau specialiști în
educație specială, poate fi deosebit de utilă în identificarea
nevoilor specifice ale fiecărui elev și dezvoltarea unui plan
individualizat de învățare.
Utilizarea tehnologiei educative și a resurselor online -
Tehnologia poate oferi instrumente și resurse personalizate care
să se adapteze nevoilor și ritmurilor de învățare ale fiecărui
elev, oferind oportunități pentru practică și consolidare
individuală.
Prin identificarea și luarea în considerare a nevoilor specifice
ale fiecărui elev, profesorul poate crea un mediu de învățare
mai inclusiv, motivant și eficient, care să îi ajute pe elevi
să-și atingă potențialul maxim și să se dezvolte în mod
holistic.
Odată ce nevoile specifice ale fiecărui elev sunt identificate,
profesorii pot utiliza strategii diferite pentru diferite grupuri de
elevi. De exemplu, pentru elevii care au nevoie de sprijin
suplimentar în învățare, profesorii pot oferi materiale
suplimentare, fișe de lucru sau exerciții practice pentru a le
consolida cunoștințele. Pentru elevii avansați, profesorii pot
propune proiecte de cercetare sau sarcini creative care să le
stimuleze gândirea critica și creativitatea.
O altă strategie eficientă de diferențiere și individualizare a
învățării este utilizarea metodelor variate de predare.
Profesorii ar trebui să folosească o gamă largă de strategii
didactice, precum învățarea prin descoperire, învățarea
cooperativă, învățarea bazată pe proiecte sau învățarea prin
jocuri, pentru a acoperi diferite stiluri de învățare ale
elevilor. De asemenea, este important ca profesorii să ofere

posibilități de colaborare și interacțiune între elevi, pentru
a le dezvolta abilitățile de comunicare și lucrul în echipă.
Utilizarea metodelor variate de predare presupune folosirea
diferitelor tehnici și abordări în procesul de predare, pentru a
veni în întâmpinarea nevoilor și stilurilor de învățare ale
tuturor elevilor din clasă. Această strategie are ca obiectiv
principal creșterea implicării elevilor în procesul de
învățare, dezvoltarea abilităților lor de gândire critică și
creativă, precum și creșterea motivării și interesului pentru
materialele predate.
Un exemplu de metodă variată de predare este folosirea studiilor
de caz, prin care elevii sunt puși în situații concrete și sunt
încurajați să găsească soluții sau să analizeze problemele
prezentate. Această metodă îi ajută pe elevi să aplice
cunoștințele teoretice în contexte practice și să dezvolte
abilități de rezolvare de probleme.
De asemenea, utilizarea jocurilor educaționale este o altă metodă
eficientă de predare variată, care implică concursuri,
activități de echipă sau competiții între elevi, pentru a-i
implica activ în procesul de învățare și pentru a le stimula
capacitatea de concentrare și colaborare.
În plus, apelarea la metode interactive, cum ar fi discuțiile în
grup, brainstorming-ul sau simulările, poate stimula creativitatea
și dialogul între elevi, facilitând înțelegerea și asimilarea
informațiilor într-un mod mai eficient.
Prin utilizarea metodelor variate de predare, profesorii pot să
diferențieze și să individualizeze învățarea în funcție de
nevoile și preferințele elevilor, contribuind astfel la creșterea
performanțelor lor școlare și la dezvoltarea abilităților
necesare pentru adaptarea la cerințele societății moderne.

Un alt aspect important al diferențierii și individualizării
învățării în învățământul primar este feedback-ul constant
și constructiv. Profesorii ar trebui să ofere elevilor feedback
detaliat cu privire la performanțele lor, să îi încurajeze și
să le ofere sfaturi pentru îmbunătățire. De asemenea, este
important ca profesorii să țină evidența progresului fiecărui
elev și să adapteze instrucțiunile în funcție de rezultatele
obținute.
În plus, utilizarea tehnologiei în învățământ poate fi o
modalitate eficientă de diferențiere și individualizare a
învățării. Profesorii pot utiliza platforme online, aplicații
educaționale sau instrumente de evaluare digitală pentru a oferi
elevilor posibilitatea de a învăța în ritmul lor propriu și de
a accesa resurse suplimentare în funcție de nevoile lor
individuale.
În concluzie, diferențierea și individualizarea învățării
reprezintă aspecte fundamentale în învățământul primar, iar
profesorii ar trebui să pună în aplicare strategii eficiente
pentru a răspunde nevoilor diversificate ale elevilor. Prin
identificarea nevoilor specifice ale fiecărui elev, utilizarea
metodelor variate de predare, oferirea feedback-ului constant și
integrarea tehnologiei în procesul de învățare, profesorii pot
crea un mediu educațional stimulant și inclusiv, care să
încurajeze succesul și dezvoltarea personală a tuturor elevilor.

Bibliografie
1. Dragomir, M., & Pop, A. (2019). Învățare diferențiată și
individualizată. Editura Polirom.
2. Băban, A., & Simion, A. (2016). Strategii de diferențiere a
învățării în școala primară. Editura Didactică și

Pedagogică.
3. Popescu, C., & Negrus, L. (2017). Metode și strategii de
diferențiere și individualizare a învățării elevilor din
ciclul primar. Editura Aramis.

Învăţământ primar

Aplicarea modelului învățării experiențiale al lui Kolb în alternativa Step by Step: Metode didactice

Florina Stoian
Scoala Gimnaziala Nr.22 "Dimitrie Cantemir" Galati , Galati, Galati

Modelul învățării experiențiale al lui Kolb, integrat în structura alternativei educaționale Step by Step, promovează un mod de învățare dinamic și centrat pe elevi prin experimentare activă, reflecție, conceptualizare și aplicare.

Modelul învățării experiențiale dezvoltat de D. Kolb, cunoscut
și sub numele de teoria stilurilor de învățare, subliniază
faptul că procesul de învățare constă în dobândirea
cunoașterii prin transformarea experienței. Conform acestui model,
cunoașterea rezultă din combinarea și transformarea diverselor

experiențe trăite de individ. În cadrul alternativei
educaționale Step by Step, acest model este integrat în mod
specific pentru a asigura o învățare holistică și
participativă. Modelul lui Kolb se manifestă prin patru etape
ciclice: experimentarea activă, observarea reflectivă,
conceptualizarea abstractă și experimentarea concretă. Fiecărei
etape i se pot asocia metode didactice punctuale, adaptabile la
orice moment al actului didactic. Asocierea acestor etape cu metode
didactice specifice se bazează pe particularitățile fiecărei
metode, contribuind astfel la formarea și dezvoltarea ciclului de
învățare necesar elevilor pentru învățarea de tip
experiențial.
Pentru experimentarea activă (trăită) ca metode didactice
folosite se pot enumera: Brainstorming, Predicție cu termeni dați,
Copacul ideilor sau Conversația euristică. Pe parcursul unei zilei
în alternativa Step by Step această etapă a învățării este
valorificată la activitățile de la centrele de lucru, implicarea
activă în proiecte și sarcini practice, utilizarea materialelor
concrete.
De asemenea observarea reflectivă (analizarea) se poate valorifica
prin următoarele metode didactice: Cubul, Sinelg, Jurnalul
reflexiv, Problematizarea, Turul galeriei, Observarea. Iar într-o
zi în alternativa Step by Step se formează prin discuții în
grupuri mici, reflecție personală și de grup asupra
activităților desfășurate sub forma de evaluare la centre după
fiecare rotație la centrele de lucru.
Conceptualizarea Abstractă (generalizarea) se dezvoltă prin
folosirea metodelor didactice cum ar fi Cvintetul, R.A.I.
(Raționament, Argumentare, Integrare), Predarea reciprocă. Dar
metodele specifice Step by Step pot fi activitățile de sinteză

și generalizare în cadrul centrelor de comunicare și matematică,
utilizarea hărților mentale și schemelor conceptuale.
Iar experimentarea activă (aplicarea) se valorifică prin
folosirea metodelor didactice precum Ciorchinele, Eseul de 5 minute,
Diagrama Venn. Această etapă a învățării experiențiale în
alternativa Step by Step se valorifică prins aplicarea
cunoștințelor în contexte noi și variate, realizarea de proiecte
interdisciplinare, prezentarea și evaluarea rezultatelor în fața
colegilor.
Integrarea modelului învățării experiențiale al lui Kolb în
structura educațională Step by Step promovează un mediu de
învățare dinamic și centrat pe elev. Această abordare nu doar
că încurajează implicarea activă și reflecția critică, dar
și asigură o aplicabilitate practică a cunoștințelor
dobândite. Metodele didactice punctuale, adaptate fiecărei etape
ale ciclului de învățare, facilitează un proces educațional
holistic, orientat spre dezvoltarea competențelor necesare pentru
succesul personal și academic al elevilor. Astfel, se creează un
mediu de învățare inovativ și eficient, care răspunde nevoilor
diverse ale elevilor și îi pregătește pentru provocările
viitorului.

Bibliografie:
Universitatea Mcgill Canada, resurse biblioteca online: articol:
„Best Practices in Experiential Learning”, adresa:
www.mcgill.ca/eln/files/eln/doc_ryerson_bestpracticesryerson.pdf,
accesat în data de 05.06.2019
Kolb, D. A., 1984, op.cit., p. 4
Petrovici, C., curs Metode şi tehnici de învăţare, adresa:
http://forum.portal.edu.ro/index. php? act=Attach&type=post&id=

1983546, accesat în data de 10.10.2018, pp.23-25

Învăţământ primar

Magia tehnologiei

ELISABETA MARIA MINECUTA
Scoala Gimnaziala Nr.27 Brasov, Brasov, Brasov

Articolul prezintă exemple de bune practici pentru folosirea tehnologiei în sala de clasă- cilcul primar.

Magia aplicațiilor digitale în ciclul primar
Prof.înv.primar Mînecuță Elisabeta Maria,
Școala Gimnazială nr. 27 ”Anatol Ghermanschi” Brașov

Începând cu perioada pandemiei, educația a fost, la rândul ei,
nevoită să se adapteze noilor cerințe pentru a continua să
satisfacă nevoile elevilor și ale profesorilor. Predarea online nu
a însemnat doar folosirea unui dispozitiv conectat la internet în
locul unei săli de clasă, ci și adaptarea modului de predare și
de interacțiune cu elevii la noile cerințe.

Folosirea tehnologiei în sala de clasă, după perioada de
pandemie, pentru a oferi elevilor libertatea de a descoperi
soluții la probleme atât în mod independent cât și în
colaborare este un obiectiv important. Ca educatori ne străduim ca
elevii să se angajeze în activități dincolo de un nivel
superficial. Vrem ca ei să fie participanți activi, care au o sete
de descoperire și cunoaștere. Tehnologia plasează lumea în
mâinile fiecărui elev în limitele clasei tale.
Transformarea digitală este o realitate pentru întreaga societate,
însă vine cu o serie de situații provocatoare pentru toate
mediile. Fără îndoială, elevii sunt cei care au preluat și
integrat tehnologia ca modus vivendi.
Competența digitală este una dintre cele opt competențe-cheie,
concretizându-se în utilizarea cu încredere și în mod critic a
întregii game de tehnologii ale informației și comunicațiilor
pentru informare, comunicare și soluționare a problemelor în
toate domeniile vieții. Deși multora dintre noi ni se pare ceva
simplu, conform tabloului de bord privind Agenda digitală din 2015,
competența digitală a 40% din populația UE se situează la un
nivel insuficient, 22% din cetățeni nefolosind Internetul. Este
larg acceptat faptul că formarea competenței digitale trebuie să
înceapă de la o vârstă mică, însă deciziile legate de
tipologia tehnologiilor și timpul alocat acestora trebuie bine
cântărite.
Experiențele de lucru folosind tehnologia la clasă mi-au
demonstrat că actuala generație este digital-nativă. La vârste
din ce în ce mai fragede, chiar înainte de a ajunge la școală
și de a învăța instrumentele culturii, copiii folosesc mult mai
lejer decât adulții instrumentele tehnologice. Ei au în genă
germenii acestor capacități care așteaptă doar câteva

provocări. Lucrăm cu o generație digital-nativă. Învățarea
este mai trainică dacă este susținută de teme și activități
de învățare care îi interesează pe elevi;
1. Aplicații utilizate la clasă: Kahoot, QR Codes, Mentimeter,
Youtube

Învăţământ gimnazial

Rolul profesorului în optimizarea evaluării elevilor

Daniela Stanciu
Scoala Gimnaziala "George Voevidca" Nr.2 Campulung Moldovenesc, Suceava, Campulung Moldovenesc

Utilizarea eficientă a testării presupune implementarea unor
strategii care să minimizeze stresul elevilor și să stimuleze o
învățare autentică, completată de metode alternative de
evaluare.

Testarea este o piesă fundamentală în construcția procesului
didactic, servind ca instrument de evaluare menit să măsoare o
selecție a abilităților, cunoștințelor și comportamentelor
dobândite de elevi. Numeroși profesori o integrează constant în
practica lor didactică, pledând pentru eficiența sa datorită
obiectivității notelor. Într-adevăr, corectarea testelor se

realizează conform unui model prestabilit, eliminând
subiectivismul evaluatorului prin compararea răspunsurilor cu un
etalon.
Totuși, această abordare nu este lipsită de critici. Experiența
mea îndelungată la catedră mi-a dezvăluit o serie de aspecte
problematice legate de testare:
• anxietatea elevului: unii elevi devin copleșiți de emoții în
timpul testelor, ceea ce îi incapacitează să-și demonstreze
cunoștințele și abilitățile reale.
• performanță fluctuantă: alți elevi obțin rezultate
excelente la teste, deși nu au depus un efort constant pe parcursul
semestrului.
• retenție scăzută: informațiile asimilate pentru a face
față testului pot fi rapid uitate ulterior.
• concentrare pe notă: elevii se orientează mai mult spre
obținerea unei note de trecere, neglijând scopul fundamental al
învățării: dobândirea de competențe.
Cu toate că nu reprezintă singura modalitate de evaluare a
elevilor, testele continuă să fie instrumente esențiale în
măsurarea cunoștințelor dobândite în urma procesului didactic.
Ele oferă profesorilor informații valoroase despre progresul
elevilor, nivelul de asimilare a cunoștințelor și ariile care
necesită consolidare. Dincolo de rolul lor în evaluarea
învățării, testele pot fi considerate și instrumente de
evaluare a predării, ajutând profesorii să identifice aspecte ce
pot fi îmbunătățite în metodologia lor.
Testarea, deși adesea privită ca o sursă de stres, poate oferi
elevilor o serie de beneficii semnificative, contribuind la o
învățare mai profundă și mai motivată. Iată câteva dintre
avantajele majore ale testelor pentru elevi:

• sentiment de realizare: testele oferă elevilor un sentiment de
satisfacție la finalizarea lor, evidențiind progresul realizat și
consolidând încrederea în propriile abilități.
• informații concrete: rezultatele testelor oferă elevilor o
imagine clară asupra cunoștințelor pe care le stăpânesc bine
și a celor care necesită aprofundare, direcționând efortul lor
de învățare.
• motivație: testele pot acționa ca factor motivant, stimulând
elevii să se implice activ în procesul de învățare și să
depună efort pentru a-și îmbunătăți performanțele.
• revizuire: feedback-ul primit după testare le permite elevilor
să înțeleagă greșelile comise și să își corecteze
abordarea, consolidând astfel cunoștințele asimilate.
Pe lângă rolul lor fundamental în evaluarea cunoștințelor
elevilor, testele pot fi utilizate ca instrumente valoroase de
către profesori pentru a-și îmbunătăți propriile practici
didactice. Iată câteva modalități prin care testele pot
contribui la o predare mai eficientă:
• analiza rezultatelor: profesorii pot analiza rezultatele
testelor pentru a identifica eventualele lacune în predare și a
ajusta strategiile didactice în consecință.
• identificarea punctelor slabe: testele pot evidenția aspectele
materiei care necesită o abordare mai detaliată sau o explicare
mai clară din partea profesorului.
• îmbunătățirea continuă: utilizarea testelor ca instrument
de evaluare a predării contribuie la o abordare dinamică și
flexibilă a procesului didactic, adaptat nevoilor specifice ale
elevilor.
Testarea, deși susținută de argumente solide în evaluarea
cunoștințelor elevilor, prezintă și aspecte negative pe care

profesorii nu le pot ignora. Utilizarea exclusivistă a testelor
poate genera stres, anxietate și o imagine distorsionată a
progresului elevilor. Adoptarea unor strategii eficiente de
implementare a testelor poate minimiza impactul negativ și le poate
transforma într-un instrument mai eficient de învățare,
stimulând o abordare holistică a procesului de evaluare.
Reducerea stresului elevilor:
• explicarea scopului: elevii trebuie să înțeleagă clar scopul
testelor, scoțând în evidență rolul lor în evaluarea
progresului și nu doar ca instrument de obținere a notelor.
• anunțarea din timp: informarea elevilor din timp cu privire la
data testului le oferă posibilitatea de a se organiza și de a se
pregăti mental.
• pregătirea adecvată: organizarea de exerciții și
recapitulări ale materiei ce urmează a fi testată poate reduce
semnificativ anxietatea elevilor.
Evaluare holistică:
• nota finală: nota finală nu ar trebui să depindă exclusiv de
rezultatul testului, ci să reflecte și participarea activă a
elevilor la ore, implicarea în proiecte și alte aspecte relevante
ale procesului de învățare.
• concentrarea pe progres: elevii ar trebui încurajați să se
concentreze pe propria lor evoluție și pe depășirea propriilor
limite, nu pe comparația cu colegii.
Promovarea unei învățări autentice:
• feedback constructiv: oferirea de feedback detaliat după teste
îi ajută pe elevi să înțeleagă greșelile comise și să-și
îmbunătățească strategiile de abordare a problemelor.
• revizuire: testele pot fi utilizate ca o oportunitate de
revizuire a materiei, consolidând cunoștințele asimilate și

identificând ariile care necesită aprofundare.
Prin implementarea acestor strategii, profesorii pot crea un mediu
de testare mai puțin intimidant, permițând elevilor să se
concentreze pe demonstrarea cunoștințelor lor reale și pe
obținerea unui feedback valoros pentru îmbunătățirea continuă.
Testarea, deși oferă informații valoroase despre progresul
elevilor, nu ar trebui considerată singura modalitate de evaluare.
Profesorii au responsabilitatea de a reflecta asupra propriilor
practici și de a utiliza testele în mod eficient, completând
evaluarea cu alte metode alternative.
Importanța auto-reflexiei profesorului:
• analiza testelor: profesorii ar trebui să analizeze rezultatele
testelor pentru a identifica eventualele lacune în predare,
ambiguități în instrucțiuni sau aspecte care necesită o
explicare mai detaliată.
• concordanță cu activitatea elevilor: este esențial să se
compare rezultatele testelor cu implicarea elevilor la ore, pentru a
identifica eventuale discrepanțe și a ajusta strategiile de
predare în consecință.
• atmosferă de învățare: profesorii ar trebui să se întrebe
dacă au reușit să creeze o atmosferă de învățare stimulativă
și incluzivă, care să încurajeze participarea activă a
elevilor.
Alternative la testarea exclusivistă:
• evaluare continuă: acordarea de note pentru diverse sarcini pe
parcursul semestrului permite o evaluare mai precisă a efortului
depus de elevi și a progresului lor constant.
• portofolii: elevii pot aduna teme, proiecte și alte materiale
relevante sub forma unui portofoliu, oferind o imagine mai amplă a
competențelor și abilităților lor.

• auto-evaluare: elevii pot fi încurajați să se autoevalueze pe
baza unor criterii stabilite, dezvoltând o mai bună
conștientizare a propriilor puncte forte și slabe.
• evaluarea profesorului: observarea elevilor la ore, implicarea
lor în discuții și contribuțiile lor la proiecte pot oferi
profesorului o perspectivă valoroasă asupra progresului
individual.
Concluzii:
Utilizarea testelor ca instrument unic de evaluare prezintă
limitări semnificative. O abordare holistică, care combină
testele cu alte metode alternative, permite o evaluare mai completă
și mai precisă a elevilor, ținând cont de diversitatea
stilurilor de învățare și a factorilor individuali. Profesorii
au un rol esențial în adaptarea strategiilor de evaluare la
nevoile specifice ale elevilor și în crearea unui mediu de
învățare care să stimuleze progresul individual și o
învățare autentică.

Bibliografie
Țepelea, Adriana – Testarea cunoștințelor de limbă străină.
Manual pe înțelesul tuturor.
Editura All Educațional, 2000

Învăţământ gimnazial

I. L. Caragiale - vechi și nou în educație

Carmina Volanin
Scoala Gimnaziala "M.Basarab" Turnu Rosu, Sibiu, Turnu Rosu

Referatul aduce în discuție educația și școala, constante tematice atât în literatura română, cât și în literatura universală. Materialul prezintă imaginea școlii așa cum a fost ilustrată în operele lui Ion Luca Caragiale.

I.L. CARAGIALE- VECHI ȘI NOU ÎN EDUCAȚIE

„Scopul educaţiei este atins atunci când individul
ajunge la acea autonomie care îl face să fie stăpân pe propriul
destin şi pe propria personalitate.”

Constantin
Cucoş
Educația reprezintă un tip particular de acțiune umană,
o intervenție sau direcționare, dar și o categorie fundamentală
a pedagogiei. Platon definea educația ca fiind „arta de a forma
bunele deprinderi sau de a dezvolta aptitudinile native pentru
virtute ale acelora care dispun de ele.” Johann Amos Comenius, în
lucrarea sa Didactica magna, considera că la naștere, natura
înzestrează copilul cu „semințele științei, ale moralității
și religiozității”, dar ele devin un bun al fiecărui om numai
prin educație. În concepția sa, educația este o activitate de
stimulare a acestor „semințe”, și implicit, de conducere a
procesului de umanizare, omul „nu poate deveni om decât dacă
este educat”.
Educația rămâne acţiunea definitorie a şcolii, fiind
considerată un proces destinat exclusiv omului şi care vizează
disciplinarea şi civilizarea acestuia, din perspectiva unui ideal
de personalitate umană, propus şi dorit chiar de societate. Ioan
Cerghit definea educaţia din mai multe unghiuri, ca proces, prin
care fiinţa umană este supusă unei transformări îndelungate, ca
acţiune de conducere, omul devenind o fiinţă formată şi
autonomă, dar şi ca acţiune socială sau ca relaţie
desfăşurată între doi poli, educatorul şi cel care este educat
Funcţiile educaţiei sunt diverse şi se referă la
transmiterea valorilor pe care societatea le posedă, la pregătirea
şi la formarea oamenilor sau la valorizarea creaţiilor culturale.
Educaţia trebuie să ţină cont de particularităţile individuale
şi de vârstă ale copiilor, folosind metode şi strategii optime
de dezvoltare ale acestora. Ea trebuie, de asemenea, să stimuleze
imaginaţia şi exprimarea elevilor, oferindu-le un cadru favorabil

creşterii, fără a le impune un cadru rigid, prestabilit.
Școala și educația reprezintă o constantă tematică
atât în literatura română, cât și în literatura universală.
Tema școlii revine frecvent în operele literare ale unor autori ce
aparțin diferitelor momente istorice, fiind dovada sensibilității
literaturii față de o problemă vitală: procesul de formare și
cunoaștere pe care îl face posibil școala ca instituție
socială. Preocuparea nu este nici întâmplătoare, nici gratuită,
deoarece literatura exercită o influență asupra vieții, ca
urmare a puterii ei de a acredita modele și de a consolida un
sistem de valori.
În literatura noastră, indiferent de genul abordat, se remarcă
două dimensiuni:
- o imagine pozitivă a școlii, în care apar dascăli devotați
misiunii lor, precum cei din
versurile lui O. Goga, ca domnul Trandafir sau Clăiță al lui
Slavici, cu elevi model ca Huțu din Budulea Taichii sau ca Niculae
Moromete, căruia mersul la școală i-a schimbat destinul;
- o imagine negativă, dominată de enumerarea unor limite ale
instituției, consemnate cu
intenție critică de Ion Luca Caragiale, Ion Creangă, George
Bacovia etc.
În literatura lui Caragiale școala devine o temă
importantă mai ales în Momente și schițe. Ea face obiectul
analizei în Bacalaureat, Lanțul slăbiciunilor, Un pedagog de
școală nouă, Despre cometă, Emulațiune, Premiu I, Dascăl
prost, Școala română. Interesul lui I.L. Caragiale față de
școală se explică prin faptul ca în spațiul acestei instituții
se confruntă trei tipuri de mentalitate: a elevilor, a dascălilor
și a părinților. Poate fi surprinsă astfel - prin variantele ei

sociale, de vârstă, de pregătire intelectuală- o mentalitate mai
generală, a locului și a timpului, aflată la originea binelui sau
a răului din societate.
O trăsătură ce caracterizează școala din vremea lui
Caragiale este nepotismul, adică educația de clasă (Lanțul
slăbiciunilor, Bacalaureat). Pentru odraslele „de familie
bună” acest soi de educație începe din copilărie. „Tânărul
Goe sau maiorașul Popescu (...) știu că nu li se poate refuza
nimic. Ei au dreptul să verse cafeaua pe pantalonii invitaților,
ori să le toarne dulceață în șoșoni, sub ochii părinților
extaziați.” (Silvian Iosifescu, Caragiale) Mai târziu, acest
sentiment de privilegiat va da tipul parazitului, al băiatului de
familie cu loc asigurat în parlament, care-și împarte timpul
între club și café-chantant și e convins că are dreptul să
trăiască așa.
În școală, copiii „high-life-ului” vor avea notele de
trecere asigurate. Lanțul slăbiciunilor funcționează cu
precizie, iar băieții de familie bună găsesc întotdeauna pe
„Piscupeasca, la care ține Sachelăreasca, la care ține
Iconomeasca, la care ține Diaconeasca, la care ține Preoteasca, la
care ține mult grațioasa Popeasca, la care....”( I.L.Caragiale,
Lanțul slăbiciunilor).
Pentru a le asigura privilegii copiilor lor, părinții
recurg la orice mijloc de îmbunare a profesorilor, de la captarea
bunăvoinței și persuasiune până la amenințări pe față:
„Să nu zici că nu poți! Trebuie să poți!”(Bacalaureat).
Este rar, ca în fața unor presiuni atât de diverse – prieteni
binevoitori, senatori, prefecți sau alți reprezentanți ai
autorităților- vreun profesor să se arate Dascăl prost și să
reziste.

O atenție specială a arătat Caragiale față de tipul
dascălului, al cărui exponent caricatural este Marius Chicoș
Rostogan. Eroul, personaj principal în schițele Un pedagog de
școală nouă, Despre cometă și Emulațiune întruchipează ceea
ce autorul numea ironic pedagogul nostru absolut. El este construit
cu posibilitățile unor procedee diferite, aparținând uneori
epicului și alteori dramaticului. Personajul se dovedește a avea
două fețe în relațiile cu părinții și cu elevii: este arogant
cu cei slabi și slugarnic cu cei puternici. Alternarea registrului
verbal trădează o predispoziție marcantă spre injustiție. Micul
Ftiriadi, căruia îi adresează întrebări la care trebuie să
răspundă doar „da”, și tânărul Popescu care poate arunca
plesnitori în clasă și poate avea opinii speciale asupra
numărului operațiilor matematice, rămân „școlari emininke”.
Cu totul altfel sunt tratați Ionescu, băiatul spălătoresei, sau
alți copii din mahala.
Concluzia spre care tinde Caragiale ar fi aceea ca
instituția nu este rea în sine, ci este stricată de slujitorii
ei, de limitele acestora, dar și de mentalitatea momentului.
Spiritul în care sunt formați copiii, valorile propuse decid
atitudinea lor de mai târziu în societate. Astfel, Caragiale
recurge în schițe la configurarea indivizilor prin categoria lor
profesională. Profesia va fi cea care va modela profilul unor
oameni lipsiți de o notă distinctă și puternică a caracterului.
Comicul profesional reprezintă conformarea indivizilor la niște
norme impersonale. „Independent de ceea ce va fi constituit fondul
său primitiv (sau poate atras de o anumită profesie tocmai în
temeiul acestui fond), ziaristul trebuie să mintă, preotul să bea
și să înjure, iar ofițerul să fie crai.” (Ștefan Cazimir,
Caragiale-Universul comic)

Astăzi școala trebuie să-şi asume un rol activ şi
responsabil în formarea şi educaţia copiilor, propunându-le
acestora să se implice şi să participe la propriul proces de
formare şi educare, astfel încât să-şi găsească identitatea.
Și profesorul va trebui să răspundă noilor provocări ale
societății. „Ca personalitate eficientă sau optimală,
profesorul este exponentul unor calităţi esenţiale care
contribuie la realizarea unui proces instructiv-educativ de
calitate: flexibilitate, sociabilitate, stabilitate afectivă,
capacitate empatică (de tip cognitiv, motivaţional, afectiv),
spirit de echipă şi de prietenie, capacitate de înţelegere
superioară a realităţilor pedagogice aflate în permanentă
transformare” (Gabriela Cristea, Psihologia educației). Se impune
așadar un model uman al profesorului, surprins în multiplă
ipostază: organizator, iniţiator, formator şi evaluator al
procesului de învăţământ. Astfel, prin actorii săi
educaţionali, şcoala propune un model de comportament şi de
iniţiativă, axându-se pe valori, cum ar fi respectul, munca
individuală, tradiţia, imaginaţia creatoare.
În ultimele decenii educaţia a dobândit noi
conţinuturi, acoperind o arie lărgită şi noi finalităţi,
bazate pe valori democratice şi aspiraţii moderne ale indivizilor,
corelate cu inovaţia şi reforma din învăţământ. Astfel, rolul
şcolii a devenit mult mai complex, îndepărtându-se de esenţa
lui primară, de transmitere de cunoştinţe şi orientându-se
activ spre formarea de atitudini şi comportamente, spre dezvoltarea
de capacităţi.
Rolul școlii în mileniul al treilea vizează realizarea
educației pentru adaptare la schimbare, promovarea valorilor unei
societăți deschise și egalizarea șanselor. Astfel fiecare copil

este ajutat să şi dezvolte propriul potenţial, să fie creativ,
motivat să înveţe pe tot parcursul vieţii, capabil să rezolve
probleme, să comunice şi să colaboreze cu alţii;

Bibliografie:
Cazimir, Ștefan, Caragiale-universul comic,
Editura pentru Literatură,
București,
1967
Cerghit, Ioan, Neacşu Ion, Prelegeri pedagogice, Editura
Polirom, Iaşi, 2001
Cristea, Gabriela Psihologia educaţiei,
Editura Coresi, București, 2003
Cucoş, Constantin, Pedagogie, Editura Polirom,
Iaşi, 2002
Iosifescu, Silvian, Caragiale, ESPLA,
București, 1952
Tomşa, Gheorghe, Psihopedagogie preşcolară şi
şcolară, M.E.C, Bucureşti, 2005

prof. Carmina Volanin
Școala Gimnazială

„Matei Basarab” Turnu Roșu, Sibiu

Învăţământ gimnazial

Jocul didactic în predarea eficientă a geografiei

Sica Coman
Scoala Gimnaziala Nr.1 Pantelimon, Bucuresti, Bucuresti

Jocul didactic are la bază nevoia de relaxare a fiecărei persoane și stă la baza cunoașterii, explorării, creativității din care se învață și se formează deprinderi.

Jocul didactic reprezintă preocuparea individuală sau în grup,
bazându-se pe anumite norme voluntare menite să îndeplinească
nevoia de relaxare a fiecărei persoane determinând emoții
operative.
Încă din primul an de viață, pentru copil, principala
activitate este jocul, căruia îi acordă un interes deosebit;
preocuparea este și mai intensă dacă are loc în compania altor
persoane. Jocul stă la baza cunoașterii, explorării,

creativității din care se învață necontenit și se formează
numeroase deprinderi .
Pentru copii, jocul are o dublă accepție: în primul rând mediul
în care se desfășoară, unde se exteriorizează viață psihică
a copilului, în joc copilul exprimându-și cunoștințele,
emoțiile, satisfacțiile, îndeplinindu-și doleanțele și
eliberându-se emoțional. În al doilea rând, jocul reprezintă
principala modalitate de instruire și progres a capacităților
psihice ale copilului.
Includerea jocurilor didactice în alcătuirea lecțiilor este
favorabilă pentru elevi având ca scop motivarea acestora prin
implicarea benevolă în acest tip de activitate, îi dinamizează,
le dezvolta spiritul de observare, de echipă, de inițiativă.
În proiectarea jocurilor didactice este indicat să se țină cont
de obiectivele operaționale care ar trebui stabilite foarte bine si
care vor fi îndeplinite de elevi. De asemenea, se are in vedere
crearea unei regii care să ofere un mediu potrivit pentru
învățare, respectiv evaluare prin care jocul să fie în
conformitate cu conținutul lecției.
Înaintea activității didactice propriu zise, cadrul didactic
pregătește materialele, emite întrebările și răspunsurile,
precizează regulile și modul de desfășurare a jocului (care
poate fi sala de clasă sau în aer liber: curtea școlii sau un
parc din apropiere), iar in timpul desfășurării lecției
organizează elevii, stabilește regulile și modul de
desfășurare.
Ca orice activitate instructiv educativă și jocul didactic are
scop, fiind considerat și aplicat ca metodă de învățământ
dacă are în prim plan învățarea, consolidarea sau recapitularea
unor cunoștințe, dobândirea și exersarea unor priceperi prin

acțiune și activare, pe lângă amuzament, destindere, voioșie,
diversitate, evitarea monotoniei.
Pentru elevi, beneficiul utilizării jocurilor didactice în cadrul
lecțiilor sunt:
- antrenarea elevului din punct de vedere intelectual, emoțional,
fizic;
- se dezvolta spiritul de observație, atenția, gândirea
divergentă, gândirea critică, gândirea geografică, memoria
vizuală care deține un rol primordial în înțelegerea și
învățarea geografiei, imaginația, toate susținute de
materialele didactice (harta geografică, videoproiector, laptop,
etc);
- elevii timizi devin curajoși, obțin încredere în sine dar și
în ceilalți, iar cei exuberanți învață să se stăpânească;
- interesele grupului primează în fața intereselor personale prin
ajutor reciproc;
- conlucrarea pentru o cauză comună (atunci când sunt organizați
perechi, în echipe, pentru participarea la diferite concursuri
geografice în timpul orelor de geografie, etc);
- comunică si studiază într-un mod distractiv, interesant,
relaxant.
Tipuri de jocuri: jocurile didactice sunt ierarhizate după
anumite norme:
- după obiectivele prioritare sunt:
- jocurile senzoriale: auditive (în grup), vizuale (pe o hartă
geografică), tactile (să ghicească, prin palpare, care sunt
zonele de munte și care sunt cele de câmpie și apoi să precizeze
care sunt diferențele dintre acestea, etc);
- jocurile de observare: a mediului fizica-geografic, antropic;
- jocurile de dezvoltare a limbajului (denumirile unor forme majore

de relief, a unor țări, orașe, etc) rezultând astfel și
stimularea cunoașterii interactive.
- după forma de exprimare: jocuri simbolice, jocuri de orientare
(pe o hartă geografică printr-o excursie imaginară, pe teren cu
ajutorul instrumentelor de orientare), jocuri conceptuale (pe baza
cunoștințelor geografice generale), jocuri-ghicitori geografice.
- după resursele folosite: jocuri materiale, jocuri orale, jocuri
pe bază de întrebări, jocuri pe bază de fișe individuale,
jocuri pe calculator.
- după regulile instituite: jocuri cu reguli transmise prin
tradiție, jocuri cu reguli inventate, jocuri spontane (pot fi
inventate de copii sau cadrele didactice pe moment).
- după competențele psihologice stimulate: jocuri de mișcare,
jocuri de observație, jocuri de atenție, jocuri de memorie, jocuri
de gândire, jocuri de imaginație, jocuri de limbaj.
- dintre jocurile didactice utilizate în timpul lecțiilor de
geografie, se pot menționa: jocul de roluri, puzzle, turnirul
enunțurilor, turnirul întrebărilor, locuri celebre, jocul
benzilor desenate, jocul denumirilor geografice, lanțul denumirilor
geografice.
Elementele componente ale unui joc geografic: scopul jocului,
conținutul jocului, sarcina didactică, regulile jocului,
elementele de joc.
Scopul jocului:
Reprezintă o finalitate generală spre care tinde jocul respectiv
și se formulează pe baza obiectivelor de referință din programa
activităților instructiv-educative. Scopurile jocului didactic pot
fi diverse: consolidarea unor cunoștințe teoretice sau deprinderi,
dezvoltarea capacității de exprimare, de orientare în spațiu și
timp, de discriminare a formelor, mărimilor, culorilor, de

relaționare cu cei din jur, formarea unor trăsături morale, etc.
Conținutul jocului :
Include totalitatea cunoștințelor, priceperilor si deprinderilor
cu care copiii operează in joc. Acestea au fost însușite în
activitățile anterioare. Conținutul poate fi extrem de divers:
cunoștințe despre formele majore de relief, cursuri de ape,
lacuri, climă, plante, animale, viața și activitatea oamenilor,
conținutul unor povestiri, legende geografice, etc. Conținutul
jocului trebuie să fie structurat, în funcție de
particularitățile de vârstă ale copiilor, să fie accesibil și
atractiv.
Sarcina didactică:
Indică ce anume trebuie să realizeze efectiv copiii pe parcursul
jocului pentru a realiza scopul propus. Se recomandă ca sarcina
didactică să fie formulată sub forma unui obiectiv operațional,
ajutându-l pe copil să conștientizeze ce operații trebuie să
ducă la bun sfârșit. De asemenea se recomandă ca sarcina
didactică să implice în rezolvarea sa și gândirea (operațiile
acesteia), imaginația, creativitatea copiilor. Sarcina didactică
trebuie să fie în concordanță cu nivelul de dezvoltare al
copilului, accesibilă și atractivă.
Regulile jocului:
Concretizează sarcina didactică și realizează legătura dintre
aceasta și acțiunea jocului. Precizează care sunt căile pe care
trebuie să le urmeze copiii în desfășurarea acțiunii jocului
pentru realizarea sarcinii didactice. Sunt prestabilite și
obligatorii pentru toți participanții la joc și reglementează
conduita și acțiunile acestora în funcție de particularitatea
jocului.
Regulile jocului prezintă o mare varietate: indică acțiunile de

joc, precizează ordinea, succesiunea acestora, reglementează
acțiunile dintre copii, stimulează sau inhibă anumite
manifestări comportamentale. Cu cât regulile sunt mai precise și
mai bine însușite, cu atât sarcinile didactice sunt mai lesne de
realizat, iar jocul devenind mai interesant si mai distractiv.
Elementele de joc:
Includ căile, mijloacele folosite pentru a da o nuanță
agreabilă, captivantă, amuzantă activității desfășurate. De
cele mai multe ori, proiectarea acestora direct proporțională cu
de inventivitatea cadrului didactic. Literatura de specialitate
oferă o serie de propuneri, ca de exemplu: folosirea unor elemente
surpriză, de așteptare, întrecere individuală sau pe echipe,
mișcarea, ghicirea, recompensarea rezultatelor bune, sancționarea
erorilor comise, etc.
Sarcina cadrului didactic este de a descoperi elemente de joc cât
mai diverse, distincte de cele folosite în activitățile
precedente, altfel existând riscul ca acestea să nu mai prezinte
atractivitate pentru copii, iar baza jocului este compromisă.
Izbânda unui joc didactic depinde și de materialele didactice
utilizate în joc. Acestea trebuie să fie adecvate conținutului,
variate și atractive, ușor de manevrat.
Atractivitatea și eficacitatea jocului depind de imaginația
creatoarea cadrului didactic de a îmbina o sarcină educativă
acceptabilă de către copii, având un grad de dificultate
acceptabil, cu un joc simbolic sau cu reguli atrăgătoare.

BIBLIOGRAFIE:
Dulamă, M. E. (2002). Didactica geografiei. Editura Clusium.
Dulamă, M. E. (2008) “Metodologii didactice activizate”,
Editura Clusium;

Tomșa, G. (2009). Psihopedagogia jocului didactic. Editura
Universitară.
Grosu, V. (2013). Metodica predării geografiei. Elemente de
didactică modernă. Editura Universității din Oradea.
Stanciu, M. (2014). Metode activ-participative de predare a
geografiei. Editura Humanitas Educațional.
Bran, F., Ianoș, I., & Zamfir, D. (2007). Evaluarea impactului
jocurilor didactice asupra învățării geografiei. Editura
Universitară.
Lupu, M. (2011). Jocuri didactice pentru orele de geografie. Editura
Aramis.
Țîrcovnicu, M. (2018). Inovații pedagogice în predarea
geografiei prin joc. Editura Didactica Nova

Învăţământ gimnazial

KinoScoala sau Educatie prin film

OANA-RALUCA RUSAN
Scoala Gimnaziala Nr.195, Bucuresti, Bucuresti

Pentru formarea profilului absolventului de gimnaziu, trebuie sa
abordam la clasa si educatia prin film.

KINOȘCOALA sau Educaţia prin film

PROFESOR: RUSAN OANA-RALUCA.

Școala Gimnazială Nr.195, București

Educaţia prin film se înscrie în categoria activităţilor
care contribuie la formarea profilului absolventului de gimnaziu
și constituie un deziderat al societăţii contemporane,

semnificativ fiind faptul că educabilii zilelor noastre preferă
filmele în detrimentul cărţilor.
Participând la webinariile celor de la European Film Factory
(care au o platformă de educaţie cinematografică tradusă în mai
multe limbi și prezintă filme europene de patrimoniu), mi-am dorit
să pot introduce filmul în cadrul orelor de Limba și literatura
română, la un nivel superior faţă de cel actual, cu analiza
cinematografică și filme tematice, moderne, vizionate împreună.
Din nefericire, filmele propuse pe platforma acestora vizau atunci
doar nivelul liceal.
Am descoperit curând Asociaţia ʺBloc Zeroʺ din București care
organiza cursuri de formare pentru profesori de liceu la început,
dar și de gimnaziu ulterior. Acest program pilot multianual a
început în 2022. Scopul acestuia era de a “crea o metodologie
și un set de resurse necesare pentru introducerea la scară largă
a educaţiei cinematografice” la nivelul școlilor din România.
Apariţia unui ghid de predare pentru profesori a fost benefică.
Peste 20 de filme însoţite de broșuri educaţionale au putut fi
accesate gratuit pe platforma online. “Platforma video
educaţională invită profesorii să abordeze lecţiile într-o
atmosferă inovatoare, prin introducerea de activităţi interactive
și dezbateri create în jurul vizionărilor de film menite să
stimuleze dialogul, abordările colaborative, gândirea critică,
creativitatea, dar și să îi familiarizeze pe elevi cu principii
-cheie din sfera educaţiei cinematografice și audio-vizualeʺ.
Astfel, am ajuns să urmez gratuit cursurile atelierului de formare
ʺKinoȘcoala-Educaţie prin filmʺ în luna mai. Formatori tineri,
open minded ne-au deschis umbrela cinematografiei. Timp de patru
zile (peste 20 de ore) am plonjat către domeniul visat. Am cunoscut
cadre didactice din diverse localităţi, am vizionat filme și

ne-am exprimat opiniile despre proiecţiile moderne prezentate,
adaptate elevului de gimnaziu. Am descoperit instrumente de predare
și de educaţie nonformală. Mi-am făcut cont pe platforma
Kinoteca apărută în 2020, mi-am încărcat bagajele
cinematografice și eram gata de a pune în practică tot ceea ce
acumulasem. Am aflat despre Kinoteca faptul că reprezintă “o
mediatecă multidisciplinară care oferă acces gratuit la un
catalog variat de filme însoţite de resurse educaţionale
concepute de experţi în educaţie și în cinematografie”.
Sarcina nu s-a terminat odată cu primirea
certificatelor, ci a continuat cu invitaţia formatorilor de a
viziona cu elevii în timpul rămas până la finalul anului școlar
trei filme la alegerea cadrului didactic, urmând apoi transmiterea
feedbackului către acesţia. Ceea ce am putut remarca a fost
reacţia elevilor la filmele propuse: au fost foarte receptivi și
au remarcat o serie de lucruri deosebite, demonstrând spirit de
observaţie, dar și spirit critic. Am început cu filmul maghiar
“Mindenki” din 2016 care vizează bullying-ul făcut de un
profesor unor elevi, ca o continuare la lecţiile de Consiliere și
dezvoltare personală în care am vorbit despre bullying-ul făcut
de elevi altor elevi. A urmat filmul despre migraţie intitulat
sugestiv ʺUn an fără părinţii meiʺ (2015). Am observat că
elevii au sesizat susţinerea lui Tareq, un băiat sirian, de către
colegii olandezi care empatizau. Pentru că urma vacanţa, al
treilea film selectat a fost: “Am fost învingătorʺ (2015).
Filmul prezintă poveștile unor dependenţi de jocuri video. Ceea
ce aduce nou filmul este prezentarea persoanelor ca avararuri ale
jocurilor de care erau dependente.
Așadar, și anul școlar următor vom continua
vizionarea filmelor puse la dispoziţie de către Asociaţia “Bloc

Zero” în vederea lărgirii paletei cinematografice și a
dezvoltării competenţelor intra- și transdisciplinare.

WEBOGRAFIE:
(1)https://iteach.ro/experientedidactice/profilul-de-formare-al-absolventului-de-gimnaziu-dezvoltarea-competentelor-cheie-in-cadrul-orelor-de-llr

(2 )https://www.europeanfilmfactory.eu/
(3, 4, 5) https://kinoteca.bloczero.ro/kino-school/

Învăţământ liceal

CHIMIA VERDE

Marinela Burtescu
Liceul Teoretic "T. Vladimirescu" Draganesti-Olt, Olt, Draganesti-Olt

„CHIMIA VERDE”, cunoscută şi sub numele de chimie durabilă promovează prevenirea poluării deoarece caută soluţii ştiinţifice inovatoare pentru gravele situaţii de mediu ale lumii contemporane

CHIMIA VERDE

Prof. Burtescu Marinela
Liceul Teoretic
“Tudor Vladimirescu” Drăgănești-Olt

„Tot ceea ce este viu aspiră la culoare”
(Goethe)
„CHIMIA VERDE”, cunoscută şi sub numele de chimie durabilă
, reprezintă un concept care s-a dezvoltat substanţial în
ultimul deceniu şi promovează acea latură a chimiei care susţine
şi respectă natura. Reprezintă o abordare de înaltă eficienţă
în prevenirea poluării deoarece caută soluţii ştiinţifice
inovatoare pentru gravele situaţii de mediu ale lumii contemporane
– multe dintre acestea fiind provocate chiar de latura
„neagră” a chimiei care a murdărit natura, a poluat-o. De ce
verde? Pentru că fiecare culoare posedă o anumită energie
dominantă iar verdele reprezintă o culoare puternică, aflată în
stânsă legătură cu lumina, chimia, natura şi viaţa!
Verdele-culoarea clorofilei, are un efect calmant, liniştitor,
relaxant, măreşte altruismul şi simţul moral. Iată de ce
expresiile„a fi verde”sau „fii verde” reprezintă un
strigăt de luptă al activiştilor de mediu şi au devenit un
important instrument de marketing pentru unităţile economice dar
şi pentru mediul educaţional.

Pentru chimişti „a fi verde” înseamnă aplicarea principiilor
chimiei verzi asupra tuturor aspectelor specifice ştiinţelor
chimice: cercetare fundamentală şi aplicată, producţie şi
desigur educaţie. În domeniul cercetării, programele de „chimie
verde” susţin în special obţinerea de produse chimice lipsite
de toxicitate pentru om şi mediu prin utilizarea de materii prime
organice regenerabile (deşeuri agricole sau reziduuri lemnoase).

Principiile chimiei verzi se referă deci la reducerea, reciclarea
sau eliminarea totală a deşeurilor şi a substanţelor toxice cu
impact asupra mediului şi a vieţii ,la obţinerea de eco-produşi
în industria chimică-fără a diminua însă progresul
ştiinţific.
Un exemplu în acest sens îl reprezintă „Metoda metatezei”
recompensată cu Premiul Nobel pentru Chimie în anul 2005 la
descoperirea căreia şi-au adus contribuţia trei cercetători:
-Yves Chauvin (Institutul Francez al Petrolului) -Robert Grubbs
(Institutul de Tehnologie din California) -Richard Schrok
(Institutul de Tehnologie din Massachussets).

În lingvistică „metateza” este un termen care se referă la
schimbarea între ele a două sau mai multe litere într-un cuvânt.
Prin analogie, atomii dintr-o moleculă de mari dimensiuni pot fi
priviţi ca literele ce compun un cuvânt! Ei pot fi mutaţi şi
astfel se formează o nouă substanţă. Metateza reprezintă
aşadar o reacţie chimică prin care se pot rupe şi recompune
legăturile dintre atomii de carbon din compuşii organici pentru a
le modifica locul în molecule.
Marele avantaj constă în faptul că „producţia” de substanţe
chimice în acest mod este mult mai curată şi mai
„inteligentă”, deşeurile obţinute pot fi reduse la minim sau
practic eliminate. Această metodă a deschis noi posibilităţi în
obţinerea de materiale plastice elaborate, aditivi pentru
combustibili şi produse farmaceutice noi pentru boli considerate
incurabile cum ar fi SIDA, cancerul sau maladia Alzheimer şi a
constituit un mare pas în dezvoltarea „CHIMIEI VERZI”.

De asemenea programele de „chimie verde” promovează o nouă

politică energetică – „energia verde”, energia curată,
găsirea unor surse de energie alternativă la cele clasice,
produsă din surse regenerabile nepoluante. Conform Agenţiei pentru
Conservarea Energiei (ARCE),România trebuie să încurajeze
dezvoltarea surselor alternative de energie astfel încât ponderea
energiei electrice produse din resurse regenerabile să ajungă la
33% până în anul 2010. Pentru 2007 cota obligatorie a fost
stabilită la 0,7% . În condiţiile în care preţul produselor
petroliere este în creştere, producerea energiei nepoluante ar fi
mai ieftină cu 40%. Principalele surse de „energie verde”
identificate la noi în ţară sunt:
- biomasa (deşeuri din lemn, deşeuri agricole,gunoi menajer şi
culturile energetice);
- hidroenergia
- energia solară,eoliană şi geotermală
Biomasa ar putea deveni la noi în ţară cea mai importantă
resursă pentru producerea de biocombustibili (aprox. 65%) dintre
care cei mai importanţi sunt:bioetanolul, biodiesel, biogazul,
biometanolul, biodimetileter, biohidrogen, biocarburanţi sintetici,
uleiul vegetal pur. Totuşi unele voci „verzi” spun că
promovarea neraţională a biocarburanţilor ar putea avea efecte
nedorite!
Pentru liniştea noastră „chimia verde” caută încă surse de
energie regenerabilă. Recent un grup de cercetători norvegieni au
construit primul prototip de centrală electrică din lume care va
folosi apa de mare pentru a produce o nouă formă de energie
regenerabilă-energia osmotică! Dacă două surse de apă, una
sărată şi alta dulce sunt separate de o membrană
semipermiabilă, atunci cea de-a doua se va deplasa către prima şi
va genera o supra-presiune care poate fi transformată în energie

cu ajutorul unei turbine. Aşadar să fim optimişti :viitorul este
VERDE!Un principiu important al chimiei verzi este ca utilizează ca
materie primă compuşi din plante, şi evita folosirea celor pe
bază de petrol sau cărbune. Rezultatul constă in compuşi care,
deşi obţinuţi pe cale chimică, nu numai că nu dăunează
sănătăţii, ci sunt chiar benefici. Mai mult decât atât, chimia
verde are grijă şi de mediu: minimizează consumul de resurse,
produce deşeuri biodegradabile şi nu emite noxe.
Agenţia pentru Protecţia Mediului US (EPA) împreună cu
Societatea de Chimie Americană (ACS) enunţă cele 12 principii ale
chimiei verzi:
1. Prevenire: Este mai bine să se prevină formarea deşeurilor
decât să fie tratate şi neutralizate după formare.
2. Economie de atom: Metodele sintetice trebuie realizate de aşa
manieră încât să maximizeze încorporarea tuturor materiilor
prime în produsul de reacţie, în timpul procesului chimic.
3. Sinteze chimice mai puţin toxice: Dacă sunt practicabile,
metodele sintetice trebuie realizate de aşa manieră încât să
utilizeze şi să genereze substanţe cu toxicitate redusă sau
netoxice asupra sănătăţii umane şi a mediului înconjurător.
4. Proiectarea chimicalelor netoxice: Produşii chimici trebuie
să-şi aplice funcţia dorită în acelaşi timp cu minimizarea
toxicităţii lor.
5. Solvenţi şi auxiliari de reacţie netoxici: Utilizarea
auxiliarilor trebuie eliminată, dacă este posibil, sau să fie
netoxici dacă trebuie utilizaţi.
6. Eficienţa energetică: Necesarul energetic al proceselor chimice
trebuie recunoscut pentru impactul lui economic şi asupra mediului
şi trebuie minimizat. Dacă este posibil, metodele sintetice
trebuie realizate la temperatură şi presiune ambiantă.

7. Utilizarea materiilor prime regenerabile: Este mai avantajoasă
utilizarea materiilor regenerabile decât a celor cărora le scade
în timp potenţialul de utilizare atât din punct de vedere
economic cât şi tehnic.
8. Derivatizare în procent redus: Dacă nu este strict necesară,
derivatizarea trebuie minimizată şi chiar evitată, dacă este
posibil, deoarece astfel de etape necesită reactivi adiţionali şi
pot genera deşeuri.
9. Cataliza: Reactivii catalitici sunt superiori reactivilor
stoichiometrici.
10. Degradare: Produşii chimici trebuie preparaţi astfel încât
după utilizare aceştia să poată fi transformaţi în produşi de
degradare şi să nu persiste în mediul înconjurător.
11. Analiza în timp real pentru prevenirea poluării: Metodologiile
analitice trebuie să fie dezvoltate suplimentar pentru a permite
monitorizarea şi controlul formării deşeurilor în timp real.
12. O chimie mai sigură pentru prevenirea accidentelor:
Substanţele utilizate într-un proces chimic trebuie să fie astfel
alese încât să permită minimizarea potenţialelor accidente
chimice, incluzând exploziile, incendiile şi emanaţiile de gaze.
Cele mai des întâlnite aplicaţii ale chimiei verzi:
1. Folosirea energiilor nepoluante, în locul celor care utilizează
drept combustibil cărbunele.
2. Construirea automobilelor electrice sau pe bază de hidrogen, în
locul celor care se alimentează cu combustibili fosili.
3. Alimentaţia cu plante crescute în soluri care nu au fost
stropite cu substanţe toxice, folosindu-se îngrăşământ
natural.
4. Reciclarea materialelor, cum ar fi: sticla, plasticul, aluminiul
etc.

5. Reducerea, diminuarea sau chiar stoparea deşeurilor, prin
utilizarea ştiinţelor moderne, cum ar fi sonochimia, microundele
etc.
BIBLIOGRAFIE:
Revista “Oxigen”
www.ecomagazin.ro

Învăţământ liceal

Rolul bibliotecarului in dezvoltarea parcursului școlar al elevului.

OANA BOLOCAN
Liceul Tehnologic "Mihai Eminescu" , Suceava, Dumbraveni

Importanța implicării bibliotecarului în parcursul școlar al elevului, într-o eră, unde, suntem doar la un click distanța de orice informație.

Importanța implicării bibliotecarului în parcursul școlar al
elevului

În era digitalizării, rolul bibliotecarului în parcursul
școlar al elevului rămâne crucial și relevant. Deși accesul la
informație a devenit mult mai facil prin intermediul internetului,
prezența bibliotecarului în viața școlară aduce numeroase

beneficii esențiale dezvoltării academice și personale a
elevilor.
???? Ghidaj în selecția resurselor de calitate
Unul dintre cele mai importante roluri ale bibliotecarului este
acela de a ghida elevii în selecția resurselor de calitate.
Internetul abundă în informații, însă nu toate sunt corecte,
complete sau de încredere. Bibliotecarul, cu pregătirea sa
specifică, poate ajuta elevii să identifice surse verificate și
relevante pentru studiile lor, contribuind astfel la formarea unui
spirit critic și analitic.
???? Promovarea lecturii și a culturii scrise
Bibliotecarii joacă un rol vital în promovarea lecturii și în
dezvoltarea gustului pentru literatură. Prin organizarea de
evenimente culturale, cluburi de lectură și recomandarea de
cărți potrivite vârstei și intereselor elevilor, aceștia
stimulează plăcerea de a citi. Lectura nu doar îmbunătățește
vocabularul și cunoștințele generale, ci și dezvoltă empatia
și capacitatea de a înțelege perspective diverse.
???? Suport în realizarea temelor și proiectelor
Implicarea bibliotecarului este esențială în realizarea temelor
și proiectelor școlare. Aceștia pot oferi suport direct prin
recomandarea de resurse bibliografice adecvate și prin sfaturi
legate de tehnici de documentare și redactare. De asemenea,
bibliotecarii pot organiza ateliere și sesiuni de formare pentru a
îmbunătăți abilitățile de cercetare ale elevilor.
???? Educație pentru utilizarea corectă a tehnologiei
Bibliotecarii au un rol important și în educația digitală a
elevilor. Ei pot învăța elevii să folosească în mod
responsabil și eficient tehnologia, să navigheze pe internet în
siguranță și să utilizeze diverse baze de date academice. Aceste

competențe sunt esențiale în era digitală și contribuie la
dezvoltarea unor cetățeni informați și responsabili.

???? Crearea unui mediu de învățare plăcut și stimulativ
Biblioteca școlară este adesea un refugiu pentru elevi, un loc
unde aceștia pot studia în liniște, pot citi sau pur și simplu
pot petrece timp de calitate în afara sălilor de clasă.
Bibliotecarul, prin amenajarea spațiului și organizarea de
activități atractive, contribuie la crearea unui mediu de
învățare plăcut și stimulativ. Acest mediu favorizează
concentrarea, creativitatea și dorința de a învăța.
???? În concluzie, implicarea bibliotecarului în parcursul
școlar al elevilor este nu doar benefică, ci și necesară. Prin
rolurile variate pe care le îndeplinește, de la ghid în selecția
resurselor până la mentor în utilizarea tehnologiei,
bibliotecarul contribuie semnificativ la dezvoltarea academică și
personală a elevilor. Într-o lume în continuă schimbare,
prezența unui bibliotecar bine pregătit în cadrul școlii poate
face diferența între un elev informat și unul dezorientat în
fața avalanșei de informații disponibile. Astfel, valorizarea și
susținerea bibliotecarilor trebuie să rămână o prioritate
pentru orice instituție educațională care își dorește să
ofere o educație completă și de calitate.

Material întocmit de,

Bibl. Oana Claudia Bolocan

Învăţământ liceal

Aplicarea Proiectului „Lectura şi Scrierea pentru Dezvoltarea Gândirii Critice” la un conţinut al învăţării – liceu Prof. Ovidiu-Nicolae MOLDOVAN, Colegiul Tehnic „Transilvania” Deva, jud. Hunedoara

Ovidiu-Nicolae MOLDOVAN
Colegiul Tehnic "Transilvania" Deva, Hunedoara, Deva

Scopul educaţiei ar trebui să fie pregătirea unor oameni care să
acţioneze şi să gândească independent şi care, în acelaşi
timp, să vadă în slujirea comunităţii realizarea supremă a
vieţii lor. (Albert Einstein)

Proiectul „Lectura şi Scrierea pentru Dezvoltarea Gândirii
Critice” promovează un cadru de predare-învăţare, care poate
fi aplicat sistematic la diferite clase şi materii în care
„elevii pot contextualiza cunoştinţele, adaugând informaţii

noi la ceea ce deja ştiu, pot să se implice în mod activ în
învăţare şi să reflecteze la felul cum ceea ce au învăţat
nou le modifică înţelegerea ” (Steele, J., Meredith, K.,
Temple, C., 1998). Cadrul de predare/învăţare promovat de acest
proiect educaţional se bazează în parte pe cel descris de Vaughn
şi Estes, modificat şi extins de Meredith şi Steele (1997) şi
este structurat pe trei etape: etapa de evocare, etapa de realizare
a sensului şi etapa de reflecţie. Acest cadru nu poate fi descris
decât prin părţile sale componente, dar trebuie perceput ca o
strategie integrată şi bine legată.
În etapa de evocare se realizează mai multe activităţi
cognitive importante. Mai întâi, elevii sunt solicitaţi să-şi
amintească ceea ce deja ştiu despre un anumit subiect. Prin
această activitate iniţială, care înseamnă de fapt o examinare
a propriilor cunoştinţe, elevul stabileşte un punct de plecare
bazat pe cunoştinţele proprii, la care urmează să se adauge
altele noi. Aceasta este esenţial, dat fiind faptul că procesul de
învăţare este un proces de conectare a noului cu ceea ce este
deja cunoscut. Înţelegerea lucrurilor noi se fundamentează pe
cunoştinţele şi convingerile anterioare. Informaţiile prezentate
fără context sau cele pe care elevii nu le pot corela cu altele
deja cunoscute sunt mai degrabă expuse uitării. Ajutându-i pe
elevi să reconstruiască cunoştinţele şi convingerile
anterioare, se poate cladi un fundament solid pe care să se
construiască întelegerea noilor informaţii. Tot acum se pot
scoate la lumină eventualele neînţelegeri, confuzii sau chiar
greşeli, care pot fi eliminate prin examinarea activă a noilor
cunoştinţe.
Un alt element important al acestei etape constă în activarea
celui care învaţă. Învăţarea este un proces activ şi nu unul

pasiv şi în acest sens elevii trebuie implicaţi activ în
învăţare. Prin implicare activă se înţelege că elevii devin
conştienţi de propria lor gândire şi îşi folosesc limbajul
propriu. Ei trebuie să îşi exprime cunoştinţele scriind şi/sau
verbalizând. În acest mod, cunoştinţele fiecăruia sunt
conştientizate şi este scoasă la suprafaţă „schema”
preexistentă în gândirea fiecăruia în legătură cu un anumit
subiect.
Un al treilea aspect esenţial al etapei de evocare constă în
stabilirea interesului şi a scopului pentru explorarea subiectului.
Acestea sunt esenţiale pentru menţinerea implicării active a
elevului în învăţare. Când există scop, învăţarea devine
mult mai eficientă.
Există, însă, cel puţin două feluri de scopuri: cel stabilit
de profesor sau de text şi cel stabilit de elev pentru sine. Cele
din a doua categorie sunt mult mai puternice decât cele impuse de
surse externe, iar interesul este adesea cel care susţine şi
determină scopul. Fară interes susţinut, motivaţia pentru
reconstruirea schemelor sau pentru introducerea de noi informaţii
în aceste scheme este mult diminuată.
În etapa de evocare se folosesc metode ca: brainstorming-ul,
ciorchinele, gândiţi/lucraţi în perechi/comunicaţi, predicţia,
ştiu/vreau să ştiu/am învăţat, discuţia de grup, chestionarea
etc.
A doua etapă a cadrului de predare-învăţare pentru dezvoltarea
gândirii critice este cea de realizare a sensului, prin care elevii
iau contact cu noile conţinuturi prin intermediul lecturii,
prelegerii sau a altor metode, integrând ideile în schemele lor de
gândire pentru a le da sens. Sarcinile esenţiale ale acestei etape
constau în menţinerea implicării şi interesului stabilite în

faza de evocare şi susţinerea eforturilor elevilor în
monitorizarea propriei înţelegeri. Elevii care ascultă
explicaţiile profesorului îşi iau notiţe, pun întrebări sau
notează ceea ce nu înţeleg pentru a cere lămuriri ulterior.
Similar, în timpul lecturii se poate reveni asupra pasajelor
neînţelese. Cei care învaţă în mod pasiv, trec peste aceste
neînţelegeri, fără a sesiza confuziile. În plus când elevii
îşi monitorizează propria înţelegere, ei pot introduce noile
informaţii în schemele de cunoaştere pe care deja le posedă.
Aceasta este faza în care elevii construiesc punţi între cunoscut
şi nou pentru a ajunge la o noua înţelegere.
Strategiile specifice acestei etape sunt: predarea reciproca,
metoda Jigsaw (mozaicului), jurnalul dublu, organizarea grafica
(diagrama Venn, Tabelul T), tehnica SINELG etc.
A treia etapă a cadrului este etapa reflecţiei, în care elevii
îşi consolidează noile cunoştinţe şi îşi restructurează
activ schemele de gândire pentru a include în acestea noi
concepte. Aceasta este faza în care elevii îşi însuşesc cu
adevărat noile cunoştinţe. Învăţarea înseamnă şi schimbare,
transformare, iar această schimbare se poate manifesta sub forma
unui nou mod de a înţelege sau de a privi lucrurile, sub forma
unor convingeri sau comportamente noi. Se urmaresc şi în această
fază câteva lucruri esenţiale. Mai întâi, se aşteaptă ca
elevii să îşi exprime în propriile cuvinte ideile şi
informaţiile întâlnite. Acest lucru este necesar pentru
construirea unor scheme noi. Ne amintim mai bine ceea ce putem
formula cu propriile noastre cuvinte, în contextul nostru personal.
Un alt aspect vizat în această etapă este generarea unui schimb
de idei între elevi, ce presupune confruntarea cu o varietate de
modele de gândire. Este un moment al schimbării şi

reconceptualizării în procesul de învăţare.
În aceasta fază se aplica strategii cum ar fi discuţia în
perechi, discuţia în grup, tabelul SINELG, controversa academică,
linia valorilor, metoda cubului, turul galeriei, eseul de cinci
minute, scrierea liberă etc.

Aplicarea acestui proiect la disciplina religie - liceu

Proiect didactic

PROPUNĂTOR:
DATA:
UNITATEA DE ÎNVĂŢĂMÂNT:
CLASA : a X-a
ARIA CURRICULARĂ : Om şi societate
DISCIPLINA: Religie ortodoxă
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE: Spiritualitate şi viaţă creştină
SUBIECTUL: Rugăciune şi reconciliere
TIPUL LECŢIEI: mixtă

COMPETENŢE SPECIFICE:
3.1. Identificarea şi prezentarea unor modele de comportament
creştin, în exemplele personalităţilor biblice şi în cele din
istoria bisericească românească
3.2. Argumentarea importanţei aplicării învăţăturilor moralei
creştine în contextul social complex , complicat şi paradoxal a
lumii contemporane
4.1. Identificarea modalităţilor concrete de aplicare a
virtuţilor creştine în diferite situaţii de viaţă
4.2. Analizarea consecinţelor negative a comportamentului care

încalcă morala creştină, asupra vieţii personale şi asupra
comunităţii

COMPETENŢE DERIVATE:
C1: Definirea rugăciunii;
C2: Identificarea diferenţei dintre rugăciunea vameşului
(smerenia) şi cea a fariseului (mândria)
C3: Precizarea semnelor văzute ce însoţesc rugăciunea
C4: Enumerarea felurilor rugăciunii
C5: Precizarea scopului reconcilierii şi cum se realizează
aceasta
C6: Prezentarea importanţei reconcilierii sau a păcii pentru
viaţa creştinului
C7: Dezvoltarea spiritului de muncă în echipă;
C8: Definirea şi utilizarea corectă a termenilor religioşi;
C9: Identificarea unor învăţături moral religioase ce se
desprind din textele unor lecturi cu conţinut moral-religios.

STRATEGII DIDACTICE :
Metode şi procedee: Observaţia, conversaţia, exerciţiul,
explicaţia, munca în echipă, argumentarea, Metoda cubului
Resurse: materiale: fişe de lucru, manualul, coli de hârtie,
imagini, lectura; pedagogice: Programa şcolară, planificarea
calendaristică orientativă, clasa a X-a; umane: 25 elevi;
temporale: 50 minute; spaţiale: sala de clasă; bibliografice: 1.
Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de
Misiune al B.O.R., Bucureşti, 1982; 2. Hau Mihai, Codreanu Ionuţ,
Ladar Alina, Religie – cultul ortodox, Manual pentru clasa a X-a,
Editura CD Press, Bucureşti , 2005; 3. Muha, Corneliu – Religie
– clasa a X – auxiliar didactic pentru elevi, Editura Sf. Mina,

Iaşi, 2009; 4. Danciu, Prof. Ana, Metodica predării religiei în
şcolile primare, gimnazii şi licee, Ed. Anastasia, Bucureşti,
1999; 5. Catehism Ortodox, Editura Institutului Biblic şi de
Misiune al B.O.R., Bucureşti, 1978; 6. Şebu, Pr. Prof. Univ. Dr.
Sebastian, Opriş, Monica, Metodica predării religiei, Editura
„Reîntregirea” Alba – Iulia, 2000;
Forme de organizare: frontal, pe echipe, individual.

Desfăşurarea situaţiilor de învăţare
1. Evocare.
În această etapă profesorul pregăteşte clasa pentru începerea
orei de religie şi rosteşte rugăciunea „Împărate ceresc”
Pentru a verifica cunoştinţele însuşite în lecţia anterioară
(Iubire şi dreptate) profesorul solicită elevilor să realizeze
un chiorchine pe tablă plecănd de la noţiunile iubire şi
dreptate.
2. Realizarea sensului
Profesorul anunţă tema care urmează să fie discutată,
Rugăciune şi reconciliere, amintind că ei au dobândit deja
cunoştinţe despre acest subiect pe parcursul anilor, dar şi în
familie, acolo unde există o educaţie religioasă
corespunzătoare.
Împarte elevii în şase grupe şi le trasează sarcini, în
funcţie de cele şase feţe ale cubului. Grupele primesc fişe de
lectură şi coli albe şi pregătesc materialele necesare pentru
lecţie: auxiliare didactice, creioane, stilouri.

a. Grupa I – Descrie!
Elevii vor da definiţia rugăciunii şi vor reda citate din
Sfinţii Părinţi şi teologi referitoare la aceasta.

b. Grupa a II-a – Compară!
Vor compara rugăciunea vameşului cu rugăciunea fariseului.
c. Grupa a III-a – Asociază
Vor prezenta legătura dintre rugăciune şi semnele văzute ce o
însoţesc
d. Grupa a IV-a – Analizează!
Vor face o analiză a felurilor rugăciunii
e. Grupa a V-a – Aplică!
Vor prezenta scopul reconcilierii şi cum se realizează aceasta
f. Grupa a VI-a – Argumentează!
Vor prezenta importanţa reconcilierii sau a păcii pentru viaţa
creştinului.

3. Reflecţia
Profesorul cere celor şase grupe să prezinte produsele finale,
apoi completează, cu ajutorul elevilor, pe tablă, un tabel ce va
conţine 6 coloane, câte o coloană pentru fiecare faţă a
cubului.
Grupele îşi aleg pentru prezentare un lider.
Grupa I – defineşte rugăciunea;
Grupa a II-a – compară rugăciunea vameşului cu rugăciunea
fariseului;
Grupa a III-a – asociază rugăciunea cu semnele văzute ce o
însoţesc
Grupa a IV-a – prezintă felurile rugăciunii;
Grupa a V-a – prezintă care este scopul reconcilierii şi cum se
realizează aceasta;
Grupa a VI-a – Susţine cu argumente de ce este importantă
reconcilierea sau pacea pentru viaţa creştinului;

Profesorul le cere elevilor să găsească răspunsuri pentru
următoarea problemă: Cum explicaţi faptul că, deşi există
libertate religioasă, numărul credincioşilor celor care care merg
la biserică pentru rugăciune este restrâns?
Pentru a se convinge că lecţia a fost înţeleasă, adresează
câteva întrebări elevilor.
Fiecare grupă va da câte un răspuns.

4. Extensia
Profesorul solicită elevilor să mediteze la modul în care ar
putea să-şi înbunătăţească viaţa spirituală, prin
rugăciune şi reconciliere
Notează elevii, rosteşte rugăciunea “Tatăl nostru”
Elevii ascultă şi reţin îndrumările profesorului şi rostesc
rugăciunea.

Bibliografie
Dumitru, I. A., Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea
eficientă, Editura de Vest, Timisoara, 2000;
Steele, J. L., Meredith, K. S., Temple, Ch., Un cadru pentru
dezvoltarea gândirii critice la diverse materii de studiu,
Proiectul Lectura si scrierea pentru dezvoltarea gândirii critice,
Ghidul I, 1998
Steele, J. L., Meredith, K. S., Temple, Ch., Promovarea gândirii
critice, Proiectul Lectura si scrierea pentru dezvoltarea gândirii
critice, Ghidul II, 1998

Învăţământ liceal

Educația muzicală în dezvoltarea intelectuală a elevului cu aptitudini muzicale

ionela pali
Liceul de Arta Oradea, Bihor, Oradea

Să cânte poate oricine, dar să tălmăcească artistic ceea ce
însuflețește cântul, numai unii o pot, susținea Maxim Gorki.
Publicul nu are nevoie de mașini cântătoare, ci de oameni vii.

Educația muzicală în dezvoltarea intelectuală a
elevului cu aptitudini muzicale

Prof. Pali Ionela- Liceul de Arte Oradea
Argument
Reforma învățământului muzical trebuie să înceapă de la
profesori, cu profesori, deoarece ei sunt cheia reformei, iar
școala este a elevilor, pentru elevi, spunea inspectorul general al

învățământului cu profil artistic din cadrul ministerului
educației, Lucia Crinela Gorgăneanu-Meteșan.
De altfel și Octav Cristescu spunea că o muncă echilibrată,
hotărâtă, neîntreruptă, făcută cu plăcere și pasiune, duce
sigur spre izbândă.
Să cânte poate oricine, dar să tălmăcească artistic ceea
ce însuflețește cântul, numai unii o pot, susținea Maxim
Gorki. Publicul nu are nevoie de mașini cântătoare, ci de oameni
vii, de cântăreți pătrunși de gândire, voință, sentiment, de
toate acele lucruri care caracterizează viața. În această
lucrare doresc să prezint câțiva factori prin care se ajunge, ca
un elev, pasionat de arta cântului, cu aptitudini muzicale, care
studiază într-un sistem instituționalizat vocațional, să
devină un interpret desăvârșit, sau de ce nu un bun pedagog, la
rândul său. Interpretul prin activitatea lui are un rol puternic
și îndeplinește o înaltă misiune social-culturală. El este un
element de seamă în societate, adevărat educator și
îndrumător, reprezentând, identificându-se cu arta căreia îi
dă glas.

1. EDUCATIBILITATEA SI IMPORTANȚA EI ÎN CÂNTUL VOCAL
FACTORII: Ereditatea, mediul, educația
EREDITATEA: Dezvoltarea psihologică a ființei umane este o
rezultantă a interacțiunii mai multor factori. Cei interni,
ereditatea, cu cei externi, mediul si educația. Ponderea lor fiind
diferită de la un individ la altul. Ereditatea se referă la
elementele care sunt transmise de la antecesori la succesori sub
forma codului genetic. Ea oferă mai degrabă predispoziții și
potențialități. Aceste potențialități pe care ereditatea ni le
oferă pot rămâne în fază de latență pe parcursul vieții în

lipsa unui factor activator sau se pot manifesta efectiv. Într-o
măsură însemnată, ereditatea antrenează și aptitudinile, un
rol important în acest caz îi revine și factorului activator.
S-au realizat studii asupra moștenirii apitudinilor de-a lungul
generațiilor.De exemplu în familia lui Bach, din 57 de membrii a 5
generații, au apărut 15 compozitori remarcabili. J.S.Bach a avut
20 de copii, dintre care 10 au fost dotați muzical.
MEDIUL:Cosmovici 1998, arată că acțiunea mediului este
multiplă. Directă referindu-se la alimentație și climă, și
indirectă, nivelul de trai, grad de cultură, civilizație. Mediul
este catalogat in mediu intern, intrauterin și extern, fizic și
social. În dezvoltarea simțului muzical și cultivarea lui, un
factor deosebit de important este condiția socioafectivă,
sociocomunicativă, socioculturală, socioprofesională. Mediul în
care trăiește copilul, familia, educația pe care o primește,
cultivarea gusturilor muzicale spre care este canalizat.
În concluzie mediul este principalul factor ce stimulează
potențialul oferi de ereditate, el poate acorda o șansă
dezvoltării cu condiția să nu fie unul ostil, ci unul favorabil.
EDUCAȚIA : Educația are ca scop final, ființa umană
independentă in raport cu propriul său destin, propria sa
personalitate. Educația este activitatea sistematică pe care
adulții o desfășoară asupra copiilor și adolescenților, din
dorința de a-i pregăti penru viață, într-un mediu determinat
spunea Planchard, 1976.
Educația se împarte in trei tipuri:
- Educația formală, cea primită în școală
- Educația informală în care individul primeșe educația în mod
independent, prin experiența de viață, se extinde pe perioada
întregii vieți.

- Educația nonformală se dobândește în afara instituțiilor de
învățământ prin influența mediului familial, al anurajului,
și vizează atât copiii, cât și adulții.
În studierea, aprofundarea si cultivarea cântului vocal sunt
importante toate formele de educație.

2. ROLUL PROFESORULUI MANAGER ÎN DESCOPERIREA TALENTULUI ELEVILOR
Școala, cea mai mare instituție națională, menită să
instuiască și să educe generațiile succesive, nu poate exista
fără cadre didactice cu o largă deschidere culturală, fără
profesori competenți, stăpâniți de harul și pasiunea dăruirii,
puse-n slujba culturii si civilizației.
Profesorii trebuie să fie conștienți că activitatea
educativă e grea și dificilă, dar nobilă și că rezultatele ei
nu apar imediat, ci în timp, și de aceea este nevoie de răbdare
și încredere în forța educației. Oricât de bun ar fi
specialistul în domeniul său, dacă nu este dublat de omul de
cultură cu anumite calități didactice, nu va avea putere de
convingere, și nici nu va beneficia de audiență. Familia,
școala, instituțiile extracurriculare sunt cei mai importanți
factori în ordinea implicării în actul educațional. Fiecare om
este în anumie contexte, un educator, însă profesorul este un
educator de profesie, care se cultivă, se formează și formează
prin competența sa, promoții întregi de elevi. În societatea
actuală, menirea cadrului didactic este să îndeplinească
calitățile unui bun manager la nivelul clasei, a grupei pe care o
are în răspundere.
Managerul este un om care își asumă răspunderea orientării
obiectivelor unei unități, în vederea obținerii celor mai bune
rezultatea cu putință. Îndeplinirea cu succes a sarcinilor

manageriale înseamnă o serie de cunoștințe indispensabile, un
simț specific al răspunderii, o funcție obiectivă determinată,
menită să îndeplinească anumite sarcini, într-un mediu specific
de cultură și de civilizație.
Definind profesia ca o vocație în vederea căreia s-au acumulat
cunoștințe, există aptitudini și atitudini folosite pentru a
sfătui și îndruma pe ceilalți. Emil Mihuleac spune ca
managmentul este o profesie, pentru că necesită o pregătire și
constă în obținerea unor rezultate prin eforturile unui colectiv
și prin perfecționarea profesională a membrilor acestuia.
Dascălul prin trecerea de la răspundere la responsabilitate,
conturează autentica datorie a profesiei didactice, aceea care
oferă libertatea responsabilității, mai ales în cadrul
permisiunilor nonobligatorii. Aceste acțiuni permise, dar care nu
sunt obligatorii, rămân la libera alegere a fiecărui cadru
didactic

Învăţământ liceal

EXPRIMAREA SENTIMENTELOR PRIN CUVÂNT ȘI CULOARE

Nedelcu Ionela
Liceul Tehnologic Silvic Dr. Nicolae Rucareanu, Brasov, Brasov

Articolul cuprinde analiza unor activități școlare și extrașcolare interdisciplinare.

EXPRIMAREA SENTIMENTELOR PRIN CUVÂNT ȘI CULOARE

Prof. Nedelcu Ionela

Creativitatea este o formă de exprimare a sensibilității prin
versuri, culoare, muzică. Talentul o susține. Frumusețile naturii
în toate formele, culorile, sunetele, sunt tot atâtea modalități

de transmitere a sentimentelor, ideilor, trăirilor. Tinerii
artiști ai Liceului Tehnologic Silvic își transpun dragostea
față de albul cristalin și magic al iernii, față de bogăția
și multitudinea de culori a toamnei în poezie și culoare și
creion. Organizarea diferitelor activități artistice cu tematică
variată este un prilej de bucurie atât pentru copiii care le
organizează, cât și pentru toți elevii care le admiră și se
bucură de vraja lor. Două teme preferate au fost abordate în
cadrul activităților literar-artistice: toamna și iarna.
Pasteluri în versuri și în culoare ne-au încântat privirile
prin lucrări finalizate în minunate expoziții: Toamna creativă,
Toamna prin ochi de copil, Magia iernii. În creații artistice,
literare – în proză și în versuri, în picturi și desene în
creion, elevii liceului nostru au surprins cu măiestrie
frumusețile și bogățiile toamnei, magia hibernală a iernii.
Lucrările realizate în proiectul de activitate extrașcolară
Toamna creativă din anul școlar 2022 – 2023 au fost expuse, prin
contribuția d-nei Alexa Roxana și în Mediateca Bibliotecii
Județene Brașov.

TOAMNA,

de Radu Scorțaru – clasa a XI-a A

Cu raze calde de lumină
S-a coborât peste hotar
Regina blândă și senină
Ce ne aduce roade-n dar.

Cu părul roșu-nflăcărat
Și ochii ei de căprioară,
Căldura verii a alungat
Cu vântul ce-o-nsoțește iară.

Mantia ei cea aurie
Scaldă munții în culori
De suflarea ei cea vie
Parcă-ți vine să și zbori.

Codrul mândru i se-nchină,
Așezând covor de-aramă
Ea, trecând ca o străină,
Își scutură-a ei năframă.

Dar cine-i această ființă
Ce stăpânește totul în jur?
Face tot după voință
Și e fără de cusur.

Este toamna cea vicleană
Moartea-n straie colorate
Parc-ar fi o Sânziană.

Împrejurul ei pier toate

Lasă gerul peste lunci
Totul se usucă-n cale
Nu mai e zâna de atunci
Ce aducea culori în vale.

Transformată-n vrăjitoare,
Ucide tot ce e frumos,
De ce s-a schimbat ea oare?
Și la ce-i e de folos ?

Lăsând totul în ruină,
Pleacă-n zări nepăsătoare!
Fără de-a simți vreo vină
Întreaga natură moare.

IARNA ,

de Radu Scorțaru – clasa a XI-a A

Peste codrii cei golasi,
Vântul nesfârșit tot bate.
Vin grăbiți opt iepurași,
Ce trag o caleașcă-n spate.

Din trăsura zburătoare
Iese mândră o crăiasă.
Cu o rochie sclipitoare,
E a gerului mireasă.

Mantia ei de catifea,
Cade peste munți și văi.
Îmbrăcând totul în nea,
Merge pe-ale sale căi.

Cu suflarea ei cea rece,
Îngheață râuri și izvoare,
Pe oriune tu vei trece,
Vei simți a ei răcoare.

Fulgii albi, ce-i cad din păr,
Învelesc brazii-n beteală.
Cu zăpada ca de zahăr -

A pădurii căptușeală.

Ea țese pe la ferestre,
Ghirlande fine de cristal,
Lucind în culori albastre,
Dau un aer glacial.

Țări, hotare împodobește
Și se-nvârte-n jurul lor
, Este iarna ce iubește
Frigul și colinde-n cor.

Învăţământ liceal

Pregătirea pentru examen

Felicia Tincu
Colegiul National "Radu Negru" Fagaras, Brasov, Fagaras

Pregătirea examenului de bacalaureat necesită un cumul de factori
care trebuie implicați, pentru reușită.

COLEGIUL NAȚIONAL ”RADU NEGRU”, FĂGĂRAȘ

Consilierea Grupului Școlar

Proiect de activitate de consiliere
Definirea problemei
- Elevii susțin că se tem de nereușita examenului de bacalaureat
/ examenelor, deoarece timpul pare prea scurt pentru pregătirea
examenului, temele sunt numeroase și complicate, iar explicațiile
primite din partea profesorilor sunt puține și nu sunt par a fi pe

înțelesul lor.

Factorii care determină
– Incapacitate de prioritizare a sarcinilor, neștiind cum să
acorde prioritate materiilor mai importante și care necesită o
atenție deosebită.
- Incapacitate de gestionare a timpului, care pare că trece foarte
repede și este insuficient pentru a putea rezolva tot ceea ce au de
lucru; elevii nu știu să-și programeze activitățile în așa
fel încât timpul să ajungă inclusiv pentru recreere (foarte
importantă în reușita la exemen)

Factorii care mențin
– Indolența din partea elevilor care nu acordă importanță
examenului încă de la începutul anului școlar (cel puțin) ,
precum și permisivitatea din partea familiei, prietenilor,
colegilor sau chiar a unor profesori, care iî încurajează pe
elevi, prin diferite intermediul ”sfaturilor” că nu trebuie să
se îngijoreze cu privire la examen, deoarece trece foarte ușor
și au timp să învețe mai târziu, eventual spre finalul anului
școlar.

Factorii care reactivează
– Lipsa unor măsuri: lipsa temelor din partea profesorilor sau
necorectarea acestora; lipsa implicării familiei în parcursul
educațional al elevului

Proiect de activitate de consiliere

Data: 15.05.2024
Profesor: Tincu Felicia
Disciplina: Consiliere și orientare școlară
Clasa:a XII-a E
Tema: Pregătirea pentru examen
Competențe generale: 3. Utilizarea adecvată a informațiilor, în
propria activitate, pentru obținerea succesului
Competențe specifice: 3.2 Exersarea abilităților de învățare
critică, creativă și eficientă, în vederea obținerii reușitei
personale și profesionale
3.3 Explicarea necesității
și avantajelor învățării permanente
Obiective operaționale:
• Cognitive
Oc 1 – să identifice patru factori care pot contribui la reușita
examenului din filmul prezentat
Oc 2 - să descrie din experiența proprie două situații în care
a reușit să ducă la bun sfârșit temele
Oc 3 – să completeze cu informațiile corecte fișa primită
• Psiho-motorii
Opm1- să se îndrepte spre grupa corespunzătoare
Opm2 – să se încadreze în spațiul dat pe fișă
Opm3 – să extragă un singur jeton
• Socio-afective

Osa1 – să manifeste toleranță și responsabilitate în cadrul
grupului
Osa2 – să se implice activ în rezolvarea sarcinilor primite
Osa3 – să colaboreze eficient cu membrii echipei

Metode:conversația, explicația, demonstrația, jocul didactic,
prelegerea, filmul didactic
Mijloace didactice: planșa cu regulile grupului, jetoane cu
activități, fișe, creioane colorate, videoproiector, laptop
Forma de organizare: frontal, grupe
Durata: 50'
Bibliografie:
*Programa școlară pentru arie curriculară ”Consiliere și
orientare”- clasele IX-XII, anexă la OMEC nr. 5287/ 09.10.2006
*Băban, A.; Petrovai, D.; Lemeni, G.; ”Consiliere educațională-
ghid metodologic pentru orele de dirigenție și consiliere” BCU
Cluj-Napoca
*
https://www.ted.com/talks/richard_st_john_8_secrets_of_success#t-876

*
https://www.digitalgift.ro/decor-educational/sticker-perete-regulile-clasei-284.html

Nr. crt. Etapele lecției Obiective operaționale Elemente
esențiale de conținut Strategii didactice Durata
Metode Mijloace Forma de organizare
1. Moment organizatoric
Se asigură condițiile necesare desfășurării activității

Conversația

Frontală

2'
2. Exerciţii de încălzire (spargere a gheții) Opm 2
Cere elevilor să împărtășească cu ceilalți colegi felul
în care se simt în acea zi, cu ajutorul unui emoji (pe care sa-l
creioneze pe o foaie de hârtie) și să precizeze motivul.

Explicația
Jocul
”Cum te simți azi?”
Foi de hârtie

Frontală

5'
3. Stabilirea regulilor grupului Osa 2
Se reamintesc regulile grupului afișate pe ușa clasei.
Conversația Planșă cu regulile grupului Anexa 1 Frontală 2'
4. Împărţirea clasei în grupuri mici Osa 2
Opm 3
Opm 1

Cere elevilor să aleagă de pe catedră un jeton și să se
îndrepte spre grupa care are tema respectivă (calendar-cărți,
ceas, munte)

Conversația
Explicația
Jetoane cu activitățile grupelor
Anexa 2

Frontală

3'
5. Activitatea în grupuri mici Oc 1
Oc 2
Oc 3
Opm 2
Osa 1
Osa 2
Osa 3
https://www.ted.com/talks/richard_st_john_8_secrets_of_success#t-876

Elevii sunt atenți la filmul prezentat și își notează în
fișele primite noțiunile care li se par că au legătură cu
situația/ grupa în care se află, pentru ca pe parcursul orei să
completeze cu alte informații relevante.
Fiecare grup lucrează conform sarcinilor menționate pentru
fiecare grupă și realizează un poster cu rezultatele

activității (fiecare grupă va trebui să completeze pe fișa
primită, în 20 ', modalități de planificare a învățării, de
gestionare a timpului, și de odihnă/ relaxare).
Înainte ca fiecare reprezentant al grupelor sa prezinte
rezultatul activității, fiecare elev este rugat să prezinte două
situații în care a reușit să ducă la bun sfârșit temele.
Filmul
Exercițiul Explicația
Conversația
Demonstrația

Fișe (anexele 3,4,5)
Creioane colorate
Laptop
Videoproiector
Pe grupe 20'
6. Prezentarea rezultatelor activităţii grupului Oc 1
Oc 3
Osa 2
Fiecare reprezentant al grupului prezintă rezultatul muncii
și lipește fișa completată în cadranul corespunzător (cel
care are simbolul de pe jeton).
Conversația
Explicația Cadranul final cu elementele fiecărei grupe Frontal
10'
7. Sumarizarea Oc 1
Profesorul face o sinteză a elementelor prezentate de fiecare
grupă în parte, aducând clarificări/completări.
Prelegerea

Conversația - Frontal 5'
8. Evaluarea activităţii de către participanţi Osa 1
Fiecare elev să precizeze cum s-a simțit la activitate.
Conversația Post-it Individual 3'

Interes general

Strategii pentru dezvoltarea abilității de citire

Emoke Nyeste

Dezvoltarea abilităților de înțelegere a unui text citit este o provocare din ce în ce mai dificilă pentru profesori, dar din fericire există multe teorii și exerciții care încearcă să ajute munca dascălilor.

Potrivit editorilor „Daily Reading Comprehension, Grade 6+”
(Marilyn Evans și James Spears, Evan-Moor Educational Publishers,
2010), cele mai importante strategii care ar trebui accentuate
pentru a facilita înțelegerea unui text citit sunt: realizarea de
conexiuni (making connections), vizualizare (visualization),
organizare (organization), determinarea informaţiilor importante
(determining important information), formularea întrebărilor
(asking questions), monitorizarea înțelegerii (monitoring

comprehension).
Realizarea de conexiuni înseamnă că elevii fac conexiuni cu
textul pentru a le ajuta la înțelegere. Se pot face conexiuni cu
experiențele personale sau cu lucruri pe care elevii le-au văzut,
citit sau învățat deja. Acestea ar spori înțelegerea de către
elevi a situației, a detaliilor sau a sentimentelor implicate în
ceea ce citesc, pentru a vedea conexiunile dintre text și ei
înșiși și lumea din jurul lor. Dar, în același timp, cititorii
trebuie să rămână concentrați pe text și să nu fie distrași
de conexiunile pe care le fac.
La început percepem lumea din jurul nostru doar prin simțurile
noastre. Experiențele senzoriale sunt un aspect semnificativ al
cunoștințelor noastre de bază. Prin vizualizare, elevii creează
„imagini mentale” despre ceea ce citesc. Ei transformă ceea ce
citesc în imagini, într-un fel de „film” care se derulează
în mintea lor (Evans, Spears, 2010, p.22) Pentru a face acest
lucru, cititorii acordă atenție cuvintelor importante, cum ar fi
cuvintele descriptive sau senzoriale, cuvintele care reprezintă
substantive fizice sau concrete, verbe specifice de acțiune și
adjective puternice. Ei învață să caute un limbaj viu atunci
când vizualizează în timp ce citesc.
Organizarea înseamnă că elevii învață să găsească modelul
organizatoric al unui text. Privind modul în care este organizat
textul, elevii pot anticipa ce informații vor apărea mai târziu
în text pentru a înțelege și a se concentra asupra ideilor
importante sau a mesajului central. Ei își pot face o idee mai
bună despre intenția autorului. Textele sunt adesea organizate
secvențial, în jurul ideilor și detaliilor principale, în
funcție de cauze și efecte, sau prin comparație și contrast.
Scriitorii își organizează poveștile în multe feluri. Nu toate

pasajele organizate pe secvențe merg de la primul la ultimul. Unii
scriitori încep de la sfârșitul unei povești și apoi prezintă
ce s-a întâmplat înainte. Alții încep cu problema principală
cu care se confruntă un personaj și arată cum este rezolvată.
Înțelegând modul în care este spusă povestea, putem înțelege
ceea ce citim (Evans, Spears, 2010, p.28).
Când determină informații importante cititorii se concentrează
pe găsirea ideilor, evenimentelor sau detaliilor esențiale din
text. Pentru nonficțiune, înseamnă găsirea ideii principale, în
timp ce pentru ficțiune înseamnă înțelegerea punctelor
esențiale ale intrigii, temelor sau acțiunilor personajului. Acest
lucru îi ajută să înțeleagă ceea ce citesc (Evans, Spears,
2010, p.34).
Cititorii buni formulează întrebări înainte, în timpul și
după ce citesc. În acest fel ei rămân implicați și își
verifică înțelegerea. Întrebările puse înainte de a citi
ajută la stabilirea unui scop pentru lectura aleasă. Aceste
întrebări le pot ghida. Formularea întrebărilor în timpul
lecturii, și chiar și după citirea acesteia, este o modalitate de
a verifica înțelegerea. Aceste întrebări clarificatoare
situează cititorul în poveste sau într-un text informațional și
sunt ajutoare de bază (Moreillon, 2007, p.61).
Când elevii își monitorizează înțelegerea, ei acordă atenție
propriului proces de citire și verifică cât de bine înțeleg
textul, identificând obstacolele, după care pot folosi anumite
strategii pentru a depăși dificultatea. Activitățile care pot
ajuta în astfel de situații includ parafrazarea, vizualizarea,
recitirea, căutarea ideii principale a fiecărui paragraf (Evans,
Spears, 2010, p.10).
Dar cum poate fi măsurată eficiența strategiilor într-o manieră

optimă? De exemplu, prin exerciții variate înainte, în timpul
și după citirea lecturii. Manualele oferă, în general, o mare
varietate de astfel de exerciții dintre care aș enumera doar
câteva.
Tipuri de exerciții înainte de citirea textului: a potrivi
cuvintele cu definițiile/sinonimele/antonimele lor, a potrivi
imagini cu fragmente din text, a folosi cuvinte cheie într-un alt
context, a asocia cuvinte, a ghici ce urmează (de exemplu,
profesorul oferă elevilor titlul textului și le cere să facă o
listă cu elementele pe care se așteaptă să le găsească în
text: subiectul, personaje, intriga), a răspunde la întrebări,
carduri de conversație, dialog dirijat, interviuri în pereche,
activităţi de interacţiune, brainstorming, poveste-lanţ,
completarea spaţiilor libere, corectarea greșelilor, rearanjarea
propozițiilor/paragrafelor pentru a alcătui o poveste, enunțuri
adevărat/fals.
Tipuri de exerciții în timpul citirii textului: a completa grile,
tabele, a completa spațiile libere într-un text, a
continua/extinde propoziții, a răspunde la întrebări conform
informațiilor din text, a deduce sensul cuvintelor necunoscute din
context, a prezice continuarea povestirii, a găsi ideea
principală, a corecta greșeli, exerciții cu răspunsuri multiple,
enunțuri adevărat/fals.
Tipuri de exerciții după citirea textului: a scrie rezumatul
textului, a comenta ideea principală/textul, a descrie personajele,
a descrie locurile, a desena scene din poveste, a crea benzi
desenate, a rescrie povestea cu diferite personaje sau evenimente, a
scrie o altă poveste asemănătoare cu cea pe care au citit-o, a
exprima o opinie: dialog între doi cititori despre poveste, a
traduce, joc de rol (role-play), a pune evenimentele în ordinea

corectă, a pune paragrafele în ordinea corectă, a aduna cuvinte
noi, a crea exerciții proprii.
Consider că aplicarea abordărilor teoretice menționate mai sus cu
feedback adecvat îmbunătățește înțelegerea lecturii la toate
vârstele.

Bibliografie:
1. Evans, M., Spears, J. (2010), Daily Reading Comprehension, Grade
6+, Evan-Moor Educational Publishers
2. Moreillon, J. (2007), Collaborative Strategies for Teaching
Reading Comprehension, American Library Association, Chicago
3. Stoller, F. L., Anderson N. J., Grabe W. and Komiyama R. (2013),
Instructional Enhancements to Improve Students’ Reading Abilities.
In English Teaching Forum, 2013/1

Interes general

Învățături pentru urmași

Vasile Tudor
Grup Scolar "Duiliu Zamfirescu" Dragalina , Calarasi, Dragalina

În căutarea identității naționale, una dintre intrările principale în tezaurul românesc de înțelepciune este cea a lui Neagoe Basarab, domn al Țării Românești (1512 -1521) care a ctitorit Mănăstirea Curtea de Argeș.

Vă mărturisesc, stimați colegi, că titlul și motivul scrierii
acestei lucrări au fost inspirate de „Învățăturile lui Neagoe
Basarab către fiul său Teodosie”, opera ilustrului voievod fiind
semnificativă pentru literatura medievală românească și
est-europeană prin dimensiunile religioase, politice, filosofice
și moralizatoare.
Neagoe Basarab s-a născut la 1482, în familia marelui vornic

Pârvu Craiovescu și a soției acestuia, Neaga din Hotărani. Ca
fiu de boieri a avut un statut privilegiat, fiind educat de către
călugărul Macarie de la mănăstirea Bistriţa (din Oltenia),
patriarhul Nifon al Constantinopolului, refugiat la curtea
Craioveştilor, mitropolitul sârb Maxim Brancovič. După moda
vremii, a fost inițiat în teologie, istorie, geografie, filosofie
și câteva limbi străine (greaca, latina, slavona și alte limbi
de circulaţie europeană).
Pentru desăvârșirea educației, a călătorit în Ungaria,
Austria și Constantinopol, iar după revenirea în țară, a
preluat diverse funcții în structurile statale ale Țării
Românești. Astfel, a fost numit postelnic la 28 ianuarie 1501,
mare postelnic (decembrie 1501 - 19 iunie 1509) și mare comis (24
aprilie 1510 - 28 noiembrie 1511).
În anul 1504 s-a căsătorit cu Despina (descendentă din
dinastia de despoţi Brancovič şi din Cantacuzinii bizantini), cu
care a avut șase copii: Ion, Petru și Anghelina (toți trei au
murit de mici), Teodosie (1505-1521), Ruxandra (a fost măritată cu
doi domni ai Țării Românești, mai întâi cu Radu de la Afumați
și apoi cu Radu Paisie) și Stanca (a fost soția lui
Ștefăniță, fiul lui Bogdan III cel Orb și domn al Moldovei
între 1517-1527).
A devenit domn al Țării Românești în data de 23 ianurie
1512, după înfrângerea domnitorului Vlad cel Tânăr, fiind
sprijinit de Mehmed Beg, paşa de la Nicopole.
Pentru a căpăta legitimitate în faţa supuşilor şi-a
însuşit supranumele de „Basarab”, intrând astfel, după
opinia lui, în familia domnitoare cu drept de a pretinde tronul.
Domnia lui Neagoe Basarab a fost destul de fructuoasă, fiind
preocupat de dezvoltarea țării prin măsuri eficiente luate în

domeniul comerţului și cel al meșteșugurilor, reorganizarea
armatei şi sprijinirea culturii, efectele benefice fiind
creșterea demografică și a nivelului de trai. A promovat
relații de prietenie cu Ungaria și a stabilit relații diplomatice
cu Veneția și Roma, unul dintre succesele sale fiind medierea
conflictului dintre creștinii ortodocși și catolici.
Neagoe Basarab a continuat politica inițiată de Ștefan cel
Mare pentru oprirea expansiunii turcești, prin realizarea unei
alianțe cu Ștefan al IV-lea al Moldovei (Ștefăniță Vodă),
care au trimis în 1519 un ambasador la Vatican pentru a face
cunoscut că „Basarab și aleșii săi, fiii Theodosie și Petru
și urmașii săi și Ștefan și fiii săi” promiteau că vor
participa alături de ceilalți principi creștini și de papă la
„sfânta expediție împotriva lui Selim, tiranul turcilor”.
Din păcate, încercările sale nu au fost încununate de succes,
Țara Românească rămânând vasală Imperiului Otoman.
Neagoe Basarab s-a stins din viață pe data de 15 septembrie 1521
(la vârsta de 39 de ani, după o lungă şi grea suferinţă, fiind
înmormântat în gropniţa domnească de la Curtea de Argeş,
ctitoria sa.
Pe piatra de mormânt stă scris următorul mesaj: „A răposat
robul lui Dumnezeu Io Neagoe Voievod şi Domn a toată Ţara
Românească şi a părţilor dunărene, în luna lui Septembrie 15
zile, anul 7029 (1521), crugul soarelui 26, crugul lunii 15, temelia
18. A domnit 9 ani şi jumătate. Şi rog pe cei ce Dumnezeu îi va
îngădui să vie după noi, să păzească adăpostul acesta mic
şi lăcaşul oaselor mele, ca să fie nestricat”.
Marele domnitor a fost un bun creștin, remarcându-se prin
donații generoase făcute unor mănăstiri ortodoxe (din Țara
Românească, țări din Balcani, Sfântul Munte Athos), Patriarhiei

Ecumenice, lăcașurilor de cult din Ierusalim și de la Muntele
Sinai.
În timpul domniei sale a fost construit complexul monahal de la
Curtea de Argeș, biserica Sfântul Gheorghe şi cea a Mitropoliei
din Târgovişte (capitala de atunci a ţării), au fost
reconstruite mănăstirile Tismana, Cozia şi Snagov, a fost
rezidită școala din Scheii Braşovului, au fost tipărite cărți
religioase, ieromonahul Macarie fiind sprijinit să tipărească
„Tetraevanghelul” de la Târgoviște.
Pentru contribuția sa la dezvoltarea ortodoxismului, a fost
canonizat la 9 iulie 2008, fiind sărbătorit de Biserica Ortodoxă
Română la 26 septembrie.
Neagoe Basarab a fost considerat „Marc Aureliu al Ţării
Româneşti, principe, artist şi filosof” (B. P. Hasdeu) sau
„domn cu apucături împărăteşti” (Nicolae Iorga), iar
mitropolitul Antonie Plămădeală a afirmat: „Prin Curtea de
Argeş şi prin Învăţăturile către fiul său Teodosie, Neagoe,
voievod Basarab, şi-a câştigat un loc veşnic viu în istoria,
cultura, civilizaţia şi conştiinţa românilor”.
Lucrarea „Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său
Teodosie” a fost scrisă între 1517 și 1521, în limba slavonă,
fiind compusă din două părți, mai precis, una pilduitoare,
bazată pe întâmplări biblice, iar cea de-a doua este prezentată
sub forma sfaturilor către Teodosie, conținând informații utile
despre administrație, politică și conduită morală a unui
tânăr voievod.
Neagoe prezintă fiului său, dar și celorlalți urmași
la tron, un model ideal de domnitor, care să cârmuiască drept și
cu frica lui Dumnezeu, în bună înțelegere cu supușii și
boierimea. Se presupune că, pe la jumătatea veacului al XVII-lea,

această lucrare - deosebită ca stil, spirit și conținut - a fost
tradusă în limba română de către Udriște Năsturel, existând
chiar și o copie datată din anul 1654. Pentru posteritate,
lucrarea este un document important despre strălucita domnie a lui
Neagoe Basarab, despre personalitatea acestui domnitor cu înalte
calități sufletești, despre mediul moral și cultural al epocii.
Evlavia domnitorului muntean rezultă încă de la începutul
lucrării: „Iubitu mieu fiiu, mai nainte de toate să cade să
cinsteşti şi să lauzi neîncetat pre Dumnezeu cel mare şi bun
şi milostiv şi Ziditorul nostru cel înţelept, şi zioa şi
noaptea şi în tot ceasul şi în tot locul.”
În anul când a murit Neagoe Basarab, fiul său Teodosie a urmat
la tron la vârsta de 16 ani, rămânând sub tutela mamei sale și
a marelui ban al Olteniei, Preda Craiovescu. A rămas pe tron, doar
un an, până în 1522, fiind înlăturat de boierii care l-au ales
domnitor pe Radu de la Afumați. Teodosie a murit la
Constantinopol, unde trăia ca refugiat alături de mama sa.
Mănăstirea Curtea de Argeș are hramul “Adormirea Maicii
Domnului“ și reprezintă unul dintre cele mai celebre monumente
arhitectonice medievale din Ţara Românească și cel mai important
loc de pelerinaj și rugăciune din județul Argeș.
Lăcașul ortodox a fost construit de Neagoe Basarab în perioada
1515- 1517 pe locul unei vechi mitropolii, pictura interioară
fiind realizată de zugravul Dobromir, care a finalizat-o în anul
1526, în timpul domniei lui Radu de la Afumați.
Biserica mănăstirii a fost restaurată succesiv în timpul
domnitorului Matei Basarab (1632-1654), al domnitorului Șerban
Cantacuzino (1678-1688) și al Regelui Carol I(1866-1914). În anul
1793, Mănăstirea Curtea de Argeș a devenit reședința
Episcopiei Argeșului.

În perioada 1875-1886, biserica Mănăstirii Curtea de Argeș a
fost refăcută în forma de astăzi, după planurile arhitectului
francez André Lecomte du Noüy, angajat de către Regele Carol I.
Mănăstirea Curtea de Argeş a fost necropolă domnească, iar
apoi necropolă regală, aici fiind mormintele principalilor
ctitori (Neagoe Basarab, Doamna Despina - soţia lui Neagoe Basarab,
Doamnei Stana - fiica lui Neagoe Basarab şi soţia lui
Ştefăniţă Vodă al Moldovei) și al regilor României (Regele
Carol I şi Regina Elisabeta, Regele Ferdinand şi Regina Maria,
Regele Mihai I și Regina Ana).
În cadrul Mănăstirii Curtea de Argeș a funcționat, cu mici
întreruperi, timp de peste 100 de ani, Seminarul teologic “Neagoe
Vodă”, continuat apoi de Seminarul Teologic Special pentru
Transilvania până în anul 1977.
Din punct de vedere arhitectural, biserica este alcătuită
dintr-un pronaos larg, contopit cu naosul, unde se află cei 12
stâlpi interiori (simbolizându-i pe cei 12 apostoli) care susțin
o turlă pe mijloc și două turnulețe laterale. În fața
intrării se află un agheasmatar deschis a cărui cupolă se
sprijină pe patru coloane din marmură, împodobite cu desene.
În apropierea mănăstirii se află fântâna meșterului Manole,
constructorul legendar al ctitoriei lui Neagoe Basarab și eroul
baladei “Monastirea Argeșului”, în care se afirmă că acesta
și-a zidit soția de vie în zidurile bisericii, pentru a putea
ridica acest magnific edificiu.
Pe lângă „Miorița”, un alt mit esențial al
literaturii populare românești este „Legenda Meșterului
Manole” (Legenda Mănăstirii Argeșului), care este cunoscut în
trei variante - culese și prelucrate de Vasile Alecsandri, Tudor
Pamfile și Gheorghe Dem Teodorescu.

De menționat că obiceiul „Jertfei zidirii” este întâlnit
și la alte popoare din arealul european, îndeosebi la popoarele
scandinave și la cele baltice, la popoarele din Peninsula Iberică
și din Peninsula Balcanică.
Un reper religios important pentru români se referă la Sfânta
Filofteia - ale cărei moaște se află la Mănăstirea Curtea de
Argeș.
Sfânta Muceniță Filofteia (în greacă “iubitoare de
Dumnezeu”) este considerată ocrotitoarea Țării Românești,
precum și protectoarea copiilor, a băieților și a fetelor care
vor să se căsătorească, fiind sărbătorită în fiecare an de
credincioși pe 7 decembrie.
S-a născut într-o familie de țărani, care au trăit la
începutul secolului al XIII-lea în apropiere de orașul Târnovo
(Bulgaria). După ce mama sfintei a murit, tatăl său s-a
recăsătorit cu o femeie rea, care a chinuit-o pe micuța
Filofteia, fiind certată și bătută chiar și atunci când
săvârșea fapte bune.
La vârsta de 12 ani a fost trimisă să ducă mâncare tatălui
său, care se ocupa cu munca la câmp, însă, din milă pentru
săraci, a dăruit-o acestora pe drum. Furios, tatăl său și-a
ieșit din minți, a uitat de dragostea părintească și a aruncat
spre copilă cu un topor, provocându-i o rană gravă la picior,
care i-a adus moartea.
Înspăimântat că și-a ucis fiica și văzând că trupul
acesteia a căpătat o strălucire cerească, nesăbuitul tată a
mers la arhiepiscop și la conducătorii cetății, cărora le-a
spus tot ce s-a întâmplat. Când au venit să mute în cetate
trupul strălucitor al copilei, au constatat cu uimire că este
foarte greu și nu pot să-l ridice nici măcar atunci când au

început să se roage cu stăruință lui Dumnezeu.
Trupul Sfintei Filofteia a devenit mai ușor numai după ce a fost
pomenit numele Bisericii Domnești din Târgul Argeșului, fapt
pentru care cei prezenți au trimis o scrisoare domnitorului Radu
Vodă, cel care a construit sfânta biserică. Acesta a plecat cu
mult alai și a adus moaștele Sfintei Filofteia la Biserica
Domnească, unde au stat până la zidirea de către Neagoe Basarab
a Mănăstirii Curtea de Argeș, noul lăcaș sfânt în care au
fost mutate.
Documentele istorice arată însă că sfintele moaște au rămas
inițial la Târnovo, fiind aduse în Țara Românească după anul
1393, când țaratul bulgar de la Târnovo a fost ocupat de către
turci, fiind dăruite domnitorului Mircea cel Bătrân (1386 -
1418), care le-a pus în biserica domnească Sfântul Nicolae de la
Curtea de Argeș, ctitorie a domnitorului Basarab I Întemeietorul
și Nicolae Alexandru (fiul său). În acest lăcaș sfânt au
rămas până în anul 1893, când au fost mutate în biserica
Sfântul Gheorghe, apoi în biserica Adormirea Maicii
Domnului-Olari. În timpul Primului Război Mondial au fost duse
în paraclisul Mănăstirii Antim din București, apoi au revenit la
Curtea de Argeș și au fost depuse în marea biserică ctitorită
de Neagoe Vodă Basarab.
În fiecare an, la 7 decembrie, moaștele Sfintei Filofteia sunt
scoase afară din Paraclisul Mănăstirii Curtea de Argeș, fiind
puse într-un pavilion special amenajat în fața bisericii
mănăstirii, pentru a da credincioșilor, care se adună în număr
mare la prăznuirea ei, posibilitatea să li se poată închina.
Cei interesați de conținutul integral al lucrării
„Învățături pentru urmași” pot accesa
https://www.academia.edu/114332511/Invataturi_pentru_urmasi

Surse de informare
1. Chihaia Pavel, De la "Negru Vodă" la Neagoe Basarab.
Interferențe literar-artistice în cultura românească a evului de
mijloc, Editura Academiei, București, 1979
2. Viețile Sfinților, Editura Episcopiei Romanului și Hușilor +
Editura Episcopiei Romanului, 1991-1998
3. https://ro.wikipedia.org/wiki/Neagoe_Basarab
4. https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Neagoe_Basarab

Interes general

Medii virtuale de învăţare

eni szasz
Colegiul National "Andrei Muresanu" Dej, Cluj, Dej

În ultimii ani, educaţia digitală a devenit o necesitate tot mai
mare atât pentru profesori, cât şi pentru elevi, cu atât mai
mult cu cât am fost nevoiţi să ne adaptăm cerinţelor actuale.

În acest sens, pentru o eficientizare mai bună a procesului
instructive educative, s-a recurs la utilizarea a numeroase
platforme educationale, agreate de Ministerul Educaţiei.
Fiecare cadru didactic a fost nevoit să se adapteze din mers,
fără cunoştinţe prealabile, să -şi creeze propriile resurse
educaţionale, propriile instrumente necesare în procesul de
predare-învăţare-evaluare.
WebQuest este o strategie didactică care îşi propune să ghideze
procesul de învăţare al elevilor pas cu pas, utilizând resursele

World Wide Web.
Ideea de bază de la care s-a pornit a fost utilizarea resurselor
informaţionale, cultural-educa-ţionale ale internetului prin
intermediul unor obiective clare : elevii să înveţe cum să
selecteze şi să utilizeze informaţii din surse diverse si să-şi
dezvolte abilitatea de a gândi critic.
Există cel puţin două nivele distincte la care se poate realiza
un Webquest:
1. Webquest-ul de scurtă durată:
Scopul unui astfel de proiect Webquest este achiziţia şi
integrarea de cunoştinţe. La sfârşitul unei perioade scurte de
timp, elevul va fi acumulat o cantitate importantă de noi
informaţii şi va fi procedat la înţelegerea lor în profunzime.
Un Webquest de scurtă durată va fi rezolvat în una până la trei
ore de curs.
2. Webquest-ul de lungă durată
Scopul unui Webquest de lungă durată vizează ceea ce Marzano
numeşte : extinderea şi structurarea cunoştinţelor”. După
parcurgerea unui Webquest de lungă durată, elevul va fi procesat
în profunzime informaţia accesată,prelucrând-o şi
transformând-o într-o anumită măsură, şi va demonstra
cunoaşterea unui material prin crearea unui produs pentru care
aşteaptă o reacţie din partea celorlalţi online sau offline.
Un Webquest de lungă durată se va desfăşura în mod normal cu o
clasă,pe o perioadă de timp cuprinsă între o săptămână şi o
lună.
Indiferent de durata sa ( pe termen scurt sau lung), un Webquest
trebuie să fie creat astfel încât să organizeze timpul de
învăţare al elevilor cât mai bine posibil. Trebuie să fie
eficient şi să precizeze în mod clar scopul pentru care a fost

creat.” Webquets sunt proiectate pentru a utiliza timpul de studiu
bine, pentru a se concentra pe utilizarea de informaţii, mai
degrabă decât pe căutarea lor, şi pentru menţinerea
cursanţilor la nivelurile de analiză, sinteză şi
evaluare”(Bernie Dodge)
Prin urmare, profesorul trebuie să organizeze riguros sarcinile,
paşii care trebuie făcuţi şi, cel mai important, să aleagă şi
să recomande elevilor acele site-uri de unde pot lua cele mai bune
informaţii.
Cu cât site-urile sunt mai numeroase şi oferă o gamă mai largă
de in formaţii, cu atât elevul are posibilitatea de a şti mai
multe şi de a întocmi un produs final interesant.
Webques-urile sunt de obicei activităţi de grup,
incluzând elemente de motivare a cursanţilor prin includerea unui
scenariu sau a unui joc de rol, putând fi concepute unidisciplinar
sau interdisciplinar.
Dat fiind faptul că descrierea efectivă a instrucţiunilor în
maniera interdisciplinară
este o provocare mai mare decât descrierea unei sarcini de lucru
într-un domeniu particular,creatorii Webquest ar trebui să
înceapă prin a crea proiecte de acest tip.
Exista o “formulă” care trebuie respectată atunci când se
proiectează un WebQuest, în vederea atingerii eficienţei.Aceasta
ar trebui să includă următoarele componente:
1.O introducere, în care să se descrie un context de acţiune şi
să ofere o serie de informaţii de bază
2. O sarcină de lucru (temă) care să fie fezabilă şi
interesantă
3.Un set de surse de informaţii utile pentru rezolvarea sarcinii de
lucru. Sursele de informaţii pot include documente Web, experţi

disponibili prin poşta electronică sau prin conferinţe în timp
real, baze de date disponibile în reţea şi cărţi sau alte
documente accesibile elevilor.Deoarece legăturile către sursele de
informaţii sunt cuprinse în proiect, elevii nu sunt lăsaţi să
navigheze pe web fără un scop anume.
4.O descriere a procesului pe care elevii trebuie să îl urmeze în
realizarea problemei.Procesul trebuie împărţit în paşi atent
descrişi.
5.Anumite repere despre cum trebuie organizată informaţia
obţinută. Acestea pot lua forma întrebărilor de ghidaj sau a
unor indicaţii pentru completarea unor structuri organizatorice.
6.Evaluare –măsoara rezultatele activităţii elevilor
7.O concluzie care încheie investigaţia, aminteşte elevilor
despre ce au învăţat şi îi încurajează pe elevi să
reflecteze asupra beneficiilor aduse de curs şi a rezultatelor pe
care le-au obţinut.
Printre abilităţile de gândire pe care le poate solicita
un WebQuest de lungă durată sunt incluse (după Marzano, 1992):
- Compararea
- Clasificarea
- Inducţia- raţionamentul inductiv
- Deducţia- raţionamentul deductiv
- Analiza erorilor
- Formularea unor argumente, construirea unor dovezi
- Abstractizarea
- Analiza perspectivelor
Sarcina este partea esenţială a unui Webquest. Ea oferă un
scop şi o orientare a activităţii elevului, punând totodată şi
bazele intenţiilor de tip curricular ale promotorului.
Dodge sugerează că sarcinile de lucru ar trebui să formeze trei

grupuri:
1. De intrare- acest domeniu ar trebui să conţină articole,
imagini, ştiri, muzică, rapoarte- date pe care elevii le obţin
direct de pe Web, pentru a le procesa.
2. De prelucrare- transformare a datelor de intrare cu scopul de a
obţine un produs final
3. De ieşire- datele iniţiale sunt transformate în rezultate care
pot fi, de asemenea, punctul de plecare a altor procese de
învăţare.
Mai mult decât atât, sarcini adecvate, conform taxonomiei
WebQuest, ar putea fi:
- sarcini de tip reproducere ( redare)
- sarcini de tip compilare
- sarcini de tip mister
- sarcini jurnalistice
- sarcini de tip design
- sarcini de tip creativ
- sarcini de tip colaborare
- sarcini de tip convingere
- sarcini de tip autocunoaştere
- sarcini de tip analitic
- sarcini de tip gândire
- sarcini de tip ştiinţific
Webquest-urile reprezintă activități de căutare
on-line, gândite de profesori și destinate elevilor sau
studenților, a diverselor informații, precum și filtrarea,
înțelegerea și structurarea acestora astfel încât elevii sau
studenții să ajungă, pe un fir narativ conceput de tutore, la
anumite deprinderi sau învățături în concordanță cu nevoile
acestora.

În principal acestea stimulează utilizarea tehnologiilor noi la
nivelul instituțiilor de învățământ.
La nivel de individ, acestea au rolul de a stimula munca în
echipă, organizarea, rezolvarea diferitelor probleme.
Webquest-urile promovează utilizarea diferitelor resurse
informatice sau electronice eficient prin evaluarea, filtrarea și
selectarea informațiilor pertinente din multitudinea de resurse
disponibile la un click distanță. Astfel, ele pot stimula
dezvoltarea gândirii critice, oferind elevilor sau studenților
instrumentele necesare dezvoltării și evoluției lor personale
într-o lume din ce în ce mai tehnologizată.
Webquest-urile sunt în general concepute pentru a încuraja
participarea activă a cursanților în discuții reale, utile și
de interes.
În concluzie, webquest-urile pot fi instrumente puternice de
învățare, în special în zilele noastre, unde marea majoritate a
instituțiilor de învățământ au trecut foarte rapid de la orele
de clasă clasice la învățământul într-un mediu on-line. Pot
să reprezinte o unealtă puternică a tutorelui pentru a angaja
participanții în dezbateri active, contrar lecțiilor de tip
monolog.
Utilizarea constructivă a diferitelor dispozitive electronice și
folosirea eficace a diferitelor motoare de căutare este esențială
in dezvoltarea personală a fiecărui individ. Practic,
participanții deprind calitățile necesare succesului într-o
comunitate cum ar fi dezvoltarea relațiilor personale, comunicarea
verbală și scrisă, munca eficientă în echipă, stabilirea unui
obiectiv, găsirea de soluții pentru o problemă specifică.
Având în vedere răspândirea și accesibilitatea la
diferitele dispozitive electronice existente, astfel de instrumente

de învățare ar putea fi implementate cu succes în majoritatea
instituțiilor de învățământ.

Bibliografie:
[1] www.etwinning.ro
[2] ISTRATE, O. et al. (2013) Rolul proiectelor educaționale
realizate prin parteneriate școlare internationale. Raport
preliminar eTwinning RO12. București, TEHNE- Centrul pentru Inovare
în Educaţie. Online:
http://www.etwinning.ro/eTw_RO12_raport_preliminar.pdf
[3] www.iTeach.ro
http://edweb.sdsu.edu/courses/edtec596/about_webquests.html
http://webquest.sdsu.edu/

Interes general

SpiralaTraumei în Bullyingul școlar

Marilena Geabau
Şcoala Gimnazială Specială nr.4 Bucureşti, Bucuresti, Bucuresti

Spirala traumei provocate de agresivitate e o coloană care pare fără sfârșit, pentru că fiecare victimă e un potențial agresor care va face alte victime.

Spirala traumei în bullyingul
școlar
Prof. psihopedagog Geabău Marilena,Școala Gimnazială
Specială nr.4 București
Lumea contemporană a sfărâmat matricile bunului
simț în care se creșteau copiii odinioară și care configurau
anume rânduieli pentru buna purtare a părinților față de copii
. Când simțeai de zeci și sute de generații că ,,vei culege

ceea ce semeni,, , te gândeai la consecințele purtării tale și
atunci când semănai un anume comportament față de copiii tâi,
căci oamenii trăiau în case cu familii extinse, câte trei, patru
generații și vedeau câ celui bătrân îi vine rândul să fie
îngrijit de cel pe care l-a îngrijit. Familia e nevoită să se
sincronizeze cu nevoile copilului/copiilor pe care-i are. Ignorarea
copilului ca și bruscarea ori interdicția produc traume care vor
face din copil un viitor agresor. Copilul va traversa o criză de
identitate prin aceste atitudini care vor bulversa esențial
persoana copilului în devenire, ce se va simți constrâns ,
strivit ori aruncat la ,,groapa de gunoi a istoriei.,,
Cei șapte ani de acasă au menirea de a edifica un simț
al tuturor simțurilor-bunul simț ori mai bine zis : ,,Simțul
moral,, (să faci ce se cuvine). Prezența afectivă a părinților
în viața copiilor, care constă în exersarea comunicării pe
principiul empatiei și a stimulării cognitive eficiente, are
efecte benefice asupra stimei de sine, autocontrolului și
echilibrului emoțional . Apariția unui copil în familie
,,dărâmă,, confortul soților și-i proiectează deopotrivă în
trecut și în viitor. Părinții care au crescut în teroare ,
fiind victime ale părinților lor, vor încerca în mod
inconștient să aplice ,,modelul,, pe care l-au văzut în familie
dacă nu s-au eliberat de condiția lor de victimă. Victima
încearcă să se elibereze, răzbunându-se pe alții. Se
realizează deplasarea sau înlocuirea prin proiecție.
Cei care au fost victimele agresiunii părinților, își
vor ,,răzbuna,, statutul, devenind agresori atât cu colegii lor de
școală, muncă, dar și cu propii lor copii. Fiecare experiență
trăită în copilărie își va lăsa amprenta în stilul
comportamental al omului. Spirala traumei provocate de agresivitate

e o coloană care pare fără sfârșit, pentru că fiecare victimă
e un potențial agresor care va face alte victime. Nevoia de putere
a agresorului care se exprimă în nevoia de a domina, umili,
defăima, manipula victimaîși are originea într-o istorie în
care el a fost umilit, defăimat, manipulat, agresat sau ignorat,
deci e expresia unei proiecții în care agresorul caută să se
răzbune, ,,oferind,, ceea ce a primit de la cei de care a depins
și l-au strivit.
Studiile arată că agresorii pot fi și copiii greu educabili, cu
un grad de empathie scăzut, copii care au fost răsfățați până
acolo unde cred că totul le este permis doar lor și copii
ignorați în copilăria mică.
,,Orice individ este determinat la urma urmei de structura sa
internă și modul său de viață.,,Ceea ce –l determină pe
copil să evolueze sau să stagneze este stilul comunicării
familiei cu copilul, comuniunea familiei cu copilul, mediul în
care crește și contagiunea emoțională între familie și copil.
În lucrarea ,,Psihologia Scolarului greu educabil,, , Alfred
Adler a încercat, cu ajutorul „tchnicii psihologiei individuale
comparate", să definească stilul de viaţa al şcolarilor greu
educabili. Autorul argumenta nevoia copiilor cu traume de a
traumatiza pe alții, încă de acum un secol în urmă.
Adler îsi începe lucrarea cu titlul ,,Omul și semenul
său,, acreditând teoria privirii în oglindă a comportamentului
ca reflectare prin imitare a semenilor. Modelele stilului de
viaţă, cum ar fi, de exemplu, liniile de conduită reprezentate de
trăsăturile de caracter, se construiesc întotdeaunaca urmare a
unui îndelung antrenament,în vederea căruia pot fi reactualizate,
atât în conştiinţă, cât şi în inconştient, vestigiile unor
amintiri în general neînţelese. Dar nici asemenea amintiri şi

nici experienţele trăite nu sunt acelea care constituie factorii
determinanţi, ci determinant este tocmai stilul de viată care le-a
dat o formă, le-a orientat si le-a utilizat în felul care îi este
propriu. O descifrare într-o măsură suficientă aacestui proces
permite sesizarea tandemului perfect al forţei motrice a
conştientului şi inconştientului. Iar acordul acestor două
instanţe nu este asigurat decât în cazul în care sfera de
acţiune a stilului de viaţă nu este perturbată.
Adler vorbește despre împortanța modului în care e tratat
de părinți un copil și realizează clasificări ale
comportamentelor sau stilurilor de conduită pornind de la
intervenția părinților-mamei in special în viața
copilului.După autor există trei categorii de copii:suferinzi,
răsfățați și detestați, fiecare având o evoluție specifică
generată de climatul familial
Bullying-ul școlar nu e un gest necugetat
întâmplător ci un scenariu de agresiune a unui actor social
care-și alege victima sau victimele și strategiile prin care să
le domine sau strivească fizic, psiho-afectiv și cognitiv.
Agresivitatea, care devine intenționată în perioada
școlarității, e un semnal de alarmă pentru profilul moral al
agresorului, el încercând să ,,reechilibreze balanța ,, în
pierderile pe care le-a avut în copilărie prin căutarea unei
victime asupra căreia să-și exercite furia și controlul,
umilirea , așa cum le-a suportat el în situația de victimă. El
proiectează conflictul în mintea altora pentru a se elibera.
Bullying-ul diferă de alte forme de agresiune/violență printre
copii prin faptul că este un act intenționat, repetitiv, care
implică un dezechilibru de putere, o afirmare a voinței de putere
a unui copil/adolescent , în fața altor colegi. Agresorul nu

arată doar victimei ci întregii clase cât e de puternic, de
important și de temut. Copiii noștri își formează caracterul
în funcție de ceea ce trăiesc în primii ani de viață.
Escaladarea conflictului – copilul caută parteneri de
solidarizare în agresivitate. Familia și școala au funcții
complementare în educație. Școala construiește educația pe
fundamentul educației primite în familie.
Părinții sunt soarele și umbra copilului lor. De aceea, ei
trebuie să aibă măsură cât și cum se apropie de copilul lor,
să nu-l ardă cu dragostea lor fără măsură, să nu-l orbească
cu întunericul umbrei lor. Și lumina părinților are menirea de
a-i călăuzi pașii cunoașterii copilului și umbra lor are rolul
de a-l proteja de dificultățile vieții și de a-l împrieteni cu
ceilalți nu de a-l ține captiv în imperiul fricii generat de
voința lor de putere.
Bibliografie : Alfred Adler, 1995, ,,Psihologia Scolarului greu
educabil,, Ed.IRI

Interes general

Metoda ciclică reflexivă a lui Gibbs

Elena Irinela Andrei
Scoala Gimnaziala Sarulesti , Buzau, Sarulesti

Această metodă este foarte potrivită pentru etapa de reflecție a unei lecții sau a unei activități de grup, deoarece conduce la metacogniție prin autoevaluarea propriei participări la activitatea de învățare.

Metoda reflexivă a lui Gibbs este o metodă dezvoltată în anul
1988 de către Graham Gibbs care oferă un tipar pe baza căruia
elevii și studenții își pot autoexamina experiențele de
învățare. Modelul este circular, este bine să se facă în scris
și acoperă următoarele 6 etape:
1. Descrierea experienței: aici elevii/ studenții oferă
backgroundul informațional, răspunzând, într-un mod relevant, la
întrebările „Ce s-a întâmplat?”; „De ce s-a

întâmplat?”; „Care au fost persoanele implicate?”; „Ce
sarcini a avut fiecare?”);
2. Sentimentele sau gândurile pe care elevii le-au avut de-a lungul
desfășurării expoerienței de învățare (aici se oferă
răspunsul la întrebări precum: „Cum te-ai simțit în timpul
situației? Dar înainte sau după?”; „Ce gânduri ai avut
raportat la situație?”)
3. Evaluarea muncii depuse, încercând să rămână (elevii/
studenții) pe cât de obiectivi posibil; pentru ca aceștia să
facă un exercițiu de reflectare cât mai bun, ei trebuie să se
concentreze atât pe ceea ce a fost pozitiv în experiența de
învățare, cât și pe ceea ce a fost negativ.
4. Analiza experienței de învățare: în acest moment, subiectul
reflectării atinge diferite puncte care au mers bine sau rău și
se întreabă de ce, extrăgând semnificațiile întâmplărilor
pozitive și negative.
5. Concluziile în legătură cu experiența de învățare: în
acest moment se rezumă activitatea de învățare și se
evidențiază ce schimbări în acțiunile noastre ar putea duce la
îmbunătățirea unei viitoare experiențe de învățare. Aici,
elevii si/sau studenții pot răspunde la întrebări precum: „Ce
am învățat din această situație?”; „Cum ar putea fi
această experiență mai bună pentru tiți cei implicați?”;
„Ce aptitudini trebuie să-mi îmnunătățesc pentru a manevra
situația mai bine data viitoare?”; „Ce altceva aș fi putut
face?”
6. Planul de acțiune – ce vor face elevii/ studenții diferit
sau similar într-o situație viitoare. Întrebări utile pentru a
redacta acest paragraf: „Dacă aș avea ocazia să reparcurg
această situație de învățare, ce aș face diferit?”; „Cum

îmi voi dezvolta aptitudinile de care am nevoie?”; „Cum mă pot
asigura că voi acționa diferit data viitoare?”
Bibliografie:
https://www.ed.ac.uk/reflection/reflectors-toolkit/reflecting-on-experience/gibbs-reflective-cycle

Interes general

Dezvoltarea inteligenței emoționale – premisă a creșterii performanței școlare

Ana Maria Silvia Știrbu
Scoala Gimnaziala Nr. 279, Bucuresti, Bucuresti

Dezvoltarea inteligenței emoționale a elevilor îi ajută să își gestioneze emoțiile, relațiile interpersonale și să facă față stresului. Elevii care au o inteligență emoțională dezvoltată sunt mai motivați.

Programul de educație socio-emoțională poate include diferite
activități și tehnici educaționale, precum jocuri de rol,
exerciții de respirație și relaxare, discuții despre diverse
emoții și soluționarea de probleme sociale.
Aceste abilități socio-emoționale sunt esențiale pentru succesul
elevilor în viața școlară și professională. Ele îi ajută pe
elevi să se adapteze la schimbările din mediu, să comunice în

mod eficient cu ceilalți, să gestioneze stresul și să-și
mențină sănătatea mentală și emoțională.
Prin implementarea acestui program de educație socio-emoțională
în școli, elevii au oportunitatea de a dezvolta abilități
socio-emoționale importante care îi vor ajuta să devină adulți
echilibrați și încrezători în propria persoană.
Este important ca educația să se concentreze nu doar pe aspectele
academice, ci și pe dezvoltarea abilităților socio-emoționale,
deoarece acestea sunt la fel de importante pentru succesul în
viață. Un elev care este capabil să-și gestioneze emoțiile
poate fi mai puternic și mai încrezător în sine, având o
atitudine pozitivă față de învățare și față de provocările
vieții.
Dezvoltarea abilităților socio-emoționale la elevi este
esențială pentru formarea unei personalități echilibrate și
pentru pregătirea lor pentru lumea reală. Atunci când elevii
învață să își gestioneze emotiile cum ar fi furia, frica sau
tristețea și să le exprime în mod adecvat, devin mai rezilienți
și capabili să facă față situațiilor dificile. De asemenea,
învățarea empatiei și capacitatea de a lucra în echipă îi
ajută să devină cetățeni responsabili și să se integreze în
comunitatea lor.
Un alt aspect important al dezvoltării abilităților
socio-emoționale la elevi este dezvoltarea abilităților de
comunicare. Comunicarea eficientă este cheia relațiilor
sănătoase și a succesului în viață, atât pe plan personal,
cât și profesional. Elevii care învață să comunice deschis și
respectuos devin mai capabili să își exprime ideile și să își
rezolve conflictele într-un mod constructiv.
Școala joacă un rol important în dezvoltarea abilităților

socio-emoționale ale elevilor prin intermediul diferitelor
activități și programe educaționale. De exemplu, proiectele de
colaborare în echipă, activitățile extracurriculare și
programele de educație emoțională și socială sunt instrumente
eficiente pentru dezvoltarea acestor abilități. De asemenea,
implicarea părinților și a comunității în aceste eforturi este
crucială pentru a crea un mediu de învățare sănătos și
susținător pentru elevi.
Prin urmare, dezvoltarea inteligenței emoționale ar trebui să fie
o prioritate în sistemul educațional, deoarece ea poate influența
în mod semnificativ performanța școlară a elevilor și succesul
lor în viață. Un elev care are abilitatea de a-și gestiona
emoțiile poate fi mai echilibrat, mai concentrat și mai motivat
să învețe și să se dezvolte pe plan personal și profesional.

Bibliografie
1. Elena Gorghiu - Inteligența emoțională în educație
2. Roxana Delcea - Emoțiile sunt o inteligență
3. Mihai Copilau - Inteligența emoțională în școală: de ce
contează mai mult decât IQ-ul
4. Daniela Dumitrescu - Dezvoltarea inteligenței emoționale în
procesul educațional
5. Laura Dima - Cum să îți dezvolți inteligența emoțională
în școală

Nr. 107/2024

La acest număr au contribuit:
● Silvia-Nicoleta Bolea
● Mihaela Iluța
● Csilla- Ilona Szabo
● Camelia Hoară
● Florina Stoian
● ELISABETA MARIA MINECUTA
● Daniela Stanciu
● Carmina Volanin
● Sica Coman
● OANA-RALUCA RUSAN
● Marinela Burtescu
● OANA BOLOCAN
● Ovidiu-Nicolae MOLDOVAN
● ionela pali
● Nedelcu Ionela
● Felicia Tincu
● Emoke Nyeste
● Vasile Tudor
● eni szasz
● Marilena Geabau
● Elena Irinela Andrei
● Ana Maria Silvia Știrbu

ISSN: 2393 – 0810