Nr. 110/2024

ISSN: 2393 – 0810

Cuprins

Învăţământ preşcolar

● ”URSULEȚII CĂLĂTORI” – PROIECT TRANSFRONTALIER Prof. LAZĂR LILIANA GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT NR. 1 HUȘI, JUD. VASLUI, Liliana Lazăr

● Cum să-ți pregătești copilul pentru grădiniță sau pentru prima zi de școală. 8 moduri jucăușe de a ușura tranziția, Mirabela Calmiciuc (Ivascu)

Învăţământ primar

● Comunicarea, mirela gut

● Realizarea coeziunii în clasa de elevi prin strategii ludice, Alexandra Noje

● Copilărie fără Bullying, Adina Toma

Învăţământ gimnazial

● TREBUINŢELE EDUCATIVE ALE ELEVILOR, Andreia - Elena Briciu

● PROIECT EDUCAȚIONAL „DIN CARTE SPRE DEPARTEˮ, Andreia - Elena Briciu

● Drogurile îngroapă visuri!, lazarescu catalina

● Măsuri de intervenție timpurie pentru prevenirea abandonului școlar, Raluca-Cristina Serban

● Jocuri didactice în ora de matematică, Petrache Melian

● Afecțiunile ochiului: factori de risc, simptome și tratament, Alina-Maria Gal

● Curtea Școlii AltFel - Cum să transformăm un spațiu gol într-un loc de comunitate și educație -, Gál-Iankó Katalin

● Lectura-un pas spre cunoaștere, Luminița Petrea

Învăţământ liceal

● BULLYING-UL ÎN ȘCOALĂ. COMUNITATE SAU ÎN MEDIUL VIRTUAL, Alina Loredana Profir

● Avantajele utilizării platformelor de învățare și a formatului blended-learning în dezvoltarea procesului educațional, Ciuta Maria

● Rolul teatrului în educarea tinerilor, Cecilia Sburlea

Interes general

● Relaţia dintre învăţarea formală – învăţarea nonformală – învăţarea informală și autoeducaţia, Levente Fodor

● Metoda didactică, între tradiţional şi modern, în actul de predare-învaţare, BMA Monica

● STIMULAREA ȘI DEZVOLTAREA CREATIVITĂȚII ELEVILOR, PROFIR ADRIAN

● Probleme de integrare a copiilor cu Cerinţe Educative Speciale, Daniela Urs

● Cyberbullyingul, Elena Irinela Andrei

● ITC IN THE CLASSROOM - VALENCIA, SPANIA, Fumea Dragos

”URSULEȚII CĂLĂTORI” – PROIECT TRANSFRONTALIER Prof. LAZĂR LILIANA GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT NR. 1 HUȘI, JUD. VASLUI

Liliana Lazăr
Gradinita cu program prelungit Nr.1 Husi, Vaslui, Husi

Proiectul transfrontalier ”URSULEȚII CĂLĂTORI” din cadrul
proiectului „EDUCAȚIE ON-LINE FĂRĂ HOTARE” organizat de
Academia de Inovare și Schimbare prin Educație, aprobat prin
Ordinul Ministrului Educaţiei, Culturii și Cercetării din
Republica MOLDOVA este un proiect transfrontalier, în care
Grădinița cu P.P. Nr. 1 Huși este partener cu Grădinița

”Romanița”, sat Varnița, Raionul Anenii Noi, Republica
Moldova.
Prin colaborarea în acest proiect am avut ocazia, fiecare dintre
noi, cadrele didactice implicate să împărtășim idei, practici
sau metode de lucru.Tema principală o constituie PRIETENIA,
”Podul prieteniei între două maluri ale Prutului”, care va
duce nemijlocit la apropierea și cunoașterea sufletească dintre
oameni, îmbogățirea și completarea orizontului de cunoaștere cu
elemente noi din cele două țări surori.
Obiectivul general al proiectului este desfăşurarea unor
activităţi comune între unitățile partenere , în vederea
formării şi dezvoltării unei conduite de deschidere şi
stabilirii unor realaţii bazate pe încredere şi stimă
reciprocă, legarea de prietenii între copii.
Obiective specifice:
- disemnarea unor exemple de bună practică în rândul cadrelor
didactice, copii, părinți;
- implimentarea activităților propuse în cadrul proiectului la
nivelul clasei;
- dezvoltarea unor relații de prietenie și colaborare promovând
învățarea reciprocă și schimbul de experiență;
- împărtățirea de practici și metode interactive de
învățare, idei de prezentare și de susținere a activităților;
- organizarea unor întâlniri online, facilitând socializarea cu
grădiniâa parteneră;
- stabilirea relaţiei de prietenie între copiii implicaţi în
proiect;
- stimularea şi promovarea capacităţilor creatoare ale copiilor
şi cadrelor didactice;
- manifestarea şi descrierea propriilor stări sufleteşti,

motivarea opiniilor;
- stimularea inteligenţei emoţionale şi a creativităţii;
- familiarizarea copiilor cu mediul social din afara grădiniţei;
- dezvoltarea relaţiei de parteneriat între cele două
instituţii.
GRUP ȚINTĂ:
-96 de copii de la Grădinita cu P.P. Nr. 1 Huşi, jud. Vaslui,
România.
-110 de copii de la Grădinița ”Romanița”, sat Varnița,
raionul Anenii Noi, Republica Moldova.
Prima etapă din proiectul ”Ursuleții călători” a fost să
alegem Împreună cu copiii ursuleț de pluș care să fie mascota
Grădiniței noastre. După alegrea ursulețului am stabilit de
comun acord numele ursulețului, respectiv ”Ursulețul Maia”.
În etapa ”salutul virtual al ursuleților” am stabilit o
întâlnire online cu Grădinița ”Romanița” pe platforma
Google Meet și am făcut cunoștință cu ursulețul partener,
ursulețul ”Martinel”
Etapa călătoriei peste Prut. Împreună cu copiii am creat un
colet pentru a merge în vizită Grădinița partener.În colet am
inclus pe ursulețul Maia, albumul de notițe și suveniruri pentru
copiii de la Grădinița Romanița.Când ambii ursuleți au ajuns la
destinație, am organizat cea de-a doua întâlnire on-line.

Am explicat copiilor că ursulețul Maia va călători peste Prut
și va participa la activitățile de la Grădinița
”Romanița”, sat Varnița, Raionul Anenii Noi, Republica Moldova
până în luna mai, după care se va întoarce acasă cu multe,
multe impresii și cunoștințe noi. Împreună cu echipa de proiect
am întocmit un album pentru notițe care va însoți ursulețul în

călătoria peste hotare.
CALENDARUL ACTIVITĂȚILOR DIN CADRUL PROIECTULUI:
1. ”Toamna ruginie in gradinita noastra!” – realizarea unor
colaje cu fructe; servirea unor fructe (mere, nuci); – noiembrie
2. „Deschide ușa, creștine!” –învăţarea unor colinde, a
unor rugăciuni şi a altor texte religioase specifice vârstei
copiilor; cunoaşterea unor tradiţii şi obiceiuri de Crăciun şi
de Anul Nou specifice zonei: Jocul ursului, Steaua, Jocul caprei.-
decembrie
3. .„Bucuriile iernii”- poezii şi cântece despre iarnă;
„Dansul fulgilor de nea” - Ianuarie
4. .„În lumea poveştilor” - vizionarea Teatrului de păpuşi
„Coliba iepuraşului”; redarea conţinutului cu ajutorul
imaginilor şi întrebărilor; învăţăminte din poveste –
februarie
5. .„Mărţişoare pentru cei dragi” - confecţionarea unor
mărţişoare, felicitări sau mici daruri prin diferite tehnici –
martie
6. „Hristos a înviat !” – prezentarea unor obiceiuri şi
tradiţii specifice Sărbătorilor Pascale; decorarea ouălor de
Paşti; confecţionarea unor felictări pentru Paşti, a altor
obiecte decorative – aprilie
Pe parcursul derulării activităților proiectului, ursulețul
Martinel a participat la toate activitățile grupelor din
Grădinița parteneră și a învățat tot ceea ce au făcut
preșcolarii în ziua respectivă. La fiecare activitate cadrul
didactic împreună cu copiii a ajutat ursulețul să-și noteze în
album din ce a studiat în ziua respectivă, ce a fost nou pentru
el, ce impresii a avut, cum s-a distrat, etc. Fiecare activitate
notată în agendă a fost inclusă în vizionarea unei lecții

video din Biblioteca digitală ”Educația on-line”
www.educatieonline.md.
La final de săptămână fiecare grădiniță parteneră a expediat
grupului partener fotografii cu micile aventuri ale ursulețului
pentru a-i ține informați pe parteneri, e-mailuri cu fotografiile
făcute pe parcursul fiecărei săptămâni.
IMPACTUL PROIECTULUI:
1.Pentru copii: implicarea activă în activitățile
extracurriculare și experimentarea emoțiilor pozitive ca urmare a
participării la activitățile culinare alături de educatoare și
părinții lor
2. Pentru cadrele didactice: relații de prietenie și colaborare
promovând învățarea reciprocă și schimbul de experiență și
exemple de bune practici între unitățile partenere;
3. Pentru grădiniță și comunitate: plus valoare și sporirea
prestigiului în comunitate;
-acumularea de experiență pentru a fi valorificată în alte
proiecte educaționale.

Cum să-ți pregătești copilul pentru grădiniță sau pentru prima zi de școală. 8 moduri jucăușe de a ușura tranziția

Mirabela Calmiciuc (Ivascu)
Scoala Gimnaziala Buciumeni, Dambovita, Buciumeni

Începerea grădiniței/școlii este o mare piatră de hotar atât
pentru copilul tău, cât și pentru tine. A învăța să petreci
timp separat poate fi o tranziție dificilă, dar startul
călătoriei de învățare formală este și ea interesantă. Vă
ofer câteva sfaturi care v-ar putea ajuta să faceți să devină
mai ușoară tranziția la grădiniță sau la școală.

1. Vizitați împreună
Dacă puteți, plănuiți să mergeți împreună la noua unitate de
învățământ a copilului dumneavoastră înainte de prima zi.
Jucați-vă împreună pe terenul de joacă și explorați sala de
grupă/de clasă. Astfel, când vor începe în prima zi,
grădinița/școala ar deveni un loc familiar.

2. Fă-ți noi prieteni!
Dacă este posibil, aranjați o întâlnire de joacă cu piticii din
grupa/clasa copilului dumneavoastră. Acest lucru le-ar permite să
se cunoască înainte de debutul activității efective.

3. Jucați împreună “La grădi/La școală” acasă
Folosiți jocul de simulare pentru a ajuta copilul să se
obișnuiască cu ideea de preșcolar / școlar. Luați pe rând să
jucați diferite rutine, cum ar fi ora poveștii, interpretarea
cântecelor și ora somnului. De asemenea, puteți schimba rolurile
și lăsați copilul să fie cadrul didactic. Acest lucru îl va
ajuta să se gândească la școală ca fiind un loc distractiv și
să reducă anxietatea în prima zi.

4. Transformă abilitățile de pregătire într-un joc
Exersați să fixați nasturi și fermoare, să puneți un rucsac
și să atârnați o haină sau o jachetă de un cârlig. Ai putea
transforma, spre exemplu, încălțarea într-un joc - “Vezi cât
de repede poți să o faci!?”.

5. Împărtășește-ți experiența
Spune-i micuțului tău povești despre când ai mers prima oară la

școală, cum te-ai simțit și ce amintiri speciale ai creat. Dacă
aveți, găsiți fotografii din acea perioadă cu dvs. sau cu alți
adulți de încredere pe care copilul îi cunoaște și discutați
despre acestea împreună.

6. Creați o nouă rutină
Începeți să exersați noua oră de culcare și de trezire de care
are nevoie copilul dumneavoastră pentru grădiniță/școală cu
câteva săptămâni înainte de început- alegeți o oră de
culcare care să vă ofere o noapte bună pentru odihnă și o oră
de trezire suficient de devreme, astfel încât niciunul dintre voi
să nu vă grăbiți. dimineaţa. Astfel, ați avea amândoi timp
să vă adaptați. Dacă poți, începi chiar o nouă tradiție de a
alege împreună hainele pentru a doua zi cu o seară înainte și
de a lua micul dejun tot împreună dimineața.

7. Ascultă-ți copilul!
Întreabă-l pe micuțul tău despre sentimentele sale legate de
mersul la școală sau la grădiniță și asigură-l că este
normal să simtă că este entuziasmat, îngrijorat sau orice alte
emoții. A începe ceva nou poate fi înfricoșător și pentru noi,
cei mari, dar poate fi și foarte distractiv! Asigurați-vă copilul
că veți fi acolo să-l preluați la sfârșitul zilei și să
vorbiți deschis despre cum vor arăta acele rutine.

8. Aveți un plan de... rămas bun
Să-ți spui “La revedere!” poate fi dificil atât pentru tine,
cât și pentru copilul tău! Când va veni acel moment, încercați
să realizați o despărțire rapidă și optimistă -
asigurați-vă copilul că vă veți revedea în curând. Puteți

crea chiar și un obicei special. De pildă: fredonați împreună o
melodie cunoscută, plăcută sau inventați ceva, cum ar fi o
strângere de mână cunoscută doar de voi doi.

Comunicarea

mirela gut
Colegiul National "Octavian Goga" Marghita, Bihor, Marghita

Comunicarea

Prof. înv. primar: Gut Mirela
Colegiul Naţional „O. Goga” Marghita

Cum ştim, copiii (foarte) mici nu dispun de multe cuvinte. De
aceea pentru a se dezvălui şi a ne spune ce vor sau ce le trebuie,
ei produc multe limbaje. Aproape toate comportamentele lor sunt
limbaje. J. Salome (2003) le-a grupat în: gestică, transpunere de

fapt, ritualuri, somatizări şi simbolizări.
A. Gestica
Pentru J. Salome (2003), privirea este la copiii (foarte) mici un
limbaj nonverbal de o importanţă extremă. Există şi un limbaj
al zâmbetului. „Zâmbetul deschide porţile către receptare”,
iar „printr-o privire rece, îngheţată, absentă, transmitem
copilului multă violenţă, ostilitate”. Prin respiraţie
transmitem şi ni se transmite „ceva din imensa pulsaţie a
vieţii”. În relaţiile cu copiii, să facem gesturi care
cheamă, care unesc, care duc mai departe şi care amplifică.
B. Transpunerea în fapt – fuga de acasă, bătăile,
furtişagurile, distrugerile, agitaţia motrică, accidentele,
comportamentele agresive. Recomandabil ar fi să ne oferim să
ascultăm copilul, să-i oferim toată atenţia noastră, prezenţa
bine- voitoare şi fermă a unui punct de sprijin, pentru a-i uşura
o posibilă cofruntare, nemulţumire.
C. Ritualurile – reprezintă gesturi repetitive, comportamente.
În timpul acestor ritualuri, copilul îşi exprimă întrebările.
Întrebările copiilor pot să ascundă multe dintre întrebările
şi căutările lor fundamentale.
D. Somatizările - (sau limbajul suferinţelor fizice). Copiii
încearcă să-şi spună conflictele, întrebările, lucrurile
ascunse prin intermediul copilului. J. Salome (2003) consideră
cinci posibile cauze ale somatizărilor:
• conflicte interioare
• decalajul dintre sentimentele imaginate/fictive şi cele reale
• pierderile şi despărţirile
• situaţiile neîncheiate. Vom lăsa copiii să vorbească să
ne spună ce au de spus, ce se întâmplă cu ei, iar dacă nu vor
găsi cuvintele şi momentul potrivit pentru a ni se dezvălui

atunci să fim foarte atenţi la somatizări, copilul încearcă să
spună ceva semnificativ.
• mesajele relaţionale:- mesaje de confirmare, mesaje de
respingere, mesaje de interdicţie, mesaje de decepţie, mesaje de
fidelitate şi reparatorii.
E. Simbolizările - includ jocurile, întrebările şi visele
copiilor. ,,Copiii nu-şi doresc chiar atât de tare să răspundă
la întrebări ci în primul rând să înţelegem ce se află în
spatele întrebării, adevărata problemă care-i preocupă”.
Rolul nostru al adulţilor este acela de a-l asculta pe copil și de
a-i permite o cât mai mare libertate de a spune ce are de spus.
Dacă vom învăţa să cunoaştem mai bine copiii, îi vom
înţelege mai bine. Dacă îi vom înţelege îi vom putea ajuta
să îşi valorifice mai bine potenţialul, îi vom putea învăţa
nu doar „să ştie” ci „să ştie ce să facă cu ceea ce a
învăţat”, îi vom transforma în persoane adaptabile oricărei
situaţii şi mai ales le putem oferi ceva durabil, ceva ce nimeni
nu le va putea lua, ceva ce nu poate fi distrus sau pierdut, ceva
care dacă ai reuşit să-l descoperi, educi şi stăpâneşti,
poate schimba totul în favoarea ta chiar şi în cele mai
dezavantajoase condiţii. Acel ceva este „putere interioară”.
Cel dintâi care a vorbit desluşit despre această comoară
interioară care se află în fiecare din noi a fost Freud.
Pe umerii fiecărui dascăl apasă o responsabilitate imensă.
Fiecare dintre noi ne-am angajat într-un proiect dificil şi
complex, acela de a pregăti generaţiile actuale de copii să facă
faţă provocărilor viitoare despre care nici noi înşine nu ştim
prea multe lucruri.
Ne dorim, ca toți copiii educaţi de noi să crească frumos, să
reuşească în viaţă şi să fie fericiţi. Dacă vor reuşi

acest lucru, am reuşit să oferim copiilor o nouă viaţă. Pentru
a realiza acest lucru trebuie să fim capabili să le oferim
sprijinul necesar. Dar pentru a reuşi, trebuie să cunoaştem
copilul, ceea ce e posibil și prin comunicare.

BIBLIOGRAFIE:
1. Adler, A. – Psihologia şcolarului greu educabil, Edit. Iri,
Bucureşti, 2006.
2. Beliveau, M-C - Necazurile micului şcolar, Edit. House of
Guides, 2002.
3. Cosmovici, A., Iacob, L. - Psihologie Şcolară, Edit. Polirom,
Iaşi, 1998.

Realizarea coeziunii în clasa de elevi prin strategii ludice

Alexandra Noje
Scoala Gimnaziala "Balcescu-Petofi" Satu Mare, Satu Mare, Satu Mare

Johan Huizinga, cunoscut pentru lucrarea sa „Homo Ludens:
Încercare de determinare a elementului ludic al culturii”,
publicată în 1938, explorează conceptul de „homo ludens” sau
„omul jucător”. El susține că jocul este o activitate
fundamentală în cultura umană și că este prezent în diverse
aspecte ale vieții umane, inclusiv în artă, religie și
politică: „Jocul este mai vechi decât cultura, pentru că
noțiunea de cultură, oricât de incomplet ar fi ea definită,

presupune în orice caz o societate omenească, iar animalele nu
l-au așteptat pe om ca să le învețe să se joace. Ba chiar se
poate afirma, fără risc, că civilizația omenească nu a adăugat
nicio caracteristică esențială noțiunii generale. Animalele se
joacă întocmai ca și oamenii. Toate trăsăturile fundamentale
ale jocului sunt prezente și în cel al animalelor. Nu avem decât
să urmărim joaca unor cățeluși, pentru ca să identificăm în
vesela lor zbenguială toate aceste trăsături.”
Jocul reprezintă un factor extrem de important în dezvoltarea
psihică a copilului. Pentru copil, totul este joc: chiar din
primele luni de viaţă el se joacă cu corpul său. Urmează apoi
jocul cu reguli, în care copilul învaţă elementele fundamentale
de socializare, convenţionalitate, acordul, cooperarea şi
competiţia.
Unii dintre noi ne-am confruntat și ne confruntăm cu elevi care
în perioada pandemiei COVID-19 fie nu au frecventat deloc
grădinița, fie au frecventat-o mult prea puțin. Una dintre
consecințele acestei pandemii a fost, după cum știm cu toții,
suspendarea cursurilor în format fizic și trecerea lor în format
online. Un impediment a fost reprezentat de incapacitatea unor
dascăli de a se adapta noii realități, dar ne-am confruntat
deseori și cu situațiile în care copii, mai ales cei de
grădiniță, nu s-au conectat pe platforme. Oricum, și dacă s-ar
fi conectat, lor le-a lipsit cea mai importantă componentă:
interacțiunea fizică cu ceilalți copii, stabilirea de relații
interpersonale, socializarea și jocul.
De ce ne raportăm la joc? Deoarece la această vârstă, în
activitatea de zi cu zi a copilului, jocul ocupă, evident, locul
preferat. Doar jucându-se, el îşi satisface nevoia de activitate,
de a acţiona cu obiecte reale sau imaginare, de a se transpune în

diferite roluri şi situaţii care îl apropie de realităţile
înconjurătoare.
Această perioadă este considerată una crucială pentru
dezvoltarea lor pe toate planurile: cognitivă, socială și
emoțională. Aflându-se la o vârstă specifică, copiii sunt în
general curioși, energici și receptivi la învățare. Totodată,
este important să li se ofere un mediu sigur, stimulant și
susținător pentru a-și dezvolta abilitățile și potențialul.
Un rol esențial în sprijinirea copiilor să-și atingă
obiectivele educaționale și să se dezvolte armonios, îl au
părinții și profesorii. Colaborarea aceasta școală-familie
constituie un factor extrem de important în premisa dezvoltării
ulterioare a individului.
Revenind la elevii noștri, da, se poate afirma că au intrat în
școlaritate cu diverse carențe de ordin social. Nu știau să
relaționeze eficient unii cu alții, erau foarte individualiști,
nu știau să împartă, cu alte cuvinte. nu erau pregătiți din
punct de vedere socio-emoțional.
Ca să remediez această situație am apelat la joc. În timpul
orelor de dezvoltare personală am abordat diverse jocuri menite să
stimuleze elevii în direcția realizării unei coeziuni între
aceștia. În continuare, voi menționa 5 exemple de jocuri pe care
le-am utilizat la clasă.

Jocul nr. 1
 Titlul jocului: „Întinde coarda”
 Durata: 15-20 min
 Materiale necesare: două coarde și un balon umflat
 Descrierea jocului:
Doi elevi țin fiecare coardă de câte un capăt. Fac câțiva

pași înapoi ca să întindă coardele. Ele trebuie să stea drepte
în spațiul dintre ei. Învățătoarea pune balonul deasupra
coardelor întinse, ca și cum balonul ar sta pe șinele unui tren.
Apoi cei doi elevi trebuie să încerce să arunce balonul în sus
și să îl prindă folosind doar coardele. Acest lucru necesită
colaborare și răbdare. Oare de câte ori reușesc să prindă
balonul înainte de a cădea pe jos?

Jocul nr. 2
 Titlul jocului: „RAI”
 Durata: 10-15 min
 Materiale necesare: minge
 Descrierea jocului:
Elevii se așează în cerc și un elev ține o minge. Acesta
trebuie să arunce mingea altui coleg și să-i pună o întrebare,
anume: „Ce îți place ție să faci în timpul liber?”. Elevul
care prinde mingea răspunde și apoi aruncă mingea altui coleg,
continuând jocul.

Jocul nr. 3
 Titlul jocului: „Continuă povestea”
 Durata: 15-20 min
 Materiale necesare:
 Descrierea jocului:
Elevii se așează în cerc. Fiecare elev adaugă câte o
propoziție pentru a construi o poveste comună. Un elev începe cu
o propoziție introductivă, iar fiecare elev continuă cu câte o
propoziție. Doamna învățătoare notează propozițiile din
poveste pe o hârtie. La final, povestea este citită cu voce tare,
iar elevii pot discuta despre cum au contribuit fiecare la aceasta.

Jocul nr. 4
 Titlul jocului: „Am încredere în tine”
 Durata: 10-15 min
 Materiale necesare: eșarfă pentru legat la ochi
 Descrierea jocului:
Elevii stau în cerc, iar unul dintre ei este legat la ochi. El
numește câte un coleg care trebuie să se lase înapoi,
încredințându-se colegilor să-l prindă.

Jocul nr. 5
 Titlul jocului: „Ne complimentăm”
 Durata: 10 min
 Materiale necesare: -
 Descrierea jocului:
Elevii se așează în cerc. Fiecare elev spune un compliment despre
colegul din dreapta. Acest tip de joc încurajează aprecierea și
pozitivitatea în clasă.
În urma utilizării acestor jocuri, efectul așteptat nu a
întârziat să apată: s-au diminuat situațiile conflictuale,
copiii s-au adaptat mai ușor la regulile noi, au acceptat sugestii
de la ceilalți colegi la activitățile de grup, și-au exprimat
emoţiile negative într-o formă rezonabilă, au întărit și
relația cu învățătoarea etc.
Prin urmare, consider că jocul aduce numai beneficii în
dezvoltarea armonioasă a elevilor, indiferent sub ce formă sau în
care moment al zilei este pregătit.

Copilărie fără Bullying

Adina Toma
Liceul Teoretic "Traian Lalescu" Hunedoara, Hunedoara, Hunedoara

Copilărie fără Bullying – proiect eTwinning de educație
sustenabilă

Toma Bianca Adina
Liceul Teoretic “Traian Lalescu”
Localitatea Hunedoara, județul Hunedoara

În acest an școlar am participat în calitate de membru în cadrul
proiectului eTwinning „Copilărie fără Bullying”, acesta fiind
primul meu proiect eTwinning.
În cadrul acestui proiect am învățat faptul că proiectele
eTwinning promovează colaborarea între școlile partenere din
spațiul european. Răsfoind pas cu pas paginile proiectului, am
descoperit teme de actualitate pentru elevi, teme care se referă la
educația sustenabilă pe care fiecare cadru didactic trebuie să o
aibă în vedere în proiectarea activităților școlare și
extrașcolare cu elevii. Prin temele propuse în cadrul acestui
proiect, elevii au aflat noțiuni referitoare la Bullying și la
modul în care se poate preveni acest fenomen atât de des
întâlnit în ultimul timp în rândul copiilor. Deși am avut
clasă pregătitoare, activitățile din cadrul proiectului m-au
ajutat să le prezint elevilor filmulețe și diverse materiale prin
care aceștia s-au familiarizat cu Bullying-ul .
O activitate care a fost pe placul copiilor a reprezentat-o
vizionarea de filmulețe cu tema Bullying-ul. La clasă am vizionat
secvențe din filmul “Minunea” difuzat pe Netflix.

După vizionarea filmului, elevii au fost puși în situația de
a-și exprima părerea referitoare la modul în care s-au comportat
unii copii cu băiatul nou-venit în școală. S-au reluat anumite
secvențe din film și s-a discutat despre modul în care trebuie
să ne comportăm cu ceilalți copii din jurul nostru și la felul
în care este necesar să-i acceptăm pe cei din jurul nostru, chiar
dacă aceștia sunt diferiți de noi atât din punct de vedere al

înfățisării, cât și din punct de vedere al pasiunilor și al
modului de învățare. După discuțiile purtate pe marginea
filmului vizionat, elevii au devenit mai dezinvolți, au început
să-și spună punctul de vedere referitor la problemele care s-au
ivit în clasă (de genul : “Doamna, Mihai mi-a spus că sunt
urât”, “Petru m-a lovit în pauză”, “Andrei mi-a pus
piedică și am căzut”, “Bogdan a râs de mine că nu am dat
gol la fotbal”etc.). Toate discuțiile purtate cu elevii au
contribuit la crearea unui mediu mai prietenos în sala de clasă,
la acceptarea colegilor nou-veniți în semestrul al II-lea al
acestui an școlar. Elevii chiar făceau deseori legătura între
anumite situații întâlnite la școală și filmul vizionat
“Minunea”.
În cadrul acestui proiect s-a derulat și o activitate referitoare
la citirea unei povești scrisă de autor român , care face
referire la Bullying. Familiarizându-se rapid cu termenul
“Bullying”, elevii au dat chiar ei exemple de povești în care
se abordează această temă. Drept urmare, la școală am citit
povestea “Fata babei și fata moșneagului ” .
Elevii au sesizat imediat că fata moșului a fost supusă de către
babă și fiica acesteia unui fenomen de Bullying, prin faptul că
era pusă mereu să facă toată treaba în casă și, pe deasupra,
a fost și trimisă de acasă și lăsată să se descurce singură
într-o lume necunoscută.
Proiectul eTwinning „Copilărie fără Bullying” a contribuit la
reducerea fenomenului de Bullying în rândul elevilor din clasa și
școala la care predau. Totodată, activitățile din cadrul acestui
proiect au contribuit la formarea unor trăsături de caracter în
rândul elevilor, trăsături care vor dăinui cu siguranță în
timp.

Toate acestea demonstrează sustenabilitatea acestui proiect în
parcursul educativ al elevilor. Pentru mine, acest proiect a
însemnat o mai bună organizare a activității didactice, o
colaborare mai strânsă cu colegele din țară și străinătate,
mi-a dat posibilitatea de a învăța să diseminez o activitate
folosind diferite resurse web și nu în ultimul rând m-a ajutat
să formez un colectiv de elevi unit, de elevi care au învățat
să se accepte și să se respecte, chiar dacă au doar 6 – 7 ani.

TREBUINŢELE EDUCATIVE ALE ELEVILOR

Andreia - Elena Briciu
Scoala Gimnaziala Nr.6 "V. I. Popa" Barlad, Vaslui, Barlad

TREBUINŢELE EDUCATIVE ALE ELEVILOR

Profesoară, Briciu Andreia - Elena

Şcoala Gimnazială „Principesa Elena Bibescu”, Bârlad
Epoca în care trăim este dominată de o puternică expansiune a
ştiinţei şi tehnicii în toate sectoarele de activitate şi de
accelerarea continuă a ritmului de viaţă. Toate acestea au
consecinţe directe asupra pregătirii tinerei generaţii, care

trebuie să facă faţă atât cerinţelor actuale ale societăţii,
cât şi dezvoltării sociale ulterioare. Noul ritm de viaţă care
solicită omul într-o măsură mai intensă, din punct de vedere
social, cultural şi profesional se răsfrânge şi asupra elevului.
Şcoala joacă un rol esenţial atât prin structurile sale,
tipurile de programe, cât şi prin diversitatea obiectelor de
învăţământ, a ariilor curriculare, a acţiunilor specifice de
orientare şcolară şi profesională: ore de dirigenţie,
activitatea consilierilor şi psihopedagogilor. Consilierea asigură
asistenţă elevilor în explorarea şi înţelegerea propriei lor
identităţi, îi sprijină în dezvoltarea unor strategii de
rezolvare a problemelor şi luare a deciziilor. Consilierea elevilor
în probleme legate de adaptare şi integrare socială, reuşită
şcolară, însuşirea de tehnici de învăţare eficientă este
foarte importantă. Dar în ce condiţii se formează la elevi
atitudinea faţă de învăţare, faţă de trebuinţele sale
educative?
Motivaţia este una dintre condiţiile esenţiale care asigură
dobândirea de noi cunoştinţe. Numai prin motivaţie se poate
explica atitudinea activă sau mai puţin activă a elevilor în
procesul de dobândire a cunoştinţelor.
Care sunt motivele care-l fac pe copil să vină la şcoală, să
asculte de profesori şi să înveţe? Ele ar putea fi împărţite
în două mari grupe:
a) motivaţie extrinsecă, atunci când elevul se încadrează în
disciplina şcolară, fără un interes direct pentru ceea ce se
predă, ci pentru a primi, direct sau indirect, anumite recompense,
îndeosebi morale;
b) motivaţia intrinsecă, în cazul când învăţarea, dobândirea
de cunoştinţe îl interesează în mod direct pe şcolar.

Trebuie cultivate prin toate mijloacele motivaţiile intrinseci
pentru a-i determina pe elevi să conştientizeze trebuinţele lor
educative. În centrul motivaţiei intrinseci se află curiozitatea,
dorinţa de a afla cât mai multe. Curiozitatea este prezentă mai
ales în primii ani de şcoală. Menţinerea ei trează e în
funcţie de măiestria profesorilor şi constituie un factor
important al trăiniciei celor asimilate. Tot în acelaşi cadru
motivaţional apare şi aspiraţia spre competenţă, dorinţa de a
deveni un bun profesionist (mecanic, inginer, medic etc.). Trebuie
să se ţină cont de toate aceste motive care apar cu o pondere
variabilă de la un elev la altul.
Motivaţia învăţării este constituită din totalitatea motivelor
care, în calitatea lor de condiţii interne ale personalităţii,
determină, orientează, organizează şi potenţează intensitatea
efortului în învăţare. Motiv al învăţării elevilor poate fi
o dorinţă, un sentiment, un interes, o idee, o aspiraţie etc. ca
rezultat al reflectării în conştiinţa lor a lumii exterioare, a
cerinţelor societăţii în care trăiesc, raportate la
trebuinţele lor. Cunoaşterea motivelor reale ale învăţării
elevilor dă posibilitatea cadrului didactic să intervină în mod
adecvat şi oportun pentru asigurarea succesului la învăţătură
al fiecărui elev. De asemenea, ea permite cadrului didactic să
dirijeze conştient procesul de formare a diferitelor categorii de
motive eficiente în învăţarea şcolară, ale căror conţinuturi
să corespundă motivelor societăţii. Unul din factorii majori ai
motivaţiei este implicarea elevilor în propriul proces de
instruire. Este foarte bine să fie implicaţi elevii în diverse
activităţi: situaţii-problemă, discuţii în grup, studiu de caz
etc. Aceste activităţi vor spori considerabil stima de sine a
elevilor şi vor intensifica şi motivaţia acestora pentru studiu.

Cerinţele programelor şcolare, pregătirea psihologică şi cea de
specialitate a profesorilor, modul cum stabilesc şi realizează
obiectivele formativ-educaţionale la fiecare lecţie ocupă un loc
foarte important în evidenţierea reuşitei şcolare la elevi. În
cadrul factorilor pedagogici se evidenţiază metodele şi
mijloacele de învăţământ, tehnicile de muncă intelectuală
utilizate, modul de organizare a programelor şcolare şi a
activităţii de predare-învăţare şi evaluarea permanentă a
randamentului şcolar, frecvenţa elevilor la ore, supravegherea
lor, etc. Deoarece consilierea educaţională este un proces
complex, ea se va derula urmând anumite etape şi tehnici specifice
în funcţie de problema şi personalitatea celui consiliat. Pentru
a motiva elevii este esenţială implementarea unor strategii în
domenii cheie care influenţează motivaţia lor:
- mediul stimulativ de învăţare;
- implicarea tuturor elevilor;
- feed - back privind nivelul de performanţă;
- recunoaşterea meritelor elevilor.
Metodele de consiliere propriu-zisă se realizează prin:
a) dezbateri privind analiza avantajelor pe care le are învăţarea
şcolară în alegerea unei profesii; clarificarea unor întrebari
ale elevilor, vizavi de evoluţia în carieră: De ce învaţă
elevii? Ce îi determină pe ei să înveţe? Învață pentru ei
sau pentru altcineva? Acestea sunt întrebări pe care consilierul
(psihologul) şcolar le poate adresa elevilor. Faptul că elevii
îşi dau seama că trebuie să înveţe pentru propria dezvoltare
este îmbucurător.
b) jocuri de rol în care să se analizeze avantajele reuşitei
şcolare, a frecventării şcolare şi a unei bune reputaţii;
c) interviul menit să clarifice problematica pe care se va axa

consilierea (în cazul nostru - trebuinţele educative ale
elevilor). Una dintre întrebările unui interviu de grup cu elevii
se poate referi, la motivele pentru care elevii consideră că este
bine să înveţe.
Cu siguranţă, majoritatea vor răspunde că este bine să înveţe
pentru:
- a avea o cultură generală solidă;
- a se descurca în multiplele ipostaze în care îi poate pune
viaţa;
- a se realiza în plan profesional;
- a ajunge la independenţă financiară;
- a se cunoaşte pe ei înşişi mai bine.
Voinţa de a învăţa nu se formează de la sine. Ea este
rezultatul unui proces educativ de durată care presupune atât
îndeplinirea unor scopuri fixate de alţii în învăţare, cât
şi îndeplinirea unor scopuri fixate de elevii înşişi. Exersarea
voinţei de a învăţa duce treptat la o dorinţă permanentă de a
şti tot mai mult. Cunoştinţele asimilate de elevi la şcoală
trebuie să fie rezultatul participării lor active în procesul
învăţării, al activităţii lor proprii de descoperire şi
imaginare, al propriului lor efort. Realizând această condiţie,
achiziţiile făcute de elevi recompensează prin ele însele, ceea
ce înseamnă activitatea de învăţare, le oferă satisfacţii,
iar mersul la şcoală devine o activitate plăcută şi
interesantă pentru ei.
Stăpânind temeinic modalităţile de lucru, elevii câştigă
independenţă în activitatea de învăţare, în gândire,
devenind făuritorii propriei lor bogăţii spirituale şi creatorii
de mâine. În aceste condiţii elevii ajung să fie conştienţi de
faptul că succesul activităţii lor, prezente şi viitoare,

depinde înainte de toate de ei înşişi. Scopul fundamental al
consilierii educaţionale/şcolare îl reprezintă asigurarea unei
funcţionări optime a individului sau grupului. Dinamica
societăţii pretinde fiecărui individ să înveţe continuu,
toată viaţa, pentru a putea să-şi reînnoiască cunoştinţele
în pas cu descoperirile ştiinţei, tehnicii, culturii şi să le
folosească activ şi creator în domeniul în care lucrează.

Bibliografie:
* Romiţă, Iucu, Managementul şi gestiunea clasei de elevi,
Editura Polirom, Iaşi, 2000;
* Băban, A, (coord.) Consiliere educaţională, Editura Psinet,
Cluj-Napoca, 2001;
* Cosmovici, A, Iacob, L, Psihologie şcolară, Editura Polirom,
Iaşi, 1998;
* Dumitru, Ion Al., Consiliere psihopedagogică. Baze teoretice şi
sugestii practice, Editura Polirom, Iaşi, 2008;
* Jigău, Mihai, Consilierea carierei, Editura Sigma, Bucureşti,
2001.

PROIECT EDUCAȚIONAL „DIN CARTE SPRE DEPARTEˮ

Andreia - Elena Briciu
Scoala Gimnaziala Nr.6 "V. I. Popa" Barlad, Vaslui, Barlad

PROIECT EDUCAȚIONAL LOCAL
„DIN CARTE SPRE DEPARTEˮ

Parteneri:
• Biblioteca Publică Municipală „Stroe S. Belloescu”,
Bârlad
• Centrul „Mihai Eminescu”, Bârlad
• Asociaţia Myosotis România - Centrul de zi pentru copii cu

dizabilităţi „Casa Esme”, Bârlad
Activitatea 1
În bibliotecă
Tipul activităţii: masă rotundă, dezbatere
Perioada de desfăşurare: noiembrie
Locul desfăşurării: Şcoala Gimnazială „Principesa Elena
Bibescu”, Bârlad
Structură - Şcoala Gimnazială
„V.I.Popa”, Bârlad
Activitatea tip dezbatere desfăşurată la biblioteca
Şcolii Gimnaziale „V.I.Popa”, Bârlad a avut ca scop promovarea
lecturii, ca spaţiu al cunoaşterii lumii interioare şi exterioare
fiinţei umane. Au fost prezentate o serie de materiale video şi
audio pentru atragerea copiilor către lectură. Prin expoziţia de
carte organizată şi recenzia câtorva cărţi pentru copii, s-a
urmărit ca elevii să pătrundă în lumea minunată a cărţii,
să-şi exprime înţelegerea şi grija pentru carte, ca bun de
valoare. A fost descris drumul lung şi anevoios pe care cartea îl
străbate până ajunge în mâna cititorilor, imediat după
tăierea copacilor şi prefabricarea hârtiei.
Profesorii prezenţi la activitate au împărtăşit
din experienţa lor, metode prin care au făcut ca cititul să fie
la fel de distractiv atât acasă, cât și la școală. Elevii
şi-au manifestat interesul pentru lectura unor variate texte
literare.
în timp ce părinţii au învăţat de la cadrele didactice cum să
răspundă întrebărilor copiilor.
Dragostea pentru citit începe la copii încă din primii ani de
viaţă, când se joacă împreună cu părinţii cu cărticele mici
de carton, frumos ilustrate. Continuă pe zi ce trece, cu alte

cărţi pe care le povestesc şi a căror subiect îl trăiesc
intens. În cadrul activităţii au fost menționate personaje
celebre din literatura pentru copii, s-au adresat întrebări şi
s-a imaginat câte un alt sfârşit al lecturilor îndrăgite de
copii. Ingredientul cheie pentru a insufla copiilor dragostea
pentru citit este conectarea cu cartea. Tocmai de aceea, în cadrul
activității elevii au fost motivați să citească și să
privească lectura ca pe o aventură.
Activitatea 2
Lumea minunată a cuvintelor
Tipul activităţii: cultural - artistic
Perioada de desfăşurare: decembrie
Locul desfăşurării: Centrul de zi pentru copii cu dizabilităţi
„Casa Esme”, Bârlad
Scopul: Cunoaşterea şi respectarea tradiţiilor culturale
româneşti.
Obiective specifice:
- să descrie tradiţiile şi obiceiurile specifice ţării noastre;

- să identifice elemente locale tradiţionale specifice zonei în
care locuiesc;
- să definească, prin lucrări originale, portretul spiritual al
poporului român;
- să conştientizeze importanţa cunoaşterii obiceiurilor şi
tradiţiilor populare pentru păstrarea identităţii româneşti.
Sărbătorile de iarnă reuşesc întotdeauna să trezească în
sufletul nostru trăiri aparte, deosebite, aproape magice. An de an,
bucuria Naşterii Domnului pune stăpânire pe întreaga noastră
fiinţă. Mii de credincioşi din lumea întreagă se pregătesc să
trăiască miracolul Crăciunului. Sărbătoarea Crăciunului a

reprezentat totdeauna un prilej de bucurie pentru creştini, şi mai
ales pentru copii, care aşteaptă cu nerăbdare, zilele în care
merg să colinde, împodobesc bradul şi se duc la biserică.
Activitatea a început cu vizitarea Centrului de zi pentru copii cu
dizabilităţi, Bârlad. Elevii au admirat lucrările făcute cu
foarte multă migală de copiii din centru. Apoi, elevii implicați
în proiect, coordonaţi de d-ra profesoară Briciu Andreia - Elena
au susţinut în fața copiilor din centru, părinților și
profesorilor un program artistic. În tradiţia poeziei populare
româneşti, colinda reprezintă categoria cea mai diversificată
şi cea mai bine reprezentată din textele ceremoniale. Jocul caprei
de Anul Nou şi Jocul ursului au fost darurile oferite din suflet
şi cu multă dragoste de către elevi. Capra este jucată pentru a
aduce noroc şi belşug, în timp ce Jocul ursului este cel mai
spectaculos dintre toate jocurile cu măşti întâlnite în cetele
din Moldova. A avut loc apoi parada costumelor şi măştilor
populare.
La sfârşitul activităţii, elevii implicați în proiect au
oferit daruri copiilor cu dizabilităţi din Centrul de zi, Bârlad.
În urma deliberărilor, juriul a premiat cel mai reuşit costum şi
cea mai frumoasă mască populară.
Educându-i de mici pe copii, prin diverse activităţi, ei vor
îndrăgi obiceiurile zonei în care s-au născut. Astfel, ne putem
asigura că tradiţiile şi obiceiurile populare vor avea
continuitate în generaţiile următoare. Şcoala, dascălul,
familia, comunitatea locală, mass-media sunt factorii care, în
timp, trezesc copiilor dorinţa de a cunoaşte tradiţiile specifice
poporului nostru.
Activitatea 3
Sunt prieten cu o carte

Tipul activităţii: concurs
Perioada de desfăşurare: aprilie
Locul desfăşurării: Biblioteca „Stroe S. Belloescu”, Bârlad
Inițiativa noastră a venit ca urmare a statisticilor
îngrijorătoare privind gradul scăzut de lectură și de
înțelegere a textelor în rândul elevilor din România.
Activitatea și-a propus să crească interesul copiilor pentru
lectură.
Elevii implicaţi în acest proiect, împreună cu părinţii şi
profesorii, au mers în vizită la Biblioteca „Stroe S.
Belloescu”, Bârlad. Activitatea s-a dorit a fi un omagiu adus
cărţii. Am avut în vedere faptul că în luna aprilie se
sărbătoresc anual atât Ziua Internaţională a Cărţii pentru
Copii cât şi Ziua Internaţională a Cărţii şi a Drepturilor de
Autor, iniţiată de UNESCO, încă din 1995.
„Cartea este şi va fi un instrument de neînlocuit... şi este
singurul instrument care produce cultură şi care va produce în
continuare ca şi până astăzi”, afirma Mircea Cărtărescu în
„Mărturii dintre milenii”, vorbind despre rolul cărţii ca
ingredient esenţial al vieţii noastre culturale, sociale, umane.
Pornind de la acest îndemn al marelui scriitor, elevii au lecturat
fragmente din opere îndrăgite de ei în vederea însuşirii unei
citiri fluente, expresive şi conştiente. Prin concursul de
creaţii literare ale elevilor s-a urmărit dezvoltarea
aptitudinilor creative şi încurajarea talentului literar. La
finalul întâlnirii, în urma deliberărilor, juriul a premiat cele
mai reuşite creaţii.
Rezultatele aşteptate:
- implicarea directă a copiilor în astfel de activităţi;
- exersarea artei interpretative prin intonarea unor cântece şi

recitarea unor poezii;
- valorificarea valenţelor creative ale elevilor.
Efecte benefice ale activităţii:
- stabilirea unor relaţii de colaborare între cele două
instituţii;
- asigurarea unor activităţi de calitate.
D-ra profesoară Briciu Andreia - Elena, coordonatoarea acestei
activităţi s-a declarat mulţumită de impactul pozitiv pe care
l-a avut activitatea asupra copiilor şi a publicat pozele realizate
pe site-ul educaţional www.didactic.ro, cu scopul promovării
activităţii şi implicit a proiectului educaţional.
Activitatea 4
Pe urmele marilor scriitori
Tipul activităţii: cultural - artistic
Perioada de desfăşurare: mai
Locul desfăşurării: Centrul „Mihai Eminescu”, Bârlad
Manifestarea a început prin familiarizarea elevilor de la Şcoala
Gimnazială „V.I.Popa”, Bârlad cu Centrul „Mihai Eminescu”,
în vederea cunoaşterii patrimoniului cultural. Responsabila
Centrului, doamna bibliotecară Geta Modiga, parteneră în cadrul
proiectului, i-a călăuzit pe elevi în periplul lor cultural.
Elevii trebuie astfel pregătiţi încât să devină nu
numai beneficiarii limbii, ci şi creatori de limbă. Limba este o
sinteză a experienţei de veacuri a poporului nostru. În ea s-au
cristalizat şi durerile, şi bucuriile, şi idealurile pentru care
a luptat poporul. Prin studiul ei, copiii se integrează în
spiritualitatea românească. Elevii implicaţi în proiect au avut
acces la studierea fondului de carte existent.
Cititul este important pentru dezvoltarea personalităţii,
imaginaţiei şi a creierului copilului. De aceea, este important

să insuflăm copiilor iubirea pentru citit. Cartea cu „slove de
foc” trebuie să devină pentru ei un ritual al cunoaşterii,
peregrinare şi transcendere în timp şi spaţiu.
Acţiunea a avut ca scop cunoaşterea şi preţuirea numelor marilor
creatori de literatură. Pe parcursul activităţii, elevii
implicaţi în acest proiect educaţional
- au oferit partenerilor implicaţi secvenţe dramatizate din
operele marilor clasici ai literaturii române;
- au lecturat fragmente din opere literare îndrăgite;
- au susţinut un scurt moment poetic în prezenţa publicului
spectator;
- au împărtăşit opinii cu privire la cărţile citite.
La reuniune au participat reprezentanţi ai grupului ţintă, cadre
didactice, reprezentanţi ai partenerilor. Fiind ultima activitate
din proiect, au fost prezentate de către manager progresele făcute
în derularea proiectului. Membrii echipei de proiect au consemnat
modalitatea de monitorizare şi evaluare a proiectului, după toate
activităţile desfăşurate:
• s-a întocmit câte un proces - verbal la fiecare activitate;
• s-au făcut fotografii în timpul activităţilor, ce au fost
postate pe site-ul educaţional www.didactic.ro;
• au fost alcătuite prezentări PowerPoint cu aspecte din timpul
activităţilor, prezentări vizionate la şedinţele cu părinţii
la nivelul şcolii şi în Consiliul profesoral;
• elevii au primit diplome pentru activităţile desfăşurate;
• au fost expuse fotografii la panoul şcolii;
• s-a alcătuit un jurnal al activităţilor desfăşurate.
Manifestarea s-a încheiat cu împărtăşirea unor impresii legate
de activitatea desfăşurată şi importanţa acestui proiect
educaţional în viaţa copiilor. Contactul copiilor cu literatura,

cu eroii diferitelor povestiri, le asigură accesul la multe exemple
şi modele de viaţă. Ei încearcă, şi de multe ori reuşesc, să
transpună în conduita lor câte ceva din spiritul de
întrajutorare şi răspundere al exemplelor întâlnite, din tactul
şi delicateţea comportamentului celorlalţi.
Rezultatele implementarii proiectului
Ca urmare a activităţilor derulate în cadrul Proiectului
educaţional Din carte spre departe au fost obţinute următoarele
rezultate:
- materiale informative despre proiect şi activităţile derulate;
- materiale publicate pe site-ul www.didactic.ro;
- expunerea unor fotografii din activităţile realizate;
- alcătuirea unui jurnal al activităţilor desfăşurate;
- numărul ridicat de elevi participanţi la activităţile
extraşcolare care cultivă deschiderea spre lectură;
- stabilirea de relaţii de colaborare între instituţiile
partenere;
- realizarea unor acţiuni de calitate;
- prezentarea în Consiliul profesoral a modului în care s-a
finalizat proiectul.
Proiectul educaţional Din carte spre departe a contribuit la:
- conştientizarea importanţei cărţilor în dezvoltarea şi
formarea personalităţii omului;
- creşterea interesului copiilor de a citi cu plãcere diverse
opere literare, de a pãtrunde în lumea misterioasã a cãrţii şi
de a descoperi personaje cu care să se identifice şi pe care sã
le îndrăgeascã.
- extinderea parteneriatelor;
- creşterea prestigiului şcolii în comunitate.
Toate instituţiile partenere s-au implicat în buna desfăşurare a

proiectului astfel încât el a avut un impact pozitiv asupra
elevilor, profesorilor şi părinţilor. Elevii au fost învăţaţi
să se implice în mod direct în organizarea unor activităţi
culturale şi au fost provocaţi să îşi dezvolte abilităţile
şi creativitatea.

Drogurile îngroapă visuri!

lazarescu catalina
Scoala Gimnaziala "Mihai Eminescu" Ramnicu Valcea, Valcea, Ramnicu Valcea

Activităţile centrate pe prevenire facilitează aspectele
dezvoltării şi ajută copiii să-şi accepte o îmbunătăţire a
propriului eu, abilităţile de relaţionare interpersonală,
strategiile de rezolvare de probleme şi de luare a deciziilor,
abilităţile de a face faţă emoţiilor problematice şi o
perspectivă mai flexibilă asupra vieţii.
Din păcate prea des se vehiculează expresiile “droguri
uşoare” şi “droguri tari”, ca și cum ar exista substanțe

mai grave sau mai puțin grave. În opinia cadrelor didactice şi a
medicilor există doar distrugere care lasă întotdeauna traume.
Pentru mulţi consumatori nu va mai exista niciodată elementul
“ca înainte”. Efectele pe termen lung produse de droguri se
măsoară în sănătate, vieţi, familii afectate, probleme
sociale.
Este infinit mai uşor să eviţi orice contact cu orice tip de
drog, decăt să suporţi consecinţele dependenţei cu toate
aspectele ce derivă din aceasta, aspect pe care trebuie să îl
înțeleagă deopotrivă diriginți, părinți si copii.
Relevanța proiectului
Populatia vulnerabilă la consumul de droguri este cea formată din
adolescenti si tineri care sunt mai deschisi la nou, mai predispusi
la experiente noi, mai permeabili in adoptarea anumitor
comportamente de risc.
Reducerea cererii de droguri prin educație, dezvoltare socială si
economică dă rezultate, pe termen lung. Pentru a incerca stoparea,
răspândirea drogurilor este necesar in primul rând să se
cunoască foarte bine fenomenul, pentru a-i putea informa si educa
pe adolescenți si tineri in scopul prevenirii consumului de
droguri.
Din rapoartele poliției municipale s-a constatat o creștere
semnificativă, in ultimii ani, a numărului de persoane
consumatoare si o scădere a vârstei lor.

Scopul proiectului:
Dezvoltarea unor atitudini pozitive pentru un stil de viață
sănătos, fără droguri și preîntâmpinarea antrenării elevilor
în practici ilicite ale regimului drogurilor.

Obiective proiectului:
Obiectivele sunt formulate in concordanță cu Strategia Națională
Antidrog
 Creşterea nivelului de informare, educare şi conştientizare a
populaţiei şcolare în vederea neînceperii consumului de droguri,
în cadrul programelor şcolare, extraşcolare şi de petrecere a
timpului liber;
 Creşterea nivelului de informare, sensibilizare şi
conştientizare a populaţiei şcolare în vederea evitării
transformării consumului experimental şi ocazional în consum
regulat, în cadrul programelor şcolare, extraşcolare şi de
petrecere a timpului liber.
 Creşterea nivelului de sensibilizare şi responsabilizare a
familiilor în vederea oferirii de modele pozitive copiilor, în
cadrul programelor de informare, educare şi conştientizare cu
privire la efectele consumului de droguri;
 Dezvoltarea rolului proactiv al familiilor în viaţa copiilor
în vederea formării sau întăririi abilităţilor pentru
creşterea influenţei factorilor de protecţie.
Grupul țintă:
Grupul țintă este constituit din :
 30 de elevi ,cu vârste cuprinse intre 12-13 ani, apartinând
clasei a VI-a C , de la Școala Gimnazială Mihai Eminescu, Râmnicu
Vâlcea.
 30 de părinți.
Criteriile care au stat la baza constituirii acestui grup țintă:
 Elevii provin exclusiv din mediul urban, cu o populație destul
de mare si preponderent tânară, locuind in cartiere cu nivel de
trai mediu, reprezentând un risc ridicat de comercializare si

consum de droguri.
 Mediul familial în care acești elevi se dezvoltă:
• 30% din elevi au accesat programul de burse sociale al
Ministerului Educației.
• 30% din elevi provin din familii monoparentale, rezultate prin
divorț.
• 10 % au cel puțin un părinte plecat la muncă in
străinătate.
• 40% din elevi au părinți care lucrează cel puțin 10 ore pe
zi și susțin că nu pot petrece suficient timp alături de copii.
• 80% dintre elevi își petrec timpul liber exclusiv pe rețelele
de socializare/internet , fără ca un adult să le monitorizeze
activitatea.
• 100% elevi capabili să contribuie la implementarea acțiunilor
proiectului.

*Datele au fost culese din monitorizările si rapoartele întocmite
de profesorul diriginte.

Durata proiectului
Proiectul de față este structurat pe parcursul a 5 luni/ 20
saptămâni, exceptând vacanțele școlare. Activitățile vor avea
durate intre 1h30 min (în cazul copiilor), 2 h conferințele,
seminariile,workshop-urile si cursurile si 1-2 zile în cazul
teambildingurilor / excursiilor si vizitelor tematice.

Măsuri de intervenție timpurie pentru prevenirea abandonului școlar

Raluca-Cristina Serban
Scoala Gimnaziala "Prof. Ilie Popescu" Sotinga , Dambovita, Sotanga

Șerban Raluca-Cristina
Școala Gimnazială „Prof. Ilie Popescu” Șotânga, județul
Dâmbovița

Politicile de prevenire și de reducere a abandonului școlar
trebuie să aibă în vedere o gamă largă de factori, deoarece

motivele pentru care elevii abandonează școala sunt adesea
complexe și interconectate. Intervenția timpurie este necesară
pentru a aborda problemele apărute la începutul procesului
cumulativ care duc la abandon școlar. Activităţile de prevenire
au un mai mare succes în ceea ce priveşte participarea şcolară
decât cele de intervenţie propriu-zisă. În acest sens, s-au avut
în vedere asigurarea unui demers pedagogic de calitate, asigurarea
dotărilor și a resurselor materiale care să asigure condiții de
confort, siguranță și accesibilitate, precum și întărirea
colaborării cu factori reprezentativi din comunitate și cu membrii
comunității în general. După ce un elev renunţă la studii o
perioadă de timp, este mai dificil să se reîntoarcă la şcoală
şi să-şi continue studiile. De aceea, pentru a pune în practică
această strategie pro-activă, este necesar să se iniţieze un
proces de identificare a elevilor în situaţie de risc şi a
factorilor specifici de risc, să se monitorizeze evoluţia acestor
elevi şi să se realizeze, dacă este cazul, o serie de măsuri
corective.
În școala noastră, riscul de abandon școlar este relativ mic,
deoarece elevii au fost monitorizaţi în ceea ce priveşte
adaptarea încă de la începutul şcolarizării, astfel încât
eşecul lor şcolar a putut fi prevăzut şi prevenit. Încercăm,
pe cât este posibil, să suplinim, prin oferta educaţională şi
de sprijin în învăţare şi incluziune, lipsurile cu care vine
elevul din familie şi comunitate şi să eliminăm sau să
minimalizăm efectele negative pe care o parte dintre aspectele
legate de contextul socializării le pot avea asupra şcolarizării
copilului. În acest sens, au fost elaborate sisteme de avertizare
timpurie pentru elevii expuși riscului, aceasta contribuind la
luarea de măsuri eficiente înainte ca problemele să devină

manifeste, precum și înainte ca elevii să se îndepărteze de
școală, să lipsească de la școală sau să abandoneze școala.
Au fost folosite diverse metode, mecanisme de detectare precoce a
riscului de abandon școlar, semnalele timpurii de părăsire a
școlii - lipsa atenției, schimbări în starea emoțională,
dezinteresul, dificultățile de învățare, rămânerea în urmă,
inclusiv absenteismul școlar și comportamentul inadecvat, au fost
detectate rapid. În cadrul proiectului „Educația e șansa
ta!”, ce a avut ca scop prevenirea și diminuarea absenteismului,
a abandonului școlar și a părăsirii timpurii a școlii prin
realizarea unui program școlar și extrașcolar care să cuprindă:
remediere școlară, activități de consiliere, contribuind, în
acest mod, la creșterea calității procesului de învățământ
și a dezvoltării instituționale, elevii în cauză au beneficiat
de sprijin pentru recuperarea materiei sau pentru a ține pasul cu
parcurgerea programei la clasă, înlăturându-se, astfel,
sentimentul de frustrare și izolare. A fost realizat un plan de
sprijin individual, convenit cu elevul și familia sa, stabilind
obiective clare și realizabile. Un aspect foarte important este
participarea activă a elevilor la viața școlară. Elevii trebuie
să se simtă parte a școlii la fel cum se simt parte a familiei
lor. Responsabilizarea de acest gen determină creșterea
atașamentului față de școală și față de toate activitățile
derulate. Acest lucru se poate realiza prin implicarea în diverse
activități extrascolare și proiecte europene unde copiii să
lucreze împreună, să se împrietenească și să învețe să
promoveze școala ca pe un rezultat al muncii lor. Școala noastră
desfășoară, permanent, activități extrașcolare în colaborare
cu școli din județ, din țară și din străinătate, în cadrul
unor proiecte educative, activități ce au fost promovate pe pagina

de Facebook a școlii. Un astfel de proiect este „European
Christmas Tree Decoration Exchange” care presupune realizarea şi
schimbul de podoabe pentru bradul de Crăciun între copiii din
școli din diferite ţări ale Uniunii Europene.
Proiectul Județean „Și-acum am devenit prieteni!” a avut în
vedere schimbul de experiență între școli pentru dezvoltarea
personală a elevilor.
Învățarea interactivă și nonformală este esențială pentru
creșterea interesului elevilor față de școală. Deși poate să
pară superficială sau ieșită din contextul programei școlare,
învățarea nonformală este cea care îi ajută pe elevi să se
simtă valoroși chiar și atunci când au carențe educaționale,
îi responsabilizează prin joc, îi face „să crească” fără
să simtă presiunea maturizării.
Am acordat prioritate și educației și îndrumării în carieră.
Elevii nu știu întotdeauna ce vor și, de aceea, au nevoie de
ghidaj specializat. Cunoscându-le abilitățile, posibilitățile
intelectuale, profesorii, diriginții, consilierii, mediatorii și
familia lucrează la îndrumarea acestora spre o anumită meserie
pentru a-i motiva. Abordarea personalizată a acestor elevi vizează
pe de o parte, reducerea impactului negativ al unor factori legaţi
de socializarea primară în familie, iar pe de altă parte,
prevenirea sau diminuarea intervenţiilor negative ale unor factori
legaţi de experienţa şcolarizării (adaptarea la orarul şcolar
şi la solicitările curriculumului şcolar, incluziunea în
colectiv etc.). Elevilor li se oferă sfaturi clare, imparțiale și
constructive, care să-i ajute să se asigure că sunt conștienți
de situația lor și sunt ghidați pentru a-și alege corect drumul
în viață. Consilierea le permite să depășească în mod
individual dificultățile școlare, sociale sau personale

specifice. Adaptarea predării la cerințele elevilor, consolidarea
unor metode de învățare individualizate și asigurarea unui
sprijin pentru elevii expuși riscului îi ajută pe aceștia să se
adapteze cerințelor de educație formală.
Pe lângă contribuțiile profesioniștilor, familiile și
părinții s-au implicat în activitățile școlii. Creșterea
gradului de implicare a părinților, consolidarea cooperării lor
cu școala și crearea de parteneriate au condus la dezvoltarea unei
relații pozitive între cadrul didactic-copil-părinte și, foarte
important, au sporit motivația de a învăța în rândul elevilor.
În acest sens, supravegherea la domiciliu, controlul frecvenței
și al rezultatelor școlare, sprijinul acordat copilului în
efectuarea temelor pentru acasă și în îndeplinirea sarcinilor,
suportul moral și material, participarea părinţilor la
şedinţele cu părinţii și, nu în ultimul rând, cooptarea
părinţilor în cât mai multe activități școlare și
extrașcolare, dar și în consiliile de conducere a şcolilor sunt
aspecte indispensabile, deoarece familia şi şcoala prin
desfășurarea activităţilor împreună sau separat urmăresc
atingerea unui obiectiv comun: reuşita educaţională şi,
ulterior, cea socio-profesională a copilului. A investi familia cu
responsabilitatea totală a eşecului sau a reuşitei educaţionale
şi socio-profesionale a individului este la fel de greşit cu a
aştepta acelaşi lucru de la şcoală. Cea mai bună abordare este
colaborarea, cooperarea, împărţirea responsabilităţii eşecului
educaţional şi socio-profesional al elevului, precum şi succesul
acestuia.
La nivelul școlii noastre, am înființat Asociația părinților
și cadrelor didactice „Teiul Doamnei”, al cărei președinte
sunt, care are ca scop asigurarea cadrului material și

organizatoric, pentru apărarea și promovarea intereselor
părinților și cadrelor didactice, încercând să stimulăm
dezvoltarea socială a comunității locale, prin inițierea și
derularea de activități și proiecte privind ajutorarea copiilor
ce fac parte din medii dezavantajate, dar și încurajarea
performanței prin oferirea de burse. Prin intermediul acestei
asociații am reușit să achiziționăm materialele și mijloacele
necesare desfășurării unui proces instructiv-educativ de
calitate, am acoperit, pentru elevii cu situație materială
modestă, costurile excursiilor tematice și ale deplasărilor din
cadrul parteneriatelor cu alte școli. Foarte multe dintre
activitățile extrașcolare sunt organizate în colaborare cu
părinții, familia elevilor, sprijinul nefiind exclusiv financiar:
excursiile tematice, vizionarea unor spectacole de teatru sau a unor
filme, Ultimul clopoțel, organizarea serbărilor etc. Serbările de
sfârșit de an sunt transformate în adevărate spectacole. Toți
elevii sunt implicați în programe artistice (scenete, momente
muzicale, dans, recital etc.), nu numai cei premiați. În felul
acesta, fiecare copil simte că este apreciat, valorizat, iar
părinții își schimbă atitudinea față de propriul copil,
față de cadrele didactice, față de școală, în general.
Sprijinul și responsabilizarea cadrelor didactice în activitatea
lor cu elevii expuși riscului de a abandona școala reprezintă
condiții prealabile luării unor măsuri de succes la nivelul
școlii. Educația inițială a cadrelor didactice și dezvoltarea
profesională continuă dedicate cadrelor didactice și directorilor
de școli îi ajută pe aceștia să facă față diversității din
sala de clasă, să susțină elevii proveniți din medii
socioeconomice dezavantajate și să rezolve situațiile de predare
dificile. Este important ca profesorii să aibă abilități de a se

implica și de a motiva toți elevii din clasa lor. Este importantă
instruirea profesorilor în identificarea și abordarea riscurilor
de abandon școlar, precum și în utilizarea metodelor moderne de
predare și a managementului clasei și a abilităților de
consolidare a relațiilor.
În ceea ce privește strategiile de dezvoltare a relațiilor cu
actorii reprezentativi ai comunității pentru prevenirea
abandonului școlar, se impune o „abordare holistică”, în
cadrul căreia întreaga comunitate şcolară (conducerea şcolii,
cadre didactice, elevi, familiile acestora) participă la un efort
colectiv şi coerent, în strânsă colaborare cu întreaga
comunitate și cu partenerii externi. Cooperarea cu acești
parteneri poate contribui la vitalizarea și diversificarea actului
educațional, la motivarea elevilor și, în final, la
atractivitatea educației pentru elevi care este scopul în lupta
pentru prevenirea și combaterea abandonului școlar. Parcursurile
traversează diverse moduri de a învăța și a fi, iar dacă
acestea sunt flexibile, iar părinții și elevii sunt capabili să
ia decizii documentate, putem vorbi de o experiență pozitivă
pentru elevi.
De-a lungul carierei mele, am colaborat cu autoritățile locale,
cu Primăria, cu Biserica, cu Poliția locală, cu Teatrul Municipal
„Tony Bulandra” Târgoviște, cu Ocolul Silvic Târgoviște , cu
S.C. MF PLAST SERV SRL Ulmi. Din anul școlar 2015, am avut o
colaborare fructuoasă cu Fundația „Andrei” Târgoviște care
are drept scop „Ajutorarea persoanelor din România aflate în
dificultate”. Activitatile fundației contribuie la creșterea
demnității persoanei aflate în nevoi. Prin premiile acordate,
elevii sunt motivați să devină performanți. În anul școlar
2016-2017, în Săptămâna Educației Globale, am invitat

reprezentanți ai Armatei Române pentru a-i face pe elevi să
înțeleagă ce înseamnă sacrificiul și să nu renunțe
niciodată atunci când în viață întâmpină obstacole. În anul
școlar 2017-2018, am încheiat un protocol cu Institutul Hispano
Român, pentru a marca Centenarul Marii Uniri. Colaborările cu
Centrul de Prevenire a Criminalității Târgoviște, în cadrul
Proiectului Județean „Atenție! E viața ta!”, cu Centrul
Antidrog Dâmbovița și IPJ Dâmbovița, Crucea Roșie Dâmbovița,
ISU Dâmbovița au avut, de asemenea, rezultate benefice în
schimbarea atitudinii elevilor față de școală. Fiind coordonator
local SNAC, dar și județean, nu au lipsit nici activitățile de
voluntariat. Organizarea unor activități precum Târgul de
Crăciun, Festivalul Toamnei, Mărțișor… de suflet și Balul
Bobocilor au presupus vânzarea de produse realizate în colaborare
elevi-părinți-profesor, iar cu banii strânși am achiziționat
cele necesare pentru copilașii de la diferite Centre de Zi
(Răzvad, Șotânga) și de la Școala Specială Târgoviște, dar
și materiale și mijloace didactice pentru desfășurarea optimă a
procesului-instructiv.
Exemplele de activități desfășurate în vederea prevenirii și
combaterii abandonului școlar sunt nenumărate, și, după cum se
observă, nu am fost singuri, încercăm să facem tot posibilul ca
elevii să aibă o atitudine pozitivă față de școală, iar
părinții să ne fie parteneri de încredere. Vom continua tot în
acest spirit, pentru că trebuie să le oferim elevilor un mediu
constructiv care să îi propulseze către o viață mai bună.
Atâta timp cât cei aflați în nucleul acestui proces de
transformare își păstrează energia și ascultă nevoile copiilor
de a-și construi un viitor solid, există convingerea că procesul
de transformare nu va înceta, bucuria realizărilor împreună va

genera o dorință și mai mare de a continua cu noi proiecte pentru
a îmbunătăți viața școlii și a comunității.
BIBLIOGRAFIE
1. Agabrian, M., Milea V. - Parteneriate
școală-familie-comunitate, Editura Institutul European, Iași,
2005.
2. Crețu E., Probleme de adaptare școlară, Editura ALL
Educational, București, 1996.
3. Neamțu C., Deviația școlară, Editura Polirom, București,
2003.
4. Ortan F., Comunicare interpersonală în mediile școlare,
Editura Universității din Oradea, 2005.
5. Voicu, B. (coord.), Renunţarea timpurie la educaţie: posibile
căi de prevenire, Editura Vanemonde, Bucureşti, 2010.
6. Vrabie D., Atitudinea elevului față de aprecierea școlară,
Editura Didactică și Pedagogică, București, 1975.
7. *** Strategia pentru reducerea părăsirii timpurii a școlii în
România, Ministerul Educației şi Cercetării Ştiințifice, 2015.
8. *** Suport de curs – Managementul sistemic al clasei de elevi,
CCD Timiș, 2020.

Jocuri didactice în ora de matematică

Petrache Melian
Şcoala Gimnazială "Ion Rotaru" Valea lui Ion, Bacau, Valea lui Ion

În cadrul acestei articol, vreau să prezint două jocuri
didactice pe care le-am utilizat în ora de matematică: unul la
clasa a VIII- a, iar celălalt la clasa a VII-a.
Pentru cel de clasa a VII-a, tema lecției este „Ecuația de
gradul întâi cu două necunoscute„ din unitatea de învățare
„Ecuații, inecuații și sisteme de ecuații”. Ca moment al
lecției, acest joc poate fi folosit la captarea atenției, iar mai
departe lecția continua cu aflarea și reprezentarea dreptei

mulțimii soluțiilor unei ecuații de gradul întâi cu două
necunoscute.
În ce constă jocul? Profesorul numește 4 elevi din clasă
pentru a participa la acest joc: elevul A, elevul B, elevul C,
elevul D. Elevul A le cere elevilor B și C să se gândească la
câte un număr (notăm cu x numărul la care ș-a gândit elevul B
și cu y numărul la care s-a gândit elevul C); îi va spune
elevului B să înmulțească numărul lui cu 2 (sau cu orice alt
număr (2x)) și elevului C să-l înmulțească cu 3 (sau cu orice
alt număr(3y) ) și să-i comunice rezultatele. Elevul A va scrie
pe tablă suma produselor elevilor B și C : (2x+3y=14) , după care
le va cere elevilor B și C să afle la ce numere s-au gândit
elevii C și B, iar elevului D să afle numerele la care s-au
gândit elevii B și C.
Explicație:
Presupunem că elevul B s-a gândit la numărul x=4 și elevul C
s-a gândit la numărul y=2.
Elevul A scrie pe tablă ecuația care trebuie rezolvată este:
2x+3y=14.
Pentru elevul B aflarea unei soluții a ecuației este facilă,
pentru că după înlocuirea lui x cu 4, va trebui să rezolve
ecuația de gradul întâi cu necunoscuta y: 8+3y=14, a cărei
soluție este y=2; 2 este deci numărul la care s-a gândit elevul
C.
Pentru elevul C aflarea unei soluții a ecuației este facilă,
pentru că după înlocuirea lui y cu 2, va trebui să rezolve
ecuația de gradul întâi cu necunoscuta x: 2x+6=14, a cărei
soluție este x=4; 4 este deci numărul la care s-a gândit elevul
B.
Elevul D nu va găsi, decât din întâmplare, cele două

numere, deoarece mulțimea soluțiilor unei ecuații de gradul
întâi cu două necunoscute este infinită. El poate să găsească
valorile la care s-au gândit elevii B și C: x=4 și y=2 sau poate
obține și alte valori: x=1 și y=4; sau x=7 și y=0; sau x= - 0,5
și y=5, sau x= - 2 și y=6 etc.
Jocul se poate relua și cu alți jucători, în limita
timpului.
Pentru cel de clasa a VIII-a, tema lecției este ”Numere
Pitagorice„ din unitatea de învățare „Relații metrice în
triunghiul dreptunghic” de la Opționalul ”Geometria
triunghiului” de la aceeași clasă. Se poate folosi și la orele
de algebră ca aplicații ale formulelor de calcul prescurtat.
Ideea jocului este de a găsi cât mai repede triplete pitagorice.
Se pleacă de la următoarea formulă:
(u^2-v^2 )^2+(2uv)^2=(u^2+v^2 )^2(u,v diferite de 0 și nu
sunt egale, iar prin a^2 am notat puterea a doua a numărului a).
Este un joc care se poate face cu toată clasa, sau de fiecare
elev acasă. Este util pentru calculul cu pătrate perfecte și cu
numere pitagorice. Formula de mai sus se poate demonstra ulterior la
algebră la formule de calcul prescurtat (cred că și geometric).
Este clar că termenii din stânga reprezintă catetele, iar
termenul din dreapta reprezintă ipotenuza triunghiului dreptunghic
respectiv.
Cerem unui elev să zică două valori pentru u și v astfel
încât u să fie mai mare
decât v, de exemplu u=5 și v=2; apoi va numi un alt elev să iasă
la tablă pentru a calcula cele trei laturi ale triunghiului
(evident făcând calcule pe tablă). După calcularea corectă a
laturilor va pune și el două valori pentru u și v si va
scoate un alt elev la tablă pentru a calcula noile laturi. Acesta

va da
și el două valori: u=10 și v=3. Putem continu cu alți elevi în
limita timpului programat.
Putem folosi jocul și la clasa a VII-a, la geometrie la Reciproca
teoremei lui Pitagora, sau la aplicații ale formulelor de calcul
prescurtat.
La cel de-al doilea joc elevii s-au descurcat excelent și cred
că va fi ușor în a calcula o latură a unui triunghi dreptunghic
dacă le știu pe celelalte.
Primul joc îl folosesc mereu în predare deoarece mă ajută în
conștientizarea cunoașterii metodelor de rezolvare a unei ecuații
de gradul întâi cu o necunoscută.

Bibliografie
1) Dana Radu, Eugen Radu, Matematică -manual pentru clasa a
VIII-a, Editura Teora, București,
2007;
2) Ioan Danilă ș. a., Activități extracurriculare și
extrașcolare, Îndrumător metodic, Editura
Didactica Nova, Craiova, 2009.
3) Corneia Sava ș. a., Matematică - manual pentru clasa a VIII-a,
Editura Teore, București 2015.

Afecțiunile ochiului: factori de risc, simptome și tratament

Alina-Maria Gal

1.Introducere
În lumea agitată și tehnologică în care trăim, sănătatea
ochilor devine din ce în ce mai importantă. Cu toate acestea,
mulți dintre noi nu acordăm suficientă atenție sănătății
ochilor, până când întâmpinăm probleme semnificative. Așadar,
este crucial sa aruncam o privire mai atentă asupra celor mai
întâlnite afecțiuni ale ochilor, pentru a înțelege mai bine cum
sa le prevenim și să le gestionăm.
2. Miopia

Factorii de risc: sunt strâns legați de istoria medicala a
familiei, dar și de lecturile prelungite. In acest caz vor apărea
probleme la condus si greutăți când vă uitați la televizor sau
când faceți sport.
Simptome: vedere încețoșată si oboseală
Ce se întâmplă: In mod normal, in cazul miopiei unul dintre
globurile oculare este prea lung. O altă cauză poate fi și o
cornee cu o formă anormală. Razele de lumina se focalizează doar
în față retinei, nu direct pe aceasta. Miopia apare, în general,
la copii și la adolescenți și se stabilizează în jurul vârstei
de 20 de ani.
Tratament: Miopia poate fi tratată cu ochelari, lentile de contact
sau, în unele cazuri, cu intervenții chirurgicale.

3. Hipermetropia
Factorii de risc: Cei mai mulți oameni se nasc cu o forma ușoara a
hipermetropiei, dar în copilărie se corectează problema. Atunci
când aceasta persista, este posibil să vedeți obiectele
îndepărtate foarte clar, iar cele apropiate în ceață.
Hipermetropia este genetică.
Simptome: probleme cu cititul, oboseala ochilor si dureri de cap.
Ce se întâmplă: În hipermetropie, cauza este un glob ocular prea
scurt. Razele de lumina se focalizează în spatele retinei. În
cazurile severe de hipermetropie, mai ales după vârsta de 40 de
ani, și vederea la distanță poate deveni neclară. Forma
anormală a corneei sau a cristalinului poate cauza, de asemenea,
hipermetropia.
Tratament: Hipermetropia poate fi tratată cu ochelari, lentile de
contact sau, în unele cazuri, cu intervenții chirurgicale.

4. Prezbitismul
Factorii de risc: Vârsta - la fel ca parul cărunt sau ca ridurile,
problemele la citire apar pe măsură ce îmbătrânim.
Simptomele: apar, în general, după 40 de ani. Prezbitismul se
manifestă prin pierderea calității vederii în două cazuri
distincte: la distanță (miopia) și/sau la apropiere
(hipermetropia).
Ce se întâmplă: Globii oculari devin mai puțin flexibili și nu
își pot schimba forma pentru a se concentra pe obiectele care se
afla la depărtare.
Tratament: Prezbitismul nu poate fi tratat, dar pierderea
abilității de focalizare a ochilor poate fi corectată prin
folosirea de lentile de corecție, fie sub forma ochelarilor ori a
lentilelor de contact.

5. Cataracta
Factorii de risc: Vârsta, intervenții chirurgicale la ochi,
expunere excesiva la razele solare fără lentile protectoare,
diabetul zaharat
Ce se întâmplă: Cataracta este o afecțiune în care cristalinul
ochiului devine opac si afectează vederea. Cataracta se poate
dezvolta intr-unul sau ambii ochi. Aceasta este principala cauza a
orbirii la nivel mondial. Cataracta poate apărea la orice vârstă,
putând fi prezenta chiar de la naștere, dar este mai frecventă la
persoanele cu vârsta de peste 50 de ani.
Simptomele: vedere încețoșată; orbirea in preajma luminilor, in
timpul nopții; dificultatea de a vedea noaptea; sensibilitatea la
lumina puternica;
Tratament: Intervenția chirurgicala pentru îndepărtarea si
înlocuirea cristalinului opac cu o lentilă artificiala este extrem

de eficienta, peste 90% dintre acești pacienți văzând mai bine
după îndepărtarea cataractei.

6. Reguli de igienă ale ochilor
Menţinerea unui stil de viaţă sănătos, dar și o serie de
reguli esenţiale pot îmbunătăţi sau menţine vederea
sănătoasă la orice vârstă. Iată câteva recomandări:
- Consultaţi un oftalmolog în mod regulat.
- Cunoașterea istoricului bolilor oftalmologice din familie poate
preveni progresia și favoriza tratamentul precoce al unor probleme
oculare.
- Păstraţi-vă o greutate corporală normală. Obezitatea
predispune la boli sistemice cu implicaţii oculare (de exemplu,
diabetul) .
- Adoptaţi o dietă echilibrată. Fructele și legumele au rol
protector asupra bolilor oftalmologice. Consumaţi mai ales legume
cu frunze verzi (spanac, varză, kale), dar și alimente bogate în
omega 3, precum peștele gras (somon, ton, somn) și seminţele
oleaginoase (migdale, nuci, alune etc.)
- Nu fumaţi sau lăsaţi-vă de fumat.
- Păstraţi o bună igienă a ochilor și a lentilelor de contact.
- Purtaţi ochelari de soare. O bună protecţie oculară împotriva
razelor UV A și UV B scade riscul de apariţie a bolilor oculare.
- Purtați echipament de protecţie oculară când condiţiile de
muncă o cer: protejarea ochilor previne accidentele de muncă.
- Lăsaţi-vă ochii să se odihnească. Atunci când lucrăm de
aproape perioade lungi sau stăm mult la computer și ne
concentrăm, uităm uneori să clipim. Recomandat este să facem
pauze dese în astfel de situaţii pentru a nu ne “obosi” ochii.

7.Bibliografie
https://www.catena.ro/aflați-care-sunt-cele-mai-întâlnite-afecțiuni-ale-ochilor
https://www.medlife.ro/articole-medicale/afectiunile-ochiului-cauze-simptome-si-tratament.html
https://monzametropolitan.ro/afectiune/10-reguli-pentru-menținerea-sănătații-ochilor/
https://ro.wikipedia.org/wiki/Prezbitism

Curtea Școlii AltFel - Cum să transformăm un spațiu gol într-un loc de comunitate și educație -

Gál-Iankó Katalin
Scoala Gimnaziala Jebuc, Salaj, Jebucu

Nu susținem o minciună că pentru unii elevi, cel mai plăcut
program școlar este pauza. Cadrele didactice ale școlii au
responsabilitatea, ca nu doar la orele de curs să dezvolte
competențele fizice și psihice ale elevilor, ci și în timpul
pauzelor să le ofere diverse posibilități pentru dezvoltarea
competențelor sociale, atingând scopul de a integra bunăstarea

elevilor în procesul de învățare (Wellbeing).
Ca și în cazul multor școli din zone nefavorizabile, fondurile
alocate pentru cheltuielile școlii sunt puține și sunt
distribuite către nevoile primare ale acesteia. Chiar dacă
această problemă este una reală, nu putem lăsa ca aceasta să
împiedice scopul propus. Este foarte important să căutăm
rezolvări creative, care nu necesită multă bază financiară.
Articolul descrie un proiect impresionant de transformare a curții
unei școli dintr-o zonă nefavorizabilă, într-un spațiu vibrant
și educațional, unde elevii pot să se dezvolte atât fizic, cât
și psihic, chiar și în timpul pauzelor. Elevii noștri au avut
visul de a crea un loc de comunitate care nu e doar estetic, ci le
asigură și posibilități de joacă, de recreație. Și-au dorit
un loc unde pot fi împreună în aer liber.
După o căutare și planificare comună, am ajuns la idei creative
și rentabile, astfel încât să reușim să ne atingem scopul de
utilare și eficientizare a spațiilor din curtea și din jurul
școlii.
Proiectul a urmărit trei obiective principale:
• Decorarea curții, adică plantarea florilor nu doar în
spațiul verde, dar și în anvelope reciclate.
• Amenajarea curții cu bănci și măsuțe din paleți.
• Realizarea unui spațiu de joacă cu jocuri de societate pictate
pe asfalt.
Am reînviat mica grădină de flori din fața școlii, iar de-a
lungul gardului, am pus anvelope, în care am plantat răsaduri de
flori și semințe. Îngrijirea și udarea plantelor este realizată
de elevi, ceea ce le dezvoltă și simțul responsabilității.
Cu ajutorul paleților donați de o companie locală, au fost create
mese și bănci. După ce au fost curățate și șlefuite în

cooperare de elevi-părinți-profesori, acestea au fost decorate cu
motive tradiționale de către elevii talentați, contribuind la
durabilitatea și frumusețea lor.
Pe asfaltul curții au fost desenate jocuri de societate, care nu
doar că înfrumusețează spațiul, dar și contribuie la
dezvoltarea mișcării, logicii și creativității elevilor. Elevii
au fost implicați direct în alegerea, planificarea și desenarea
acestor jocuri.
Întrucât fondurile pentru acest proiect au fost limitate,
soluțiile creative și resursele comunității locale au jucat un
rol esențial în realizarea acestuia.
Pentru realizarea proiectului propus am avut nevoie de o sumă mică
pentru cumpărarea vopselei pentru pavaj și beton (200 RON). Toate
celelalte unelte necesare (paleți, cauciucuri, bandă șmirghel,
vopsea, lac, flori, pensule) au fost donate de către firme din
zonă, care au dorit să contribuie la scopul nostru.
Acest proiect a transformat curtea școlii într-un loc primitor
și plăcut, contribuind la crearea unei atmosfere de studiu mai
prietenoase. Elevii au fost implicați activ în toate etapele
proiectului, ceea ce a dus la dezvoltarea unor competențe
esențiale, precum responsabilitatea, creativitatea și
abilitățile sociale. De asemenea, acest proiect a demonstrat că
vocația profesorilor poate transforma o școală într-un loc unde
elevii vin cu bucurie, promovând astfel bunăstarea și integrarea
socială a acestora.
Prin acest exemplu, proiectul poate servi drept sursă de
inspirație pentru alte școli care doresc să transforme spațiile
neutilizate în locuri de comunitate și educație, chiar și cu
resurse financiare limitate.

Lectura-un pas spre cunoaștere

Luminița Petrea
Scoala Gimnaziala Nr.10 "Petre Tutea" Galati , Galati, Galati

„Citiți, citiți, cititul vă face fericiți și inteligenți”,
Michel Tournier
Cărțile sunt importante și pentru că îmbunătățesc
conectivitatea creierului, te fac să te gândești mai bine la
anumite aspecte ale vieții și te învață cum să-ți dezvolți
propriile argumente, opinii și idei. Astfel, atunci când citești,
mintea ta începe să urmărească idei noi, modele de gândire și
simboluri, iar acest lucru te face să fii mai pregătit în fața

societății și a provocărilor acesteia.
Pentru cei mai mulți, contactul cel mai puternic cu literatura
apare în timpul școlii. Atunci încep să înțeleagă importanța
cărților în exploatarea ideilor stimulatoare și provocatoare
despre natura umană. Rolul cărților în viața unei persoane este
de a servi ca instrument educațional capabil să îi extindă
cunoștințele despre lume și despre sine. Așadar, cărțile au
rolul de a ajuta la stabilirea principiilor și valorilor unei
persoane.
Majoritatea cititorilor dezvoltă opinii puternice în urma
lecturii, iar acest lucru îi va face să-și modeleze viziunea
asupra lumii. Abilitatea de a judeca și de a critica sau,
dimpotrivă, de a lăuda și admira un personaj și acțiunile sale,
te ajută să procedezi la fel și cu persoanele reale din jurul
tău.
Lectura este importantă, deoarece ne dezvoltă gândurile, ne
oferă cunoștințe și lecții nesfârșite, păstrând în
același timp mintea activă. Cărțile pot conține și păstra tot
felul de informații, povești, gânduri și sentimente, spre
deosebire de orice altceva din această lume. I
Beneficiile lecturii variază de la îmbunătățirea sănătății
mintale, la îmbunătățirea sănătății fizice, la crearea unor
obiceiuri sănătoase. Deși cărțile există de foarte mult timp,
ele nu și-au pierdut importanța de-a lungul anilor. Lectura oferă
șanse egale pentru cunoaștere și dezvoltare, care este esența
existenței conștiente.
Literatura de specialitate prezintă numeroase exemple și studii
despre importanța lecturii. Unele studii demonstrează că lectura
prelungește viața omului și cu cât omul citește mai mult, cu
atât trăiește mai mult, altele că lectura cărților bune face

omul mai bun, că lectura poate ajuta omul să se
însănătoșească mai repede.
„Este important să le oferi copiilor cărţi şi să-i
încurajezi să citească, pentru că asta va avea, cu siguranţă,
efecte pozitive asupra performanţelor lor şcolare şi le va oferi
condiţii socio-economice avantajoase”, spun realizatorii unei
cercetări publicate în „Economic Journal”. Persoanele care au
crescut înconjurate de un număr mare de cărţi, au înclinaţia
naturală de a învăţa cât mai mult pe parcursul vieţii,
curiozitate intelectuală şi capacitatea de a se adapta mai uşor,
în timp ce pentru persoanele care nu s-au bucurat de avantajul
lecturii în copilărie, provocările intelectuale sunt, în
general, destul de greu de depăşit.
Lectura este fundamentală pentru funcționarea în societatea de
astăzi. Ea dezvoltă mintea.
Învățând copiii mici să citească, îi ajutăm să-și dezvolte
abilitățile lingvistice. De asemenea, lectura îi ajută să
învețe să asculte.
Citirea este importantă deoarece cuvintele – vorbite și scrise
– reprezintă piatra de temelie a vieții. O persoană care știe
să citească se poate educa în orice domeniu de activitate în
care este interesat. Citirea dezvoltă imaginația, dezvoltă partea
creativă a oamenilor. Citirea este fundamentală în dezvoltarea
unei imagini bune despre persoana proprie. Citirea ajută la
extinderea vocabularului.
Scopul lecturii, este acela de a forma progresiv un tânăr cu o
cultură comunicaţională şi literară de bază, capabil să
înţeleagă lumea din jurul său, să comunice şi să
interacţioneze cu semenii, exprimându-şi gânduri, stări,
sentimente, opinii, să fie sensibil la frumosul din natură şi la

cel creat de om. Pasiunea pentru lectură ar trebui să apară la
vârste fragede și ar trebui consolidată la şcoala în cadrul
tuturor orelor.
Şcoala este instituţia socială în care se realizează educaţia
organizată a tinerei generaţii. Ea este factorul decisiv pentru
formarea unui om capabil să contribuie la dezvoltarea societăţii,
să fie pregătit pentru muncă, să fie un model pentru cei din
jurul său. Şcoala are un rol decisiv în formarea omului.
Misiunea şcolii este aceea de a contribui la realizarea idealului
educativ impus de cerinţele vieţii sociale. Fiecare cadru
didactic, prin disciplina pe care o predǎ, încearcǎ să pună o
piatrǎ de temelie în educaţia unui copil. Lectura contribuie la
dezvoltarea capacităţii de exprimare scrisă şi orală, dezvoltă
imaginaţia şi cultura generală a unui copil. Doar un copil care
citeşte va reuşi în viaţă şi va aprecia frumosul, adevărul
şi dreptatea.
În concluzie, cărțile joacă un rol extrem de important în
viața unei persoane, fiind unul dintre instrumentele care formează
viziunea despre lume, dar și modul de a gândi și de a acționa
în viață.
Bibliografie
1. Cornea, Paul, Introducere în teoria lecturii, Editura Minerva,
Bucureşti, 1988;
2. Faguet, E. , Arta de a citi, Editura Albatros, Bucureşti, 1975;
3. Giorgio Brunello, Guglielmo Weber şi Christoph Weiss,
„Economic Journal”, Royal Economic Society, vol. 127(600),
paginile 271-296;
4. Pamfil, Alina, Didactica limbii şi literaturii române, Editura
Dacia, Cluj- Napoca, 2000.

BULLYING-UL ÎN ȘCOALĂ. COMUNITATE SAU ÎN MEDIUL VIRTUAL

Alina Loredana Profir

Bullying-ul în școală, comunitate sau în mediul virtual

Prof.Profir Alina Loredana
Liceul Tehnologic”Marcel Guguianu” Zorleni

Bullying-ul nu presupune existenţa unui conflict bazat pe o
problemă reală, ci pe dorinţa agresorului de a obţine putere sau
autoritate. Bullying înseamnă folosirea unei forțe superioare

pentru a influența sau intimida pe cineva. Este un comportament
repetat si intenționat prin care agresorul își persecută,
rănește, intimidează victima verbal, relațional și/sau fizic.
Fenomenul bullying apare atunci când un copil este etichetat,
tachinat, batjocorit în cercul său de cunoștințe sau de colegi.
Uneori, aceste tachinări se transformă în îmbrânciri sau, în
unele cazuri, în atacuri fizice.
Există mai multe tipuri de comportamente care pot fi încadrate
în categoria bullying:
Intimidarea verbală: poreclire, batjocorire, ameninţare, ironie,
replici ofensatoare, comentarii sexuale etc.
Intimidarea socială: excluderea intenţionată dintr-un grup sau
colectiv, punerea intenţionată într-o situaţie jenantă în
public, răspândirea de zvonuri jignitoare etc.
Intimidarea fizică: bruscare, lovire, scuipare, daune aduse
bunurilor persoanei intimidate etc.
Recent a căpătat amploare un nou tip de bullying, „adaptat”
dezvoltării puternice a tehnologiei comunicării, şi anume
cyberbullying-ul.

Cyberbullying se referă la comportamentul de intimidare prin
intermediul tehnologiilor de informare şi comunicare: SMS-uri sau
e-mailuri jignitoare, răutăcioase, zvonuri sau comentarii
răspândite pe site-uri de socializare, distribuirea de imagini
jenante sau ofensatoare cu persoana hărţuită etc.
Cyberbullying-ul poate avea aceleaşi efecte devastatoare ca orice
alt tip de bullying, uneori chiar mai severe (acest tip de
hărţiure nu se limitează la un singur loc, ci îi
„urmăreşte” pe adolescenţi inclusiv acasă).
Fenomenul de bullying apare pentru că:

 Unii dintre agresori sunt bine priviţi în grup, sunt populari,
au influenţă în rândul celor de aceeaşi vârstă şi le place
să domine sau să conducă pe alţii;
 Alţii sunt agresivi deoarece aceștia au fost izolați și simt
o nevoie puternică de a aparține unui grup, ȋnsă nu posedă
abilitățile sociale de a-și păstra prietenii;
 Mulți copii nu pot evalua violența școlară ca fiind
negativă sau inacceptabilă, așa cum fac adulții, și pot
interpreta actele de agresiune ca amuzament sau distracție;
 Copii au de multe ori o stimă de sine scăzută, simţindu-se
superiori doar dacă îi lezează pe alţii;
 De multe ori agresorii sunt ei înşişi victime ale fenomenului
de bullying, pe care îl „învaţă” de la părinţi, fraţi sau
colegi mai mari etc.
Agresorii nu au nevoie să fie neapărat mai mari sau mai puternici
decât cei pe care îi agresează, diferenţa de putere poate
proveni din surse diferite - popularitate, abilităţi fizice sau
cognitive, caracteristici de personalitate.
Chiar dacă nu ştim niciodată cu siguranţă dinainte dacă un
copil va avea un comportament de tip bullying, sunt câteva
caracteristici care cresc şansa ca un copil să devină agresor:
 are o toleranţă redusă la frustrare;
 probleme familiale, neimplicare din partea familiei;
 are o părere proastă despre ceilalţi;
 are dificultăţi în respectarea regulilor;
 vede violenţa într-o lumină pozitivă;
 are prieteni care îi agresează pe alţii.
Există semne care pot indica faptul că un copil este hărţuit
sunt:
 vânătăi, răni neexplicate

 haine sau obiecte personale pierdute sau distruse
 dureri de cap sau de stomac frecvente, rău real sau prefăcut
înainte de a merge la şcoală
 schimbări în tabieturile alimentare, cum ar fi mâncatul în
exces sau săritul peste mese
 dificultăţi la somn sau coşmaruri frecvente
 scăderea notelor, scăderea interesului pentru şcoală, fobie
şcolară
 pierderea prietenilor sau evitarea situaţiilor sociale
 sentimente de neajutorare şi scăderea stimei de sine
 comportamente de risc, fuga de acasă, auto-mutilare sau
preocupare legată de suicid.
În cazul comportament de tip bullying părinţii pot au un rol
foarte important:
 Cel mai important lucru este să transmită şi demonstreze
copilului că sunt disponibili pentru comunicare, pentru a-l asculta
când are nevoie să vorbească;
 Să încurajeze copilul să vă povestească ce se întâmplă
la şcoală;
 Să nu învinuiască copilul pentru că este hărţuit, chiar
dacă la un moment dat el a fost cel care l-a provocat pe agresor;
 Să-l învețe pe copil să facă diferenţa între situaţiile
periculoase şi situaţiile în care îl poate înfrunta pe agresor:
 Să-i dea încredere că poate să-şi rezolve singur problemele
dacă este vorba despre o situaţie cu risc scăzut (de exemplu
tachinare), dar să-i spună clar că sunt dispuși să-l ajutate.
 Să intervină dacă este vorba de o situaţie de hărţuire,
apelând la cadre didactice din şcoală, consilier şcolar sau
director. Să nu încerce să facă. Dreptate singuri, această
abordare are toate şansele să escaladeze problemele;

 Să discutate împreună despre diferite modalităţi în care
ar putea rezolva situaţia;
 Să învețe copilul să nu ia totul personal atunci când se
confruntă cu un agresor. Să explice copilului că insultele pe
care acesta i le adresează nu exprima o problemă a copilului, ci a
agresorului;
Prevenirea şi stoparea fenomenului de bullying necesită implicarea
tuturor: şcoală, cadre didactice, părinţii, copii.
Agresiunea cibernetică este deseori greu de gestionat și rezolvat,
iar printre soluții se poate enumera: limitarea sau chiar
renunțarea la rețele sociale pentru o vreme și interacțiunea cu
oameni reali, care aduc liniște și siguranță. În acest mod se
reduc și starea de anxietate, depresia și sentimentele de
singurătate. Soluția nu este riposta, deoarece înrăutățește
situația și prelungește procesul. Copiii sunt deseori reticenți
în a le spune părinților sau profesorilor despre agresiune,
deoarece simt un sentiment de rușine, iar în cazul hărțuirii
cibernetice aceștia se tem să-și piardă privilegiile de a folosi
gadget-urile. Discuțiile cu un părinte, consilier sau prieten de
încredere și povestirea celor întâmplate pot face o diferență
uriașă în starea de spirit a celui agresat, chiar dacă nu se
schimbă situația.
În ultimul timp, incidența bullying-ului a crescut, iar procesul
de vindecare implică atât mediul școlar, cât și mediul
familial, părinții, ce trebuie să găsească metode și soluții
eficiente. O soluție venită în sprijinul părintelui este
utilizarea de aplicații de control parental pe smartphone-ul sau
tableta copilului și configurarea unor filtre pe computer, pentru a
bloca conținutul web neadecvat, ce poate ajuta la monitorizarea
activităților online, precum și monitorizarea atentă și

constantă a preocupărilor și a anturajului copilului. O altă
soluție o constituie dezvoltarea de programe în cadrul școlii de
conștientizare a fenomenului, precum și o atenție sporită din
partea cadrelor didactice și a consilierului educativ în
prevenirea și diminuarea fenomenului.

BIBLIOGRAFIE
 Abuzul si neglijarea copilului, Salvaţi Copiii, București,
2013
 Agabrian Mircea, Analiza de conţinut, Editura Polirom,
București, 2006;
 Vlăsceanu Lazăr, Metodologia cercetării sociologice, Editura
Economică, București, 2000;
 Asociatia “Telefonul copilului” Ghid pentru profesori 3.
Primul studiu national despre bullying, anul 2016, http://
www.salvaticopiii.ro.

Avantajele utilizării platformelor de învățare și a formatului blended-learning în dezvoltarea procesului educațional

Ciuta Maria

De-a lungul timpului, în învățământul românesc, învățarea
bazată pe metode tradiționale rămâne una dintre cele mai
apreciate căi de învățare a noțiunilor teoretice. Dar
interactiunea dintre profesor și educabil s-a dovedit a fi cea mai
eficientă și consolidarea conținuturilor învățării optimă,
prin învățarea asociată. Învățarea asociată este un program
educațional formal sau non-formal, care combină mediile digitale

cu metodele tradiționale folosite la clasă. Blended-learning-ul
este un termen care descrie o modalitate de învățare mixtă, care
combină metodele de învățare tradiționale cu studiul
independent, obținând astfel o metodologie hibridă, nouă de
învățare. Acesta reprezintă o schimbare majoră în strategiile
didactice prin introducerea computerului în actul de
predare-învățare-evaluare. Învățarea bazată pe tehnologie s-a
dovedit a fi eficientă atunci când se dorește păstrarea elevilor
în sala de clasă sau în educația online. Această metodă nu
este monotonă și îmbunătățește întotdeuna formarea, permite
elevilor să se concentreze perioade mai lungi de timp, ceea ce duce
la obținerea de progrese. Metodele de formare combinate includ
instrumente de predare care permit creativitatea în lecții și în
subiectele propuse. De asemenea, lecțiile pot fi ușor
personalizate, adaptate la nevoile și interesele elevilor, iar
profesorul poate să acorde o atenție diferită fiecărui elev.
Dacă acum câțiva ani mulți dintre noi nici nu ne puteau gândi
la realizarea lecțiilor folosind calculatorul, astăzi tehnologia a
evoluat atât de mult, încât ocupă toate domeniile de activitate
astfel că, la un simplu computer avem acum adevărate sisteme de
inteligență artificială. Mai mult decât atât, pandemia ne-a
deschis această poartă către site-uri și aplicații care ne fac
munca mai ușoară și, un alt beneficiu, deloc de neglijat, ne și
ajută să păstrăm interesul elevilor crescut. Beneficiile pe care
le aduce utilizarea platformelor de învățare în dezvoltarea
formatului de blended-learning în procesul educațional din țara
noastră au fost cele care au atras atenția asupra acestei noi
abordări a demersului didactic. E-learning-ul urmărește
integrarea TIC în procesul de învățare-predare-evaluare cu
scopul de a crește calitatea demersului didactic și a progresului

pedagogic al acestuia.
Astfel, utilizarea platformelor educaționale și a metodei
blended-learning oferă numeroase beneficii care îmbunătățesc
atât procesul de învățare, cât și eficiența educațională.
Avantajele sunt multiple, iar printre acestea amintim:
- Flexibilitatea și accesibilitatea regăsite în accesul facil la
resurse (platformele educaționale permit accesul la o gamă largă
de resurse educaționale: videoclipuri, articole, teste, etc.,
eliminând barierele de timp și spațiu) și în adaptarea la
nevoile individuale, elevul putând învăța în ritmul propriu,
revenind asupra materialelor ori de câte ori e nevoie;
- Interactivitatea crescută reieșită din feedback-ul imediat
(testele online și evaluările integrate în platforme oferă
feedback instantaneu, ceea ce permite elevilor să își calibreze
rapid învățarea) și din activitățile interactive, precum
forumurile de discuții, chestionarele și simulările;
- Personalizarea învățării susținută, pe de-o parte, de
traseele de învățare personalizate (platformele permit
personalizarea conținutului și a exercițiilor în funcție de
nevoile și nivelul fiecărui elev), iar pe de altă parte, de
monitorizarea progresului, profesorii putând urmări progresul
fiecărui elev și putând interveni atunci când observă
dificultăți în învățare;
- Eficiență în uilizarea resurselor prin reducerea costurilor,
deoarece utilizarea materialelor digitale reduce nevoia de resurse
fizice (manuale, foi de lucru), ceea ce duce la economii și prin
automatizarea sacinilor – evaluările și corectarea temelor
putând fi automatizate, eliberând timp pentru profesori să se
concentreze pe aspecte mai complexe ale predării;
- Colaborare și comunicare îmbunătățite, susținute prin

învățare colaborativă, pentru că platformele educaționale
încurajează colaborarea între elevi prin proiecte de grup,
forumuri de discuții și alte forme de interacțiune online, dar
și prin comunicare eficientă, profesorii putând comunica mai
ușor și mai frecvent atât cu elevii, cât și cu părinții lor,
facilitând un mediu educațional mai transparent;
- Integrarea tehnologiei în educație, pe de-o parte, asigură
dezvoltarea competențelor digitale prin utilizarea regulată a
platformelor educaționale, competențe care sunt esențiale în
societatea modernă, iar, pe de altă parte, asigură accesul la
resurse cu conținut nou.
Blended-learning este, până la urmă, un echilibru între online
și offline, pentru că el presupune învățare complementară
(metoda blended-learning combină avantajele învățării online cu
interacțiunea directă în clasă, oferind un echilibru între
autonomie și ghidare) și adaptabilitate, permițând adaptarea
metodelor de predare în funcție de circumstanțe, cum ar fi
necesitatea învățării la distanță sau integrarea noilor
tehnologii.
Aceste avantaje fac din platformele educaționale și metoda
blended-learning un instrument valoros în educația modernă,
oferind un cadru de învățare adaptabil, eficient și centrat pe
elev.
Așadar, pe fondul schimbărilor rapide prin care trece societatea
și datorită progresului tehnologic, s-a ajuns la înregistrarea
unei adevărate revoluții în domeniul instruirii asistate de
calculator. La ora actuală se vorbește tot mai mult de globalizare
în toate domeniile, dar globalizarea în educație ar însemna să
se elimine barierele dintre educabili și să se deschidă noi
perspective în practica pedagogică. Avem profesori și elevi

deschiși spre cunoaștere, care doresc să exploreze acest domeniu
al tehnologiilor IT, se folosesc de el și îl preferă metodelor
tradiționale, chiar dacă acestea nu trebuie eliminate din
activitatea de predare-învățare-evaluare. Dar modul în care
tradiționalul este împletit cu noul, cu utilizarea platformelor de
învățare în dezvoltarea formatului blended-learning în procesul
educațional și mai ales de modul în care acest amestec este pus
în valoare, ține și de dăruirea, talentul și măiestria
profesorului preocupat de reușita demersului didactic.

Bibliografie:
1. Adăscăliţei, A., 2007, Instruire Asistată de Calculator,
Iași, Editura Polirom;
2. Brut, M., 2006, Instrumente pentru e-learning: Ghidul informatic
al profesorului modern, Iași, Editura Polirom;
3. Herlo, D., 2005, Tehnologie informațională computerizată,
Arad, Editura Universității Aurel Vlaicu;
4. *** https://www.elearning.ro/elearningromania/ accesat la data de
25.08.2024;
5. *** https://www.elearning.ro/scoala-romaneasca-incotro/ accesat
la data de 25.08.2024.

Rolul teatrului în educarea tinerilor

Cecilia Sburlea
Grupul Scolar "Iorgu Virnav Liteanu" Liteni, Suceava, Liteni

ROLUL TEATRULUI ÎN EDUCAREA TINERILOR

Motto:
„Teatrul nu este şi nu poate fi altceva decât o întâmplare
cu oameni. Orice operă care s-a abătut de la acest principiu a
fost sortită pieirii.”
(Camil
Petrescu Rampa, 1931)

Articolul de faţă a pornit de la o constatare tristă, aceea că
teatrul a pierdut teren în programa noastră şcolară, mai ales
în cea de gimnaziu. Textul dramatic se abordează la noi mult prea
târziu, abia în clasa a VIII-a, pe când în ţările europene,
încă din ciclul primar şi oriunde în lumea civilizată,
folosirea teatrului în programa didactică, având ca scop
producţia de spectacol, e deja tradiţională. De la teatrul de
păpuşi din grădiniţă, la serbările de Crăciun sau
carnavalurile cu măşti şi personaje din lumea poveştilor, elevii
nu mai au niciun contact ferm cu scena, cu arta dramatică.
Utilizarea teatrului în şcoală scade în intensitate şi interes
către finalul gimnaziului, pentru a dispărea aproape definitiv din
preocupările constante ale liceului. Afirmăm cu tărie că e o
mare pierdere şi că teatrul ar trebui repus la locul lui, tratat
cu mai mare interes, pentru că e o cale mai uşoară de
reprezentare a vieţii şi a lumii pentru orice tânăr.

O dată în plus, teatrul interbelic a pierdut un autor de
referinţă în programa de liceu, domeniul care arată scheletic
în momentul de faţă. Cum lista recomandărilor este deschisă,
propunem şi autorilor de manuale, ca text pentru studiu,
dramaturgia lui Camil Petrescu, cel care a iubit teatrul, a scris
cronică de teatru, a fost primul teoretician român de teatru, a
condus un timp Teatrul Naţional din Bucureşti, a înfiinţat
studiouri de regie experimentală, a pus în scenă şi a scris
piese de teatru.

Textul dramatic al lui Camil Petrescu, ,,Jocul ielelor”sau
,,Act veneţian”, este inteligibil elevului de liceu, care are
posibilitatea de a-şi construi reprezentări coerente cu privire la

lumea referenţială a teatrului său. Abordând acest domeniu,
analiza textelor va fi mult mai plăcută pentru elevi şi mult mai
funcţională pentru ţintele didactice (competenţe
comportamentale, comunicaţionale, de prezentare a sinelui, orizont
de reprezentare a artelor).
Considerăm că, în evoluţia culturii noastre, teatrul lui
Camil Petrescu şi-a câştigat un loc de renume. Ar trebui să
redescoperim textul său dramatic, abordând teatrul de idei într-o
perspectivă metodică modernă, în încercarea de a-i apropia pe
elevi de un act de creaţie profund şi original, de a-i face să
înţeleagă că participarea lor activă şi motivată în procesul
cunoaşterii este importantă, deoarece le dezvoltă creativitatea,
limbajul, spiritul de observaţie, colaborarea şi acceptarea
opiniilor celorlalţi şi, nu în ultimul rând, îi ajută să
dobândească mai multă încredere în sine. Societatea
prezentului, dar mai ales a viitorului se circumscrie unui timp al
informaţiei, al complexităţii. De aceea, investiţia în
inteligenţa, creativitatea şi capacitatea de inovare a
indivizilor, a grupurilor, va fi extrem de rentabilă în viitor.
Spiritul contemporan trebuie să facă faţă unor mari sfidări:
explozia informaţională, accelerarea ritmului vieţii, creşterea
gradului de incertitudine. Rolul profesorului în procesul de
modelare a elevului este poate cel mai important. Punând elevul în
situaţii variate de instruire, el transformă şcoala într-un
laborator al devenirii.
Învăţarea este definită adesea ca o modificare de comportament
pe baza unei trăiri personale. Schimbările se vor produce, la cel
care învaţă, fie în planul activităţii intelectuale, fie al
vieţii afective, ori al acţunii practice. Asemenea schimbări nu
pot avea loc dacă elevul nu face nimic. Învăţarea se produce ca

urmare a unui efort personal, numai pe baza unei participări
proprii. Prin învăţarea acitivă se pun bazele unor
comportamente observabile, ce denotă participarea elevilor,
gândirea lor creativă, învăţarea aplicată, construirea
cunoştinţelor, stimularea comunicării, dezvoltarea relaţionării
şi a răspunderii individuale. Astfel elevii ajung să înţeleagă
că, atunci când investesc suficientă energie în învăţare şi
se implică în mod activ, procesul devine agreabil şi dă naştere
unui sentiment de împlinire.
Prin aplicarea unor metode actuale de
predare-învăţare-evaluare în studiul textului dramatic,
corelate la obiectivele unui învăţământ eficient şi verificate
în practică, vom căpăta valoare educaţională. Metodele
activ-participative sunt cele mai în măsură să valorifice
maximal şi pe mai multe planuri potenţialul uman de cunoaştere,
de simţire şi de acţiune cu care un elev vine la şcoală.


Din beneficiile experimentării teatrului ȋn ṣcoală
amintim:
1. Atenţia, curiozitatea şi interesul elevilor faţă de lectura
problematică a textului dramatic;
2. Exprimarea inteligenţei şi creativităţii elevilor prin
participarea motivată şi activă la lecţii;
3. Asimilarea cunoştinţelor într-un mod logic şi plăcut prin
aplicarea metodelor de învăţare actuale;
4. Stabilirea unor conexiuni multiple între domeniul literaturii
şi al spectacolului de teatru;
5. Valorificarea experienţelor de viaţă a elevilor în cadrul
activităţilor desfăşurate;

6. Obţinerea unei mutaţii calitative în procesul învăţării
şi al predării.
Aṣadar, prin activități şi metode activ-participative elevii
se formează ca interpreți, dar şi ca spectatori, işi dezvoltă
capacitatea de receptare şi înțelegere a spectacolului teatral,
îşi formează o atitudine degajată, lipsită de emoţii,
adaptându-se la cerințele scenei şi ale publicului.

Relaţia dintre învăţarea formală – învăţarea nonformală – învăţarea informală și autoeducaţia

Levente Fodor
Clubul Copiilor Sighisoara , Mures, Sighisoara

Privite din perspectiva educaţiei permanente, cele trei tipuri de
învăţare trebuie corelate şi cu procesul de autoinstruire
(autoînvăţare). Majoritatea definiţiilor acestor termeni se
concentrează în jurul ideii de analiză a intrărilor (inputs) şi
a rezultatelor, efectelor (outcomes) în procesul învăţării
precum şi a controlului asupra formulării obiectivelor şi al
modalităţilor de realizare a acestora. În încercarea de analiză
a formelor de educaţie prin luarea în consideraţie a factorilor

care decid asupra finalităţilor învăţării şi asupra căilor
de atingere a acestora, putem identifica următoarele tipuri de
învăţare (D. Mocker şi G. Spear, 1982):
* învăţarea formală: unde instituţia educativă deţine
controlul asupra finalităţilor şi a modalităţilor de organizare
a activităţii în vederea atingerii lor.
* învăţărea nonformală: unde educatul are controlul asupra
finalităţilor (în sensul că el îşi propune să urmeze
activităţile nonformale), dar nu şi asupra metodelor şi
mijloacelor de realizare, programul (resurse umane, materiale, de
conţinut, de timp şi spaţiu) fiind organizat de către
instituţia organizatoare;
* învăţarea informală: unde individul poate decide asupra
modului cum se realizează aceasta (prin faptul că alege ce să
asculte, ce să citească, unde să meargă şi cu ce prieteni să
se întâlnească), dar mai puţin poate controla rezultatele;
* autoinstruirea: unde educatul controlează ambele variabile, atât
obiectivele cît şi metoda de a le atinge;
În cazul învăţării formale, activitatea instructiv-educativă
se realizează în virtutea atingerii unor finalităţi
educaţionale precise, deduse din idealul educaţional, iar
responsabilitatea organizării cadrului metodologic revine
instituţiilor şcolare şi universitare. Prin acest tip de
învăţare formală, elevul dobândeşte în mod organizat şi
sistematic, cunoştinţe esenţiale din domeniile principale ale
patrimoniului cultural sub directa îndrumare a profesorilor.
Avem învăţare nonformală atunci când individul alege deliberat
să participe (şi pe această bază să acumuleze cunoştinţe şi
să-şi dezvolte anumite capacităţi) la activităţi care-l
interesează şi care sunt organizate de către o instituţie

socială, alta decât cea şcolară, în scopuri educaţionale. De
exemplu ar putea să ia parte la un seminar organizat de o
universitate populară, avînd ca temă protecţia mediului
înconjurător. Individul participă la acesta din motive şi
interese personale (contolează obiectivele), însă modul de
organizare şi resursele folosite (materiale, umane, metodologice)
sunt decise de către instituţia organizatoare. Acest tip de
educaţie nonformală îşi poate propune atingerea unor obiective
formale, însă ele pot fi diferite de cele ale participanţilor.
În cazul învăţării informale, individul poate deţine controlul
asupra căilor de desfăşurare a acestora prin luarea deciziei de
ascultare şi participare la o discuţie, putînd influenţa
derularea lor dar nu şi rezultatele finale. În ceea ce priveşte
autoînvăţarea, fiecare decide asupra propriilor obiective şi
asupra felului cum le atinge. Educaţia/ învăţarea formală
ocupă ponderea cea mai mică de timp din viaţa individului, fiind
completată de educaţia/învăţarea nonformală, ambele
desfăşurându-se pe fondul multiplelor influenţe cotidiene, toate
împreună conducând către permanentul şi cuprinzătorul proces
de autoeducaţie şi autoînvăţare.
Autoeducaţia include şi se bazează pe elementele învăţării
formale, nonformale şi informale. (4)

1.4. Analiza criteriilor educației non-formale

În analiza educației non-formale vom folosi opt criterii: 1.
etimologia termenului; 2. definirea conceptului; 3. dezideratele
urmărite; 4. trăsăturile caracteristice; 5. evaluarea; 6.
avantajele şi importanţa; 7. elementele critice; 8. dezvoltarea
domeniului;

1. Din punct de vedere etimologic, termenul de educaţie
nonformală îşi are originea în latinescul „nonformalis”,
preluat cu sensul „în afara unor forme special/oficial organizate
pentru un anume gen de activitate”. Nonformal nu e sinonim cu
needucativ, ci desemnează o realitate educaţională mai puţin
formalizată sau neformalizată, dar întotdeauna cu efecte
formativ-educative.
2. Din punct de vedere conceptual, educaţia nonformală
cuprinde ansamblul activităţilor şi al acţiunilor care se
desfăşoară într-un cadru instituţionalizat, în mod organizat,
dar în afara sistemului şcolar, constituindu-se ca „o punte
între cunoştinţele asimilate la lecţii şi informaţiile
acumulate informal”.
3. Dezideratele educaţiei nonformale sunt în stransă
legătură cu realizarea următoarelor finalităţi:
• să lărgească şi să completeze orizontul de cultură,
îmbogăţind cunoştinţele din anumite domenii;
• să creeze condiţii pentru „desăvîrşirea profesională
sau iniţierea într-o nouă activitate”
• să sprijine alfabetizarea grupurilor sociale defavorizate;
• să contribuie la recreerea şi la destinderea
participanţilor precum şi la petrecerea organizată a timpului
liber;
• să asigure cadrul de exersare şi de cultivare a
diferitelor înclinaţii, aptitudini şi capacităţi, de
manifestare a talentelor. Raportul dintre educaţia nonformală şi
cea formală este unul de complementaritate, atât sub aspectul
conţinutului, cât şi în ceea ce priveşte formele şi
modalităţile de realizare.

4. Evaluarea activităţilor desfăsurate în cadrul educaţiei
nonformale este „facultativă, neformalizată, cu accente
psihologice, prioritar stimulative, fără note sau calificative
oficiale.” În condiţiile extinderii cererilor de pregătire
profesională prin diferite forme de instruire nonformală, există
şi situaţii în care acestea sînt finalizate prin certificate sau
diplome de absolvire. Evaluarea educaţiei nonformale este
observată prin diferite activităţi ca: cercuri specializate,
olimpiade şcolare, concursuri, care sînt întemeiate de
instituţiile şcolare, organizaţii ale tineretului, organizaţii
părinteşti, etc. Aceste activităţi, la fel ca şi la educaţia
formală, sînt coordonate de cadre didactice situaţii în care
acestea sînt finalizate prin certificate sau diplome de absolvire.
Evaluarea educaţiei nonformale este observată prin diferite
activităţi ca: cercuri specializate, olimpiade şcolare,
concursuri, care sînt întemeiate de instituţiile şcolare,
organizaţii ale tineretului, organizaţii părinteşti, etc. Aceste
activităţi, la fel ca şi la educaţia formală, sînt coordonate
de cadre didactice de specialitate, dar care în aceste situaţii,
au un rol secundar, de moderatori sau coordonatori. Tot în cadrul
educaţiei nonformale, sînt incluse şi emisiunile radio şi
televiziune, care sînt create anume pentru elevi şi au un nivel
ridicat al cunoştinţelor. Acelaşi tip de educaţie îl au şi
ziarele şi revistele şcolare, la care participă foarte mult
elevii, dar oricum sînt coordonaţi de pedagogi. Educaţia
nonformală este diferită faţă de educaţia formală, prin
aspectul conţinutului şi formele de realizare. Educaţia
nonformală este caracterizată prin:
• răspunderea concretă la cerinţele fixate;

• permite momente de abstractizare, prin extragerea de
cunoştinţe din viaţa practică
• scoate din educaţie, funcţia de predare, lăsînd loc
funcţiei de învăţare.
5. Educaţia nonformală este importantă prin următoarele
avantaje pedagogice:
• este centrată pe cel ce învaţă, pe procesul de învăţare,
nu pe cel de predare solicitând în mod diferenţiat
participanţii;
• ,,demitizează funcţia de predare” şi ,,răspunde adecvat
necesităţilor concrete de acţiune”
• dispune de un curriculum la alegere, flexibil şi variat
propunîndu-le participanţilor activităţi diverse şi atractive,
în funcţie de interesele acestora, de aptitudinile speciale şi de
aspiraţiile lor; • contribuie la lărgirea şi îmbogăţirea
culturii generale şi de specialitate a participanţilor, oferind
activităţi de reciclare profesională, de completare a studiilor
şi de sprijinire a categoriilor defavorizate sau de exersare a
capacităţii indivizilor supradotaţi; • creează ocazii de
petrecere organizată a timpului liber, într-un mod plăcut,
urmărind destinderea şi refacerea echilibrului psiho-fizic;
• asigură o rapidă actualizare a informaţiilor din diferite
domenii fiind interesată să menţină interesul publicului larg,
oferind alternative flexibile tuturor categoriilor de vârstă şi
pregătirii lor profesionale, punând accentul pe aplicabilitatea
imediată a cunoştinţelor;
• contribuie la lărgirea şi îmbogăţirea culturii generale şi
de specialitate a participanţilor, oferind activităţi de
reciclare profesională, de completare a studiilor şi de sprijinire
a categoriilor defavorizate sau de exersare a capacităţii

indivizilor supradotati;
• este nestresantă, oferind activităţi plăcute şi scutite de
evaluări riguroase, în favoarea strategiilor de apreciere
formativă, stimulativă, continuă;
• răspunde cerinţelor şi necesităţilor educaţiei permanente.
• creează ocazii de petrecere organizată a timpului liber,
într-un mod plăcut, urmărind destinderea şi refacerea
echilibrului psiho-fizic;
• antrenează noile tehnologii comunicaţionale, ţinînd cont de
progresul tehnico-ştiintific, valorificînd oportunităţile
oferite de internet, televiziune, calculatoare;
• răspunde cerinţelor şi necesităţilor educaţiei permanente.
Limitele educaţiei nonformale semnalate în lucrările de
specialitate se referă la faptul că această formă include uneori
programe mult prea flexibile, centrate doar pe obiective pe termen
scurt şi o prea mare „libertate” metodologică a educatorilor.
6. Elemente critice
Trei riscuri pedagogice majore ar înregistra acest tip de educaţie
și anume:
• promovarea unui activism de suprafaţă, dependent doar de
îndeplinirea obiectivelor concrete, rupte adesea de obiectivele
specifice educaţiei formale,
• avansarea unui proiect dependent doar de mijloacele tehnice
disponibile, care pot dezechilibra corelaţia funcţională dintre
subiectul şi obiectul educaţiei,
• eludarea posibilităţilor de validare socială reală a
rezultatelor în raport cu „diplomele şi certificatele”
obţinute la nivelul educaţiei formale. Plecând de la ideea
conform căreia şcoala nu este singurul loc unde poţi învăţa,
iau amploare activităţile desfășurate în afara sistemului

formal care veneau în întămpinarea dorinţei de învăţare a
publicului larg, servind obiectivelor acestora şi asigurând
asistenţă informaţională şi practică unor categorii sociale
dezavantajate. Acest tip de educaţie conţine majoritatea
influenţelor educative, care au loc în afara clasei, acestea sunt
activităţi extradidactice, activităţi opţionale sau
facultative. Au un caracter mai puţin formal, dar cu acelaşi
rezultat formativ. Acţiunile educative, care sunt plasate în
cadrul acestui tip de educaţie, sunt flexibile, şi vin în
întâmpinarea diferitor interese particulare pentru fiecare
persoană.

BIBLIOGRAFIE:
-C. Cucoş: Pedagogie, Editura Polirom, Iași, 1996, pag.37
-George Văideanu – Educația la frontiera dintre milenii,
Editura Politica 1988, pag. 232
-Ion Jinga, Elena Istrate -Manual de Pedagogie, Editura All,
1998, pag.155

Metoda didactică, între tradiţional şi modern, în actul de predare-învaţare

BMA Monica

Metoda didactică, între tradiţional şi modern,
în actul de predare-învaţare

Secretar: Balogh Monica
C. N. „O. Goga” Marghita

„A învăţa pe copil nu înseamnă să-i dăm adevărul nostru,
ci să-i dezvoltăm propria gândire, să-l ajutăm să inţeleagă
cu gândirea lui lumea” ( I. Cerghit)

1. Conceptul de metodă didactică
Metodele didactice reprezintă un ansamblu de procedee şi mijloace
integrate la nivelul unor acţiuni implicate în realizarea
obiectivelor pedagogice. Etimologia cuvântului delimitează
semnificaţia termenului: metodă, în limba greacă, înseamnă
cale spre (odos = cale, metha = spre).
Conceptul pedagogic de metodă didactică defineşte o acţiune cu
funcţie (auto) reglatorie
proiectată conform „unui program care anticipează o suită de
operaţii care trebuie îndeplinite în vederea atingerii unui
rezultat determinat”. (De Landsheere, Gilbert)
În ştiinţă, metoda este definită ca o „cale de
cunoaştere” care produce informaţii, strategii, principii, legi,
paradigme.
În pedagogie, metoda devine o „cale” necesară pentru
dobândirea cunoştinţelor şi capacităţilor proiectate la
nivelul obiectivelor procesului de învăţământ prin
valorificarea principiilor specifice de proiectare şi de realizare
a activităţii didactice, în termeni de comunicare – cunoaştere
– creativitate.
Specialiştii în metodologia didactică ne dezvăluie funcţiile
specifice pe care le deţin metodele:
- funcţia cognitivă – metoda constituie calea de acces a
elevului spre adevăratele proceduri de acţiune, spre însuşirea
ştiinţei şi tehnicii, a culturii şi comportamentelor umane,
devenind astfel o curiozitate pentru el – cercetează, descoperă.

- funcţia formativ – educativă – metoda supune exersare şi
elaborarea diverselor funcţii psihice şi fizice ale elevului; se
formează deprinderi, capacităţi, comportamente.

- funcţia instrumentală – metoda serveşte drept tehnică de
execuţie.
- funcţia normativă – metoda arată cum trebuie să procedeze
pentru obţinerea celor mai bune rezultate.
2. Trecerea de la metode tradiţionale la metode interactive
Metodele de învăţământ sunt un element de bază al
strategiilor didactice, în strânsă legatură cu mijloacele de
învăţământ şi cu modalităţile de grupare a elevilor. De
aceea, opţiunea pentru o anumită strategie didactică
condiţionează utilizarea unor metode de învăţământ specifice.

O variantă de clasificare a metodelor educaţionale se poate
raporta la istoricul lor în procesul didactic, si anume:
- metode tradiţionale;
- metode moderne;
Metodele tradiţionale pot fi păstrate cu condiţia
reconsiderării şi adaptării lor la exigenţele
învăţământului modern. Acestea pot evolua spre modernitate în
măsura în care secvenţele procedurale care le compun permit
restructurări inedite sau când circumstanţele de aplicare a
acelei metode sunt cu totul noi. În unele metode moderne surprindem
secvenţe destul de tradiţionale sau descoperim că variante ale
acestei metode erau de mult timp cunoscute.
O metodă este considerată modernă în măsura în care cultivă
însuşirile fundamentale necesare omului de azi și mai ales de
mâine: independenţă, spirit critic, gândire creatoare,
aptitudini, atitudini exploratoare etc. .
În ultima perioadă, metodologia didactică a înregistrat
evoluţii spectaculoase aliniindu-se la situaţiile şi exigenţele
noi, complexe ale învăţământului contemporan. Se doreşte

trecerea de la didactica „tradiţională” în care predarea a
funcţionat ca scop în sine, fiind centrată pe „transmiterea”,
„expunerea”, „comunicarea” cunostinţelor, la
învăţământul modern care caută să păstreze un echilibru
între munca individuală şi lucrul în grup, să îmbine
învăţarea individuală cu învăţarea interdependentă, prin
cooperare sau colaborare, să asocieze exerciţiul individual
exerciţiului interacţiunii cu ceilalţi. Voi prezenta mai jos cele
două modele de învăţare, prin comparaţie:
Modelul clasic Modelul modern

1. Memorarea şi reproducerea (cât mai fidelă) a cunoştinţelor
transmise de cadrul didactic Apel la experienţa proprie

2. Competiţia între elevi cu scop de ierarhizare Promovează
învăţarea prin cooperare
3. Studiul individual al elevului Pune accent pe dezvoltarea
gândirii în
confruntarea cu alţii
4. Profesorul asigură însuşirea temeinică şi
sistematică a cunoştinţelor predate Profesorul este partener în
învaţare
5. Elevul încearcă să reţină şi să reproducă
ideile auzite Elevul exprimă puncte de vedere proprii
referitoare la o problemă
6. Elevul acceptă informaţia dată Elevul îşi pune intrebări cu
scopul de a
înţelege lucrurile, de a realiza sensul unei
idei
7. Slabă participare, neimplicare, lipsă de

iniţiativă, conformism, supunere Iniţiativă, spirit
întreprinzător

8. Elevul este dirijat în gândire şi acţiune Elevul este
cutezant, îşi asumă riscurile, participare şi implicare
personală, gândire liberă, creativă, critică
9. Măsurarea şi aprecierea cunoştinţelor (ce
ştie elevul) Măsurarea şi aprecierea capacităţilor (ce ştie
şi ce poate să facă elevul)
10. Accent pe aspectul cantitativ (cât de multă
informaţie deţine elevul) Accent pe elementele de ordin calitativ
(sentimente, atitudini)

Astăzi, competenţa profesională în învăţământ este mai
complexă deoarece un cadru didactic responsabil atrage elevii, îi
motivează, îi activează, îi incurajează pe cei timizi,
retraşi, neîncrezători, să înveţe împreună cu ceilalţi şi
totodată să-şi împărtăşească experienţele de învăţare
şi cunoaştere, mai precis pune bazele învăţării prin
cooperare. „Odată cu dezvoltarea cooperării sociale între copii
(8 – 12 ani), copilul ajunge la relaţii morale noi, întemeiate
pe respectul reciproc conducând la o anumită autonomie;
activitatea în grup oferă de 4- 5 ori mai multe posibilităţi de
manifestare a elevului decât conducerea frontală în cadrul unei
ore cu durată similară”. (J. Piaget) Astfel, această formă de
învăţare este o continuă provocare pentru copii deoarece
maximizează propria învăţare.
Aşadar, beneficiile învăţării prin cooperare se pot rezuma la
faptul că elevii învaţă: să ia
iniţiative, să îşi construiască opinii, să le argumenteze şi

să le împărtăşească, să asculte activ, să accepte opinii,
să ofere sprijin şi să primească sprijin.
Abilităţile cadrului didactic care promovează predarea –
învăţarea prin cooperare într-un
învăţământ modern ar trebui să fie:
- organizează şi dirijează învăţarea, o orchestrează şi o
regizează;
- facilitează şi moderează activitatea de învăţare;
- ajută elevii să înţeleagă lucrurile şi să le explice;
- responsabilizează elevii în vederea funcţionării optime a
grupului;
- formează, la elevi, unele abilităţi sociale care favorizează
interacţiunea şi cooperarea în realizarea învăţării;
- acceptă şi stimulează exprimarea unor puncte de vedere
diferite într-o problemă;
- este partener în învăţare;
Metodele activ – participative solicită o bună organizare a
situaţiilor de învăţare, elevii
depinzând într-un mod pozitiv unii de alţii; această
interdependenţă conducându-i la devotament faţă de grup.
Bunul mers al procesului de învăţământ şi rezultatele
obţinute depind de metodele utilizate. Studiind problema metodelor
active, pedagogul B. F. Skinner „susţine folosirea metodei
învăţământului prin acţiune, prin exerciţii spontane,
independente; exerciţiile să fie mereu noi şi de dificultate
crescândă, să trezească curiozitatea şi interesul elevilor”.

BIBLIOGRAFIE:
1. Bocos M. - Instruire interactivă, Cluj Napoca, Ed. PUC, 2002
2. Leonte Rodica; Stanciu Mihai – Strategii activ –

participative de predare – învăţare în ciclul primar, Bacău,
Ed. C.C.D., 2004

STIMULAREA ȘI DEZVOLTAREA CREATIVITĂȚII ELEVILOR

PROFIR ADRIAN
Şcoala Gimnazială "Episcop Iacov Antonovici" Bârlad, Vaslui, Barlad

Astăzi nu se mai face o separare neta între omul obișnuit și
omul creator. Orice om normal poate realiza o îmbunătățire în
munca sa, o mică inovație sau invenție. Pentru aceasta e nevoie
de preocupare specială, de condiții favorabile dezvoltării
creativității..
Cultivarea gândirii inovatoare a devenit o sarcina importantă a
școlilor. Pe lângă efortul tradițional de educare a gândirii

critice, stimularea fanteziei apare si ea ca un obiectiv major.
Aceasta implica schimbări importante, atât în mentalitatea
profesorilor, cât și în ce privește metodele de educare și
instruire.
In primul rând, trebuie schimbat climatul, pentru a elimina
blocajele culturale si emotive, puternice în școala din trecut. Se
cer relații destinse, democratice, între elevi si profesori, ceea
ce nu înseamna a coborî statutul social al celor din urma. Modul
de predare trebuie să solicite participarea, inițiativa elevilor.
Metodele activ-participative sunt tot mai utilizate în școala
românească. In fine, fantezia trebuie și ea apreciată
corespunzător, alături de temeinicia cunoștințelor, de
raționamentul riguros si spiritul critic.
Aspirația spre dezvoltarea spiritului creativ a dus la conceperea
unor metode care, pe de o parte, să combată blocajele, iar pe de
alta, să favorizeze asociația cât mai libera a ideilor,
utilizând astfel la maximum resursele inconștientului.
La nivelul claselor I–IV, în structura metodelor
activ-participative, alături de brainstorming, îşi găsesc cu
maximă eficienţă locul,cubul, metoda celor şase pălării,
chindogu, diagramele why-why, diadramele Ishikawa, jocurile
didactice, care constituie o punte de legătură între joc ca tip
de activitate dominantă în care este integrat copilul în perioada
preşcolară, şi activitatea specifică şcolii – învaţarea.
Categoria de activităţi care oferă terenul cel mai extins pentru
cultivarea creativităţii îl constituie activităţile în care se
lasă elevilor independenţă deplină:
• compunerea şi rezolvarea pe căi diferite a exerciţiilor şi
problemelor;
• scoaterea şi formularea ideilor principale dintr-un text;

• elaborarea compunerilor;
• confecţionarea unui obiect (la abilităţi practice);
• executarea unui desen;
• exerciţii de antrenament creativ sub formă de jocuri etc.
Toate aceste activităţi pot fi considerate forme de
manifestare a însuşirilor creative ale elevilor, care se cer
stimulate şi dirijate.
Copiilor le place sa asculte si sa inventeze povesti, sa joace
roluri, să interactioneze printr-un joc continuu, pe care-l
îmbogațesc mereu, din ce in mai mult, fiind atenți și receptivi
totodată la ce descoperă la ceilalți.
Desenul, pictura, modelajul, muzica, dansul, feluritele
jocuri in aer liber sau acasă, toate au darul de a-i ajuta sa
exprime emoții, gânduri, sentimente care, în aceasta maniera
artistică, sunt mai accesibile a fi exteriorizate.
Câteva exerciții de stimulare a creativității: desenul
liber, fără structură, pictura cu mâna dominantă dar si cu cea
non-dominantă , modelajul unei povești inventate, soluțiile
personale pe care copiii învață să le adapteze în funcție de
situație.

Dacă un elev a descoperit prin propriile lui eforturi de
observaţie, de imaginaţie şi gândire, o însuşire mai puţin
vizibilă a unui obiect, a unui aspect al unui fenomen, dacă a
găsit o soluţie nouă a unei probleme, ori a redactat o compunere
într-un mod personal, original sub aspectul conţinutului şi al
formei, toate aceste activităţi pot fi considerate forme de
manifestare a însuşirilor creative ale elevilor, care se cer
stimulate şi dirijate.
Creativitatea a devenit un indicator valoric în multe domenii de

activitate. Ea exprimă culmea pe care o poate atinge o persoană
în procesul de inovare a activităţii şi un element de progres al
vieţii sociale.
Un profesor care are creativitate pedagogică este ingenios,
inventiv, plin de fantezie şi cu o mare doză de spontaneitate. El
descoperă mereu noi şi noi forme de lucru, noi procedee şi
tehnici, modifică, adaptează, combină şi inventează, noi
instrumente sau mijloace menite să sporească eficienţa muncii
didactice.
Creativitatea de tip şcolar, realizată de elev în procesul de
învăţământ, nu trebuie confundată cu creativitatea
scriitorului, artistului, tehnicianului, unde originalitatea şi
productivitatea se interpretează în sensul strict al cuvântului.
Copilul de vârstă şcolară mică adoptă o atitudine creatoare
atunci când, pus în faţa unei probleme (care constituie o
sarcină şcolară), îi restructurează datele, descoperă calea de
rezolvare, o rezolvă într-un mod personal.
La vârsta şcolară mică, elementele de originalitate, chiar şi
atunci când sunt minore faţă de cele de reproducere, exprimă
tendinţa de creativitate a copilului, care trebuie încurajată.
Gândirea creatoare se formează în procesul de învăţământ
prin orientarea şi stilul activităţii elevilor, prin tipuri de
sarcini şi exerciţii care pot constitui un antrenament al
gândirii.
Pentru educarea creativităţii în activitatea
instructiv-educativă sunt necesare anumite condiţii:
• fondul de cunoştinţe de care dispune elevul;
• existenţa unor deprinderi intelectuale;
• climatul educaţional care trebuie să fie favorabil
creativităţii.

Creativitatea nu se poate cultiva decât într-o atmosferă de
antrenare liberă a elevilor în căutări, schimb de idei,
verificări. Elevii trebuie să se manifeste liber, fără teama de
a greşi, de a li se face imediat aprecierea critică. În felul
acesta se poate cultiva îndrăzneala, independenţa,
originalitatea. Profesorului îi revine sarcina de a organiza
activitatea de gândire a copilului în mod judicios şi
corespunzător forţelor sale, de a-l face să aibă încredere în
el.
Pedagogul român I. C. Petrescu spunea:
„Creator e oricine în meseria sau ocupaţia sa, dacă nu se
mulţumeşte să săvârşească în chip mecanic ceea ce a apucat
din moşi-strămoşi, ci caută şi el să adauge locului unde
şade, lucrării ce făureşte, ceva din personalitatea sa”.
Procesul de stimulare a creativităţii şi originalităţii se
desfăşoară gradat, cu paşi mici şi cu multă răbdare şi
dăruire din partea învăţătorului. Bun cunoscător al fiecărui
şcolar, profesorul poate şi trebuie să-şi atragă prin
lecţii-joc toţi elevii şi să le faciliteze asimilarea treptată
a realului. Jocurile creative sunt un izvor nesecat, iar aplicarea
lor implică întreaga personalitate a copilului. Activitatea
desfăşurată cu elevii în procesul de învăţământ oferă
bogate şi diverse prilejuri de cultivare a creativităţii.
Exerciţiile de antrenament creativ le-am conceput şi sub forma
jocurilor, a exerciţiilor captivante, a unor activităţi aparent
uşoare, dar atractive, antrenante, care să pună în funcţiune
toate forţele lor intelectuale.
Blocajele creativității
Pentru stimularea creativitaății trebuie să cunoaștem și să
combatem anumite piedici în calea manifestării imaginatiei,

creativității.
Blocajele culturare. Conformistul este unul din ele: dorința
oamenilor că toți cetățenii să gândescă și să se poarte la
fel. Cei cu idei sau comportări neobișnuite sunt priviți cu
suspiciune și chiar cu dezaprobare, ceea ce constituie o
descurajare pentru asemenea persoane. Apoi, există în general o
neîncredere în fantezie și o prețuire exagerată a rațiunii
logice, a raționamentelor.
Blocaje metodologice sunt acelea ce rezultă din procedeele de
gândire. Așa e cazul rigidității algoritmilor anteriori. Noi
suntem obișnuiți să aplicăm într-o situație un anume algoritm
și, deși nu păre a se potrivi, stăruim în a-l aplica, în loc
să încercăm altceva. De asemenea, se observă cazuri de fixitate
funcțională: folosim obiecte și uneltele potrivit funcției lor
obuișnuite și nu ne vine in minte să le utilizăm altfel.
Blocaje emotive. Factorii afectivi au o influență
importantă:teama de a nu greși, de a nu se face de râs, poate
împiedica pe cineva să exprime și să dezvolte un punct de vedere
neobișnuit. De asemenea, graba de a accepta prima idee este
greșită, fiindcă rareori soluția apare de la început. Unii se
descurajeaza rapid, dat fiind ca munca de creație, de inovație
este dificilă și solicită eforturi de lungă durată. Și
tendința exagerată de a-i întrece pe alții implică evitarea
ideilor prea deosebite și dăunează procesul de creație.

Cum încurajăm creativitatea elevilor?
- prin asigurarea unui mediu care permite copilului să exploreze
și să se joace fară restrangeri exagerate.
- prin adaptarea la ideile copilului, fără a încerca o
structurare a ideilor lui astfel încât să se potrivescă cu cele

ale adulților.
- prin acceptarea ideilor neobișnuite ale copilului, fără a
judeca modul divergent în care acesta rezolvă o problemă.
- folosind modalități creative pentru rezolvarea problemelor, în
special a problemelor ce apar in viața de zi cu zi.
- alocând destul timp copilului pentru explorarea tuturor
posibilităților, pentru trecerea de la ideile obișnuite la idei
mai originale.
- încurajand procesul, iar nu scopul.

BIBLIOGRAFIE:
Tinca Cretu- Psihologia educatiei, Editura Credis,2004
Roco M. – „Creativitatea individuală şi de grup”;
Bucureşti, Editura Academiei, 1979;
Roşca Alexandru – „Creativitate”; Bucureşti, Editura
Enciclopedică Română, 1972;
Ţopa L. – „Creativitatea”; Bucureşti, Editura Ştiinţifică
şi Enciclopedică, 1980
Tereza Amabile- „Creativitatea ca mod de viata”; Bucureşti,
Editura Tehnica ,19

Probleme de integrare a copiilor cu Cerinţe Educative Speciale

Daniela Urs

Probleme de integrare a copiilor cu Cerinţe Educative Speciale

Bibliotecar: Urs Daniela
Colegiul Naţional „O. Goga” Marghita

Ca fiinţă socială, omul este dependent de ceilalţi oameni.
Această dependenţă înseamnă, de fapt, ajutor, posibilitatea de
a comunica şi coopera. Acest lucru dă naştere la sentimentul de
apartenenţă şi solidaritate umană, precum şi la sentimentul de

securitate al individului.
Din categoria copiilor cu CES fac parte atât copiii cu deficienţe
propriu-zise – la care, cerinţele speciale sunt multiple,
inclusiv educative, cât şi copiii fără deficienţe, dar care
prezintă manifestări stabile de inadaptare la exigenţele şcolii.
Deci, din această categorie fac parte:
• copiii cu deficienţe senzoriale: vizuale, auditive,
locomotorii etc.;
• copiii cu deficienţe mintale;
• copiii cu tulburări afective (emoţionale);
• copiii cu handicap asociat.
Problema handicapului
Întâlnim pretutindeni oameni cu deficienţe. Perceperea lor
socială nu este întotdeauna constantă, ea variază de la
societate la societate, furnizând semnificaţii diferite, în
funcţie de cultura şi de valorile promovate.
În cadrul societăţii moderne, industriale ce promovează valori
ale succesului individual şi realizărilor personale, deficienţa
reprezintă un dezastru, o nenorocire, o tragedie personală.
Ce se crede despre persoanele cu deficienţe? Mulţi oameni au
reticenţe faţă de aceștea deoarece au o concepţie greşită
despre ele. Toate aceste persoane sunt oameni ca şi ceilalţi,
acest lucru ar trebui să se înțeleagă: unii dependenţi, alţii
independenţi; unii lideri, alţii persoane obişnuite; unii
bogaţi, alţii săraci; unii graşi, alţii slabi etc. Ca orice
persoană, ei sunt produsul unic al eredităţii lor şi al mediului
şi sunt indivizi.
Dar şi persoanele deficiente, la rândul lor, au două păreri în
ceea ce priveşte impedimentul lor: unele îl consideră un
dezastru, iar altele un simplu inconvenient.

Integrarea socială în mediul de viaţă
Recunoscând faptul că orice proces de readaptare a unei persoane
handicapate ar trebui să ţină cont de măsurile care favorizează
autonomia sa personală şi/sau asigură independenţa sa economică
şi integrarea sa socială cea mai completă posibil, trebuie
incluse şi dezvoltate programe de readaptare, măsuri individuale
şi colective care să favorizeze independenţa personală, care
să-i permită de a duce o viaţă cât mai normală şi completă
posibil, ceea ce include dreptul de a fi diferit. O readaptare
totală presupune un ansamblu de măsuri fundamentale şi
complementare, dispoziţii, servicii de facilitare care ar putea
garanta accesibilitatea la confortul fizic şi psihologic. Adaptarea
mobilierului exterior şi urbanismul, accesul în clădiri, la
amenajări şi instalaţii sportive, transportul şi comunicaţiile,
activităţile culturale, timpul liber şi vacanţele trebuie să
constituie toţi atâţia factori care contribuie la realizarea
obiectivelor readaptării. Este important şi de dorit de a
determina participarea, în măsura posibilului, a persoanelor
handicapate şi a organizaţiilor care-i reprezintă la toate
nivelele de elaborare a acestor politici.
Legislaţia trebuie să ţină cont de drepturile persoanelor
handicapate şi să favorizeze, pe cât posibil, participarea lor la
viaţa civilă. În cazul în care persoanele handicapate nu sunt
în măsură de a-şi exercita în mod deplin drepturile lor de
cetăţeni, trebuie să fie ajutate de a participa cât mai mult
posibil la viaţa civilă, asigurându-le ajutorul adecvat şi
luând măsurile necesare.
Posibilitatea de acces la informaţie este cheia unei vieţi
autonome. Mai mult, profesioniştii trebuie să informeze asupra
tuturor aspectelor vieţii, iar persoanele handicapate trebuie să

aibă posibilitatea de a-şi procura informaţia ele însele.
Dacă natura, gravitatea handicapului sau vârsta persoanei nu
permit reconversia sa personală, chiar în atelier protejat, la
domiciliu sau în centre de ajutor pentru muncă, ocupaţiile cu
caracter social sau cultural trebuie să fie prevăzute.
Măsuri potrivite trebuie avute în vedere pentru a asigura
persoanelor handicapate şi în special persoanelor cu handicapuri
mentale condiţii de viaţă care să le asigure dezvoltarea lor
normală a vieţii psihice (inclusiv cea sexuală). Aceste măsuri
necesită informaţii şi educaţie sexuală în şcoli şi
instituţii.
Integrarea şcolară
Şcoala este, de asemenea un mediu important de socializare.
Integrarea şcolară exprimă: atitudinea favorabilă a elevului
faţă de şcoală pe care o urmează; condiţia psihică în care
acţiunile instructiv-educative devin accesibile copilului;
consolidarea unei motivaţii puternice care susţine efortul
copilului în munca de învăţare; situaţie în care copilul său
poate fi considerat un colaborator la acţiunile desfăşurate
pentru educaţia sa; corespondenţa totală între solicitările
formulate de şcoală şi posibilităţile copilului de a le
rezolva; existenţa unor randamente la învăţătură şi în plan
comportamental considerate normale prin raportarea la
posibilitaţile copilului sau la cerinţele şcolare.
În şcoală, copilul cu tulburări de comportament aparţine, de
obicei, grupului de elevi slabi sau indisciplinaţi, el încălcând
deseori regulamentul şcolar şi normele social-morale, fiind mereu
sancţionat de către educatori. Din asemenea motive, copilul cu
tulburări de comportament se simte respins de către mediul şcolar
(educatori, colegi). Ca urmare, acest tip de şcolar intră în

relaţii cu alte persoane marginalizate, intră în grupuri
subculturale şi trăieşte în cadrul acestora tot ceea ce nu-i
oferă societatea.
Datorită comportamentului lor discordant în raport cu normele şi
valorile comunităţii sociale, persoanele cu tulburări de
comportament sunt, de regulă, respinse de către societate. Aceste
persoane sunt puse în situaţia de a renunţa la ajutorul
societaţii cu instituţiile sale, trăind în familii problemă,
care nu se preocupă de bunăstarea copilului.

Bibliografie:
1. Albu, A., Albu, C., „Asistenţa psihopedagogică şi medicală
a copilului deficient fizic”, Editura Polirom, Iaşi, 2000;
2. Ionescu, S., „Adaptarea socioprofesională a deficienţilor
mintal”, Editura Academiei P.S.R., Bucureşti, 1975;
3. Popescu, G., Plesa, O. (coord.), „Handicap, readaptare,
integrare”, Pro Humanitate,
Bucureşti, 1998.

Cyberbullyingul

Elena Irinela Andrei
Scoala Gimnaziala Sarulesti , Buzau, Sarulesti

Cyberbullyingul
Ce este cyberbullyingul?
Cyberbullyingul este acea formă de bullying ce implică folosirea
tehnologiilor digitale. El se poate petrece pe rețelele sociale, pe
platformele cu mesagerii, pe platformele de jocuri și pe
telefoanele mobile.
Cyberbullyingul este un comportament repetat, cu scopul de a speria,
de a rușina sau de a înfuria pe cei țintiți, ca de exemplu:
• distribuirea unor vorbe mincinoase sau postarea unor poze/
videoclipuri stânjenitoare pe rețelele sociale;

• trimiterea unor mesaje foto-video amenințătoare, abuzive sau
care dor prin intermediul platformelor;
• furtul identității cuiva și trimiterea unor mesaje
răutăcioase de pe conturi false.
Bullyingul față în față și cyberbullyingul se pot petrece
simultan, însă cyberbullyingul lasă o urmă digitală, o dovadă
care poate deveni utilă pentru a ajuta la oprirea abuzului.
Cum facem diferența între o glumă și bulling?
Cu toții facem glume, însă uneori este greu de spus când cineva
se distrează sau încearcă să te rănească, mai ales în online.
Uneori, scuza oamenilor care fac asta este „e doar o glumă, nu o
lua în serios!”
DAR dacă tu te simți rănit sau vezi că ceilalți râd de tine
în loc să râdă împreună cu tine, atunci gluma a ajuns deja
departe. Iar dacă aceasta continuă, deși ai spus persoanei
respective să se oprească, deoarece te simți deranjat de ea,
atunci ar putea fi bullying. Iar când bullingul se desfășoară
online, poate determina o atenție nedorită din partea unui grup
mare de oameni, inclusiv străini.
Stoparea cyberbullyingului nu este doar despre a evidenția formele
de bullying, ci recunoașterea faptului că fiecare om merită
respect atât în online, cât și în viața reală.
Care Sunt Efectele Cyberbullingului?
Când bullying-ul are loc online, se creează impresia că ești
atacat din toate părțile, chiar din interiorul căminului tău.
Și pare o situație fără ieșire. Efectele pot dura o perioadă
mare de timp și pot afecta o persoană în mai multe feluri:
1. MENTAL- persoana respectivă se simte supărată, rușinată,
jenată, rănită, timorată, chiar furioasă.
2. EMOȚIONAL- persoana respectivă se simte rușinată sau își

pierde interesul asupra lucrurilor pe care obișnuia să le
iubească
3. FIZIC- OBOSEALĂ (insomnii) sau experimentarea unor simptome
precum dureri de stomac sau de cap.
Cui ar trebui să ma adresez când cineva mă agresează online?
Dacă tu consideri că ești victima unui bulling online, primul pas
este să vorbești cu cineva în care ai încredere, precum
părinții, un membru apropiat al familiei sau un alt adult de
încredere. La școală, poți lua legătura cu consilierul școlar,
antrenorul de sport sau profesorul preferat (ori online, ori direct,
în față). Dacă nu te simți confortabil să să vorbești cu un
cunoscut, caută o linie telefonică specifică țării în care te
afli pentru a vorbi cu consilier profesionist.
Dacă bullyingul se întâmplă pe o platformă socială, ia în
calcul blocarea utilizatorului și raportarea contului la
platformă. Companiile social-media sunt obligate să își țină
utilizatorii în siguranță. Poate fi de folos să începi să
aduni dovezi (capturi de ecran sau mesaje pe telefon) pentru a
arăta ce se întâmplă. Dacă ești în pericol imediat, atunci
contactează poliția sau linia de urgență!
Cum pot să îmi ajut prietenii să raporteze un caz de
cyberbulling?
Oricine poate deveni victima cyberbullyingului. Dacă observi că
acest lucru se întâmplă unui cunoscut de-al tău, încearcă să
îi oferi sprijin! Este important să îl asculți, să înțelegi
de ce nu vrea să raporteze cazul de cyberbullying și să
înțelegi cum se simte. Trebuie să îi faci cunoscut faptul că nu
e nevoie să raporteze nimic formal, dar este crucial să vorbească
cu cineva care i-ar putea ajuta. Dacă tot nu dorește raportarea
incidentului, atunci ar trebui să vorbești cu un adult care să

îi ajute în această situație.
Nefăcând nimic, prietenul meu ar putea înțelege că nimănui nu
îi pasă de el sau că toți sunt împotriva lui. Cuvintele tale
pot face o diferență!
Cum pot preveni ca informațiile personale să fie folsite pentru a
mă umili pe social media?
Gândește-te de două ori înainte de a posta sau distribui orice
personal pe platformele digitale- poate rămâne în online pentru
totdeauna și poate fi folosit pentru a te răni mai târziu!
Nu îți face cunoscute detalii personale, cum ar fi adresa,
numărul de telefon sau numele școlii! Învață despre setările
de confidențialitate de pe aplicațiile tale preferate și decide
cine își poate vedea profilul, cine îți poate trimite mesaje sau
cine poate comenta la postările tale!

Sitografie:
www.unicef.org

ITC IN THE CLASSROOM - VALENCIA, SPANIA

Fumea Dragos
Şcoala Gimnazială Dărmăneşti, Dambovita, Adanca

În perioada 20-25 mai, 8 cadre didactice, ale Școlii Gimnaziale
Dărmănești, Dâmbovița, prof. pentru învățământul primar
Cătănescu Mihaela, prof. pentru învățământul primar
Floricică Voicu Corina Mădălina, prof. pentru învățământul
primar Fumea Dragoș Mihai, prof. pentru învățământul
preșcolar Sterie Grațiela Crina, prof. pentru învățământul
preșcolar Chiranu Andreea, prof. limba engleză Mărgărit
Florentina, prof. limba româna Popescu Valentina și prof. biologie
Năftică Denisa, am participat la un curs de formare profesională,
finanțat prin proiectul de acreditare Erasmus+, în cadrul

organizației Europass Teacher Academy din orașul Valencia, Spania.
Cursul s-a desfășurat într-un spațiu primitor, iar amabilitatea
gazelor a fost una pe măsură. Scopul acestui curs a fost
însușirea unor abilități de utilizarea a instrumentelor,
aplicațiilor si paginilor web in cadrul orelor de curs, dar și a
proiectării lecțiilor. Această mobilitate a avut ca obiectiv
dezvoltarea competențelor a cadrelor didactice din unitatea de
învățământ de a utiliza strategii de
predare-învățare-evaluare inovatoare și inclusive pentru a
creste motivația și creativitatea elevilor.
Mobilitatea ne-a oferit șansa de a ne dezvolta profesional și
personal. Aceasta vine în scopul îmbogățirii practicilor
didactice, schimbul de idei ajută la îmbunătățirea continuă a
actului didactic.
Prima zi a mobilității a debutat cu activități de
intercunoaștere, prezentarea personală a participanților și a
formatorilor, precum și a tuturor școlilor participante, dar și
un joc despre cunoștințele noastre în ceea ce privește orașul
Valencia din Spania, folosind aplicația KAHOOT!.

In cea dea doua zi, Raquel Fernandez, formator, ne-a vorbit despre
ICT in educație, despre instrumentele pe care un cadru didactic le
poate utiliza în realizarea unor lecții eficiente și interactive.

In ultima zi petrecuta cu Raquel Fernandez, am învățat despre
interactivitatea în lecții, despre tehnici creative, dar și
despre proiectarea unor lecții interactive și creative utilizând
diverse aplicații, printre care: flip classroom, mindmeister,
classroom screen, mentimeter, ed puzzle. Ziua s-a încheiat
printr-un exercițiu practic, utilizând aplicația GOOSECHASE,

având ca sarcină localizare a unor obiective turistice, dar și
obiective din Valencia.
In celelalte zile, alături de Iacobo Falciani, am învățat cum
să realizăm o lecție video, despre AR si VR, despre AI, dar și
despre lucrul cu videoclipuri in timpul lecțiilor. Formatorul ne-a
prezentat și exemplificat aplicații precum: Ed video, cap cut,
canva, screenrecorders, diffit, photomath, halo AR, chat GPT, AI
detectors, history hello, plant net.
Pe lângă momentele de învățare, am avut parte și de
socializare cu ceilalți participant din Polonia și Letonia. În
plan cultural, am avut privilegiul de a vizita și cunoaște orașul
Valencia.
Cele învățate la acest curs ne vor ajuta, în primul rând, să
ne ușurăm proiectarea lecțiilor, iar în al doilea rând, îi va
ajuta pe elevii noștri să învețe mult mai rapid si mai eficient.

Nr. 110/2024

La acest număr au contribuit:
● Liliana Lazăr
● Mirabela Calmiciuc (Ivascu)
● mirela gut
● Alexandra Noje
● Adina Toma
● Andreia - Elena Briciu
● lazarescu catalina
● Raluca-Cristina Serban
● Petrache Melian
● Alina-Maria Gal
● Gál-Iankó Katalin
● Luminița Petrea
● Alina Loredana Profir
● Ciuta Maria
● Cecilia Sburlea
● Levente Fodor
● BMA Monica
● PROFIR ADRIAN
● Daniela Urs
● Elena Irinela Andrei
● Fumea Dragos

ISSN: 2393 – 0810