Pentru ca efectul exemplului moral să fie cel dorit se impun
anumite condiţii de ordin psihopedagogic:
- crearea unui climat psihosocial cu o puternică încărcătură
afectivă .

MODALITĂŢI DE REALIZARE A EDUCAŢIEI MORALE
LA VÂRSTA PREŞCOLARĂ
Prof.inv.primar prescolar
Trăistaru Maria
Liceul Tehnologic Petre Ionescu Muscel
Loc. Domnesti
Jud.Arges

Educaţia morală este un proces continuu, toate
disciplinele de învăţământ cu situaţiile educative specifice
având o contribuţie în sfera morală. În funcţie de vârsta
copiilor, de contextul general, de conţinutul utilizat drept suport
pentru educaţia morală, educatoarea poate alege strategii
analogice, inductive, deductive, algoritmice, euristice etc.
Există, pe lângă metodele şi situaţiile generale de
predare-învăţare, metode specifice de educaţie morală, ele
fiind utilizate pentru formarea conştiinţei morale (mai ales
metodele expozitive) sau pentru formarea comportamentului moral al
copiilor (metode acţionale).
Dimensiunea morală a educaţiei reprezintă o componentă
esenţială atât a procesului instructiv-educativ cât şi a
acţiunii exercitate de familie, mediul social, colectivul de copii,
având ca scop formarea conştiinţei şi conduitei civilizate a
preşcolarului în conformitate cu normele sociale şi cu
particularităţile de vârstă. Toate activităţile din
grădiniţă au influenţă şi în direcţia educării morale, dar
acest aspect este urmărit cu preponderenţă în activităţile din
domeniul educaţiei pentru societate.

METODELE ŞI PROCEDEELE EDUCAŢIEI MORALE
Între componentele educaţiei, cea morală ocupă un loc
deosebit datorită rolului pe care-l joacă în afirmarea şi
integrarea în societate a copilului. Comportamentul moral se
bazează pe cunoştinţe, sentimente, convingeri, deprinderi şi
obişnuinţe, o voinţă puternică, încât urmărirea şi formarea
acestora pretinde nu numai un program bine articulat ci şi un
sistem coerent de metode şi procedee prin care să putem preveni

apariţia unor eventuale obstacole şi să asigurăm realizarea la
nivel ridicat a tuturor obiectivelor urmărite.
Formarea unui comportament moral pretinde o metodologie
şi o strategie complexă, variată, dinamică şi adecvată
numeroaselor componente care trebuie formate şi dezvoltate. Nu
atât numărul metodelor şi procedeelor utilizate în acest proces
reprezintă o dificultate, cât integrarea lor într-un sistem,
articularea lor într-o metodologie flexibilă, adaptabile
diverselor situaţii în care se găseşte educatoarea şi
preşcolarul.
Principalele metode care stau la dispoziţia oricărui
cadru didactic sunt: povestirea, explicaţia morală, prelegerea
morală, convorbirea morală, dezbaterile morale, problematizarea,
studiul de caz, exemplul, exerciţiul moral, aprecierea şi
sancţionarea sau aprobarea şi dezaprobarea. Abilitatea şi
măiestria educatorului îl vor ajuta să adapteze fiecare procedeu
sau metodă la specificul situaţiei pe care o are de rezolvat.
Metodele verbale se îmbină cu cele practice. Aprobarea şi
dezaprobarea se pot succeda uşor, după cum metoda explicaţiei
poate urma un exerciţiu sau un exemplu, sau analiza unui caz.
Domeniul educaţiei morale este delicat şi de aceea cere
competenţă şi artă pentru a soluţiona numeroasele probleme pe
care le ridică formarea profilului moral al unui copil. Aceasta
înseamnă că un cadru didactic trebuie să ştie să aleagă şi
să folosească cu măiestrie metodele care-i pot oferi şansele
cele mai mari de succes.
De asemenea, nu trebuie să uite nici un moment că această
bogată metodologie va trebui să fie permanent însoţită de
exemplul său personal, de atitudinea ireproşabilă din punct de
vedere moral în toate împrejurările.

Cadrul organizatoric al educaţiei morale are valenţe
formative importante în cazul utilizării metodelor cu abilitate.
Se face necesară evaluarea nivelului educaţiei morale a fiecărui
elev, pentru a putea supraveghea şi dirija permanent acest proces
cu privire specială la realizarea unităţii dintre conştiinţă
şi conduită.
Acţiunile educative se desfăşoară în mod organizat
şi sistematic şi au, totodată, rolul de a valorifica acele
influenţe care se exercită în mod neorganizat asupra copilului.
Folosind metodele cele mai adecvate se urmăreşte construirea
conştientă a personalităţii morale a copilului în concordanţă
cu imperativele moralei societăţi. (I.Nicola, D. Farcaş, anul
1990, p. 31).
CONCLUZII
Privite în ansamblu, toate metodele educaţiei morale pot
avea un aport important la formarea conştiinţei şi conduitei
morale a copiilor dar, recomandabil este să fie utilizate metodele
de întărire pozitivă concomitent cu restrângerea, pe cât
posibil, a celor de întărire negativă.
Îmbinarea lor armonioasă asigură concordanţa între
trebuinţe, tendinţe şi cerinţe morale cât şi între libertate
şi constrângere. Măiestria didactică se va concretiza în acele
strategii care vor da copilului impresia libertăţii chiar în
acţiunile şi cerinţele care îi sunt impuse.

BIBLIOGRAFIE
1. Ambrus, Z. (2004). Programe educaţionale: Activităţi şi
metode de grup pentru formarea moralităţii şi civismului
elevilor. Presa Universitară Clujeană.
2. Buneseu, Vasile. (1994). Ghid practic pentru aplicarea programei

de educaţie moral civică în învăţământul primar. Bucureşti:
Editura Coresi.
3. Cristea, S. (1996). Pedagogie generală. Managementul educaţiei.
Bucureşti:
Editura Didactică şi Pedagogică.
4. Nicola, I. (2000). Tratat de pedagogie şcolară. Ediţia a doua,
revizuită. Bucureşti: Editura Aramis.
5. Nicola, I., Farcaş, D. (1990). Pedagogie generală. Bucureşti:
Editura Didactică şi Pedagogică.

Învăţământ primar

Cunoaşterea copilului- premisă a succesului şcolar

Daniela Bobocea

Este absolut necesară cunoaşterea copilului, pentru a pătrunde în esenţa individualităţii sale şi a grupurilor sociale din care face parte şi de a determina starea de maturizare psihică, intelectuală şi socială a acestuia.

Cuceririle ştiinţifice actuale în domeniul psihopedagogic relevă
faptul că dascălul nu mai este doar o sursă de cunoştinţe, ci
acestuia îi revine sarcina de a canaliza şi orienta realizarea
optimă a posibilităţilor de dezvoltare ale fiecărui elev, prin
organizarea şi individualizarea activităţilor şcolare. Aşadar,
cunoaşterea copiilor nu presupune numai o acţiune constatativă,
ci o activitate cu un pronunţat caracter formativ.
Cunoaşterea psihologică a copilului de vârstă mică este

realizată de către educator, învăţător, nu în ultimul rând
de către părinţi (care furnizează informaţii valoroase acestui
proces de cunoaştere organizată pe baze ştiinţifice), dar şi de
către specialistul psiholog. Fiecăreia dintre persoanele enumerate
îi revine un loc aparte în realizarea acestui proces de
cunoaştere a fiecărui copil. Toate acţiunile îndreptate în
acest sens au la bază identificarea suporturilor copilului ca
personalitate şi proiectarea corectă a strategiilor educaţionale,
favorizând, în fiecare etapă a dezvoltării, valorificarea şi
amplificarea potenţialului nativ.
Pentru a ajunge la o cunoaştere cât mai completă şi complexă a
copilului se parcurg o serie de etape în colectarea informaţiilor.
Toate datele obţinute constituie obiectul unui aşa-numit „caiet
personal al copilului” sau „dosar-portofoliu” în care se
adună, în diferite prezentări, informaţiile esenţiale, cu rol
diagnostic şi predictiv cu privire la personalitatea şi
comportamentul preşcolarului sau a şcolarului mic. Acest dosar
este completat pe parcursul întregii şcolarităţi de către
învăţătoare, logoped şi psihologul şcolii şi poate conţine:
1 Fişa psihopedagogică a preşcolarului
- date generale despre copil şi familia sa
- informaţii referitoare la activitatea copilului în grădiniţă
şi în afara acesteia
- informaţii referitoare la anumite caracteristici ale persoanei
(motricitate, capacităţi cognitive, trăsături temperamentale
dobândite, trăsături de caracter, dezvoltarea sinelui).
2 Fişa de observaţii psihopedagogice asupra copilului din
grădiniţă în vederea şcolarizării (după Florin Verza, 1997)
se prezintă sub forma unui chestionar, completat şi semnat de
către educatoare fiecărui copil pretendent la calitatea de

şcolar. Educatoarea menţionează în final dacă copilul este apt
pentru şcoală, sau nu, şi oferă câteva recomandări (de ordin
psihopedagogic, sau se pronunţă asupra rămânerii încă un an
în grădiniţă, ori pentru orientarea către un specialist).
3 Fişa psiho-pedagogică a elevului
4. Grilele şi fişele de observaţie a copilului în diferite medii
şi activităţi
Observaţiile, atât cele spontane, cât şi cele ştiinţifice
trebuie consemnate imediat în grile sau fişe de observaţie
tipizate sau create de către observator, în funcţie de scopul şi
particularităţile observării. Acestea pot fi consemnate în:
5 Jurnalul observării- utilizat frecvent în învăţământul
primar în studiul periodic al copilului/ elevului; se notează
comportamentele speciale, pozitive sau negative, frecvenţa lor,
gravitatea şi intensitatea lor, situaţia ce le precede, urmările,
etc.

Primul demers este „evaluarea iniţială” care analizează
datele asupra fiecărui copil, făcând un inventar al
cunoştinţelor copiilor dobândite în grădiniţă şi asupra
situaţiilor „diferite” ,apoi observaţiile învăţătoarelor,
evaluările şi informaţiile oferite de membrii familiei pot fi
utilizate pentru a înţelege mai bine şi planifica activităţi
care să faciliteze dezvoltarea copilului.

Teste iniţiale aplicate elevilor la intrarea în clasa I
1. Teste referitoare la conduitele perceptive-motrice
Schema corporală şi lateralitatea:
-indică mâna stângă, dreaptă, ochiul
drept, urechea dreaptă;

-imită gesturile învăţătoarei;
-indică părţile propriului corp şi pe ale
colegului;
-desenează o figură umană sau compune
siluete din carton decupat ;
-reconstituie un corp omenesc;
-completează grafic o figură umană parţial
desenată (fig.1) ;
-înşiră într-un minut cât mai multe mărgele pe o sârmă;
-rupe, mototoleşte, împătureşte
hârtie;
-merge de-a lungul unei linii trasate pe
covor, fără dezechilibrări

Figura 1

2. Teste pentru verificarea orientării
, organizării şi structurării spaţio-temporale
Probe de verificare a orientării spaţiale:
- rezolvare de puzzle-uri;
- identifică poziţia unor obiecte în raport cu altele în mediul
înconjurător sau într-un desen după întrebări.
3 Probe privind dezvoltarea cognitivă
A. Clasificarea jetoanelor după formă, culoare, mărime
B. Serierea bastonaşelor crescător sau descrescător
C. Conservarea cantităţii
4 Testarea aptitudinilor logico-matematice
5 Teste pentru evaluarea aptitudinilor de limbaj şi
comunicare

A. Întrebări ce privesc capacitatea de cunoaştere a unor date
personale
B. Întrebări ce privesc capacitatea de orientare în timp
C. Probe ce privesc cunoaşterea denumirii diferitelor culori:
D. Probă care vizează capacitatea de redare grafică a unui model
E. Completarea lacunelor dintr-un text vorbit
F. Contrarii fără obiecte sau imagini (dacă copilul nu înţelege
termenul „contrar” i se explică prin exemplificări concrete)
G. Probă pentru determinarea limbajului. Pronunţia
H. Operaţii cu noţiuni opuse(Analogii prin opoziţie)

Toate aceste informaţii mi-au oferit posibilitatea de a cunoaşte
măsura în care elevii stăpânesc cunoştinţe şi posedă
capacităţile necesare angajării lor, cu şanse de reuşită,
într-un nou program. Am putut determina ceea ce ştiu elevii şi de
unde trebuie să pornesc demersul meu didactic. De asemenea, am
urmărit capacitatea elevilor de a lucra independent, capacitatea de
comunicare, depistarea unor dificultăţi în învăţare, ceea ce
reprezintă premise pentru asimilarea noilor conţinuturi şi
formarea noilor competenţe, comportamente necesare realizării
noilor obiective.

Învăţământ primar

Managementul clasei

ALINA-NADIA RAIZU
Scoala Gimnaziala Nr.5 "Stefan Cel Mare" Vaslui, Vaslui, Vaslui

Cheia eficientizării procesului instructiv- educativ stă în
modalitatea optimă de realizare a relaţiei dintre cele două
verigi ale acestuia: elevul și cadrul didactic.

Managementul clasei şi rolul acestuia în creşterea eficienţei
procesului didactic
Raizu Alina-Nadia, prof. înv. primar, Şcoala Gimnazială ,,Ștefan
cel Mareˮ Vaslui

Cheia eficientizării procesului instructiv- educativ stă în
modalitatea optimă de realizare a relaţiei dintre cele două
verigi ale acestuia: pe de o parte, elevul, cu zestrea lui

ereditară, cu capacităţile, aptitudinile şi disponibilităţile
lui, pe de altă parte, cadrul didactic, forţa care provoacă,
determină şi dirijează schimbarea şi dezvoltarea elevului.
Un bun manager al clasei trebuie să fie capabil să realizeze
schimbări profunde în cultura, climatul şi instrucţia tuturor
copiilor, în direcţia fundamentării tuturor demersurilor
didactice pe principii democratice, să introducă noi strategii
instrucţionale care să încurajeze colaborarea, toleranţa,
sporirea încrederii în forţele proprii şi îmbunătăţirea
performanţelor şcolare ale elevilor. Managementul clasei cuprinde
trei componente esenţiale: managementul conţinutului, managementul
problemelor disciplinare şi managementul relaţiilor
interpersonale. Managementul conţinuturilor nu se referă la
deprinderile de a preda o disciplină specifică, ci mai degrabă
la acele deprinderi aplicabile tuturor disciplinelor şi
activităţilor. În centrul deprinderilor de management al clasei
se află managementul activităţilor suplimentare şi rezolvarea
problemelor specifice disciplinei. A disciplina înseamnă a
sprijini elevii să înveţe comportamente noi, dezirabile, a-i
ajuta să-şi dezvolte competenţe şi simţul responsabilităţii
propriilor acţiuni.
Elemente de management al clasei se constituie cu suficientă
claritate şi din perspectiva strategiilor didactice. Astfel, în
plan curricular se pot deosebi cinci strategii bine delimitate:
explicativ- reproductivă, explicativ- intuitivă, algoritmico-
euristică, euristico- algoritmică şi a metodelor participative.
Alegerea strategiei optime ţine de măiestria profesorului,
susţinută de diagnoza psihologică, fiind necesară colaborarea
permanentă, directă între profesor şi elev. Managementul clasei
trebuie să includă şi alte elemente definitorii şi poate fi

abordat din perspectivă ergonomică, psihologică , socială,
normativă, operaţională şi inovatoare.
a) Dimensiunea ergonomică – personalizarea sălii de clasă,
pavoazarea, dispunerea mobilierului şi vizibilitatea, în sensul
poziţionării în bănci constituie pentru noi, cadrele didactice,
preocupări în vederea reconsiderării structurilor dimensionale
ale managementului clasei de elevi.
b) Dimensiunea psihologică a managementului şcolar conferă
cadrului didactic rolul de a cunoaşte, respecta şi dezvolta
capacităţile individuale ale elevilor.
c) Dimensiunea socială – vizează clasa ca grup social:
structura, sintalitatea şi problematica liderilor. Arta cadrului
didactic, constă în fixarea, pe lângă obiectivele şcolare
formale şi a unei serii de obiective social- afective pentru grupul
de elevi, care vor determina consolidarea coeziunii acestuia.
Comunicarea, raportul dintre informaţie, circulaţia acesteia şi
dinamica grupului, reprezintă cheia succesului în relaţia cu
clasa. Dialogul permanent, adaptarea limbajului la nivelul de
înţelegere al elevilor, selectarea celor mai bune căi de
transmitere a mesajelor, folosirea limbajului verbal, cât si
nonverbal.
Îndrumarea, orientarea elevilor pe drumul cunoaşterii prin
intervenţii punctuale, adaptate situaţiilor concrete, prin sfaturi
şi recomandări care să susţină comportamentele şi reacţiile
elevilor, reprezintă o sarcină foarte importantă a dascălului.
d) Dimensiunea normativă- vizează ansamblul de regului care
reglează desfăşurarea unei activităţi educaţionale. Tipologia
normativă cu relevanţă pentru clasa de elevi este următoarea:
norme explicite
(prescriptive, cunoscute, clar exprimate) şi norme implicite

(ascunse, care se construiesc în cadrul grupului).
Idealul urmărit de fiecare dintre noi prin intervenţiile realizate
este coeziunea grupului. Rolul de manager al cadrului didactic în
situaţii care solicită un asemenea tip de intervenţie poate fi
elementul de care depinde echilibrul şi sănătatea grupului
clasă.
e) Dimensiunea operaţională vizează strategiile de intervenţie a
cadrului didactic. La nivelul elevilor cultura implicită dezvoltă
o serie de strategii de supravieţuire, care cuprind o multitudine
de elemente de identificare, de descoperire şi angajare cu ajutorul
unor competenţe sociale, în adaptarea la exigenţele
normativităţii explicite. Cadrul didactic nu trebuie să excludă
cultura elevilor, ci să integreze elementele culturii lor normative
implicite în procesul de favorizare şi consolidare a culturii
normative explicite. În instituţiile şcolare contemporane şi în
sălile de clasă, cultura implicită antişcoală este un fenomen
des întâlnit. Competenţele manageriale ale cadrului didactic sunt
primordiale, întrucât fenomenele şi manifestările antişcoală,
neidentificate şi nediagnosticate la timp pot degenera frecvent în
situaţii de criză educaţională.
f) Dimensiunea inovatoare presupune cunoştinţe de management al
schimbării este însăşi esenţa dezvoltării unei organizaţii.
Schimbarea în educaţie este o necesitate. Pentru noi reducerea
rezistenţei la schimbare se poate face prin implicarea copiilor în
planificarea schimbării, găsirea surselor de disconfort pentru cei
care au temeri, pregătirea momentului schimbării prin discuţii cu
cei implicaţi în acest proces, sprijinirea şi încurajarea celor
implicaţi în procesul schimbării prin participarea efectivă la
acesta.
Managementul schimbării se poate defini prin analiza cauză- efect.

Agentul schimbării este însuşi cadrul didactic. Inovaţia la
nivelul managementului clasei porneşte de la:
- cunoaşterea practicii educaţionale într-un moment al
activităţii;
- cunoaşterea tendinţelor şi a tradiţiilor activităţilor
educaţionale vizate;
- cunoaşterea orizonturilor de aşteptare al elevilor;
Un management defectuos al clasei poate genera un climat negativ şi
poate influenţa randamentul elevilor. Atât monotonia cât şi
supraîncărcarea în activitate sunt cauzele oboselii.
Un accent deosebit trebuie să punem pe dezvoltarea relaţiilor
şcoală- părinţi- comunitate, având în vedere criza pe care o
traversează familia în societatea românească şi ale cărei
simptome constau tocmai în restructurarea valorilor familiaie
tradiţionale, dezorientarea în privinţa mijloacelor educaţionale
folosite în relaţia cu copiii, diminuarea simultană a rolului şi
autorităţii şcolii.
Educaţia de calitate este centrată pe elev, oferită de
instituţii care ştiu să respecte autonomia individuală, asigură
participarea tuturor actorilor educaţionali, care abordează
procesul educaţional unitar, urmărind ca obiectiv central
îmbunătăţirea continuă a performanţelor.
Bibliografie:
Bursuc, B.; Popescu,A., -“ Managementul clasei- Ghid pentru
profesori şi învăţători”, Centrul
Parteneriat pentru Egalitate- UNICEF, 2007;
Iucu, R.,- “Managementul şi gestiunea clasei de elevi”, Iaşi,
Ed. Polirom, 2000;
Joiţa, E.,- “Management şcolar”, Ed. Gh. C.
Alexandru,Craiova,1995;

Niculescu, R. M.,- “Teoria şi managementul curriculum-ului”,
Ed. Univ. Transilvania, Braşov, 2003;
Stan, E.,- “Managementul clasei”, Ed. Aramis Print, Bucureşti,
2003;

Învăţământ primar

Clasa Pregatitoare - intre deziderat si necesitate

Renate-Marieta Fritsch
Scoala Gimnaziala "Zaharia Boiu" Sighisoara , Mures, Sighisoara

Despre clasa pregătitoare. Noutăți curriculare. Din experiența
unui formator pentru clasa pregătitoare. De-ale învățătorilor
"pionieri" ai CP. Clasa pregătitoare - între deziderat și necesitate.

De ce "clasa pregătitoare" în loc de "grupa pregătitoare"?
Apariția clasei pregătitoare în plaja educațională
românească a născut o serie de controverse nu numai în familiile
preșcolarilor, ci și în rândul cadrelor didactice. Mass-media a
tulburat și mai mult informațiile, unele au apărut trunchiate -
astfel încât, la un moment dat toți cei interesați așteptau cu

nerăbdare informațiile oficiale. Au apărut și acestea - și au
dat naștere la fel de fel de fel de sentimente și dileme
decizionale în sufletul și mintea celor direct implicați:
părinți, cadre didactice, directori de școli, ba chiar și
micuților "boboci" ce urmau să schimbe sala de grupă cu sala de
clasă, doamna educatoare cu doamna învățătoare, zbenguiala și
răsfățul cu jocul și seriozitatea...
Potrivit art. 16 din Legea nr. 1/2011, ”învățământul general
obligatoriu este de 10 clase și cuprinde învățământul primar
și cel gimnazial”. Art. 23 lit. b menționează că
”învățământul primar ... cuprinde clasa pregătitoare și
clasele I—IV” și are ca moment de debut vârsta de 6 ani.
Conținutul celor două articole este clar, nu dă naștere
interpretărilor: învățământul românesc, prin primirea
atributului de ”general obligatoriu”, se referă la perioada de
școlarizare ce începe cu clasa pregătitoare și se finalizează
cu clasa a IX-a.
Tergivesarea înscrierii preșcolarilor în clasa pregătitoare din
școală pentru anul școlar 2012-2013, dubiile și
”timiditatea” unor foruri decizionale din școli s-au datorat
bazei materiale precare, a lipsei cunoștințelor despre
curriculumul clasei pregătitoare. Mass-media a alimentat din plin
neliniștea părinților și a cadrelor didactice, luni de zile,
subiectul ”clasa pregătitoare” (impropriu denumită ”clasa
0”), a constituit motiv de luptă ideologică între partidele
politice.
Înaintea începerii primului an școlar al micuților elevi din
clasa pregătitoare, directorii școlilor implicate au făcut
eforturi deosebite pentru dotarea materială necesară
”bobocilor”, iar cadrele didactice au participat la activități

de perfecționare, au aflat în ce constă activitățile cu micii
școlari.

Noutăți curriculare.
Abordarea interdisciplinară stă la baza activității
instructiv-educative cu micii școlari. Ca formă de cooperare
între diferite discipline științifice, sistemul educațional
bazat pe interdisciplinaritate formează competențe, atitudini
transversale și transferabile.
Toate procesele educative și experiențele de învățare aferente
perioadei de școlarizare trebuie să fie caracterizate de
parcurgerea unui curriculum integrat: asocierea diferitelor obiecte
de studiu, din același domeniu sau din domenii diferite va duce la
stabilirea, în final, a relațiilor convergente între
cunoștințe, capacități, competențe, atitudini și valori care
aparțin unor discipline școlare distincte.
Noutăți în domeniul disciplineleor de studiu la clasa
pregătitoare: Comunicare în limba română, Matematică și
explorarea mediului, Educație pentru societate, Dezvoltare
personală, Arte vizuale și lucru manual, Muzică și mișcare,
Educație fizicăși sport. Materia opțională ”Jocul cu
calculatorul” face parte din disciplina Tehnologii de informare
și comunicare, disciplină subsumată ariei curriculare Arte
vizuale și tehnologii.
Predarea integrată la clasa pregătitoare presupune ca tema de
studiu aleasă de învățător să aibă conexiuni cu cât mai
multe discipline din curriculum. Este o adevărată provocare de
combinare a cunoștințelor teoretice, practice și a
creativității dascălului. Unitățile tematice, generalizante,
vor subsuma unitățile de conținut. De exemplu, unitatea tematică

”Noi acum suntem școlari” vor avea ca unități de conținut
teme diverse din domeniul tuturor disciplinelor; la fel și unitatea
tematică ”Toamna”, ”Uite, vine Moș Crăciun!”, ”Draga
noastră primăvară!” etc.

Din experiența unui formator pentru clasa pregătitoare.
Ca formator al învățătorilor ce predau la clasa pregătitoare
în prima serie, cea a ”pionieratului”, am avut de răspuns la
multe întrebări în ceea ce privește activitatea cu micii
școlari. Nu au fost doar întrebări, a fost și neliniștea
oglindită pe chipurile colegilor mei, teama și neîncrederea în
forma și conținutul activității școlare ce urma să înceapă
în scurt timp și care avea să aibă drept subiect activ
preșcolarul devenit școlar...
Programul de studiu a fost intens și a parcurs toate domeniile
activității noastre la catedră: caracteristicile
psiho-fiziologice ale școlarului mic, integrare curriculară,
formarea competențelor cheie la școlarii mici, profilul de
competențe al cadrului didactic activ la clasele primare, noutăți
în conceperea și proiectarea curriculumului clasei pregătitoare,
elemente de management al clasei, evaluarea competențelor cheie la
școlarii mici, strategii didactice specifice
predării-învățării-evaluării de tip interdisciplinar, elemente
de deontologie profesională în evaluarea la clasa pregătitoare,
metode și forme de proiectare a activității la această clasă.
Învățarea a fost activizantă, s-a lucrat individual sau pe
grupe, fiind exersate cât mai multe metode active: cafeneaua
ideilor, brainstorming, mind-map, studiul de caz.
Programul de instruire face-to-face a fost continuat cu instruirea
pe Platforma ICOS - o combinație între studiu, evaluare continuă

(formativă), evaluare de progres și evaluare sumativă, activitate
ce a perfecționat și competențele TIC ale dascălilor implicați.
Activitatea pe Platforma ICOS a combinat perfect studiul cu forma de
comunicare on-line, acest curs fiind de tip blended-learning.

De-ale învățătorilor "pionieri" ai clasei pregătitoare.
Cu unii dintre formabili, dascăli la clasa pregătitoare, am
continuat să mă întâlnesc în cadrul activităților de la
Cercul pedagogic. Iată câteva dintre ideile exprimare de aceștia
după primele luni de activitate:
”Cât mi-a fost de teamă la începutul anului școlar de munca la
clasa pregătitoare, pe atât de mult îmi place acum! Sunt sigură
că în clasa I acești elevi se vor descurca foarte bine.” (F.
B., învățătoare).
”Dacă reușești să-ți concepi toate materialele didactice de
care ai nevoie, activitatea cu micuții școlari nu este
epuizantă.” (K. D.)
”Ne-am speriat degeaba de predarea integrată!
Interdisciplinaritatea am abordat-o și până acum, doar că la
clasa pregătitoare este un mod de lucru, nu un scop în sine.”
(I. E., învățătoare)
”Munca on-line pe Platformă m-a pus la încercare, dar am
câștigat: n-am crezut că aș putea vreodată studia on-line și
că mă voi pricepe atât de bine să scriu pe un Forum, să concep
texte și să încarc documente” (M. B., învățătoare)

Clasa pregătitoare - între deziderat și necesitate.
Contrar ideii că li s-a furat micilor elevi un an din copilărie
prin excluderea din grădiniță, pledez pentru sintagma de
extindere a curriculei fostei grupe pregătitoare, cantitativ și

calitativ.
După câteva luni de școală se observă o adaptare școlară
corespunzătoare, programul elevilor nefiind stresant.
Curriculumul este adaptat vârstei, predarea integrată este
captivantă și activantă.
Conținutul învățării la clasa pregătitoare reprezintă o
adevărată bibliografie ce pregătește viitoarea clasă I: vor fi
minime dificultățile la citit-scris, comunicare, matematică -
discipline de bază în perioada achizițiilor fundamentale.
Elevul de clasa I nu se va mai confrunta cu perioada stresantă a
adaptării școlare.
Concluzie:
Clasa pregătitoare nu este nici ceva mai mult decăt grupa
pregătitoare de la grădiniță, dar nici ceva mai puțin decât
clasa I de la școală. Este o clasă distinctă ca an de studiu la
școală, cu particularități specifice vârstei copiilor și
curriculumului abordat. Este un an incipient în viața de școlar
caracterizat prin adaptarea școlară, socializarea în grupul
școlar și deprinderea unor tehnici de muncă intelectuală,
abilități, dobândirea de cunoștințe - toate conlucrând la
formarea competențelor necesare anului următor de studiu, anul
alfabetizării.

BIBLIOGRAFIE:
1. Colectiv de autori - ”Organizarea interdisplinară a ofertelor
de învățare pentru formarea competențelor cheie la școlarii
mici” - Suport de curs elaborat de Universitatea București,
Facultatea de Psihologie și Științele Educației. Departamentul
pentru formarea profesorilor (2012)

2. Legea nr. 1/2011

Învăţământ primar

Dascalul de azi in scoala de maine

domnica buzgar
Alba, Ocna Mures

Se spune ca un dascal bun echivaleaza cu un noroc in viata.

Dascălul de azi în şcoala de mâine

REALIZAT,
PROF.ÎNV.PRIMAR
BUZGAR MARCHIŞ DOMNICA

ŞCOALA DE MÂINE ÎNCEPE AZI

Trăim într-o lume agitată, preocupată de rezultate rapide şi
facile. Ritmul vieţii este altul faţă de acum 100 de ani, este

unul mult mai rapid.
Omenirea se dezvoltă mai repede decât poate chiar ea suporta.
Informaţiile vin peste noi şi nu avem decât două soluţii –
acceptare prin adaptare sau respingere, ceea ce ne face incapabili
de a trăi viitorul. Pe lângă adaptaţi şi inadaptaţi, există
cei care creează viitorul cum spune ALVIN TOFFLER „Cea mai bună
cale de a prevedea vitorul este de a-l inventa.”
Învăţământul are acest rol de a inventa viitorul, de a forma
oamenii care să poată trăi în acord cu provocările timpului.
Educaţia va trebui făcută în acord cu ceea ce cere societatea,
nu după criterii artificiale.
Se spune că „ un dascăl bun echivalează cu un noroc în viaţă
”. De-a lungul timpului părinţii au acreditat ideea că, de
felul cum porneşte copilul în ciclul primar, depinde foarte mult
formare lui ulterioară.
Se poate spune că cel care asigură succesul în viaţă al
elevului din ciclul primar este dascălul. El învaţă copilul să
scrie, să citească, să se exprime, să calculeze, îl ajută să
cunoască mediul înconjurător, să înţeleagă momentele din
istoria poporului român, să observe şi să admire frumuseţile
ţării.
Dorinţa noastră, a cadrelor didactice este ca elevii noştri să
înveţe multe de la noi, să-şi formeze priceperi şi deprinderi,
să ne copieze într-o oarecare măsură. Dar oare noi, cadrele
didactice suntem întotdeauna modele pentru ei?
Pretindem să fim respectaţi de elevii noştri, de părinţi. Dar
noi i-am respectat întotdeauna? Sunt întrebări care trebuie să
ne dea de gândit unor colegi dascăli.
Învăţământul românesc are dascăli buni, cu dargoste pentru
profesia aleasă. Ei sunt la datorie, ca soldatul în post.

Apăsaţi, dar nu încovoiaţi de greutăţile vieţii, ei sunt
atenţi la privirile celor din bănci, la ochii lor îndreptaţi cu
dragoste spre catedră.
Mileniul în care am păşit este dominat de noile tehnologii
multimedia, care facilitează într-un mod uimitor comunicarea
între oameni.
La modă sunt mesajele electronice, e-mailurile, nu scrisorile; dăm
mai puţine telefoane pentru că ne vedem cu ei prin tehnologiile
4G. Tot ce am vrea să aflăm este la vedere – pe internet. Noi,
cadrele didactice avem posibilitatea să ne desfăşurăm
activitatea la clasă cu ajutorul PC – ului.
Fluxul bogat şi variat de informaţii, reflectând complexitatea
lumii în care trăim, se revarsă permanent şi asupra copiilor.
Învăţământul românesc a venit în întâmpinarea dorinţei
elevilor de a şti să utilizeze calculatorul. Acest lucru a dus la
nevoia de a regândi mijloacele educaţiei în contextul unei
societăţi bazate pe beneficiul informaţiei şi al informatizării
şi pe stimularea unor demersuri interactive care să conducă la o
mai mai mare eficienţă a învăţării şcolare şi la plasarea
elevului în centrul actului educaţional.
Problema esenţială a cadrelor didactice din şcoala de mâine este
transpunerea reformei derulate în acest sens, din plan conceptual
în plan operaţional, oferind educaţie la nivel european, care să
răspundă exigenţelor actuale şi de perspectivă ale
societăţii.
Tot corpul profesoral trebuie să contribuie la promovarea politicii
privind descentralizarea învăţământului preuniversitar,
asigurarea calităţii în educaţie, formarea de resurse umane şi
iniţierea de programe cu finanţare externă, informatizării
şcolilor rurale şi educaţiei timpurii.

Globalizarea solicită un om deschis spre comunicare, pentru că ea,
comunicarea, are un rol esenţial şi fundamental în progresul
omenirii.
Modernizarea învăţământului se poate înfăptui în interesul
elevului – cetăţean european – prin deschidera dascălului
sprenou, fiind mereu şi firesc în mijlocul provocărilor, fiind
oameni ai timpului pe care îl trăim.
Cui îi place profesia de DASCĂL munceşte cu pasiune, manifestă
sentimentul noului, se bucură de succesele muncii sale şi se
întristează de insuccese. Dragostea faţă de profesie se
manifestă prin preocuparea de a se perfecţiona necontenit, de a
găsi căi noi de educare a elevilor.

„Fiecare copil pe care îl educăm este un om pe care îl
câştigăm.”

Învăţământ primar

JOCUL DIDACTIC antrenament în stilul euristic de cunoaștere al matematicii

Mariana Murariu
Grup Scolar Dumbraveni , Suceava, Dumbraveni

Jocul este una dintre activitățile umane fundamentale, dominantă în copilărie. Este esențial pentru dezvoltarea personalității. Determină învățarea,munca, creația.

JOCUL DIDACTIC
antrenament în stilul euristic de cunoaștere al matematicii

Jocul este una dintre activitățile umane fundamentale, dominantă
în copilărie. Este esențial pentru dezvoltarea personalității.
Determină învățarea,munca, creația.
Maria Montessori considera că jocul este munca copilului.
Jocul didactic favorizează aspectul formativ și informativ al

procesului de învățământ.
Caracteristici ale jocului didactic:
• titlul
• scopul
• obiectivele operaționale
• sarcina didactică
• desfășurarea
• regulile jocului
• materialul didactic
• variantele jocului
Jocul didactic matematic este o activitate de învăţare al cărui
efort elevii nu-l simt, ci îl doresc. Astfel, se impune necesitatea
ca lecţia de matematică să fie completată sau intercalată cu
jocuri didactice cu conţinut matematic, uneori chiar concepută sub
formă de joc.
Jocurile matematice pot avea sarcini asemănătoare, dar prezentare
diferită. Se pot realiza pe grupe, cu întreaga clasă sau
individual.În funcție de materialul utilizat se clasifică în
joc didactic cu material (standard, natural) sau fără material
didactic (ghicitori, cântece, poezii, povestioare orale).Între
sarcinile și regulile jocului trebuie să existe un echilibru,
deoarece jocul creează așteptări, emoții dar și poate inhiba,
plictisi.Sarcina ce transpune scopul conform programei, constituie
elementul de bază, esența jocului. Elementele de joc pot apărea
sub formă de întrecere, cooperare, recompensare, penalizare,
aplauze și cuvinte stimulatorii.
Desfășurarea jocului didactic cuprinde următoarele faze:
introducerea în joc (discuții pregătitoare) anunțarea jocului
și a scopului urmărit; prezentarea materialului;
explicarea/demonstrarea regulilor jocului; fixarea regulilor;

executarea jocului de către copii; încheierea jocului (aprecieri
și concluzii asupra felului în care s-a desfășurat jocul).
Am aplicat în orele de matematică, la unitatea de învățare
„Înmulțirea”, jocuri didactice precum:
Jocul „SALUTUL MATEMATIC !”
Jocul poate fi momentul de început al unei lecții de matematică:
Înmulțirea numerelor naturale.
Utilizează procedeul intervievării reciproce.
Are rolul de a destinde atmosfera încordată a începutului unei
sarcini de învățare mai dificile.
Regulile jocului: Fiecare elev va pune întrebări colegului și va
primi un răspuns. Corectarea se realizează prin cooperare,
consultând tabla înmulțirii. Recompensa este dată de
satisfacția de a ști cât mai multe răspunsuri.
Jocul „Zbor în cosmos”
Scopul didactic al jocului:
- consolidarea deprinderilor de calcul în scris
- dezvoltarea atenţiei şi a gândirii logice
Obiectivele operaționale:
-să rezolve înmulțirile date pe tablă şi pe fişe
-să identifice produsul prin care se rezolvă problemele
Sarcina didactică:
-să rezolve corect cât mai multe operaţii
Material didactic: planşă, fişe de lucru
Desfăşurarea jocului:
Elevii împărţiţi în trei grupe rezolvă exercițiile și
problemele încadrate în conturul rachetei. Dificultatea
sarcinilor sporeşte pe măsură ce înaintează spre vârf.
Regulile jocului:
Fiecare copil participă la efortul comun al grupului din care face

parte.
Câştigă echipa care termină prima exercițiile în mod corect.
Echipele își vor verifica una alteia fişele.
Recompensa jocului este de ordin moral.
Jocul „Descoperă cifrul”
Scopul didactic al jocului:
-dezvoltarea atenției și a gândirii logice
Sarcina didactică:
-să realizeze corelații între factorii necunoscuți
identificați și literele de pe robot.
Material didactic: planșă, fișe de lucru.
Desfăşurarea jocului: Elevii rezolvă exercițiile date pe tablă
și pe fișe, apoi așază factorii în ordine descrescătoare
pentru a descifra codul -9876543, respectiv „SOCOTEL”.
Regulile jocului: Elevii rezolvă individual. Cei care au
descoperit cifrul sunt recompensați cu un steguleț și fac
corectarea la tablă.
Jocul „Cine ajunge primul?”
Scopul jocului:
-dezvoltarea interesului pentru studiul şi aplicarea matematicii
în contexte variate
Sarcina didactică:
-să efectueze oral şi în scris exerciţii cu operaţiile
studiate, utilizând numerele naturale
Material didactic: planșă, fișe de lucru
Desfăşurarea jocului: Elevii împărțiți în două echipe,
urmăresc traseul operațiilor indicate pe desen, apoi efectuând
operațiile în lanț, identifică numărul de pe pietricelele
potecii . Echipa, care rezolvă corect sarcinile propuse și ajunge
prima la căsuța din povești, primește un Smiley Face.

Jocul „Cum și cât?”
Scopul jocului:
-aplicarea înmulțirii în practică
Obiectivele operaționale:
-să scrie înmulțirile corespunzătoare grupurilor de obiecte
Sarcina didactică:
-să observe grupurile de obiecte, apoi să scrie operațiile
corespunzătoare
Materialul didactic: ghindă
Desfășurarea jocului.: Elevii primesc pe bancă mulțimi de
obiecte reprezentative, observă și scriu pe caiete înmulțiri,
apoi se corectează reciproc.
Regulile jocului: Jocul se desfășoară individual, iar corectarea
se realizează în echipă cu colegul de bancă. Elevii sunt
recompensați cu ghinde pe care le vor semăna în ghivece într-o
activitate practică ulterioară.
Variantele jocului. Jocul se poate complica prin reprezentarea de
mulțimi egale, dar și o grupă cu mai multe sau mai puține
obiecte, astfel încât produsul să fie mărit cu o anumită
cantitate.
Jocul „Cât? Câte?”
CÂTE ALUNE A CULES VEVERIȚA?
CÂTE FLORI A VIZITAT FLUTURAȘUL ?
CÂT POLEN A CULES ALBINUȚA?
CÂTE CÂNTECE A CÂNTAT GREIERAȘUL?
? x 3 = 15 8 x ? =32 6 x ? = 36 ? x
5= 35
5 x ? = 40 ? x 7 = 42 ? x 8 =64
? x 9 =63
Scopul didactic al jocului:

dezvoltarea capacității de a efectua calcule
Sarcina didactică:
-să completeze factorul necunoscut
Material didactic: planșă, fișe de lucru.
Desfăşurarea jocului: Elevii sunt împărțiți in patru grupe.
Fiecare grupă primește câte o fișă. Fiecare elev din grupă va
identifica un factor necunoscut. Ultimul elev din grupă verifică
dacă s-au efectuat corect calculele și are voie să corecteze
greșelile.
Scopul jocului: exersarea capacității de a aplica cunoștințele
matematice în contextul unei realități posibile
„Cum calculăm?”
Obiectivele operaționale:
- să găsească cât mai multe operații potrivite numărului de
ghinde culese de veveriță
Sarcina didactică: -să observe imaginea,să identifice numărul de
fructe culese de personaj, apoi să scrie operațiile
corespunzătoare de adunare și înmulțire
Desfășurarea jocului: Jocul se desfășoară în colectiv. Elevii
scriu la tablă și pe caiete.
Regulile jocului: Elevii participă în ordinea preferințelor. Cei
care au găsit cele mai multe variante corecte sunt recompensați
prin aplauze.
Materialul didactic: planșă
Variantă a jocului: Elevii se pot împărți pe echipe. Câștigă
echipa care a epuizat prima sarcina didactică. Recompensa este
morală.
Softul educațional este o alternativă reală în învățarea
matematicii în mod plăcut și atractiv.
În conformitate cu programa școlară, realizate în lumina

metodelor interactive, aceste auxiliare pot condimenta prin jocul
propus învățarea în mod integrat.
Exemplu:
Un explorator trăsnit
Corabia celor 21 de secrete
sunt cd-uri oferite de Editura Edu.ro, cd-uri pe care copiii le
utilizează acasă, dar și la școală, unde plăcerea
participării în colectiv, la o competiție matematică, poate da
satisfacție, emoție pozitivă în favoarea cunoașterii.

Bibliografie
Aurel Maior, Doina Popa- Matematică distractivă, clasa a III-a,
Editura Aramis, p.32,
Sofia Onețiu, Mariana Țeicu- Culegere de jocuri didactice-
Matematică pentru clasele I-IV, Editura „The Best”,1997
Otilia Clipa- Psihopedagogia jocului, curs-2013
Marinela Șpac- Metodica Aritmeticiii-Suport de curs , 2013
www.didactic.ro

Material întocmit de :
Prof. înv. primar, Murariu Mariana
Liceul Tehnologic „Mihai Eminescu”, Dumbrăveni
13.XII.2014

Învăţământ primar

Patrula şcolară de mediu „Pronatura”

margareta serban
Scoala Gimnaziala "George Cosbuc" Sighetu Marmatiei, Maramures, Sighetu Marmatiei

„A înţelege natura înseamnă a înţelege viitorul, dar a face ceva pentru salvarea ei, înseamnă a contribui la fericirea omului”

Argument:
În hărţuita noastră viaţă de zi cu zi, care ne stoarce
de energie şi de puteri, ne îndreptăm tot mai rar paşii şi
privirile spre natură. Frumuseşea ei se opacizează, devenind un
decor banal. Şi ce ofertă generoasă ne face, pe gratis, imperiul
vegetal. Pretutindeni există, aşa cum spune balada, câte-o
„gură de rai”, gata să ne primească şi să ne desfete
sufletul obosit.

Pădurile sighetene ne pot fi în acelaşi timp doctori şi
farmacişti, sfetnici şi prieteni, refugiu şi loc de regenerare
trupească şi sufletească. E nevoie doar să privim cu atenţie
împrejur, într-o stare de pace adâncă şi să conştientizăm
ceea ce ne înconjoară pentru ca o simplă plimbare în pădure să
se transforme în….leac.
I. Revista planetarii - Natura în pericol
Mediul si omul sunt două cuvinte care nu se potrivesc din nici un
punct de vedere. Problema raportului dintre om şi mediul ambient nu
este nouă. Ea a apărut o dată cu cele dintâi colectivităţi
omeneşti, căci omul cu inteligenţa lui şi spiritul creator care
îl definesc, nu s-a mulţumit cu natura aşa cum era, ci a pornit
cu curaj şi tenacitate la opera de transformare a ei potrivit
nevoilor sale. Multiplicându-se neîncetat, specia umană a
adăugat peisajului natural privelişti noi, prefăcând mlaştini
şi pământuri înţelenite în văi roditoare, ţinuturi aride în
oaze de verdeaţă, a creat noi soiuri de plante de cultură. Până
aici, echilibrul natural nu a avut de suferit decât, poate, pe arii
foarte restrânse, care nu puteau afecta ansamblul.
Cotitura a intervenit o dată cu revoluţia industrială
şi, mai cu seamă , cu noua revoluţie tehnico-ştiinţifică. Dar
reversul civilizaţiei industriale contemporane, al progresului
material a fost şi este înrăutăţirea mediului natural. Sub
impactul dezvoltării economice au fost poluate, mai mult sau mai
puţin grav, solul, apa şi aerul, au dispărut sau sunt pe cale de
dispariţie multe specii de plante şi animale, iar omul este
confruntat la rândul lui cu diverse maladii cauzate de poluare,
fenomen ce cuprinde astăzi toate ţările şi continentele.
Poluarea ca problemă globală este apanajul secolului
nostru, mai precis al ultimelor trei decenii, timp în care

populaţia lumii a crescut de la 5 la 6 miliarde de locuitori. Sunt
mulţi sau puţini? Această întrebare îi frământă pe
demografi, economişti, medici şi oameni politici. Problema care
i-a precupat pe specialişti a fost degradarea mediului ambient prin
poluare, eroziune şi alte fenomene.
Nu încape îndoială că solul este capitalul cel mai
preţios de care omul dispune pentru satisfacerea nevoilor şi
ambiţiilor sale, deoarece cu toţii depindem de stratul subţire
şi roditor de la suprafaţa Pământului, de unde se extrag
totalitatea resurselor necesare vieţii. Distrugerea pădurilor,
cărora li se datorează în cel mai înalt grad stabilitatea şi
calitatea a trei elemente fundamentale ale vieţii oamenilor –
solul, apa, aerul – s-a soldat de-a lungul timpului cu efecte
dezastruoase. Pădurilor le revine un rol important în fixarea
stratului, relativ subţire, de sol fertil, mediul germinativ al
masei vegetale. În afară de protejarea solului, pădurea exercită
cea mai puternică acţiune purificatoare asupra aerului, absorbind
bioxidul de carbon şi restituindu-l sub forma atât de necesarului
oxigen.
Într-un cuvânt, fără păduri suficiente, dezvoltarea şi,
la urma urmelor, viaţa însăşi nu sunt posibile. Astăzi, când
pădurile ocupă cam o treime din sufrafaţa uscatului, pe plan
mondial îşi face loc părerea că aceasta reprezintă un minimum
necesar sub care omenirea nu-şi poate permite să coboare.
II. Patrula şcolară - activităţi
III: Teme de cercetare (studii, exerciţii şi drumeţii efectuate
de agenţii de mediu)
1) Dealul Solovan
Dealul Solovan este situat în vecinătatea sudică a
municipiului Sighetu-Marmaţiei. Reprezintă o regiune de legătură

între munţii vulcanici şi Depresiunea Maramureşului. Rezervaţia
Dealului Solovan se întinde pe 1,02 ha şi este constituită în
jurul peşterii care se găseşte în partea superioară a
serpentinelor, peşteră săpată de ape şi de precipitaţii.
Rezervaţia protejeajă gorunul, stejarul şi crinul de pădure.
Semnalul de aalrmă care se impune este cu privire la
defrişările necontrolate care pot distruge aceste monumente ale
naturii.
2) Lacul Tepliţa
Lacul Tepliţa este o baltă artificială care între timp
a devenit naturală datorită faptului că are un sistem de drenaj
foarte bun. Are perimetrul aproximativ de 120 m şi o adâncime care
poate ajunge la 3 m. lacul este acoperit cu broscăriţă, iar
vegetaţia este formată din papură, stuf, sălcii şi alge. Pe mal
cresc flori de soc, măceşe, porumbrele şi cicoare. Fauna este
formată din peşti răpitori şi nerăpitori. Pe cele două insule
ale lacului trăiesc raţe sălbatice şi alte specii de păsări,
precum şi vidre.
Toate aceste frumuseţi sunt puse în pericol de gunoaiele
pe care oamenii, în inconştienţa lor, le aruncă pe malul
lacului.
Practica ecologică desfăşurată de elevii şcolii
noastre, care au adunat gunoaiele, a constituit o mână
prietenească întinsă naturii.
3) Arborele Tisa (tema de cercetare)
În oraşul Sighetu-Marmaţiei vegetează cel mai
vechi arbore tisa din zonă, având venerabila vârstă de circa 300
de ani. El se găseşte în curtea spitalului din oraş. Prin
hotărârea nr.37/1994, Consiliul Judeţean l-a declarat Monument al
Naturii.

Elevii şcolii noastre au început studiul asupra acestui
arbore de acum 10 ani, când Clubul ecologic „Genţiana”, a
studiat posibilitatea de înmulţire a arborelui pe căi vegetative
cum ar fi butăşirea sau prin seminţe. Printr-o muncă susţinută
după 14 luni de la plantarea butaşilor au apărut rădăcinile,
şi astfel sau obţinul 10 noi puieţi de tisa.
Studiul făcut de elevii şcolii noastre a arătat că
în zonă se mai găsesc 8 exemplare din acest arbore. Câteva
dintre acestea se pare că au 150 de ani. Activitatea de cercetare
desfăşurată de elevii şcolii noastre va continua cu studierea
efectului de piramidă asupra îmbutăşirii arborelui
4) Colectarea deşeurilor
In sprijinul activitatii de protejare a mediului
înconjurător desfăşurată de „Pronatura”, întreaga şcoală
participă, începând cu acest an şcolar, la un program de
colectare a pet-urilor. Lunar, elevii şcolii noastre , adună căte
un kilogram de pet-uri.
Implicarea manifestată atât de elevii din ciclul
primar cât şi de cei din ciclul gimnazial, dovedeşte interesul
tinerei generaţii pentru protejarea mediului înconjurător. El
reprezintă o bogăţie nepreţuită pe care trebuie să o
protejăm.
De felul în care vom proteja mediul înconjurător
depinde prezentul, dar mai ales viitorul multor generaţii de acum
înainte.

Bibliografie selectivă:
Ivanciuc Teofil – Sighetu-Marmaţiei ghid
cultural-turistic, Editura Echim, 2007
Cioltan G şi A – Tisa, Editura Ceres, 1989

Sântămărian E. şi Pleşca D.- Determinatorde

arbori şi arbuşti, Editura Motiv, Cluj
Napoca,1999
Prof. Margareta Şerban Şcoala „George Coşbuc”
Sighetu-Marmaţiei, Maramureş

Învăţământ primar

COPIII CU C.E.S., O PROBLEMĂ?

nelia viulet
Scoala de Muzica si Arte Plastice"N.N Tonitza Barlad, Vaslui, Barlad

Da, este vorba de copiii cu cerinţe educative speciale. Oare cu ce au greşit aceşti copii şi în faţa cui, de am ajuns să nici nu-i observăm, noi, cei din “alte sfere”?

Sunt cuvinte care ar trebui să ne urmărească toată viaţa. Da,
eu cel matur, indiferent ce hram port şi de unde vin, îmi asum o
foarte mare responsabilitate faţă de o viaţă de om, în momentul
în care am devenit părinte sau educator. Dacă unii sunt mai
puţin conştienţi de acest lucru, înseamnă că undeva, în
trecutul lor, în copilăria lor au avut parte de aceeaşi
inconştienţă din partea adulţilor din jur. Acesta este un lanţ
al slăbiciunilor pe care mulţi dintre noi ar putea să-l rupă,

doar dacă ar vrea, doar dacă ar fi mai atenţi la cei din jurul
lor, la sufletele nevinovate, “condamnate” la un alt mers al
dezvoltării personalităţii lor.
Da, este vorba de copiii cu cerinţe educative speciale. Oare cu ce
au greşit aceşti copii şi în faţa cui, de am ajuns să nici
nu-i observăm, noi, cei din “alte sfere”? Suntem, oare, destul
de convinşi sau de în cunoştinţă de cauză că aceste
“cerinţe educaţionale speciale” pot reieşi nu numai dintr-o
deficienţă biologică ci, mai ales din experienţele neplăcute,
anterioare, ale copilului, din problemele sociale ale familiilor
acestora? Răspunsul nu poate veni decât din modul de implicare al
membrilor societăţii şi comunităţii, pentru integrarea acestor
copii în societate.
Uităm adesea că ne naştem cu drepturi egale şi că doar şansele
nu sunt egale! Cu cât mai devreme vom conştientiza acest aspect,
adică, cu cât mai de timpuriu, cu atât şansele pentru copiii
aflaţi în situaţii de instituţionalizare vor fi mai multe şi
mai mari. Influenţa “izolării” copiilor cu CES asupra
dezvoltării personalităţii lor este negativă pentru că, ştim
foarte bine că dezvoltarea personalităţii copilului este într-o
relaţie strânsă cu mediul, acesta determinând, direcţia
drumului dezvoltării acestuia.
Să nu uităm că şi confortul psihologic oferit de mediu este
determinant într-o evoluţie sau alta a formării şi dezvoltării
personalităţii umane.
Nu putem face abstracţie de faptul că avem şi copii
instituţionalizaţi. Este o realitate. Important este să dorim să
ne schimbăm atitudinea vizavi de aceştia, să înţelegem ce rol
important avem, noi, cei care suntem privilegiaţi să creştem şi
să educăm copii fără asemenea probleme, chiar şi faţă de

aceşti copii. Rolul nostru este de a participa efectiv la
schimbarea mentalităţii societăţii, oferind informaţii şi
practici ancorate în realitate. Trebuie să găsim diverse
modalităţi de integrare socială activă a acestor copii, pentru a
diminua factorii care duc la o instabilitate emoţională, la un
limbaj dezvoltat insuficient, la un comportament dificil şi să
determinăm un echilibru emoţional, încredere în cei apropiaţi
pentru a putea relaţiona mai uşor, să participăm la formarea
deprinderilor necesare vieţii în colectivitate. Nu numai şcoala
are obligaţia şi menirea de a influenţa în bine bunul mers al
dezvoltării acestor copii. Câţi dintre noi işi dau seama că
aceşti copii au – pe lângă problemele similare cu ale unui
copil obişnuit – şi problemele specifice situaţiei care a
determinat instituţionalizarea lor? Rezolvarea acestor probleme
necesită o tratare individuală prin activităţi de corecţie şi
de recuperare şi prin includerea copilului în sistemul
educaţional obişnuit.
Toate acestea nu cer un efort atât de mare din partea noastră,
dar, tratarea lor cu nepăsare sau indiferenţă, sau şi mai rău,
excluderea acestei realităţi din sfera preocupărilor noastre,
poate duce la nedezvoltarea celorlalte procese psihice şi a
personalităţii acestor copii. Copiii cu CES demonstrează un nivel
scăzut de adaptare şcolară, lipsa deprinderilor de viaţă, lipsa
de iniţiative, instabilitatea atenţiei, autocontrolul nedezvoltat.
Dacă nu din alte motive, atunci, măcar din spirit civic ar trebui
să le dăm atenţia cuvenită.
Mediul social este o şansă! Instituţionalizarea nu este o
sentinţă! Neimplicarea noastră, a celor din jur este o sentinţă
mai periculoasă - şi cu o bătaie mai lungă în viitor - decât
orice predispoziţie biologică sau socială! Să ne bucurăm,

aşadar, de ceea ce avem, dar să nu uităm de cei mai trişti ca
noi!

BIBLIOGRAFIE
Păunescu, C., Copilul deficient, cunoaşterea şi educarea lui,
Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1983.
Alois Gherguț, Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale,
Editura Polirom, Iaşi, 2006.

Învăţământ primar

ACTIVITĂŢILE EXTRACURRICULARE, MIJLOC DE EDUCAŢIE ECOLOGICĂ

Marcela Tudor
Scoala Gimnaziala "Dimitrie Cantemir" Constanta, Constanta, Constanta

Activităţile extracurriculare contribuie la adâncirea şi
completarea procesului de învăţământ, la dezvoltarea
înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor, la organizarea
raţională şi plăcută a timpului lor liber.

ACTIVITĂŢILE EXTRACURRICULARE, MIJLOC DE EDUCAŢIE ECOLOGICĂ

Prof. înv. primar Marcela Tudor
Școala
Gimnazială nr. 38 ,,Dimitrie Cantemir” Constanța

Educaţia elevilor în spiritul ocrotirii naturii constituie o
sarcină majoră a procesului instructiv-educativ şi este de dorit
să înceapă cât mai timpuriu, astfel încât copilul să
conştientizeze complexitatea mediului în care trăieşte, să
înveţe să iubească şi să respecte natura şi să fie
continuată în tot timpul anilor de şcoală, cât şi în afara
ei. Activităţile extracurriculare contribuie la adâncirea şi
completarea procesului de învăţământ, la dezvoltarea
înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor, la organizarea
raţională şi plăcută a timpului lor liber. Ele prezintă unele
particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din
cadrul lecţiilor. Aceasta se referă la conţinutul
activităţilor, durata lor, la metode folosite şi la formele de
organizare a activităţilor.
Excursiile, vizitele, drumeţiile, plimbările, ca forme adiacente
de organizare a procesului de învăţământ, dau
învăţătorului şi elevului, posibilităţi multiple de redare,
respectiv de însuşire, consolidare, fixare a cunoştinţelor,
folosind interdisciplinaritatea şi transdisciplinaritatea.
Pentru a concretiza aceste conţinuturi am organizat concursuri pe
teme ecologice în colaborare cu părinţii pentru că şi aceştia
trebuie să conştientizeze importanţa ocrotirii mediului
înconjurător pentru a şti ce să-i înveţe pe urmaşii lor.
Marşul ecologiştilor , Parada costumelor din materiale
refolosibile, Dansurile tematice oferite de copiii promotori ai
mediului sănătos şi Mesajele micilor ecologişti pot
conştientiza sau, cel puţin pot atrage atenţia opiniei publice cu
privire la necesitatea respectării regulilor de protecţie a

naturii, într-o şcoală şi într-o localitate curată şi
sănătoasă.
La clasa a IV-a, am participat cu elevii mei la activități pe teme
de ecologie. Elevii s-au implicat activ în toate activitățile:
Proiectul național ,,Școli pentru un viitor verde”; Simpozionul
și concursul național ,, Mie îmi pasă, ție nu?”; Simpozionul
interjudețean ,,Revoluția Verde”, Proiectul național
,,Săptămâna familiei, săptămâna fără televizor“.
În cadrul Proiectului național ,,Școli pentru un viitor verde”
au fost realizate panouri, afișe, desene, postere pe teme
ecologice. Elevii implicați în proiect au amenajatat un colț
verde în școală, în anotimpul rece. Primăvara au participat la
amenajarea și întreținerea grădinii școlii, au participat la
lucrări de ecologizare în Parcul Tăbăcărie și pe plajă.
La simpozioanele și concursurile pe teme ecologice au participat cu
desene, colaje, lucrări din materiale reciclabile, creații
literare, referate, eseuri, materiale în power-point. Ca
răsplată și apreciere a efortului, elevii au obținut diplome,
iar lucrările lor au fost publicate în revistele simpozioanelor.
Proiectul național ,,Săptămâna familiei, săptămâna fără
televizor“ a fost un bun prilej de a-i atrage pe elevi în
activități de vizitare a muzeelor, de plimbări și jocuri în aer
liber, de participare la acțiuni de ocrotire a mediului. Copiii au
fost îndrumați să înțeleagă că pot renunța pentru un timp la
televizor și calculator, pentru a petrece mai mult timp în aer
liber, alături de familie și colegi.
Proiect educaţional ,,SOS Natura!” s-a desfăşurat pe o
perioadă de an de zile. Proiectul a pornit de la ideea că datoria
noastră, ca dascăli, este de a pune mare accent pe educaţia
ecologică a celor pe care îi educăm, pentru a ne bucura

împreună de frumuseţea şi binecuvântarea naturii. Din această
perspectivă am propus pentru acest proiect o serie de acţiuni
practice care să implice elevii în variate activităţi
desfăşurate, cu sprijinul comunităţii locale, pentru a trage un
semnal de alarmă în vederea salvării naturii.
Încă de la început elevii au cunoscut obiectivele proiectului şi
activităţile ce trebuie realizate în vederea îndeplinirii
scopului propus. Obiectivele proiectului au fost: promovarea
cooperării între şcoală şi reprezentanţii comunităţii
locale; formarea şi dezvoltarea unui spirit de respect şi ajutor
faţă de mediul natural; trezirea interesului pentru a cunoaşte
mai bine spaţiul local; formarea şi dezvoltarea simţului estetic;
încurajarea schimbului de opinii între parteneri (elevi şi cadre
didactice), pe linia ocrotirii naturii; utilizarea în
activităţile instructiv-educative a cunoştinţelor şi
competenţelor dobândite. Etapizarea cronologică a proiectului a
fost: ,,SOS - Natura!” - anunţarea proiectului şi stabilirea
sarcinilor; ,,Să ne facem auziţi!” – realizarea ecusoanelor
şi afişelor; ,,Şi eu pot!” - construirea căsuţelor pentru
păsărele; ,,Copiii pot ocroti natura” - obţinerea aprobării
pentru amplasarea căsuţelor, ,,Suntem o echipă!” - amplasarea
căsuţelor în parcul oraşului ,,Avem nevoie de plante şi
animale!” - monitorizarea acestei activităţi, ,,Miracolul
vieţii” – strângerea de seminţe şi realizarea unor
răsadniţe, ,,Un copil, o floare”– plantarea de flori de
grădină, ,,În lumea în care trăieşti”- expoziţie de desene,
,,Din lumea celor care nu cuvântă”– spectacol artistic, ,,În
mijlocul naturii” – excursie, ,,Copacul vieţii” –
realizarea unui copac în holul şcolii şi monitorizarea
activităţilor desfăşurate, Calendar 2013 – analiza şi

monitorizarea activităţii realizate.
Rezultatele aşteptate în urma derulării proiectului au fost:
întocmirea unui album de fotografii cuprinzând activităţi ale
elevilor referitoare la salvarea naturii, publicarea în revista
școlii a articolelor legate de experienţele dobândite în cadrul
proiectului, împărtăşirea experienţelor proprii, gânduri,
idei, sentimente printr-o comunicare deschisă, sinceră, realizarea
de lucrări în cadrul orelor de abilităţi practice şi educaţie
plastică, cu diferite ocazii şi organizarea de expoziţii cu flori
de interior şi plante în grădina şcolii. Pe tot parcursul
procesului de implementare a activităţilor, atenţia s-a
concentrat asupra respectării echilibrului între cerinţele
generale ale proiectului şi nevoile locale ale şcolii şi
comunităţii locale. Accentul s-a pus pe identificarea, şi
prezentarea unor exemple de bune practici care pot fi transferate cu
succes şi în alte şcoli.
Pentru a mediatiza acest proiect ne-am propus să purtăm ecusoane
şi să realizăm afişe pentru popularizarea acţiunilor noastre.
De asemenea am făcut cunoscută iniţiativa noastră la diferite
activităţi de formare continuă şi am realizat un colţ al
proiectului nostru într-un loc vizibil, astfel încât ceilalţi
elevi să poată cunoaşte titlul proiectului, elevii implicaţi,
acţiunile desfăşurate. Lucrările elevilor au fost expuse, pentru
a fi analizate şi apreciate de şcolari şi cadre didactice.
Este important de ţinut cont că activităţile didactice şcolare
şi extraşcolare, desfaşurate în vederea realizării educaţiei
ecologice, nu trebuie să urmeze modelul lecţiei clasice. Ele
trebuie să includă elemente de noutate, să trezească interesul,
curiozitatea, să fie atractive şi plăcute.
În cadrul activităţilor desfăşurate elevii au participat cu

plăcere, şi-au îmbogăţit cunoştinţele despre natură, au fost
creativi şi interesaţi în a căuta soluţii în rezolvarea
sarcinilor. Au învăţat să fie mai toleranţi, mai cooperanţi,
să descopere eficienţa lucrului în echipă, să fie mai ordonaţi
şi mai disciplinaţi, să conștientizeze necesitatea protejării
mediului înconjurător.

Învăţământ primar

Micii ecologisti

Elena Diaconu
Grup Scolar "Iordache Zossima" Armasesti, Ialomita, Armasesti

Prin realizarea unor proiecte ecologicec am reuşit să
sensibilizăm copiii, să îi facem săprotejeze mediul, să ajute atât cât pot ei la realizarea acestui
lucru.

Micii ecologişti
Prof.inv.primar Diaconu Elena
G.S.A.,,I.ZOSSIMA,, Armăşeşti, jud.
Ialomiţa

Protecţia naturii devine una din cele mai importante preocupări
ale societăţii contemporane şi comportă trei aspecte principale:
prevenirea deteriorării mediului, acţiuni de depoluare şi

reconstrucţie ecologică, ce constau, în principal, în măsuri
reparatorii, şi păstrarea sau întreţinerea zonelor depoluate.
Trăim într-o ţară binecuvântată cu frumuseţi cum rar
întâlneşti... Un buchet minunat de flori, strâns într-o
panglică albastră-discret muiat în Marea Neagră-aceasta este
ţara mea!
Munţi ale căror creste sfidează norii; dealuri line, pe care
privirea se odihneşte sub imperiul atâtor culori; câmpii
întinse,deschise ca sufletul celor care le locuiesc.
Toate, străbătute de ape repezi, iuţi, aprige ca Oltul sau
liniştit curgătoare ca fratele-i Mureş. Şi lacuri, ochiuri
albastre, senine ca cerul, sub care domnesc tăuri adânci,vrăjite.
Stânci sculptate de vânt, vulcani nici pe departe periculoşi
precum Vezuviul, codri prietenoşi şi vieţuitoare atât de
variate, desprinse parcă din pagini de literatură.
Cum să nu iubeşti aşa minunăţii!
Dar, din păcate, natura este din ce în ce mai afectată de
activităţile omeneşti.Acestea au ca efect transformarea mediului
natural, uneori până la degradarea sa.
Despăduririle, poluarea aerului şi a apelor, eroziunea
solurilor,transformarea peisajelor, dispariţia unor specii de
plante şi animale sunt câteva din problemele grave ale
prezentului.
Pădurile, aurul verde al ţării noastre, contribuie la
împrospătarea aerului,adăpostirea animalelor, limitează viteza
vântului, iar lemnul lor este atât de util în diverse domenii.
Tăierea lor necontrolată duce la modificarea climei, la
împuţinarea unor animale sălbatice, la distrugerea echilibrului
natural.
Pădurea constituie o sursă de frumuseţi şi bogăţii pe care

omul are datoria să le ocrotească.
În zilele noastre, prin dezvoltarea industriei, agriculturii,
transporturilor, rezultă unele substanţe care ajung în sol, aer,
apă şi care sunt toxice pentru vieţuitoare, ducând, treptat, la
dispariţia speciilor rare, dar şi la poluarea aerului, a solului
şi a apelor.
Apele, o altă bogăţie naturală a ţării noastre, devin şi ele
din ce în ce mai poluate, datorită deşeurilor industriale
aruncate fără chibzuinţă, a naufragiilor navelor petroliere ce
declanşează adevărate catastrofe pentru vieţuitoare.
Fără oxigenul eliminat de plantele verzi omul ar pieri.Deci, pe
bună dreptate, pădurile sunt sufletul nostru! Şi sufletul nostru
este din ce în ce mai chinuit!Haideţi să facem ceva! Să nu
lăsăm natura să moară!
Haideţi să ne învăţăm copiii că nimic nu e mai preţios
decât să trăieşti într-un mediu curat şi sănătos pentru a te
dezvolta la fel!
Am hotărât să ne educăm elevii în spiritul curăţeniei şi al
frumosului. Am pornit, astfel, şi în cadrul orelor de Cunoaşterea
mediului, dar şi în afara orelor de curs, la demararea unor
activităţi pentru salvarea planetei noastre, PLANETEI ALBASTRE.
Educaţia ecologică începută încă din copilărie are
semnificaţia deprinderii unui anumit mod de a înţelege relaţia
dintre om şi mediul de viaţă care nu este numai al său, ci şi
al plantelor şi animalelor, a tot ce există pe pământ, iar
copiii trebuie să conştientizeze şi să exprime respectul pentru
mediul natural de care beneficiem cu toţii şi pe care îl vor
moşteni generaţiile viitoare.
Orice copil poate deveni un prieten al naturii cu condiţia să
respecte natura. Natura are nevoie de prieteni

Am pornit de la discuţii despre planeta noastră, am numit
celelalte planete ale Sistemului Solar, iar apoi am explicat
copiilor de ce planeta Terra este numită PLANETA ALBASTRĂ
(datorită întinderilor mari de apă care o fac să pară
albastră, atunci când este privită din Cosmos).
Am realizat apoi fenomenul de brainstorming, pornind de la Planeta
albastră (poluare, bogăţii, războaie, păduri, râuri, oxigen,
deşeuri, gaze, fum, sol).
Au realizat apoi scurte texte, pe baza imginaţiei lor, pornind de
la titlul “De ce plânge Planeta Albastră?” Ideile lor au fost
foarte frumos formulate şi multe, apropiate de adevăr.
„Planeta Albastră va deveni Planeta Poluată pentru că
maşinile, tractoarele şi majoritatea fabricilor din lume poluează
aerul, producând gaze toxice, fum negru şi dăunător. Pe plajele
mărilor şi oceanelor sunt aruncate cutii, ambalaje şi multe
altele. Iar oamenii taie copacii care ne oferă oxigen şi calcă
plantele în picioare. Toate acestea fac să plângă draga noastră
Planetă Albastră.”
„Peste 2000 de ani veni omul cu tot felul de maşinării care
distrugeau planeta şi o poluau. Omul inventă hârtia. Pentru
producerea hârtiei trebuiau pomi, iar omul distrugea tot mai mult
mediul înconjurător. De aceea plânge Planeta Albastră.”
„Ar trebui ca maşinile, motocicletele şi multe altele să nu se
fi construit. Ar trebui să fie o planetă cu multe feluri de flori
şi alte buruieni, pentru că ele ne dau oxigen.”
„Planeta Albastră, atunci când plânge şi este supărată,
îşi revarsă apele mărilor şi oceanelor pe ţărmurile zonelor
din apropiere şi produce inundaţii şi mari stricăciuni.”
Am continuat activitatea noastră cu discuţii despre poluare,
imagini, tot felul de curiozităţi scoase de pe Internet, precum

şi diafilme cu locurile din ţara noastră declarate rezervaţii
naturale şi cu plantele şi animalele ocrotite de lege.
Am discutat apoi despre cum pot adulţii să combată poluarea şi
cum le-ar putea oferi ei, şcolarii, ajutorul. S-a organizat în
şcoala noastră colectarea de deşeuri din plastic, oferindu-se
astfel copiilor ocazia de a da şi ei o mână de ajutor la
curăţenia mediului înconjurător.
Pentru a sensibiliza şi ceilalţi elevi din şcoală, precum şi
din şcolile din împrejurimi, elevii au realizat picturi în
acuarele, colaje şi afişe cu titlul „Salvaţi Planeta
Albastră”, care au fost afişate la panoul şcolii.
Am realizat împreună cu ei ecusoane cu acelaşi titlu”S.P.A”
şi le-am împărţit tuturor copiilor şi cadrelor didactice din
şcoală.
Am învăţat cântece despre planeta noastră şi despre cum o
putem ajuta noi, copiii.
Şcoala noastră,, ECO GRUP ŞCOLAR AGRICOL ,,IORDACHE ZOSSIMA,,
ARMĂŞEŞTI –ESTE ÎNSCRISĂ ÎN PROGRAMUL CENTRULUI
CARPATO-DUNĂREAN DE GEOLOGIE din anul 2006-2007, iar în anul
2009 a obţinut ,,Steagul Verde,,-simbolul întregii activităţi
ecologice.
Pe lângă activităţile de colectare a hârtiei, dozelor,
pet-urilor, activităţi de plantare a pomilor în curtea şcolii ,
organizarea unor expozitii de mărţişoare şi felicitări din
materiale refolosibile, am desfăşurat diferite proiecte pe care vi
le împărtăşim cu drag şi la care copiii au participat cu multă
plăcere.
Pentru a –i face pe elevii să cunoască mai bine lumea
poveştilor şi pentru a-i atrage să citească mai mult am
desfăşurat proiectul ,,ÎN LUMEA POVESTILOR,, . Am cumpărat un

calendar cu poveşti şi în fiecare lună aveam o poveste care se
finaliza cu o dramatizare a poveştii iar costumele erau
confecţionate din materiale reciclabile, încurajând astfel
reciclarea şi refolosirea unor produse şi obţinerea unor lucruri
utile.
Cu ocazia sărbătorilor de iarnă am desfăşurat proiectul
,,Eco-brăduţul,,.Proiectul s-a desfăşurat pe parcursul lunii
decembrie şi s-a finalizat la serbarea de Crăciun prin
dramatizarea ,,Bradul de Crăciun,, şi prin organizarea unei
expozitii de brăduţii ecologici .
Un proiect foarte apreciat de copii, dar şi de părinţi a fost
proiectul ,,Parada florilor,, desfăşurat în parteneriat cu
grădiniţa. Costumele de flori au fost realizate din material
refolosibile şi au fost atât de frumoase încât a fost foarte
greu să desemnăm câştigătorii.

Am participat la mai multe concursuri cu costume din material
refolosibile, dar cel mai important a fost CONCURSUL NATIONAL CU
PARTICIPARE INTERNAŢIONALĂ ,,DEŞEURILE- AMENINŢARE PENTRU
TOŢI,, de la Călăraşi . Costumele realizate de noi au fost
foarte apreciate şi am opţinut 2 premii I

Noi, cadrele didactice participante la realizarea proiectelor de
mediu, considerăm că scopul nostru a fost atins: am reuşit să
sensibilizăm copiii, să îi facem să-şi dorească să crească
într-un mediu sănătos şi curat şi să ajute atât cât pot ei
la realizarea acestui lucru. Au înţeles că ei sunt viitorul
ţării, „oamenii mari” de mai târziu,care-şi pot construi
încă de pe acum un mediu în care să crească fericiţi şi
sănătoşi.
Prieteni ai naturii, protejaţi mediul înconjurător! Pământul
nostru suferă. Întindeţi o mână de ajutor Planetei Albastre!
Secolul care va veni va fi poate mai curat sau, poate, nu va fi
deloc!
Educaţia ecologică este eficientă atunci când sensibilizăm
interesul cognitiv al copiilor şi când desfăşurăm cu aceştia
acţiuni accesibile. Mijloacele şi formele de realizare a
educaţiei ecologice sunt diverse şi multiple.Am prezentat în
acest material numai câteva exemple .
Prin realizarea acestor proiecte considerăm că scopul nostru a
fost atins: am reuşit să sensibilizăm copiii, să îi facem să
protejeze mediul, să recicleze şi să refolosească unele
materiale, să-şi dorească să crească într-un mediu sănătos
şi curat şi să ajute atât cât pot ei la realizarea acestui
lucru. Au înţeles că ei sunt viitorul ţării, „oamenii mari”
de mai târziu,care-şi pot construi încă de pe acum un mediu în
care să crească fericiţi şi sănătoşi.
Prieteni ai naturii, protejaţi mediul înconjurător, salvaţi
Planeta Albastră!

BIBLIOGRAFIE

Metodica predării cunoştinţelor despre natură şi om la clasele
I-IV, Ed. Didactică Pedagogica 1989.
Învăţământul primar-1995.
Revista Educaţia Ecologică - Ed. Policrom, Craiova, nr. 4 din
1998.

Învăţământ primar

PROIECT TEMATIC - ANIMALE DOMESTICE

laura iordache
Scoala Centrala cu clasele I-VIII, Prahova, Campina

Prin activităţile programate în cadrul acestui proiect, pe care-l vom realiza în şcoală, vom încerca să convingem copiii, de necesitatea ocrotirii animalelor.

PROIECT TEMATIC - ANIMALE DOMESTICE
Prof.înv.primar Iordache Laura
Şcoala Gimnazială Centrală, Câmpina

Respectarea conştientă a valorilor naturii şi ale peisajului
în care trăim, se face prin instruire şi educatie. Ea începe în
mod firesc, prin puterea exemplului personal şi apoi prin cea a
cuvântului. Sub acţiunea celor două cuvinte magice: imitaţia şi
modelul, se desfăşoară relaţia dintre copilul supus educaţiei

şi percepţia sa despre mediul înconjurător. Activităţi precum
descoperirea, îngrijirea unor animale, efectuate alături şi sub
îndrumarea învăţătoarei, a părinţilor, determină încrederea
în sine şi o anumită doză de responsabilitate, îndemnând
copilul: să fie atent, să îngrijească animalele, locul unde
stau, din proprie iniţiativă. Prin toate activităţile programate
în cadrul acestui proiect, pe care-l vom realiza în şcoală, vom
încerca să convingem copiii, de necesitatea ocrotirii
animalelor, să putem spune, fără teama de a greşi, că
cetaţenii de mâine, dacă vor fi educaţi pe aceleaşi coordonate,
vor preţui şi vor împiedica distrugerea lor, astfel ca
generaţiile viitoare să se poată bucura şi beneficia de acestea.

Grupul ţintă: Clasa Pregătitoare Timpul aproximativ necesar:
2 săptămâni
PROIECT CONSTRUCTIV în domeniul :
- Limbii şi comunicării
- Matematicii şi explorării mediului
- Artelor vizuale şi abilităţilor practice
- Muzicii şi mişcării
- Dezvoltării personale
COMPETENŢE GENERALE
- Competenţe de comunicare
- Creativitate şi curiozitate intelectuală
- Responsabilitate şi capacitate de adaptare
- Capacităţi de colaborare şi interpersonale
Competenţe ale învăţării integrate
CLR- 1.2 Recunoaşterea unor detalii dintr-un mesaj scurt rostit
clar şi rar
2.2 Oferirea de informaţii referitoare la sine şi la

universul apropiat, prin mesaje scurte
4.1 Reproducerea unor mesaje simple , în contexte
uzuale de comunicare
MEM-1.1 Recunoaşterea numerelor în concentrul 0-10
1.2 Compararea cardinalelor unor mulţimi având cel
mult 10 obiecte
3.3 Manifestarea grijii pentru comportarea corectă în
relaţie cu mediul natural şi social
AV-AP 1.1 Sesizarea semnificaţiei unui mesaj vizual simplu,
exprimat prin diverse forme care reflectă un context familiar
1.3 Manifestarea curiozităţii faţă de explorarea de
mesaje artistice simple, exprimate vizual
2.3 Realizarea de aplicaţii/obiecte/construcţii simple
pe baza interesului direct
MM- 2.1 Cântarea în colectiv a cântecelor, asociind mişcarea
sugerată de text
ES- 3.1: Relaţionarea pozitivă cu alţi membri ai grupului de
apartenenţă, în rezolvarea unor sarcini simple de lucru;
DP- 2.1 Recunoaşterea emoţiilor de bază raportate la
experienţele de viaţă trăite
1.1. Identificarea unor trăsături personale elementare;
Cunoştinţe: alcătuirea corpului unui animal domestic, modul de
hrănire al animalelor domestice, foloasele pe care le obţinem de
la animalele domestice, cum putem îngriji animalele domestice;
Capacităţi instrumentale: decupează animalul după contur,
desenează după şablon un animal domestic, colectarea de date,
informaţii despre animale, identifică părtile componente ale
corpului unui animal, realizează mişcări specifice animalelor
indicate;
Atitudini şi valori: sensibilizarea faţă de animale, dezvoltarea

sentimentului de ocrotire, motivaţia pentru informarea şi
documentarea ştiinţifică.
Resurse:
- umane: copiii, învăţătoarea, părinţii, medicul veterinar;
- materiale: jetoane, imagini cu animale, atlas zoologic, cărti cu
poveşti, ghicitori, figurine, jucării din pluş, truse de jucării
diferite, coli de scris, plastilină,creioane colorate, acuarele,
foarfece , CD-uri cântece
procedurale: conversatia euristică, explicaţia, jocul de rol,
jocul didactic, problematizarea, învăţarea prin descoperire;

Forme de organizare: frontal, grupe, individual
Schemă orientativă pentru activităţi
CLR: Lecturi după imagini:“Copii şi animale”,“Pot să
îngrijesc animalele domestice !”,

MEM: Observarea animalelor- alcătuirea corpului, mediul de
viată, hrana, înmulţire, foloase;
„Joc didactic: „Al câtelea căţel a fugit?” (utilizarea
numeralului ordinal în limitele 1 –8)
AV-AP: Desen - animalul preferat;Îndoire, lipire:
„Căţeluşul”/MM: - Audiţie şi interpretare muzicală- “Un
motan cât un pisoi”; „Ştii să faci ca el?” (tipuri de mers,
sărituri) / DP: Discuţii în perechi despre foloasele pe care le
obţinem de la animale; Discuţii cu medicul veterinar: „Cum avem
grijă de animale?” „Animalul meu preferat”.
Proiectarea şi dirijarea activităţilor de
învăţare:
1. Informarea
Colectarea informaţiilor necesare planificării şi

realizării sarcinilor:
Elevii se vor documenta cu privire la : animalele domestice
2. Planificarea
- Selectarea soluţiei de abordat în cadrul proiectului:
analiza soluţiilor posibile şi enunţarea temei:
“Animalele domestice”; întelegerea temei,
- Identificarea resurselor necesare:
stabilirea grupelor de lucru;
alegerea formei de finalizare a proiectului;
elaborarea planului de acţiune; se vor stabili sarcini şi
termene; se planifică resursele ce vor fi utilizate.

3. Decizia
- Elevii decid , cu ajutorul învăţătorului, asupra structurii
şi a formei de prezentare a proiectului.
4. Implementarea
- Elaborarea proiectului:
- efectuarea sarcinilor delimitate pentru fiecare grup;
- activităţi practice individuale: realizarea de schiţe;
realizarea practică a unui produs de către fiecare elev;
- asamblarea temelor într-o formă unitară.
5. Controlul şi evaluarea
- Verificarea şi evaluarea proiectului:
analiza proiectului rezultat şi validarea sa ;
susţinerea şi argumentarea proiectului.
- Diseminarea rezultatelor:
expoziţie tematică;
prezentarea lucrărilor.
- Asigurarea feed-back-ului:
*evaluarea activităţilor derulate:-secvenţială- probe

orale: evidenţierea aspectelor legate
de temă, ghicitori, convorbire, observarea curentă,
verificarea, turul galeriei, jocul didactic,

probe scrise: fişe, labirint;
probe practice: activităţi experimentale, observarea
sistematică, autoevaluarea.
Finală:
Expoziţie cu lucrările realizate pe parcursul proiectului;
Dramatizare: “ Animalul preferat”; “Căsuţa animalelor”,
“Petrecerea animalelor” ;
Poze din activitatile desfăşurate pe parcursul derulării
proiectului- CD;
Portofoliu.

BIBLIOGRAFIE:

 Anam, Aurelia şi Cioflică, Smaranda Maria-2004, “Proiecte
tematice orientative”, Tehno-Art
 Cosmovici, Andrei şi Iacob, Luminiţa- 1996, “Psihologia
generală”, Polirom
 Preda, Viorica coordonator-2002, “Metoda proiectelor la
vârste timpurii”, Miniped

Învăţământ primar

Parteneriat educaţional “Azi prichindel, mâine şcolărel”

Mioara Comanescu
Scoala Gimnaziala Nr.1 Cudalbi, Galati, Cudalbi

Materialul propus reprezinta un parteneriat care implica scoala,
biserica, biblioteca. In cadrul parteneriatului elevii au desfasurat
activitati care au pus in valoare traditiile localitatii natale din
perioada sarbatorilor de iarna.

Parteneriat educaţional “Azi prichindel, mâine şcolărel”

„Ştii tu ce înseamnă să fii copil? Înseamnă să crezi în
dragoste, să crezi în frumuseţe, să crezi în credinţă.” (
Francis Thomson )

Bazele personalităţii copilului se pun încă de la vârsta
preşcolară, când se schiţează unele trăsături mai stabile de
temperament şi caracter.

Intrarea în şcoală, trecerea la o nouă formă de activitate şi
la un nou mod de viaţă vor avea o influenţă determinantă asupra
formării în continuare a personalităţii. Statutul de şcolar, cu
noile lui solicitări, cerinţe sporeşte importanţa socială a
ceea ce întreprinde şi realizează copilul la această vârstă.
Noile împrejurări lasă o amprentă puternică asupra
personalităţii lui, atât în ceea ce priveşte organizarea lui
interioară, cât şi în ceea ce priveşte conduita sa externă.
Mai e nevoie de ceva pentru un copil: să-i fii alături, să-l
asculţi şi să te joci cu el...să-l vezi râzând. El se va
mulţumi cu ce-i oferi tu din timpul tău, fie că-i eşti
părintele, bunicul sau educatorul lui. Dacă-l vezi râzând
înseamnă că este încă o zi fericită din viaţa acestui copil.

Din dorinţa de a-i găsi activităţi de timp liber, atractive
pentru şcolari şi preşcolari, de a-i familiariza pe cei mici cu
mediul şcolar şi de a crea punţi de colaborare între copii şi
comunitatea locală, am iniţiat acest proiect. Am căutat ca prin
implicarea lor să depăşească pragul dificil al şcolarităţii,
familiarizându-i cu sala de clasă, cu ambientul, prin contactul
nemijlocit cu şcoala, să-şi formeze reprezentări corecte despre
şcoală şi activitatea de tip şcolar, trezindu-le interesul de a
deveni şcolari. Prin activităţile comune desfăşurate i-am
determinat pe copii să-şi formeze o conduită civilizată, să-şi
însuşească deprinderi de exprimare corectă. Am gândit că acest
lucru se poate realiza cu mai multă uşurinţă dacă

activităţile desfăşurate în acest sens depăşesc spaţiul
clasei: biserica, biblioteca.

Cu ocazia sărbătorilor de iarnă, împreună cu partenerii noştri
de la grădiniţă, dar şi cu implicarea preotului paroh de la
Biserica Adormirea Maicii Domnului (care a oferit sprijin în
învăţarea colindelor, dar şi în oferirea micilor bucurii
copiilor) am prezentat, în seara de Crăciun, un mic spectacol
închinat naşterii Mântuitorului Iisus Hristos.

O altă activitate inclusă în proiect a urmărit omagierea
Luceafărului poeziei româneşti, prilej cu care elevii clasei a
IV-a au invitat preşcolarii într-un cadru adecvat, biblioteca
şcolară, pentru a le prezenta un colaj de cântece şi poezii.
Aceasta a debutat cu prezentarea expoziţiei de carte de către
doamna bibliotecar, urmată de montajul amintit şi de un concurs.

Proiectul este în derulare, activităţile desfăşurându-se
conform calendarului stabilit, dorindu-ne ca la sfârşitul acestuia
să atingem scopul iniţierii lui.

Prof. înv. primar Comănescu Mioara,
Şcoala Gimnazială „Pof. Emil Panaitescu” Cudalbi

Învăţământ gimnazial

Valențele formative ale excursiilor, vizitelor, plimbarilor

Cristina Stan
Scoala Gimnaziala "Grigore Moisil" Ploiesti, Prahova, Ploiesti

Varietatea in continut si forma a activitatilor cu copiii raspunde
pe deplin disponibiltatilor lor, ii pregateste mai bine pentru
cerintele de schimbare a societatii actuale si ale celei viitoare.

VALENTELE FORMATIVE ALE EXCURSIILOR, VIZITELOR, PLIMBARILOR
prof. CRISTINA STAN
Şcoala
Gimnazială Grigore Moisil Ploieşti, jud. Prahova

Pentru marea majoritate a oamenilor, copilaria este perioada de
varsta cea mai luminoasa a vietii. Peste ani isi aminteste cu

duiosie de ea si retraieste regretul ca a parasit-o. Omul se
deosebeste de toate celelalte vietuitoare chiar prin durata si
bogatia copilariei. In interactiunile multple si permanente cu
ambianta sociala, copilul dodandeste treptat bogatia de
comportamente umane si isi defineste atributele ce il vor
caracteriza pe el si pe generatia sa. Copilaria trebuie respectata,
inteleasa in specificitatea ei si sprijinita pentru a se implini si,
astfel, se va constitui baza optima a viitoarei personalitati
mature.
Copiii nu au orgoliile adultilor, sunt dispusi sa-i urmeze pe
adulti, sa li se subordoneze, sa se lase condusi de acestia ca sa
invete mai mult, sa poata mai mult. La aceasta se adauga o sete de
cunoastere si curiozitate remarcabile, care-l fac pe copil sa fie
atent la tot ce-l inconjoara, sa puna nenumarate intrebari adultului
si apoi sa caute el insus raspunsul.
Varietatea in continut si forma a activitatilor cu copiii raspunde
pe deplin disponibiltatilor lor, ii pregateste mai bine pentru
cerintele de schimbare a societatii actuale si ale celei viitoare.
Foarte mult invata copilul in activitatile extracurriculare dirijate
de adult.
Observarea obiectelor, fenomenelor, aunor zone geografice si locuri
istorice in conditiile lor obisnuite de existenta faciliteaza
formarea unor reprezentari clare, precise deoarece se sprijina pe un
continut concret intuitiv care intensifica interersul de cunoastere
al copilului.
Plimbandu-se, efectuand diverse munci, observand elemente din
natura, gandirea prescolarului sau a scolarului mic inregistreaza un
salt in dezvoltare; copilul afla, prin explicatiile fenomenelor,
legaturile dintre cauzele acestora, legaturile dinlauntrul fiecarui
fenomen si astfel ajunge la concluzii, pe baza unor situatii

concrete si, ajutat de explicatiile rationale ale adultului, va
putea sa inteleaga corect fenomenele din natura.
Mergand in excursie la Vulcanii Noroiosi, copiii au vazut cum erupe
un vulcan, dirijati prin explicatii au inteles cum s-au format
muntii, au inteles ce este un crater, ce este aceea lava, si-au
format generalizari pe care foarte greu le-ar fi deprins in clasa
doar din imagini, conversatii, conversatii. Dovada ca au inteles
este faptul ca cei prezenti le-au aratat colegilor imagini , le-au
explicat si au redat prin desen ceea au vazut.
Cu alta ocazie, mergand la Acvariu, copii au putut sa-si intregeasca
cunostintele despre modul de viata a pestilor, specii, marime,
culori, cum inoata, cum respira; ei si-au fixat multe cunostinte, pe
care le aveau din filme, vederi, manuale.
Pentru a facilita contactul nemijlocit dintre copii si fenomenele
din natura si societate, am organizat forme de activitate specifice,
printre care plimbari, vizite si excursii. In timpul desfasurarii
lor, copii au fost introdusi treptat in cunoasterea unor elemente
ale realitatii care constituie totodata un izvor nesecat peentru
dezvoltarea si conturarea realitatii, au fost nespus de
impresionati de frumusetea Muntilor Carpati, vizitand Cheile
Bicazului. Desi aveau cunostinte anterioare, teoretice despre
aceste locuri, imaginea ce s-a aratat in fat lor i-a uimit; s-au
oprit, s-au uitat, au fotografiat, au pipait stancile, s-au mirat
si, cu greu, au parasit zona.
I-a fascinat apoi Lacul Rosu si, admirandu-i frumusetea, au inteles
cum s-a format acest lac, au observat vegetatia din jurul lacului,
au admirat fauna – ratele salbatice care inotau pe luciul lacului,
au vazut trunchii copacilor ramasi pe fundul lacului si au ascultat
cu interes legenda despre acest loc.
Aceste forme de activitati constituie un cadru deosebit de valoros

pentru exercitarea de influente educative, pentru cultivarea
spiritului de cercetare, a curiozitatii si interesului lor spontan,
pentru descoperirea de noi cunostinte.
In cadrul activitatilor organizate in mijlocul naturii si al vietii
sociale, copiii se confrunta cu realitatea printr-o percepere
activa, investigatoare, prin actiuni directe asupra obiectelor,
fenomenelor din mediul inconjurator. Ei examineaza cu atentie si
curiozitate raspunzand la solicitarea de a efectua analize si
comparatii pentru a determina caracteristicile esentiale ale
lucrurilor cu care vin in contact, observa sistematic unele fenomene
ale naturii in miscarea si dezvoltarea lor si ajutati de educatoare
sau invatator sesizeaza cauzele care le determina. Plantand
pomisori, copiii inteleg mai bine rolul fiecarei parti componente -
invata ca radacina trebuie bine fixata in pamant, ca pamantul
trebuie sa fie mereu ud pentru ca pomul sa aiba de unde lua hrana,
ca trebuie sa ia di jurul lui alte plante (plivirea), ca pentru a
creste, pomul are nevoie de lumina si caldura de la soare. Ingrijind
animalele copii retin mai bine care le este hrana, cum sa le
ingrijeasca adaposturile (curatenia), cum sa le apere de alte
animale sau um se apara ele, le mangaie blana, aspra sau moale,
cunosc foloasele ce se obtin de la aceste animale. In felul acesta
copii dobandesc o mare cantitate de informatii despre munca omului,
reprezentari simple despre structura si conditiile de viata ale unor
plante sau animale.
Cu ocazia excursiilor pe meleagurile unde s-au nascut Creanga,
Eminescu, Alecsandri, copiii au intrat in lumea basmelor,
povestilor, poeziilor, au vazut prichiciul sobei cel humuit,
motoceii, primul abecedar, s-au plimbat in curtea casei prntre
personajele cunoscute, privind-o cu teama pe matusa Mariuca si
asezandu-se cu grija pe prispa lui mos Nechifor Cotcariul, au

incercat sa incalece pe Calul Balan si s-au bucurat ca nu l-au
simtit pe Sfantul Nicolae. Au pasit cu sfiala pe urmele poetului la
Ipotesti, cutreierand padurea de argint si plimbandu-se agale in
jurul lacului albastru incarcat cu flori de nufar, au adulmecat
mirosul florilor de tei din curtea casei parintesi. La intoarcere
copii erau patrunsi de lumea pe care o vizitasera. Urmatorul popas,
la casa Bardului din Mircesti i-a dus pe cei mici cu cateva sute
de ani in urma, aratandu-le un alt mod de viata, al boierilor
moldoveni. Conacul mare, cu multe camere, cu biroul masiv la care
poetul isi scria operele, cu pianul care inca mai scoate sunete,
cand ii sunt atinse clapele, cu candelabre de argint, cu mobilier
sculptat a reprezentat pentru ei o adevarata calatorie in storie si
literatura.
Intre zidurile Cetatii de Scaun a Sucevei au privit o interesanta
lectie de istorie. Au studiat arhitectura asezamantului, au
descoperit modul in care se aparau stramosii nostri, ingeniozitatea
strategiilor de lupta ale lui Stefan cel Mare si au putut compara
informatiiledin manual cu realitatea : in jurul cetatii exista un
sant care in loc sa fie plin cu apa, domnitorul a infipt tepuse.
In timpul excursiilor, copiii s-au recules cu piosenie in fata
altarelor manastirilor pe care le-au vizitat, fiind uimiti de
unicitatea manastirilor bucovinene, cu peretii exteriori pictati,
infatisand scene religioase, in care alaturi de sfinti erau pictati
oamenii simpli, tarani moldoveni.
Sintetizand am putea spune ca activitatile extracurriculare asupra
carora ne-am oprit au o influenta deloc de neglijat asupra
dezvoltarii multilaterale a copilului. Pe langa cunostinte, ele
imbogatesc vocabularul cu termeni care denumesc lucruri si
caracteristici ale acestora. Atat o excursie la padure sau la
gradina zoologica, cat si o plimbare intr-un parc sau o vizita la un

magazin, un spectacol de teatru sau de circ constiuie prilejuri de
exprimare simpla si directa, de exersare a vorbiri sub toate
aspectele. Acestea au influenta asupra activitatilor ulterioare:
prescolarii aplica in jocurile lor cele vazute, in desen si modelaj,
scolarii le exprima prin cuvinte. Aceste activitati permit formarea
treptata a sentimentului de respect si dragoste pentru natura,
munca, om si realizarile lui.
Copilul care a invatat sa admire parcurile cu flori, sa asculte
murmurul izvoarelor, sa observe viata unei insecte, obiceiurile unei
pasari va deveni prietenul naturii si apoi protectorul ei. A-l
invata sa cunoasca, apoi sa ocroteasca si sa iubeasca ceea ce a
admirat nu este un obiectiv usor de atins, dar trebuie sa stea in
atentia noastra atunci cand copilul este pus in contact direct cu
viata; concomitent trebuie sa-i dezvoltam simtul frumosului, sa-l
deprindem sa caute permanent frumosul sub toate aspectele sale.
Folosirea in mod educativ, placut si recreativ a timpului liber
contribuie in acelasi timp si la dezvoltarea fizica a acopilului
prin marea varietate de miscari sau jocuri organizate in aer liber.
Copiii doresc sa traiasca o viata plina de neprevazut, o viata de
mici cercetatori, exploratori si invingatori ai fortelor naturii. Ei
sunt animati de a-si forma muschi puternici si vointa de fier pentru
a deveni curajosi, indemanatici, hotarati, rezistenti.

Învăţământ gimnazial

Utilizarea metodei problematizării în scopul creșterii eficienței demersului didactic la disciplina geografie

Catalin Lungeanu
Suceava, Sadova

Problematizarea poate fi folosită la toate disciplinele
geografice, la toate nivele/clasele de elevi, la toate tipurile de
lecție, în toate momentele lecției, putând fi asociată cu toate
mijloacele și metodele de învățământ.

Utilizarea metodei problematizării în scopul creșterii
eficienței demersului didactic la disciplina geografie

Profesor: Lungeanu
Cătălin

Școala gimnazială
”Dimitrie Gusti” Fundu Moldovei Județul Suceava

În procesul de învățământ, profesorul, ca și elevii,
acționează prin intermediul unor metode de predare-învățare.
Calitatea muncii lor este în funcție de aceste metode, acestea
constituind o sursă însemnată de creștere a capacității și
eficienței procesului didactic.
Aplicându-se metode anume lecțiilor, se obțin rezultate
substanțial bune în pregătirea elevilor. S-a constatat că
obținerea de abilități și competențe este condiționată nu
numai de conținuturile date spre învățare, ci mai ales de forma
în care acestea sunt aduse la cunoștința elevilor, adică de
metodele folosite. Una din metodele utilizate cu succes este metoda
problematizării.
Problematizarea este una dintre metodele didacticii
moderne, alături de brainstorming, algoritmizare sau conversația
euristică. Aceasta este o metodă de comunicare orală preluată
din alte științe și, la fel ca și metodele expozitive sau
interogative.
Problematizarea este considerată una din cele mai
valoroase metode moderne deoarece orientează gândirea școlarilor
spre rezolvarea independentă de probleme. Denumită şi predare
prin rezolvare de probleme, ea reprezintă una din cele mai
frecvente teme metodologice, fiind subiectul multor lucrări cu
caracter teoretic şi al numeroaselor cercetări experimentale, în
rândul pedagogilor și metodicienilor nefiind un consens în ce
privește definirea problematizării. Prin aducerea în discuţie a
cîtorva contribuţii, fie teoretice, fie cu caracter aplicativ, ne

putem forma o părere, chiar şi aproximativă, asupra acestei
metode.
Problematizarea presupune mai multe momente: un moment
declanşator, unul tensional şi unul rezolutiv. Pentru a obţine
rezultatul scontat, la aplicarea acestei metode trebuie respectate
anumite condiţii: existenţa inteligenței și a unui fond de
cunoștințe pentru elev, etapizarea dificultăţilor într-o
anumită măsură, alegerea momentului potrivit de folosire a
problemei în lecţie, manifestarea unui interes real pentru
rezolvarea problemei, nivelul clasei de elevi să fie relativ omogen
din toate punctele de vedere, un număr mic sau mediu de elevi la
clasă, programele şcolare să fie aerisite.
Problematizarea este o activitate didactică complexă,
care solicită și implică în același timp elevii și profesorul.
Problematizarea poate fi: dirijată sau independentă. În ambele
situații, profesorul și elevul au preocupări precum:

Situaţii ale metodei
problematizării
Profesorul Elevul
- oferă probleme spre rezolvare,
- oferă indicii pentru a sprijini elevii în alcătuirea unei
strategii de rezolvare,
- coordonează activitatea de rezolvare şi interpretare a datelor,
dirijează emiterea concluziilor,
- stimulează găsirea elementelor noi prezentate în concluzie. -
consemnează datele problemei de rezolvat,
- înţeleg elementele de sprijin oferite,
- realizează planul de rezolvare,
- face investigaţii,

- analizează şi interpretează datele,
- emite concluziile

Problematizarea dirijată

Profesorul Elevul
- oferă elemente ce vin în ajutor pentru înţelegerea
problemei,
- oferă indicaţii pentru rezolvarea problemei,
- stimulează găsirea elementelor noi şi emiterea
concluziilor. - identifică şi gândeşte problema,
- formulează un plan de rezolvare,
- face investigaţii,
- consemnează şi interpretează rezultatele,
- formulează şi emite concluzii,
- obţine cunoştinţe şi competenţe prin efort propriu.

Problematizarea independentă

Punctul de pornire îl constituie așadar crearea
situației-problemă, care desemnează o situație contradictorie,
conflictuală, ce rezultă din trăirea simultană a două
realităţi: experienţa anterioară (cognitiv-emoţională) şi
elementul de noutate şi de surpriză, necunoscutul cu care se
confruntă subiectul (Cucoș, C., 2006). Situația-problemă este
necesar să prezinte următoarele caracteristici: să întrunească
o dificultate cognitivă pentru elev, parcurgerea și rezolvarea
acesteia determinând un efort amplu de gândire; să stârnească

curiozitatea și interesul elevului de aflare a răspunsului; să
orienteze activitatea școlarului în direcția rezolvării
problemei prin rememorarea cunoștințelor și experiențelor
dobândite anterior.
Crearea de situații-problemă înseamnă prima legătură
în însușirea de cunoștințe noi. Urmează apoi formularea de
probleme, după care înțelegerea acestora de către elevi,
căutarea soluțiilor de rezolvare și, în final, rezolvarea
situației sau problemei respective.
Iată, de exemplu, cum ar putea fi formulată o
întrebare-problemă la lecția Obiective turistice în localitatea
noastră (opțional Geografie locală clasa a V-a): ”Dacă
meșteșugurile tradiționale ale localnicilor sunt păstrate
într-o mai mică măsură față de trecut și nu mai reprezintă
un real interes pentru generațiile tinere, cum pot fi ele
reactivate ca să și genereze surse importante de venituri?”
Prima parte a întrebării este premisa și constă din
ansamblul de cunoștințe pe care le posedă deja elevii de la
capitolul – Meșteșuguri tradiționale locale.
Partea a doua crează o situație conflictuală, o
contradicție între ceea ce cunosc și cum ar trebui să fie. În
procesul analizei care solicită efort intelectual din partea
elevilor, aceștia emit diverse ipoteze, printre care și faptul că
reactivarea meșteșugurilor tradiționale pot fi stimulate de
cererea turiștilor de suveniruri, dar și de solicitarea acestora
de a participa ca spectatori sau coparticipanți la actul de
creație a obiectelor. Această soluție a fost emisă de mai mulți
elevi care, vizitând un atelier meșteșugăresc de confecționare
a oalelor din lut din comuna Marginea, au aflat că piesele sunt
vândute cu preț bun turiștilor români și mai ales străini.

Un alt exemplu concludent unde a fost utilizată
problematizarea a fost în cadrul lecției Turismul, unde s-a
abordat situația-problemă: Localitatea noastră este vizitată de
turiști. Ce ar putea face autoritățile locale pentru sporirea
numărului turiștilor?
Elevii au gândit și scris apoi soluțiile la problema
avansată, lansând multe propuneri, între care interesante am
considerat a fi următoarele:
• În cadrul Consiliului Local este necesar a fi
înființată o Comisie pentru Turism, a cărui activitate să se
axeze pe organizarea activității turistice locale și acordarea de
consultanță pentru agenții din turism.
• Primăria să convingă proprietarii de gospodării cu un
standard corespunzător cazării oaspeților asupra avantajelor ce
rezultă ca urmare a clasificării acestora ca pensiuni turistice
• Extinderea rețelei de pensiuni turistice poate fi
stimulată de autoritățile locale prin acordarea unor facilități
sau scutiri de taxe/impozite pentru anumite perioade, prin
promovarea gratuită a acestora pe site-ul Primăriei, prin
organizarea de diverse târguri și manifestări, prin racordarea la
rețeaua de utilități a comunei ș.a.
• Pentru a susține dezvoltarea durabilă a turismului în
localitate este necesar să se canalizeze apele menajere și
amenajarea unui punct de transfer al deșeurilor menajere.
• Pentru valorificarea turistică a spectaculoasei văii
localității, este necesară amenajarea unei platforme de
observație pe versantul muntelui.
• Sunt necesare amenajările potecilor de acces și marcarea
corespunzătoare a acestora.
• Pentru creșterea atractivității și diversificarea

ofertei turistice a localității este necesar a se amenaja un muzeu
al satului, care să cuprindă: construcție cu arhitectură
tradițională (amenajate în interior cu obiecte de mobilier
specific zonei), instalații tehnice populare (razboi de țesut,
darac pentru lână, furcă de tors și vîrtelniță de rasucit
lâna, mori de apă, joagăre hidraulice ș.a.) și alte utilaje
folosite într-o gospodarie locală.
• Conservarea cladirilor vechi, valoroase, din localitate,
prin reabilitarea lor și aplicarea de plăcuțe cu text explicativ
pe fiecare (anul construirii, stilul arhitectonic, proprietarul).
Proprietarii caselor respective trebuie să beneficieze de diverse
facilități acordate de administrația locală, pentru a fi
interesați să facă aceste investiții de reabilitare.
• Pentru petrecerea timpului liber este necesară
realizarea unei baze de care să deservească turiștii aflați în
vacanță, dar și localnici.
• Editarea unui ghid turistic / hartă sau broșura
localității.
• Pentru atragerea unui număr cât mai mare de turiști
este benefică organizarea de evenimente culturale, sportive,
întâlniri de afaceri, al căror programe să fie promovat pe
site-ul Primăriei și alte surse de informare media.
• Sărbătorile de iarnă (Crăciun, Anul Nou) sau hramurile
bisericilor, sunt un prilej pentru organizarea de către Primărie a
unor manifestări de tipul festivalurilor, cu jocuri distractive și
concursuri, care pot deveni evenimente care să atragă în jurul
lor nu numai localnicii, dar și locuitori din localitățile
apropiate și turiști sosiți în vacanță.
Ajungându-se cu gândirea până aici, înseamnă că s-a
rezolvat prin problematizare ideea lecției. Celelalte aspecte pot

fi soluționate, mai departe, tot cu ajutorul
întrebărilor-problemă sau folosind alte procedee didactice.
Problematizarea poate fi folosită la toate disciplinele
geografice, la toate nivele/clasele de elevi, la toate tipurile de
lecție, în toate momentele lecției, putând fi asociată cu toate
mijloacele și metodele de învățământ.

Bibliografie:

Cucoș, Constantin - Pedagogie, Ediția a II-a, Editura Polirom,
Iași, 2006.
Dulamă, M. Eliza - Metodologii didactice activizante. Teorie şi
practică, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 2008.
Giurcăneanu Constantin şi colab. - Îndrumător metodic pentru
organizarea activităţilor turistice cu elevii, Editura Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.
Ilinca, Nicolae, Mândruț, Octavian, coordonatori - Elemente de
didactică aplicată a geografiei, Editura CD Press, București,
2006.
Jinga Ion, Istrate Elena - Manual de pedagogie, Editura All,
București, 2001.

Învăţământ gimnazial

ABORDAREA TEXTULUI LITERAR DE PROPORŢII: ALEGEREA STRATEGIEI, METODELOR, TEHNICILOR

Rodica Boguș
Liceul Teoretic "Ion Luca Caragiale", Orhei, Orhei

În această lucrare, ne propunem să analizăm modalitățile de predare și de înțelegere a romanului care se bazează pe diverse metode și tehnici, oferindu-se în prim plan comprehensiunea acestuia.

„Şcoala trebuie să producă nu oameni mari,
ci oameni buni...”
Aurelian Silvestru

Lecţiile de limbă şi literatură română sînt o piatră de
temelie la formarea elevilor, ajutîndu-i pe aceştia să
depăşească barierile de comunicare, să-şi învingă temerile,

nedumeririle şi să înainteze în labirintul vieţii fermi,
putînd să-şi argumenteze punctul de vedere în dependenţă de
circumstanţe, să facă tangenţe cu ceea ce au învăţat în anii
de şcoală, dar mai ales să aplice în cotidian cele învăţate.
Toate acestea se tonifică odată cu lecţiile de limbă şi
literatură română în care studiază diverse texte literare ce le
prezintă diverse arhetipuri, făcîndu-i mai rezistenţi, mai
toleranţi, mai oameni. Ei sînt puşi în situaţia de a empatiza
trăirile personajelor literare, de a simţi emoţiile acestora prin
prizma naratorului care are menirea de a educa cititorul, oferindu-i
etaloane sau făcîndu-l să condamne acţiunile dezaprobabile ale
acestora.
Învăţămîntul din ţara noastră este structurat pe mai multe
etape/cicluri, astfel, unul dintre ele este ciclul gimnazial, care
are ca predecesori pe cel preşcolar şi pe cel primar. Fiecare
dintre aceste etape are un program educaţional bine închegat care
are ca vector educarea copiilor după anumite particularităţi de
vîrstă.
Curriculum la limba şi literatura română recomandă un amalgam de
texte destinate elevilor absolvenţi ai gimnaziului compatibile cu
temele literare înserate în manualul de clasa a IX-a aprobat de
Ministerul Educaţiei, lăsînd lista deschisă pentru orice
profesor creativ şi receptiv, ca să experimenteze şi altceva
decît ceea ce este recomandat. Din punctul nostru de vedere,
absolventul de gimnaziu trebuie să citească cu ochii proprii
diverse texte literare, inclusiv romane, de aceea am prioritizat
studierea textului de proporţii, continuînd itinerariul început
în primele clase de gimnaziu.
În lucrarea de faţă ne propunem să analizăm sumar modul de
predare şi comprehensiune a romanului „Lătrând la lună” de

Aureliu Busuioc în baza diverselor tehnici care ar favoriza
înţelegerea acestuia. E de menţionat faptul, că la studierea
acestui text, fiecare elev a avut un suport de curs care includea un
fragment din roman, imagini şi sarcini în baza textului.
Experimentul s-a consumat în cadrul unui set de lecţii (12) cu
elevii din clasa a IX-a, pe care ne propunem în cele ce urmează
să-l oglindim.
Iniţial, ne-am propus să arătăm elevilor un alt fel de roman
decît cel cunoscut de ei pînă atunci, să-i infiltrăm în lumea
animalelor, făcîndu-i să înţeleagă că orice vietate posedă
sentimente şi emoţii şi, în acelaşi timp, ne văd altfel decît
considerăm noi că sîntem. Un alt obiectiv a fost să provocăm
în ei dorinţa de a citi integral romanul, ţinînd cont de faptul,
că aveam la dispoziţie un singur exemplar. Încă din vacanţa de
iarnă am propus unor elevi să-l citească, aşa că atunci cînd
am demarat studierea trei deja îl citeseră. Astăzi, consider că
obiectivele propuse s-au realizat, deoarece zece din cei douăzeci
de elevi înscrişi pe listă au citit romanul cap-coadă, dîndu-ne
de înţeles, că se poate face carte şi cu resurse modeste.
Zilnic am experimentat metode şi tehnici adecvate comprehensiunii
textului epic care i-au făcut pe elevi mai receptivi, mai aproape
de text. Propunem în cele ce urmează o serie de tehnici
experimentate în baza textului conform etapelor lecţiei: Evocare
– Asocieri libere, Bliţ, Axa cronologică, Cvintet, Cercetarea
Împărtășită, Din fotoliul autorului, Alb-Negru. Realizarea
sensului – Eseu nestructurat, Dicţionarul, Clusteringul, Diagrama
Venn, Harta personajelor, Textul funcţional. Reflecţie – Pixuri
în pahar, Argument în patru paşi, Linia valorii, Exerciţii de
identificare, Prezentare de grup. Extindere – Lectura romanului,
Rezumatul, Compunere – Caracterizare de personaj, Colaj de

imagini, SMPR, Maratonul de scriere, Alocuţiunea. Fiecare tehnică
a avut menirea să favorizeze comprehensiunea acestui roman şi
să-i dezvăluie coloritul specific, ajutînd la construirea
puzzelului textului. Ataşăm mai jos secvenţe din cadrul
lecţiilor.
Prima lecţie din cadrul acestei unităţi a demarat cu Asocieri
libere pentru substantivele „dragoste” şi „prietenie”,
repartizînd elevilor foițe cu lipici, pentru a scrie pe ele cîte
un cuvînt potrivit pentru fiecare din cele două lexeme. În urma
anexării fişelor, am discutat despre similitudini şi diferenţe
dintre cele două cuvinte. Propunem cîteva asocieri: dragoste –
trădare, foc, încredere, bătaie de cap, loialitate, fidelitate,
suferinţă, mîngîere, fericire; prietenie – secrete,
încredere, respect, bucurie, aer, dor, ajutor reciproc, veşnicie,
devotament. Fiecare elev şi-a motivat asocierea, argumentînd cu
exemple. Ulterior elevii au scris un Eseu nestructurat bazat pe
aforismul din incipitul temei: „Dragostea ne pune în legătură
cu stihiile, şi nu încape îndoială că alături de cele patru
elemente: aer, apă, foc şi pămînt, ea este al cincilea. Altfel
anticii nu ar fi întruchipat-o în marmură trandafirie, precum au
făcut-o.” şi tabloul ce ilustra Naşterea lui Venus de Sandro
Botticelli. După scurgerea timpului acordat, cîţiva elevi şi-au
citit produsele. Am evaluat frontal ideile abordate în eseu,
interdependenţa dintre motto şi imagine, limbajul utilizat şi
coerenţa enunţurilor.
O tehnică interesantă ni s-a părut Axa cronologică în care
elevii trebuiau să răsfoiască toate manualele de gimnaziu în uz
ca să-şi amintească ce texte au studiat semnate de Aureliu
Busuioc de-a lungul anilor şi să le plaseze pe o axă a timpului
conform apariţiei lor în manual. Anexăm cele găsite: în a VI-a

un fragment din textul „Cînd bunicul era nepot”, în a VII-a
poeziile „Impresionistă” şi „Bătrînul poet”, în a
VIII-a fragmente din romanul „Singur în faţa dragostei”, iar
în a IX-a spre sfîrşit de manual, au identificat textul liric
„Cearta”. În urma acestei sarcini, am stabilit cîţi dintre
elevi au avut voinţa să plece la bibliotecă, pentru cîteva
minute, şi să răsfoiască manualele pe care le-au studiat în
anii precedenţi.
Conform tehnicii Alb – Negru, elevii au avut de alcătuit
definiţii metaforice pentru substantivul „dragostea”.
Încorporăm unele exemple: este gingăşie, fericire, loialitate;
pare un miracol, nebunie, pasăre; înseamnă jertfă, chin,
fericire; nu este veşnicie, dezamăgire, rai; nu pare floare, zi
însorită, dulceaţă; nu înseamnă trădare, cuib de viespi,
soare. Finalitatea acestei activităţi a avut ca scop exersarea
formării metaforelor prin intermediul verbelor copulative. Am
evaluat frontal ineditul şi originalul asocierilor propuse pentru
lexemul „dragostea”, dezvoltînd în comunicări orale
semnificaţia acestora.
Tot la text rămînem, însă de astă dată depăşim barierile
fireşti ale acestuia şi ne focusăm competenţele la aplicarea
textului funcţional în baza acestuia. În urma selectării
textelor funcţionale, care s-ar putea aplica pe text, elevii au
fost repartizaţi în grupuri, pentru a scrie cîte unul conform
bileţelului extras de către liderul grupului, respectiv aceştia
au avut de alcătuit: cerere (de înmatriculare la un liceu pentru
Rodica), invitaţie (la un concurs de frumuseţe pentru cîini),
CV-ul (Grăsanul) şi scrisoare (Riki către Nancy). Propunem unul
din ele, scrisoarea.
Draga mea Nancy,

De cînd te-am zărit prima dată, am fost copleşit de frumuseţea
şi graţia ta. Ah, mă simt un prost îndrăgostit, făcînd aceste
confesiuni, dar nu mai pot tăcea. Să nu mă iei drept un laş,
gîndindu-te că n-am curajul să-ţi vorbesc despre sentimentele
mele în faţă, dar cinstit îţi spun cînd mă văd un biet
şoricuţ în ochii tăi mari şi căprui mă pierd, muţesc. Nu
vreau să mă crezi drept fără cultură, nu aş admite asta
niciodată! Vreau să ne vedem. Dacă, însă, nu ai aceleaşi
sentimente pentru mine nu face efortul de a-mi răspunde. Mă voi
resemna cu soarta cruntă.
Riki
Fiecare lider a prezentat clasei produsul grupului, astfel s-a
evaluat structura textelor, conținutul, ortografia şi punctuaţia
utilizată, intervenindu-se cu specificări acolo unde era nevoie.
Necesitatea scrierii textelor funcţionale în baza textelor
literare este una esenţială, deoarece elevii vor experimenta
situaţii tangibile cu cele cotidiene, formîndu-şi competenţa de
a scrie texte funcţionale în dependenţă de situaţia pe care
viaţa de dincolo de pereţii şcolii le-o va înainta.
O importanţă majoră am dat discuţiei, lăsînd undă verde
elevilor, pentru a-şi comunica ideile vizavi de subiectele
enunţate. Magnitudinea şi profunzimea efectelor comunicării
interpersonale, spunea Ezechil, se datorează faptului că schimbul
informaţional şi interpersonal se realizează, în acest caz,
între cel puţin doi subiecţi şi nu între două surse materiale.
Din acest punct de vedere, considerăm că comunicarea ca abilitate
de exprimare este una vitală, deoarece favorizează relaţionarea
subiecţilor educaţiei în cadrul orelor de curs, exprimîndu-şi
opinia, lansînd întrebări, ascultînd ideile colegilor,
tolerîndu-le sau argumentîndu-şi poziţia sa fără a atenta la

părerile altora. Uneori discuţia era ca un preludiu pentru
activităţile scrise, alteori - ca un deznodămînt al celor
scrise.
Educaţia, în cazul dat, este privită ca un sistem de acţiuni
specifice orientate la formarea unor calităţi şi atitudini ale
personalităţii. Strategiile aplicate în decursul acestor ore au
favorizat atingerea obiectivelor iniţiale prin înlănţuirea
metodelor şi tehnicilor educative. În acelaşi timp, au fost şi
căile de influenţare a conştiinţei, sentimentelor şi
comportamentului elevilor.
De aici, conchidem că lecţiile de limbă şi literatură română
îşi înfăptuiesc menirea de a forma elevilor de azi şi
cetăţenilor de mîine competenţe pentru viaţă, nu pentru
şcoală.

Bibliografie

1. Busuioc, A., Lătrând la lună, Cartier, Chişinău, 2012
2. Cartaleanu, T., Ciobanu, M. şi Cosovan, O., Limba şi literatura
română Manual pentru clasa a 9-a, Ştiinţa, Chişinău, 2010
3. Cartaleanu, T., et.al., Formare de competenţe prin stategii
didactice interactive, Pro Didactica, Chişinău, 2008
4. Ghicov, A., Curriculum pentru disciplina Limba şi literatura
română pentru clasele a V-a – a IX-a, Chişinău, 2010
5. Guţu, V., Pedagogie, ***, Chişinău, 2013
6. Silvestru, A., Fărâme de suflet, Editura TOCONO, Chişinău,
2011

Nr. 2/2014

La acest număr au contribuit:
● MARIA TRAISTARU
● Daniela Bobocea
● ALINA-NADIA RAIZU
● Renate-Marieta Fritsch
● domnica buzgar
● Mariana Murariu
● margareta serban
● nelia viulet
● Marcela Tudor
● Elena Diaconu
● laura iordache
● Mioara Comanescu
● Cristina Stan
● Catalin Lungeanu
● Rodica Boguș

ISSN: 2393 – 0810