Pregătirea copiilor din grădiniţă în vederea integrării
eficiente în şcoală necesită o muncă stăruitoare şi
programată. Preşcolarul trebuie învăţat să vorbească corect,
să comunice şi să-şi depăşească deficienţele de vorbire.
Pentru atingerea acestor scopuri, se porneşte gradat, de la
pronunţarea corectă a sunetelor limbii române (la grupa mică şi
mijlocie), familiarizarea cu structura şi semnificaţia
cuvântului, la identificarea sunetelor, silabelor, alcătuirea de
propoziţii simple şi dezvoltate.

Jocurile destinate dezvoltării limbajului contribuie în mare
măsură la prevenirea şi corectarea defectelor de pronunţie. Spre
exemplu, jocul Ursul şi albinele urmăreşte pronunţarea corectă
a sunetelor „r” şi „z” (mor-mor, bâzzz), iar jocul Fetiţa
şi gâştele urmăreşte pronunţarea corectă a sunetelor „s”
şi „g”. Acest joc presupune un rol de mamă (o fetiţă) şi
mai multe de gâşte (ceilalţi copii din grupă). Gâştele pasc pe
câmp (un loc marcat cu verde) repetând sunetul „s” (sâsâitul
gâştelor). În momentul în care mama spune: „Gâşte, gâşte
veniţi la mama!”, gâştele vor alerga imitând zbărul
gâştelor şi strigând „ga, ga, ga!”.
Astfel de jocuri se pot organiza în etapa jocurilor şi
activităţilor alese, în etapa destinată programului distractiv,
în pauzele dintre activităţi, la sfârşitul unor activităţi
obligatorii atunci când conţinutul lor are legătură cu
activitatea respectivă, având şi rolul de a înviora copiii după
efortul depus.
Tot pentru o pronunţare corectă, se pot organiza jocuri scurte ce
presupun vorbirea în şoaptă, articularea surdă şi vorbirea în
ritm rapid. Recitarea în şoaptă mizează pe un efort de
articulare mai mare, o deschidere mai largă a gurii. Iată exemple
de versuri ce se pot recita în şoaptă:
Un cocoş cu galoşi
Îşi ia boabe dintr-un coş,
Lângă el, sprintenel,
Ar mânca şi-un cocoşel.
Doarme moşul sub umbrar,
Sforăie ca un bondar...
Pentru pronunţarea corectă a consoanei „f” se poate
desfăşura jocul Să nu mă atingă mingea de ping pong! Ca

material se foloseşte o minge de ping pong. Copiii se adună în
jurul unui grup de măsuţe. Educatoarea pune mingea în faţa unui
copil care suflă rostind sunetul „f”, asigurând un suflu
puternic şi suficient de intens pentru a menţine mingea în
centru. Jocul reîncepe când mingea atinge un copil.
Un joc care urmăreşte pronunţarea corectă a mai multor sunete
este Răspunde repede! Ca material se folosoşte un săculeţ cu
nisip sau o minge. Copiii stau în semicerc sau în picioare.
Educatoarea pune o întrebare, apoi aruncă săculeţul unui copil.
Acesta trebuie să răspundă repede şi să arunce săculeţul
înapoi:
Cum face creanga când se rupe?
Cum facem când ne este frig?
Cum sună ceasul? etc.
De un real folos pentru dezvoltarea pronunţiei sunt frământările
de limbă, utilizate tot ca şi activităţi în completare. Pentru
pronunţarea corectă a sunetelor: „b”, „m”, „j”,
„ţ”, „gi”, „f”, „r”, „ş” s-au folosit în
cadrul jocurilor didactice câteva versuri pe care preşcolarii le
repetau de mai multe ori, reuşind să rostească corect sunetele
respective.
Exemple:

B. -Boc, boc, boc!
Boby este un boboc
Galeş, galben şi bondoc
- Boc, boc, boc!

M. Moş Martin mănâncă mure
în desişul din pădure

…………………………
Zice o gaiţă isteaţă
-Dă-mi şi mie de-o dulceaţă!
Măcar una de culeg
Mi-ar ajunge- un an întreg.
Moş Martin n-o asculta,
Mesteca şi-nfuleca.

J. Eu mă joc
În cojoc,
Dar deodată aud: poc!
Mi s-a rupt cojocul,
Se vede mijlocul !

Ţ. Ţicu ţine ţinta
Şi Tanţa ţinteşte.
Un ţânţar înţeapă,
Chiriţă vrea apă.

Gi. Gimnastica e bună
Pentru copilaşi
Gelu şi cu Gina
Sunt şi ei gimnaşti.

R. Radu şi Rodica
Toată ziulica
Robotesc prin curte
Că sunt treburi multe.

F. / Ş. Fâş, fâş, fâş

Suflă vântul prin tufiş
Dar şi apa la izvor
Fâşâie, săltând de zor.

Articularea corectă a sunetelor în cuvinte şi a cuvintelor
combinate în propoziţii are aspecte pozitive asupra dezvoltării
intelectuale, afectiv-emoţionale şi volitiv-caracteristice ale
copilului. Un sunet greu de pronunţat pentru majoritatea
preşcolarilor este „r”. Se pot organiza diferite jocuri pentru
pronunţarea corectă a acestui sunet: „Cine spune mai multe
cuvinte care încep cu sunetul „r”?”, „Cine pronunţă
corect propoziţiile următoare?”:
Radu râde.
Cerul este albastru.
Cer un pahar.
Afară este ger.
Rana e dureroasă.
Rochiţa este murdară.
Respiri prea repede.
Corina sare coarda.
Marina a prins o buburuza.
Aurel vrea un măr roşu,
Grigore lucrează in grădină.
Drapelul are trei culori.
Traian scrie o scrisoare.
Adriana stropeşte castraveţii din grădină.
Frământările de limbă servesc la corectarea pronunţiei într-o
atmosferă de veselie şi bună dispoziţie dată de rime şi
captează atenţia şi interesul copiilor. Ele contribuie la
articularea corectă a consoanelor şi grupurilor de consoane.

Educatoarea recită versurile, le explică dacă este necesar, apoi
le cere copiilor să le reproducă. Se poate lucra individual, cu
grupuri mici sau frontal în diferite variante: cu suport intuitiv
(imagini, siluete, jucării), pe subgrupe (după ce ştiu
versurile), se spun versurile alternativ 1-3/ 2-4, se pot recita
versurile lent, apoi mai repede.
Frământările de limbă se pot realiza în activităţile
desfăşurate la centrele de interes sau pot fi elemente de joc în
cadrul jocurilor didactice sau alte tipuri de activităţi ca
elemente distractive, mai ales atunci când atenţia nu mai poate fi
susţinută din cauza monotoniei sau oboselii.
Buna dispoziţie stimulează interesul, mărind gradul de
receptivitate a cunostinţelor, cât şi durata pentru care se
fixează în memorie, asigură participarea activă. De aceea
exerciţiile în scopul pronunţării corecte trebuie să aibă un
conţinut atractiv şi o formă interesantă pentru cei mici, spre
exemplu:

Două raţe sub un fag
Ce mai gălăgie fac
C-au găsit un rac în lac
Şi mărgele în şirag.

Trei găini şi-au pus în gând
Sa gătească trei gogoşi,
Să le dea la masă când
Vin acasă trei cocoşi.

Cocoşeii-s răguşiţi
C-au mâncat cartofi prăjiţi,

Prea fierbinţi şi plini de coji
Şi seminţe de la moşi.

Spune puiul:cip,cip.cip!
Dacă vine Radu,tip!
Că mă bate şi mă-nţeapă
Şi-mi aruncă coji de ceapă.

Şase raţe mari şi grase,
Au furat din şase vase
Şapte coji de mere rase.
Vai, vai,vai,ce raţe hoaţe!

Găinuşa Cot-codac
Şi cu raţa Mac-mac-mac
Mare gălăgie fac,
Când se- apropie de lac
Gâsca şi cu- al ei gânsac.

Două gâşte fac găluşte
Iar găina dă făină,
Un boboc suflă-n foc
Iar cocoşul sus pe plită
Învârteşte-o mămăligă.

Raţa dis-de -dimineaţă
A sărit în baltă: ţop!
Şi- acum nu mai vrea să iasă,
Fiindcă n-are un prosop.

Văd o barză şi-un bărzoi
Ce se plimbă prin zăvoi
De cu zori şi până-n seară
Dau din aripi şi se ceartă.

Mac, mac, mac,
Raţele se duc pe lac.
Plutesc uşor măcăind
Şi câte o râmă prind.

Pentru a avea o mai bună comunicare, educatoarea trebuie să fie
exemplu de vorbire clară, corectă şi coerentă, de gestică
corespunzătoare, să aibă capacitatea de demonstrare logică şi
de argumentaţie. În acelaşi timp educatoarea trebuie să
folosească un vocabular pe înţelesul copiilor, să aibă
capacitatea de a antrena copiii într-un dialog activ.

Învăţământ primar

COPIII DIN EUROPA ÎȘI OFERĂ UNUL ALTUIA MÂINILE LOR, MINTEA LOR, INIMA LOR

NICOLETA IONELA DOAMNA
Scoala Gimnaziala "Tudor Vladimirescu" Targoviste , Dambovita, Targoviste

Prezentul articol se vrea a fi un exemplu de bună practică.

În anul școlar 2014-2015, Clasa I C step by step “Albinuțele
vesele” din cadrul Școlii Gimnaziale “Diaconu Coresi” Fieni
a desfășurat împreună cu 45 de parteneri din 15 ţări europene
(Azerbaigian, Bulgaria, Franţa, Georgia, Germania, Grecia, Italia,
Letonia, Lituania, Polonia, Regatul Unit al Marii Britanii şi
Irlandei de Nord, România, Slovenia, Spania şi Turcia) proiectul
internațional “Children in Europe give each other their hands,
their mind, their heart” — “Copiii din Europa își oferă
unul altuia mâinile lor, mintea lor, inima lor”.

Proiectul s-a desfășurat prin intermediul platformei
educaționale europene eTwinning, o comunitate a şcolilor din
Europa, reunind peste 318.323 de cadre didactice și 142.593 de
școli. Platforma eTwinning a fost lansată la 14 ianuarie 2005, cu
scopul de a facilita parteneriatele între instituţii de
învăţământ preuniversitar din Europa.
Începând din octombrie 2007, acţiunea eTwinning a
început să fie derulată şi în România, sub coordonarea
Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei, iar din 2010, şi cu
sprijinul Centrului pentru Inovare în Educaţie. Cele două
instituţii acţionează în parteneriat ca „Centru Naţional
eTwinning”.
Scopul principal al acţiunii eTwinning este acela de a
facilita comunicarea şi colaborarea între şcoli din ţările
membre ale Uniunii Europene, implicând cadrele didactice şi elevii
în activităţi noi de învăţare: crearea de diverse produse
educaţionale care implică utilizarea noilor tehnologii şi în
elaborarea cărora colaborează cu echipe din alte ţări. Pe termen
lung, se urmăreşte îmbunătăţirea competenţelor de utilizare a
noilor tehnologii (atât în cazul cadrelor didactice, cât şi în
cazul elevilor), îmbunătăţirea comunicării în limbi străine
(competenţă de bază în Uniunea Europeană - comunicarea în cel
puţin două limbi străine), cunoaşterea şi dialogul
intercultural.
Proiectul desfășurat de noi a fost inițiat de Inge
Keck (Germania) și Monika Delgado Navero (Spania). Scopul
proiectului a fost obţinerea cu toate simţurile a unor
cunoştinţe reciproce despre parteneri: ne-am ascultat unii pe
alţii, ne-am văzut, am încercat feluri de mâncare
tradițională, ne-am informat cu privire la interesele şi

hobby-urile noastre, ne-am jucat, am găsit noi modalități de
comunicare, ne-am trimis cărți poștale.
Profesorii și elevii care au participat la acest proiect
au încercat să se apropie unii de alții, aplicând din plin
principiul educativ enunțat de Johann Heinrich Pestalozzi
"învățăm cu capul, cu mintea, cu inima", reușind să-l
ilustreze într-un mod remarcabil prin produsele realizate și
activitățile desfășurate. Prin acest proiect s-a urmărit ca
participanții să facă schimb de idei creative și împreună să
contribuie la dezvoltarea proiectului, să promoveze spiritul de
echipă și să consolideze bucuria de a lucra împreună, să
stimuleze comunicarea prin utilizarea tehnologiei.
Am încercat să descoperim asemănările și deosebirile
între culturile participanților și în cadrul grupurilor de
învățare eterogene, elevii au cooperat, au interacționat, au
utilizat TIC și s-au bucurat de învățare în timp ce s-au
distrat. Îmbunătățirea încrederii de sine, îmbunătățirea
relațiilor dintre elevi și între elevi și profesor, contactul cu
alte limbi decât cea maternă au fost alte obiective ce s-au vrut a
fi atinse prin derularea acestui proiect.
Fiecare lună din anul școlar ce a trecut a stat sub
semnul unei teme, temă în baza căreia fiecare partener și-a pus
creativitatea la treabă și a încercat să fie cât mai inovativ
și cât mai spontan. Temele fiecărei luni au fost următoarele:
1. Septembrie: câmp de experiență: NOI NE DĂM
MÂINILE,
2. Octombrie: câmp de experiență: MIROSURI
DIFERITE, MÂNCAREA NOASTRĂ PREFERATĂ,
3. Noiembrie: câmp de experiență: NOI SUNTEM
ALĂTURI BOGAȚI SAU SĂRACI,

4. Decembrie: câmp de experiență: NOI AVEM
DORINȚE,
5. Ianuarie: câmp de experiență: TEATRU ȘI
ARTĂ,
6. Februarie: câmp de experiență: TU ȘI
EU-DIVERSITATE ȘI COMUNIUNE-10 ANI DE

ETWINNING,
7. Martie: câmp de experiență: CÂȘTIGAREA
ÎNCREDERII - EFECTE LINGVISTICE ȘI

EXPRESII FACIALE,
8. Aprilie: câmp de experiență: LIMBA ȘI
SCRIEREA POVEȘTILOR MAGICE ALE

PLANETEI COPIILOR,
9. Mai: câmp de activități de colaborare și prezentare comună a
proiectului,
10. Iunie : câmp de evaluare și gânduri finale.

S-au creat e-book-uri, s-a realizat un website al
proiectului în dorința de a cuprinde toate produsele realizate de
parteneri și de a păstra în integralitatea lor dovezile
colaborării școlare europene. O parte dintre participanți s-au
întâlnit pe skype și au dus unitatea acestui proiect la alt
nivel, un nivel care prin intermediul tehnologiei dărâmă bariere
și apropie oameni.
Deviza proiectului la care am participat a fost “Ne
jucăm! Ne distrăm! Învăţăm lucruri noi!” și într-adevăr
acest proiect a sprijinit nevoia de dezvoltare a copiilor prin

crearea unui spaţiu în care elevii au putut învăţa prin joc si
prin descoperire.
Acest proiect desfășurat prin cooperarea a 45 de
parteneri europeni s-a mulat perfect pe specificul clasei noastre de
step by step, pe modul de predare orientat spre informație, centrat
pe competențe, pe creativitate și inovație caracteristic
alternativei educaționale în care activăm. La step noi sădim în
copii sămânța unor virtuți, a unor valori esențiale
dezvoltării precum generozitatea, responsabilitatea, onestitatea,
respectul, comunicarea, altruismul, leadershipul și acțiunea,
stabilim o ierarhie a valorilor, iar acest proiect european ne-a
oferit ustensile pentru a aplica la clasa și a împărtăși
copiilor într-un mod special principiile care stau la baza
sistemului step by step.
Suntem încântați și fericiți că am avut ocazia
să participăm la acest proiect, să cunoaștem oameni și culturi
noi, să ne facem prieteni noi, suntem recunoscători că prin
derularea acestui proiect am luat contact cu metode și tehnologii
noi care să ne permită să punem în practică, să aplicăm la
clasă un alt mod de predare mai apropiat de elev, mai axat pe
priceperea și dezvoltarea fiecăruia.

Nicoleta DOAMNA
Elena ISTRATE

Învăţământ primar

STRATEGII DIDACTICE INTERACTIVE ÎN ÎNSUŞIREA TEXTULUI LITERAR

Silvia Voaedes
Scoala Gimnaziala Nr.2 Piatra Neamt, Neamt, Piatra Neamt

Metodele activ-participative pregătesc elevul pentru însuşirea cunoştinţelor pe calea activităţii proprii, angajării gândirii, mobilizării capacităţilor intelectuale şi solicitării emoţional – motivaţionale.

STRATEGII DIDACTICE INTERACTIVE ÎN ÎNSUŞIREA TEXTULUI LITERAR

Învăţător, Voaedeş Silvia
Şcoala Gimnazială Nr. 2, Piatra - Neamţ

O învăţare eficientă, durabilă este aceea care are la bază
participarea activă a elevului la descoperirea informaţiilor, a
sensului şi utilităţii lor.
Fără a exclude metodologia tradiţională, promovăm metodele
activ-participative care pregătesc elevul pentru însuşirea
cunoştinţelor pe calea activităţii proprii, angajării
gândirii, mobilizării capacităţilor intelectuale şi
solicitării emoţional – motivaţionale.
Propunem câteva exemple de metode interactive ce se pot utiliza în
demersul didactic de receptare a textului „Vizită”, de Ion Luca
Caragiale.
Mozaicul se poate utiliza după citirea explicativă a textului.
Elevii au fost împărţiţi în 5 echipe a câte 5 membri, fiecare
elev a primit un număr de la 1 la 5 şi o fişă cu o sarcină de
lucru pe care a trebuit să o rezolve independent, devenind
„expert” în subtema aferentă numărului său.
Iată sarcinile consemnate pe fişele distribuite elevilor, conform
numerelor primite în echipă:
Fişa nr. 1- grupul de experţi nr. 1- Citiţi cu atenţie textul
„Vizită” şi găsiţi cuvinte cu sens asemănător pentru:
băieţel trompetă groază
onomastică jupâneasă vestibul
Fişa nr. 2 - grupul de experţi nr. 2 - Alcătuiţi
enunţuri în care cuvintele subliniate să aibă alte sensuri
decât cele din propoziţiile date:
• Mama l-a sărutat dulce pe Ionel.
• Băiatul alintat a spart urechile musafirului.
Fişa nr. 3 - grupul de experţi nr. 3 - Răspundeţi la
întrebări:
1. Cine este autorul textului?

2. Când se petrece acţiunea?
3. De ce se duce autorul în vizită la doamna Maria Popescu?
4. Ce îi aduce autorul în dar băiatului?
5. Cum se comportă Ionel Popescu?
6. Care este învăţătura textului?
Fişa nr. 4 - grupul de experţi nr. 4 - Completaţi
textul:
Autorul ____________________ a făcut o vizită doamnei
________________ cu ocazia ________________________ . Acesta i-a
adus în dar băiatului ____________________________ . Ionel s-a
comportat ______________________ . Mama sa a încurajat
___________________ băiatului.
Mie nu mi-a plăcut____________________ . L-aş sfătui
________________ .
Fişa nr. 5 - grupul de experţi nr. 5 - Alegeţi
cuvintele ce exprimă însuşiri ce se potrivesc personajului Ionel:
blând, obraznic, egoist, needucat, elegant, cuminte, neascultător,
ordonat, răsfăţat, dezordonat, bun, respectuos.
Experţii din fiecare grupă au rezolvat sarcina
independent, apoi s-au reunit în grupul experţilor, au găsit
varianta finală pe care să o prezinte celorlalţi membri ai
grupului iniţial. În timpul predării reciproce, ceilalţi membri
au cerut expertului lămuriri, au pus întrebări, au venit cu
completări.
La final, am cerut elevilor să prezinte oral, în
ordinea iniţială, fiecare parte a materialului, aşa cum s-a
asimilat în cadrul grupurilor de experţi. Astfel s-a realizat
sinteza, iar tema a fost prezentată în integralitatea sa.
Pentru feedback-ul activităţii, s-a aplicat
următorul test:

Puneţi în ordine ideile lecturii:
_ Băiatul a pus dulceaţa în şoşonii musafirului.
_ Ionel face zgomot asurzitor cu toba şi trâmbiţa.
_ Scriitorul i-a făcut o vizită doamnei Maria
Popescu, de onomastica fiului ei.
_ Ionel a lovit-o pe mama sa cu sabia în obraz.
Elevii au lucrat cu plăcere, şi-au asumat responsabilităţile
şi au însuşit conţinutul propus.
Se poate utiliza apoi, Jurnalul cu dublă intrare prin care
cititorii stabilesc o legătură strânsă între text şi propria
lor curiozitate şi experienţă. Elevii sunt puşi în situaţia
de a citi, a selecta şi a-şi exprima opiniile proprii referitoare
la text.
Prin Metoda predării/învăţării reciproce elevii au fost puşi
să joace rolul profesorilor, instruindu-şi colegii. Organizaţi pe
grupe, au extras dintr-un bol un bileţel pe care este scrisă una
din literele R, Î, C, P. Rezumatorii (R) au rezumat textul,
Întrebătorii (Î) au formulat întrebări referitoare la
conţinutul studiat, Clarificatorii (C) au identificat cuvintele şi
expresiile literare din text, comportamentele, atitudinile şi le-a
clarificat, Prezicătorii (P) au făcut predicţii asupra a ceea ce
se va întâmpla în continuare, exprimând idei neaşteptate
Explozia stelară (Starbursting) este o metodă de stimulare a
creativităţii, similară brainstormingului şi se foloseşte cu
scopul de a obţine cât mai multe întrebări şi astfel cât mai
multe conexiuni între concepte. Demersurile de explorare, căutare
şi diseminare încep din centru spre în afară asemenea unei
explozii stelare, cu întrebări din aproape în aproape: ce?, de
ce?, cine?, cum ?, unde? care vor genera altele din ce în ce mai
complexe. Exemplu:

*Ce îi dăruieşte musafirul băiatului?
*Cine era Ionel Popescu?
*De ce a ieşit Ionel cu cheseaua în vestibul?

*Cum se comportă băiatul ?
*Unde primeşte mama o lovitură de sabie?
Metoda cubului este folosită pentru explorarea unui
subiect, a unei situaţii din mai multe perspective şi oferă
elevului posibilitatea de a-şi dezvolta competenţele necesare unei
abordări complexe, integratoare
Pe feţele unui cub au fost înscrise următoarele cerinţe:
1. Descrie personajul principal - Personajul principal este Ionel
Popescu. Este un copilaş drăguţ , de vreo opt anişori,
îmbrăcat foarte elegant într-un costum de maior de roşiori,
„uniformă de mare ţinută”, răsfăţat, obraznic, zgomotos,
dezordonat, needucat.
2. Compară comportamentul mamei şi comportamentul musafirului
faţă de Ionel – Mama îl sărută „dulce”, „scuipându-l
să nu-l deoache” – musafirul îi explică comportamentul unui
maior de roşiori; mama se amuză şi nu îl sancţionează pentru
că fumează, musafirul este contrariat,…
3. Analizează - atitudinea mamei faţă de purtarea lui Ionel şi
ceea ce crede ea despre educaţia pe care i-a dat-o (încurajare,
dragoste prost înţeleasă, se pretinde pretenţioasă şi
consideră că face sacrificii pentru a-i oferi educaţie ,îl
„scuipă să nu-l deoache”, îl răsfaţă din ignoranţă).
4. Asociază calităţile potrivite lui Ionel: educat, obraznic,
simpatic, antipatic ,chipeş, politicos, răsfăţat,respectuos,
ordonat, ştrengar, deştept, dezordonat, periculos, drăgăstos,

sincer.
5. Aplică - Creează un dialog între un copil civilizat care
îşi aniversează ziua şi musafiri !
6. Argumentează – Explică de ce acest text are titlul
„Vizită”? Ce învăţăm din text?
Metoda pălăriilor gânditoare - „SIX THINKING HATS” este o
tehnică interactivă care contribuie la dezvoltarea gândirii
pentru că cele „şase pălării” sunt şase moduri de a gândi
în paralel, de a lua decizii analizând fiecare problemă din şase
perspective: ce ştim, ce e bine, ce nu e bine,ce simţim,ce
alternative avem, care este concluzia.
Pălăria albă - informează: ,,Despre cine este vorba în text?”
Pălăria roşie - spune ce simţi despre…,,Ce simţi faţă de
comportamentul băiatului?”
Pălăria neagră - aspecte negative:,,Ce greşeli a comis Ionel în
timpul vizitei?”
Pălăria galbenă-aspecte pozitive:,,Care este semnificaţia
cuvintelor ,,gazdă” si ,,musafir”?”
Pălăria albastră - clarifică:,,Adresează colegilor întrebări
din text să vedem dacă l-au înţeles!”
Pălăria verde-generează idei noi:,, Dacă ai fi Codul bunelor
maniere, ce le-ai transmite cititorilor textului?”
Harta lecturii este o forma de organizare si sintetizare a
conţinutului informaţional al unui text cu următoarea structură:
localizarea evenimentului (spaţiu geografic, cultural, social);
problema, motivul, aspectul generativ; evenimentele, etapele,
fragmentele; personajele;
soluţiile; concluziile.
Harta predicţiilor:
Ce credeai că o să se întâmple ?

- Credeam că se va bucura de cadou şi va merge în camera lui.
- Credeam că mama îl va certa pentru că a necăjit-o pe
jupâneasă.(…)
Ce s-a întâmplat ?
- Se bucură de cadou dar nu merge în camera lui.
- Mama îl ia în braţe şi îl sărută.(…)
Cadranele au avut următoarea structură:
• Dezaprobăm comportament lui Ionel Popescu pentru că…
• Găsim scuze băiatului pentru că…
• Dacă eram mama lui…..
• Am învățat…
Ciorchinele - l-am folosit pentru caracterizarea
personajului principal, Ionel Popescu.
Procesul literar „Să-l judecăm pe Ionel Popescu!” a încheiat
studiul lecturii şi s-a desfăşurat într-o activitate
extracurriculară. Elevii au primit, după preferinţe, roluri:
judecătorul, procurorul, grefierul, inculpatul, avocaţi ai
acuzării sau avocaţi ai apărării, martori.
Desfăşurarea procesului:
- Un elev, ce interpretează rolul grefierului, anunţă intrarea
completului de judecată, iar asistenţa se ridică în picioare şi
salută;
- Preşedintele completului pune în temă auditoriul cu cazul ce va
fi judecat: „Comportarea lui Ionel Popescu în timpul vizitei
prilejuită de onomastica sa”.
- Procurorul dă citire actului de acuzare: Ionel Popescu, un
băieţaş de vreo opt anişori, este învinovăţit de comportare
necivilizată: deranjează jupâneasa la bucătărie, bate în tobă
şi suflă în trâmbiţă de „sparge” urechile musafirului, o
loveşte pe mama cu sabia în obraz, fumează, loveşte cu mingea

ceaşca de cafea şi pătează pantalonii musafirului, îi toarnă
dulceaţa în şoşoni.
- Judecătorul dă cuvântul inculpatului, care recunoaşte că se
face vinovat de cele menţionate în actul de acuzare, dar
motivează că era onomastica sa, iar mama lui îl iubeşte şi îl
aprobă.
- Se audiază martorii: musafirul, slujnica, mama, care prezintă
aspecte ale cazului, din punctul lor de vedere şi pot răspunde la
întrebări.
- Judecătorul dă cuvântul avocaţilor.
Urmează pauza de deliberare, care, pentru activizarea întregii
asistenţe, este folosită pentru dezbaterea cauzei, dar şi a
sentinţei ce se aşteaptă.
- Se citeşte sentinţa: Inculpatul Ionel Popescu se face vinovat
pentru comportare necivilizată, obrăznicie, egoism,lipsă de
respect. Îl sfătuim să îşi ceară scuze public tuturor celor pe
care i-a deranjat prin comportarea sa. Îl condamnăm să studieze
„Codul bunelor maniere” şi să dovedească la următoarea
aniversare că a dobândit o bună educaţie şi se poartă cu
respect.
Cvintetul, Lectura în perechi, Ştiu/Vreau să ştiu/Am învăţat,
Brainstormingul, Ghidurile de studiu, copacul ideilor, Metoda
R.A.I., Jocul de rol, Dezbaterea pro/contra, Metoda minicazurilor
,diagrama Venn, sunt, de asemenea, metode pe care le-am folosit cu
succes în receptarea textelor literare, în ciclul primar.
Metodele şi tehnicile interactive fac din lecţia de literatură o
aventură a cunoaşterii în care elevul participă activ, după
propriile puteri. Ele contribuie la dezvoltarea gândirii critice,
exersarea capacităţilor de analiză şi de luare a deciziilor
oportune la momentul potrivit, stimulând iniţiativa tuturor

elevilor implicaţi în sarcină. Asigură punerea în practică a
cunoştinţelor, exersarea priceperilor şi capacităţilor în
variate contexte şi situaţii, clarificarea conceptuală şi o
integrarea uşoară a cunoştinţelor asimilate în sistemul
noţional, devenind astfel operaţionale. Demersul educativ
interactiv se adaptează particularităţile individuale ale
elevilor, valorifică şi stimulează potenţialul creator şi
originalitatea acestora.

BIBLIOGRAFIE:
• Breben, S., Gongea, E., Ruiu, G., Fulga, M. – Metode
interactive de grup, Editura Arves, Craiova, 2002
• Cerghit, I. – Metode de învăţământ, Editura Polirom,
2006;
• Chiprian, C., Ciupercă, L. – Soluţii didactice alternative
,Editura „Spiru Haret”, Iaşi, 2006;
• Neacşu, I. – Metode şi tehnici de învăţare eficientă,
Editura Militară, Bucureşti, 1990.
• *** - Optimizarea metodologiei didactice, Ghid
metodologic, CCD Neamţ,2002

Învăţământ primar

ÎN UNIVERSUL JOCULUI

natalita grosu
Liceul "Natalia Dadiani", Chişinău, Chişinău

În lumea jocului de șah copilul descoperă realitatea, fapt ce conduce spre o dezvoltare intensivă a unei generații capabile să sintetizeze și să analizeze problemele existenței. Iar pentru unii dintre elevi ȘAHUL va deveni sensul vieții.

Jocul este cea mai atractivă activitate din viața omului. Fiecare
joc, mai ales cele intelectuale, necesită de la implicații săi un
pic de creație. Omul creator se consideră lider în viață. Ca
să fie lider omul are nevoie de o cultură. Cultura jocului de șah
poate fi considerată ca un element de educație, un joc pentru
orice vârstă, ceea de ce au nevoie nespus de mult copiii.
După părerea mea, a fost un pas oportun când la data de
16.03.2009, prin Hotărâre de Guvern, s-a luat decizia ca șahul

să fie o disciplină obligatorie în clasele primare sub denumirea
"Inițiatori în arta șahului". Însuși obiectul rămâne
neschimbat, dar denumirea lui poate fi modificată spre atracția
elevului și pedagogului, de exemplu "Arta jocului de
șah","Educație prin jocul de șah","Teoria și metoda jocului de
șah". Fiind învățătoare în clasele primare, am observat că
datorită acestei activități, la elevi se dezvoltă atât
capacitatea creatoare, abilități și aptitudini, imaginația, cât
și capacitatea de gândire abstractă, limbajul, memoria de lungă
durată, atenția voluntară etc. Ei se implică cu un mare interes
în activitatea creatoare, totodată cu o neasemuită dorință
luptă pentru a obține victorii, pentru a învinge, pentru a fi
mereu pe primul loc. De asemenea, este o șansă prin care copilului
i se oferă posibilitatea de a degaja surplusul de energie pe care o
posedă la această vârstă. Copilul, cunoscând și însușind
procesul jocului de șah, va avea fundamentul educației mai solid,
care poate fi oportun în viața lui din viitor.

Învăţământ primar

Utilizarea metodelor interactive la clasa- exemple de bune practici

ramona beldiman
Liceul Teoretic "Mihai Eminescu" Cluj-Napoca, Cluj, Cluj-Napoca

Capul copilului nu este un vas pe care să-l umpli, ci o
făclie pe care s-o aprinzi astfel încât, mai târziu, să
lumineze cu lumină proprie.

UTILIZAREA METODELOR INTERACTIVE LA CLASĂ

Prof.înv.primar Ramona Beldiman - Liceul Teoretic ”Mihai
Eminescu” Cluj Napoca

Capul copilului nu este un vas pe care să-l umpli, ci o

făclie pe care s-o aprinzi astfel încât, mai târziu, să
lumineze cu lumină proprie. (Plutarh)

Învăţământul modern promovează metodele de
învăţare active care să solicite mecanismele gândirii, ale
inteligenţei şi ale imaginaţiei, preferate fiind metodele moderne
euristice de predare-învăţare, deoarece pun accentul pe
capacitatea de a pune întrebări şi de a construi răspunsuri, pe
cultivarea unor deprinderi, priceperi şi capacităţi intelectuale;
pe dezvoltarea gândirii critice şi a creativităţii.Dintre
metodele moderne fac parte cele care duc la creşterea gradului de
implicare a elevilor, ce au caracter stimulativ, ce dau
posibilitatea alternării activităţilor individuale şi de grup,
în scopul atingerii „optimum-ului” motivaţional şi acţional,
elevii trebuind să-şi asume noi roluri şi responsabilităţi în
propria formare.Interactivitatea presupune interrelaţionarea,
directă sau mediată, cu ceilaltţi, cu profesorul şi colegii şi
procese de acţiune transformativă asupra materialului de studiu.
Experienţele de învăţare în grup sunt marcate de dialog
reflexiv, de crearea de moduri alternative de gândire, oferind o
cale de stimulare a gândirii critice.
Avantajele interacţiunii în grup sunt multiple: activitatea de
grup stimulează efortul şi productivitatea individului;elevul
îşi descoperă propriile capacităţi si limite;dinamica
intergrupală influenţează favorabil planul
personalităţii;subiecţii care lucrează în echipă sunt capabili
să aplice şi să sintetizeze cunoştinţele; dezvoltă
capacităţile elevilor de a lucra împreună;dezvoltă
inteligenţele multiple;stimulează şi dezvoltă capacităţi
cognitive complexe;munca în grup permite împărţirea sarcinilor

şi responsabilităţilor în părţi uşor de realizat;timpul de
soluţionare a problemelor este de cele mai multe ori mai scurt în
cazul lucrului în grup decât atunci când se încearcă găsirea
rezolvărilor pe cont propriu;cu o dirijare adecvată, învăţarea
prin cooperare dezvoltă şi diversifică priceperile,capacităţile
şi deprinderile sociale ale elevilor; interrelaţiile dintre
membrii grupului, emulaţia, sporesc interesul pentru o temă sau o
sarcină dată, motivând elevii pentru învăţare; lucrul în
echipa oferă elevilor posibilitatea de a-şi împărtăşi
părerile, experienţa, ideile, strategiile personale de lucru,
informaţiile;se reduce la minim fenomenul blocajului emoţional al
creativităţii;grupul dă un sentiment de încredere, de
siguranţă, antrenare reciprocă a membrilor ce duce la dispariţia
fricii de eşec şi curajul de a-şi asuma riscuri; interacţiunea
colectivă îi formează pe elevi să fie toleraţti faţă de
opiniile celorlalţi şi să accepte ideile colective.În grup,
elevii se implică mai mult în învăţare, împărtăşesc
celorlalţi ceea ce experimentează, conducând la noi conexiuni în
sprijinul înţelegerii. Participarea activă contribuie la
dezvoltarea creativităţii, care stimulează dezvoltarea
interesului pentru învăţare ce generează dezvoltarea gândirii.
Metodele activ-participative se clasifică după funcţia
lor principală didactică în:
1).Metode moderne de predare-învăţare interactivă în grup:
metoda Mozaicului, metoda Cascadei, metoda Piramidei, metoda
Turnirului între echipe, metoda Schimbării perechii;
2).Metode de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor şi de
verificare: tehnica Florii de lotus, Scheletul de peşte, Pânza de
păianjen, Cartonaşe luminoase, Lanţurile cognitive, Diagrama
cauzelor şi a efectului;

3).Metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativităţii:
Brainstorming, Explozia stelară, metoda Pălăriilor gânditoare,
Caruselul, Phillips 6/6, tehnica Focus-grup, Patru colţuri, metoda
Delphi, Interviul de grup, Studiul de caz, Controversa creativă,
tehnica Acvariului;
4).Metode de cercetare în grup: proiectul de cercetare în grup,
experimentul pe echipe, portofoliul de grup.
În sprijinul acestor idei vin să stea câteva metode
interactive aplicate în activitatea desfăşurată ca profesor la
clasa mea.
MOZAICUL este o metodă de învăţare interactivă, care
se bazează pe distribuirea sarcinilor de învăţare unor grupuri
de elevi, astfel ca, în urma colaborării, fiecare elev să aibă
întreaga schemă de învăţare.Pentru lecţia “Genul
substantivului” am împărţit fişe cu următorul conţinut:
Experţi 1
1. Recunoaşteţi substantivele din text. Precizaţi ce denumeşte
fiecare, felul şi numărul.
“Când eram şcolar, bunica mi-a dăruit, spre bucuria mea, o
carte despre călătoria cu balonul, alta despre avalanşe şi o
cutie cu creioane colorate.”
2. Formulaţi alte sarcini pentru textul dat.
Experţi 2
1. Număraţi substantivul “şcolar” la :numărul singular
numărul plural
2. Daţi şase exemple de alte subst. care se numără “ un” la
singular şi “doi” la plural.
De reţinut: Substantivele care primesc prin numărare, la numărul
singular cuvântul “un” şi la numărul plural cuvântul “doi
“sunt de genul masculin..

Experţi 3
1.Număraţi substantivul “bunica” la :numărul singular
numărul plural
2. Daţi şase exemple de alte subst. care se numără “ o” la
singular şi “două” la plural.
3. Daţi exemple de substantive proprii numind persoane de sex
feminin.
Experţi 4
1. Număraţi substantivul “balon” la :numărul singular
numărul plural
2. Daţi şase exemple de alte subst. care se numără “un” la
singular şi “două” la plural.
Dintre exerciţiile propuse de grupurile de experţi amintesc:
Grupul de experţi 1
a) Alcătuiţi familia de cuvinte pentru substantivul “şcolar”.
b) Modificaţi numărul substantivelor din text.
Grupul de experţi 2
Dictare gramaticală. Scrieţi numai substantivele masculine dintre
următoarele: casă, pom, arici, frumuseţe, cutremur, copil, avion,
musafir.
Grupul de experţi 3
Demonstraţi prin numărare substantivele de genul neutru din text.
Pentru a mă convinge că fiecare expert s-a făcut înţeles
de grupul iniţial di care făcea parte, am dat în final muncă
independentă ce a cuprins:
1. Determinaţi genul substantivelor următoare prin numărare:
dulap, carte, iepure.
2. Scrieţi câte trei substantive la numărul singular la toate
cele trei genuri. Treceţi-le la plural.
Metoda a dat rezultate foarte bune şi la matematică, la

predarea capitolului “Unităţi de măsură”, dar şi în
efectuarea unor lucrări practice: trasări de drepte şi unghiuri
pe teren, măsurarea şi determinarea perimetrelor unor figuri plane
, construirea şi desfăşurarea de corpuri
O altă metodă interactivă folosită la clasă a fost
PORTOFOLIUL. Pentru realizarea lecţiei propuse se cere elevilor în
prealabil să aducă afise pe diferite teme, listate de pe internet
sau procurate de pe stalpii publicitari stradali, din staţiile
pentru mijloace de transport in comun, de pe ziduri sau de la
avizierele institutiilor ori vitrinele magazinelor . Se formează
grupe în funcţie de tematica articolelor. În cadrul grupelor
elevii fac schimb de afişe La sfârşitul acestei etape elevii
formulează întrebări în legătură cu afisele citite şi aleg ei
colegul care va răspunde. Elevii decupează afişele dându-le
forma dorită. Toate articolele vor fi lipite alcătuind un panou cu
titlul ”Te invit la...”Elevii se familiarizează cu structura
unui afiş, cu punctele vizate în întocmirea unui afiş pentru a
atrage atenţia oamenilor: un desen reprezentativ pentru text,
caractere distincte ca dimensiune, tip, înclinare, coloristică,
aşezare în pagină, animaţie, dimensiunea afişului,
poziţionarea textului în pagină, suprapunerea caracterelor cu
desenul.Evaluarea constă în realizarea unui portofoliu la nivel de
clasă cu imagini din timpul activităţii şi planşa finală
realizată de elevi prin lipirea de afişe având diferite teme
precum circul, teatrul de papusi, spectacole de operă şi balet,
concerte, concursuri şcolare, tabere, programe educaţionale,
campanii publicitare,carnaval, activităţi extraşcolare,
cursuri,complexe rezidenţiale de vânzare , iar pe un panou
alaturat vor fi afişate produse ale muncii elevilor.
STUDIUL DE CAZ

Fiecare echipă va primi o fişă cu un text ce prezintă o
situaţie de poluare a mediului şi va trebui să răspundă la
cerinţele date. Iată un exemplu. Ionel merge cu tatăl sau la
pădure. Tatal său adună vreascuri. El scoate cuţitul din
traistă şi începe să scrie pe coaja unui copac. După o
jumătate de oră de muncă este foarte fericit. A reuşit să
scobească în scoarţa copacului numele lui şi pe ale prietenilor
săi.
1. Descoperă greşala facută de Ionel.
2. Ce efect poate avea fapta lui Ionel asupra pădurii?
3. Cum putem proteja acest mediu ?
TEORIA INTELIGENŢELOR MULTIPLE ne ajută să ne cunoaştem mai
bine elevii şi, să alegem pentru aceştia cele mai bune metode
pentru a eficientiza procesul de predare – învăţare –
evaluare. Vizual-spaţial ,naturalistă, muzicală-ritmică, logico-
matematică, verbal-lingvistică, intrapersonală, interpersonală ,
corporal – kinestezică. Astfel, la predarea poeziei Uite, vine
Moş Crăciun de Otilia Cazimir câteva exemple ar fi
Inteligenţa lingvistică
• Compuneţi o scrisoare de mulţumire adresată lui Mos Craciun,
pentru bucuriile pe care le aduce an de an copiilor din lumea
intreaga.
• Eşti Moşul şi ai ajuns în timpul călătoriei tale prin lume
în noaptea magică de Crăciun în casa unui copil care nu vede.
Descrie-i în câteva enunţuri frumuseţea acestei nopţi,
înfăţişarea ta, locul din care vii şi cadoul pe care i l-ai
adus.
Inteligenţa logico- matematică
• Identifică un număr cuprins în text. Scrie succesorul acestui
număr.

• Crează textul unei probleme cu tematica „cadouri” .
• Stabiliţi cel puţin o asemănare şi trei deosebiri între
iarnă şi primăvară .
Inteligenţa kinestezică
o Folosiţi corpul pentru a reprezenta :graba iepuraşului; bătaia
moşului cu toiagul în poartă;
o Realizează, prin semne, un salut de bun venit adresat de către
copii lui Mos Craciun.
Inteligenţa spaţială
 Desenaţi câte un tablou sugerat de strofele poeziei (după
preferinţe)
 Realizaţi un tablou pentru un copil din alt oraş.
Reprezentaţi prin desen casa voastră, jucăriile preferate.
 Concepeţi o hartă care să prezinte ţările prin care a
călătorit Mos Craciun. Pentru fiecare ţară reprezentată pe
hartă, confecţionează câte un steguleţ.
 Inventează un simbol pentru sărbătoarea Crăciunului.
Inteligenţa interpersonală
 Spune trei însuşiri despre Craciun, pe care le-ai aflat de la
colegii tăi.
 Povesteste cel mai frumos Craciun, relatat de un coleg.
 Enumeră două impresii ale copiilor despre Mos Craciun, pe care
doreşti să ţi le notezi în propriul jurnal.
Inteligenţa intrapersonală
 Evocă un sentiment pe care l-ai trăit la vederea Moşului.
 Scrie ce dorinţe ai vrea să-ţi îndeplinească Moş Craciun
dacă te-ai întâlni cu el în această iarna.
 Completează oral enunţul:“Dacă aş fi un cadou, aş fi ...,
pentru că ... ”
Inteligenţa muzicală

 Desparte în silabe cuvintele din al treilea enunţ, bătând
din palme /marcând silabele cu bătăi ale creionului în bancă.
Compune o melodie pentru acest enunţ
 Interpretează o colinda de Craciun.
 Folosind cuvintele Mos Craciun, bun, copii, jucarii, compune un
scurt text pe o melodie proprie.
TURUL GALERIEI
-Pe peretii clasei vor fi afisate 4 postere cu urmatoarele titluri:
#Codul prietenului naturii – acasa
#Codul prietenului naturii – sala de clasa
#Codul prietenului naturii – curtea scolii
#Codul prietenului naturii – padurea
-Elevii trebuie să se grupeze în jurul posterelor după
preferinţe, vor lua posterul de pe perete si vor scrie cât mai
multe mijloace de protecţie pentru mediul reprezentat de tema
posterului. Fiecare echipă îşi expune posterul .Toate echipele
vor trece pe la fiecare poster si vor face completări, dacă este
necesar
PROBLEMATIZAREA
Ţii în mâinile tale pamântul!Cum îl ocroteşti?
-Redactarea pe postit-uri de culori specifice planetei Pământ a
unor idei ce trebuie puse în practică pentru protejarea naturii de
către om. Postit-urile vor fi lipite pe o coală de flip-chart pe
care este ilustrată Planeta albastra bolnavă, tristă,
poluată.Voi trebuie să contribuiţi prin acţiunile voastre(în
faza incipientă sub formă de idei) la curăţarea, vindecarea şi
protejarea pământului care e, până la urmă, casa noastra. O
faptă bună de-a voastră şterge una rea) .

Învăţământ primar

JOCUL ŞI JOACA PE ÎNŢELESUL TUTUROR

Elena Laura Sîrbu
Scoala Primara "Just 4 Kids" , Bucuresti, Bucuresti

Această lucrare este o traducere pentru adult a ceea ce înseamnă jocul pentru copil.

JOCUL ŞI JOACA PE ÎNŢELESUL TUTUROR
de prof pt înv.primar Sîrbu Elena Laura
Jocul domneşte ca un rege universul pur al copilului
.Acolo este suveran, este atotastapânitor.În lumea adultului
pătrunde mai greu, deşi ar vrea să fie prezent tot mai des.
Adultul se lasă mai greu cucerit .Adultul încearcă să ofere
definiţii complexe jocului, să-l clasifice, să-l analizeze. Prin
filtrul analizei făcute de copil se întrevede simplitatea. Copilul
iubeşte jocul şi-l descrie intr-un mod simplist .
Jocul reprezintă activitatea predominantă a copilului. Acesta

descoperă lumea prin joc, cucereşte noi orizonturi. Are rolul
vital în întreaga dezvoltare fizică , intelectuală, emoţională
şi socială a copilului. Odată cu trecerea anilor, jocului i se
oferă funcţii noi, de care copilul are nevoie pentru a-şi
continua călătoria în viaţă.Vechii greci considerau jocul o
activitate specifică copiilor. Considerau că “a te juca”
însemna “a face copilării”.Pentru evrei jocul este o
”glumă” iar pentru romani “ludo” înseamnă bucurie,
veselie.
Până în secolul al XIX lea jocul era privit ca o
formă de divertisment,fără a se lua în calcul impactul jocului
asupra dezvoltării copilului.
S-au scris numeroase lucrări despre importanţa, locul şi rolul
jocului în viaţa copilului.În funcţie de concepţia filozofică
, specialiştii au oferit răspunsuri diferite la întrebarea „De
ce se joacă copilul?” Spencer, Schiller l-au privit ca fiind o
modalitate de a-şi consuma energia, K. Gross considera că ar fi o
activitate importantă care-l pregăteşte pe copil pentru viaţă,
alţi cercetători îl vedeau ca pe un simplu consum de
energie.Jocul este o activitate desfăşurată cu pălăcere, ea
implicând eforturi psihice şi mentale.Johan Huizinga menţionează
despre joc în abordarea problemelor educaţionale şi dezbate jocul
ca fundament al culturii .Îl apreciază ca fiind o „formă
creatoare de cultură”.Prin joc se face o evoluţie. Copilul
evoluează către adult , trecând treptat din starea de joc în cea
de muncă, unde este solicitat mai mult intelectual şi fizic.

Trăsăturile psihologice ale copilului oferă răspunsul la
întrebarea „De ce se joacă copilul?”
Pentru copii plăcerea de joc este imensă. El trăieşte prin joc

în mod intens satisfacţii morale , îşi afirmă eul propriu.
Ed.Claparede în lucrarea „Psihologia copilului şi pedagogia
experimentală „enumeră opt teorii ale jocului care au fost
enunţate pentru a explica cauza ce a stat la baza jocului
copilului:
 Teoria eliberării de energie (Schiller şi Spencer): Oamenii
înmagazinează uneori prea multă energie. Prin joc ei se
eliberează de această energie.Contraargumentele aduse vizau
caracterul inovator adus prin joc de copii, dar şi pe acei copii
care se joacă fără să manifeste surplus de energie.
 Teoria instinctului de joc(Gross) : Instinctele oamenilor sunt
deviate de educaţia lor.Instinctele se manifesta ca poftă de
joc.Gross susţine existenţa diferitelor feluri de joc în funcţie
de numărul instinctelor cu care suntem dotaţi(instinct de
vânătoare,egal jocul de-a vânătoarea).Claparede susţine
această teorie, căreia îi mai este necesară o alta , care să
considere jocul „un agent de dezvoltare , de expansiune a
personalitaţii.”
 Teoria curăţirii : deseori omul deţine instincte negative,
agresive care pot fi înlăturate prin joc.
 Teoria exerciţiului(Hall) : omul interpretează jocul ca pe o
creaţie a naturii .Claparede susţine funcţia creatoare a jocului.
 Teoria recreării ( Lazarus -1883, Schaller în 1891) : omul se
alimentează cu energie prin joc.Conform acestei teorii funcţia
jocului ar fi relaxarea .Claparede atacă această idee susţinând
ca ea nu explică de ce copiii se joacă şia tunci când nu sunt
obosiţi.
 Teoria satisfacerii aparente : În joc omul manevrează
realitatea după bunul plac.Deţine super puteri.
 Teoria dezvoltării creativităţii : ingredientele de bază ale

jocului sunt fantezia,capacitatea de organizare.
"Copilul traieste in lumina fericita a jocului, spiridus ce
preface zilele in sarbatoare si viata in minune" (S. Bivolaru).
Copiii adoră să se joace. De ce? Simplu: pentru că el place.În
lumea jocului se crede puternic, invincibil, devine orice doreşte
el. Jocul este rege absolut în universul copiilor.El îi ajută
să-şi învingă teama de necunoscut, de inălţimi şi
adâncimi.Oferă copilului încredere în sine, libertate, îl
pregăteşte pentru viaţă.În psihologie jocul este utilizat ca
mijloc de investigaţie, procedeu terapeutic, atât pentru copii,
cât şi pentru adulţi.Două direcţii de succes sunt psihodrama
şi ludoterapia. Psihodrama este o metodã terapeuticã si de
consiliere de sine stãtãtoare. Ea abordeazã personalitatea din
punctul de vedere al specificitãtii individuale, cât si al
integrãrii acesteia în structurile sociale. Bazele teoretice ale
psihodramei servesc la explicarea dezvoltãrii indivizilor, a
grupurilor si a sistemelor sociale, precum si a tulburãrilor
acestora. J.L.Moreno este unul dintre întemeietorii psihoterapiei
de grup si întemeietorul psihodramei. În concepţia sa fiecare om
deţine un potenţial creactiv , care este la început limitat.Rolul
psihodramei este de a dezvolta acest potenţial.Psihodrama se
bazează pe joc, creează condiţii noi de viaţă, are ca scop
autodepăşirea propriilor condiţii.Psihodrama pedagogică asigură
aplicarea acestei metode în educaţie, grupruilro de copii, tineri,
adulţi.actul educaţional devine mai eficient prin activarea
creativităţii şi spontaneităţii.
Ludoterapia reprezintă o metodă de tratare a bolilor
mintale prin joc.Se mai numeşte terapia prin joc şi constituie în
societatea modernă cea mai des utilizată formă de tratare a
copiilor cu probleme emoţionale.Reuşeşte să creeze un canal de

comunicare între specialişti şi copii.şedinţa de ludoterapie
are loc într-o cameră de joacă, unde specialistul îl invită pe
copil să se joace şi îl observă, jocul neavînd o direcţie
anume.Pe parcurs, specialistul oferă indicaţii asupra obiectelor
cu care se joacă copilul, îl atrage spre zone , spre contexte de
joc care să depisteze problema emoţională a copilului.
Ludoterapia aduce numeroase beneficii.ea reduce traumele suferite de
copil din cauze variate, stimulează comunicarea, ajută la
explorarea unor tactici sociale etc.

Învăţământ primar

STUDIUL LIMBII ROMANE ÎN AFARA CLASEI ŞI A ŞCOLII

Mioara Dogaru
Liceul Pedagogic "Matei Basarab" Slobozia, Ialomita, Slobozia

In studiul Limbii şi literaturii române în şcoală activitatea la clasă trebuie completată cu activităţi extraşcolare în completarea lecţiei cu scopul de a eficientiza procesul de predare-învăţare.

În orientarea modernă a şcolii o problemă importantă o
constituie diversificarea procesului de învăţământ. Astfel
activitatea desfăşurată în clasă – lecţia „modernizată”
cu toate variantele ei – reprezintă un cadru organizatoric cu
forme insuficiente privind cerinţele sporite pe care societatea
contemporană le are faţă de şcoală. Astfel activităţile
activităţile extracurriculare şi extraşcolare, în toată

diversitatea lor, sunt chemate să contribuie la pregătire elevilor
şi au o valoare instructiv-formativă deosebită.
La îmbogăţirea cunoştinţelor de limbă şi literatură
căpătate de elevi în cadrul sistemului de lecţii consacrate,
în şcoală acestei discipline, o contribuţie deosebită o aduc
activităţile complementare. Acestea imprimă copilului un anumit
comportament, o anumită ţinută adecvată situaţiei,
declanşează anumite sentimente şi implică în mod direct copilul
prin personalitatea sa şi nu prin produsul realizat de acesta.
Varietatea formelor de activitate extracurriculară şi
extraşcolară la limba şi literatura română, devine eficientă
doar în măsura în care toate acţiunile sunt corelate în aşa
fel încât cunoştinţele acumulate să fie integrate în fondul
curricular de bază, în scopul asigurării caracterului unitar al
ideilor.
Prin activităţile extracurriculare şi extraşcolare şi se
poate realiza o formă de muncă diferenţiată, atât cu elevii
dotaţi, cât şi cu cei rămaşi în urmă la învăţătură.
Acestea se constituie ca forme moderne de instrucţie şi
educaţie, fiind complementare procesului de învăţământ care se
desfăşoară în clasă, rolul lor fiind acela de a contribui la
descoperirea şi stimularea talentelor şi aptitudinilor elevilor,
la cultivarea interesului pentru literatură şi artă, la
dezvoltarea deprinderilor de a elabora creaţii originale. În
cadrul acestor forme moderne de instrucţie şi educaţie, elevii
au prilejul de a-şi consolida cunoştinţele dobândite prin
orele de limba şi literatura română în clasă, de a-şi forma
priceperi de muncă independentă şi concret lucrativă, de a-şi
cultiva gustul pentru literatură, pentru artă şi frumos.
1. Cercurile sunt forma cea mai cunoscută de activitate

extracurriculară în care se desfăşoară o activitate organizată
cu caracter periodic legată de studiul unui obiect de
învăţământ sub supravegherea cadrului didactic, constituită pe
bază opţională, care răspunde preferinţelor intereselor şi
înclinaţiilor elevilor pentru un domeniu sau altul de activitate.
2. Publicaţia literară concretizează îndeosebi activitatea
cercurilor literare, stimulând lucrările de creaţie ale elevilor,
valorificând rezultatele muncii în colectiv şi dezvoltând stima
şi dragostea elevilor faţă de şcoala în care învaţă.
3. Excursia este o activitate extracurriculară cu o
deosebită influenţă formativă, în cadrul cărora copiii se
confruntă cu realitatea, printr-o percepere investigatoare, prin
acţiuni directe asupra obiectelor, sau în locuri unde se
păstrează anumite colecţii (muzee, case memoriale).
Excursiile literare au calitatea de a dezvolta spiritul de
observaţie al elevilor, de a le creşte interesul pentru procesul
de creaţie literară, de a le cultiva sentimentul de dragoste şi
admiraţie pentru scriitorii noştri. Acestea se organizează în
locurile în care s-au născut şi au trăit scriitorii, în muzee
literare sau în mediul social al unei opere literare. Prin
excursiile literare se pot urmări obiective variate.
Unele dintre aceste acţiuni educative se află în afara
sistemului de învăţământ, dar sunt menite să atingă scopurile
pedagogice identificabile prin diferite mijloace. De aceea şcoala
nu a rămas şi nu rămâne indiferentă faţa de marea bogăţie de
forme de educaţie extraşcolară pe care se structurează
comunicarea umană contemporană.
Activităţile din afara clasei legate de studiul literaturii au
caracter periodic sau ocazional. Periodic se desfăşoară
activitatea cercurilor de elevi, şi tot periodic apare, eventual,

publicaţia literară a şcolii. Ocazionale sunt excursiile
literare, manifestările artistice pe teme literare şi concursurile
şcolare pe aceleaşi teme.
Toate aceste activităţi în afara clasei trebuie pregătite cu
aceeaşi seriozitate şi cu acelaşi simţ de răspundere ca
activitatea pentru lecţie.
Astfel, fără a nega importanţa educaţiei de tip
curricular, devine tot mai evident faptul că educaţia
extracurriculară, adică cea realizată dincolo de procesul de
învăţământ, îşi are rolul şi locul bine stabilit în
formarea personalităţii tinerilor.

Bibliografie
1. Casangiu, Larisa - Ileana, Repere în organizarea procesului
didactic la disciplina Limba şi literatura română, în
învăţământul primar, ediţia a II-a, Editura NAUTICA,
Constanţa, 2009
2. Cerghit, Ioan, Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă,
E.D.P., Bucureşti, 1993

Învăţământ primar

Cooperarea, de la vorbe la fapte

Gabriela Claudia Osvald
Scoala Gimnaziala Nr.11 Oradea, Bihor, Oradea

Model de buna practica aplicata in alternativa Freinet

Cooperarea - de la vorbe la fapte

prof. înv. primar OSVALD GABRIELA
Şcoala Gimnazială Nr. 11, Oradea
Jud. Bihor

,,Un lucru bine făcut este rezultatul unui proiect bine
gândit”, iată cuvintele care mi-au îndrumat paşii atunci când
mi s-a oferit şansa de a prelua o clasă în alternativa
educaţională Freinet. Totul era nou pentru mine, dar am ştiut că
voi realiza lucruri măreţe. Primul lucru pe care l-am aflat despre

această alternativă a fost faptul că elevii lucrează în
grupuri, ceea ce îi face pe copii să se comporte diferit faţă de
ceilalţi, viaţa cooperativă având un impact puternic asupra
personalităţii fiecăruia.Copiii sunt mult mai apropiaţi, dar şi
mai comunicativi şi încearcă să ia deciziile corecte în orice
situaţie apărută în viaţa clasei.
Elevul nu este o fiinţă izolată, el face parte din
clasa şcolară, iar însuşirea de cunoştinţe, priceperi şi
deprinderi, formarea de capacităţi are loc în condiţiile
existenţei permanente a elevului în cadrul grupului social, care
poate să favorizeze, dar şi să defavorizeze atât procesul de
informare cât şi cel de formare a lui. Am putut observa că elevii
mei se influenţează reciproc, iar această influenţă se resimte
în cantitatea şi calitatea învăţării. Acţiunea colectivă a
grupului dă rezultate superioare activităţilor individuale, de
aceea mă folosesc de grup pentru a influenţa şi schimba
atitudinea, comportamentul unor elevi în sensul dorit. În cadrul
grupului se dezvoltă sentimentul de aparteneţă, atât de necesar
echilibrului şi sănătăţii psihice a copilului şi tot în
cadrul grupului său găseşte şi recunoaşte capacităţile sale,
are primele succese. Chiar şi în timpul pauzelor copiii formează
mici grupuleţe şi îşi petrec vremea mai mult împreună,
jucându-se.
În cadrul grupului apar liderii, care exercită aceeaşi funcţie
şi în îndeplinirea sarcinilor şi menţinerea coeziunii grupului.
Ca profesor, nu mai sunt persoana care propune conţinuturi, dau
lecţii, formulez sarcini, ci stimulez şi întreţin activismul
investigator al elevului, creez condiţiile necesare ca el să se
comporte într-un anume fel, să descopere şi să-şi pună
probleme. Mă orientez către specificul intereselor şi

capacităţilor elevului, sunt atentă la realizările şi
creaţiile acestuia.
Relaţiile de comunicare în cadrul grupului au ca obiect diferite
situaţii şi aspecte ale vieţii şi afectivităţii fiecăruia. Se
transmit informaţii, solicitări, corectări, aprecieri,
încurajări sau dimpotrivă nemulţumiri sau dezamăgiri. Stările
afective pozitive generează motive sau constelaţii de motive,
interese pentru diferite obiecte de învăţământ, formarea
convingerilor şi chiar a concepţiei despre lume şi viaţă.
Pe lângă aspectele emoţional-afective care apar în cadrul
grupului, există şi momente de tensiune şi conflict, deoarece
viaţa în grup dezvoltă norme, valori, convingeri care exercită
atât influenţe cât şi convingeri asupra elevilor. În
consecinţă personalitatea elevului se manifestă în
interdependenţă cu viaţa grupului din care face parte, cu normele
şi valorile pe care acestea le dezvoltă.
Grupul influenţează fiecare persoană din cadrul lui,
schimbându-i imaginea despre sine, reacţiile, comportamentele,
atitudinile şi performanţele, dar, totodată fiecare elev, la
rândul lui, va influenţa grupul, subliniindu-i structura şi
funcţionalitatea. Clasa mea de elevi cooperanţi se comportă
într-o măsură care denotă coeziune, coordonarea eforturilor,
valorizarea fiecărui membru în parte, atenţie acordată tuturor,
o bună comunicare între toţi elevii, stabilirea unor relaţii
amicale între colegi, deci ARMONIE. Cunoscând puterea de
influenţare a fenomenelor psihosociale ce apar în cadrul clasei,
încerc să exploatez la maximum influenţa lor pozitivă,
formativă, contribuind în felul acesta la transformarea lor în
adevărate forţe dinamizatoare ale procesului educaţional.
Pentru încurajarea exprimării şi a comunicării în şi în

afara clasei, folosim tehnici variate cum sunt convorbirea, textul
liber şi mai ales perfecţionarea acestui text prin contribuţie
colectivă, ca şi corespondenţa şcolară, lecţii-anchetă, prin
care elevii caută informaţia în mediul exterior, reţeaua de
întrajutorare şi altele. Dacă vorbim de corespondenţă
şcolară, clasa a demarat anul trecut şcolar o astfel de
corespondenţă cu o clasă din Timişoara, corespondenţă care le
permite micilor elevi o deschidere spre socializare, şi-au făcut
prieteni noi de la care află multe lucruri interesante şi inedite.
A permis crearea unei legături cu altă clasă din alt mediu
geografic, lărgeşte câmpul de relaţii afective care intră
astfel în câmpul vieţii şcolare. Elevii devin critici asupra
producţiilor corespondenţilor ceea ce atrage implicit exigenţa
în realizarea corespondenţei. Ultima scrisoare primită a fost o
adevărată monografie a oraşului Timişoara realizată într-o
manieră inedită, ceea ce a atras interesul copiilor, dar şi
dorinţa de a-şi perfecţiona realizarea produselor proprii.
Consider că activităţile generate de această corespondenţă
sunt funcţionale, generează învăţarea şi favorizează punerea
în practică a numeroase tehnici: ancheta, cercetări, jurnalul
şcolar. Una dintre anchetele documentare realizate de elevi a fost
necesară tocmai pentru a putea răspunde provocării
corespondenţilor de a le prezenta oraşul nostru. Pentru asta am
stabilit împreună sursele de obţinere a informaţiilor şi modul
lor de abordare, partea de cercetare şi experimentare
propriu-zisă, prelucrarea informaţiei, bilanţul fiecărei etape
parcurse, bilanţul final şi realizarea formei finale. Fiecare
şi-a asumat o responsabilitate. Ancheta documentară este o
tehnică de bază în pedagogia Freinet şi înglobează o serie de
valenţe: urmează demersul activităţii de cercetare,

încurajează activitatea de cercetare a copiilor, stimulează
dorinţa de cunoaştere, favorizează munca în echipă, instrumente
de lucru cu largi valenţe în cadrul muncii educative, instrument
principal în cadrul unui învăţământ activ, stimulează
comunicarea atât în relaţia copil-copil cât şi în relaţia
copil-dascăl sau copil-adult. Consider că, organizând astfel
demersul activităţii de cercetare, i-am încurajat şi i-am
stimulat pe elevi să-şi cunoască mai bine localitatea, am
favorizat munca în echipă într-un climat cooperativ, dar şi
competitiv. Prin distribuirea sarcinilor de cercetare după
posibilităţile lor de implicare, elevii au reuşit să cuprindă
un volum informaţional bogat şi să comunice eficient pentru
obţinerea sau prezentarea informaţiilor. Copiii au lucrat cu
multă plăcere deoarece au fost motivaţi, iar faptul că produsele
muncii lor vor fi privite şi apreciate de colegi din altă
localitate îi motivează suficient, chiar dacă nu-i cunosc pe
aceştia în mod direct. Munca elevilor a fost apreciată de către
cei din Timişoara.
Această tehnică nu este o activitate care o facem în plus, este
motorul vieţii clasei şi implică un alt mod de viaţă: trebuie
emise noi idei, confruntate puncte de vedere, luate decizii,
împărţite sarcini. Activităţile determină astfel noi
structuri. Rolul nostru, al cadrului didactic este foarte important.
Trebuie să manifestăm exigenţă în ceea ce priveşte prezentarea
prin neacceptarea a ceea ce nu este bine scris sau neterminat.
Copilul trebuie să înveţe să fie critic cu el însuşi şi să
înveţe să-l respecte pe celălalt. De asemenea, trebuie să
manifestăm exigenţă privind ritmul schimburilor pentru
reciprocitate, şi evitarea decalajelor. Nicio scrisoare nu rămâne
fără răspuns. La primirea scrisorii, afişez scrisoarea, apoi o

citesc cu voce tare şi imediat apar întrebările. De aici rezultă
pistele de lucru, proiectele de cercetare sau anchetele.
Corespondenţa şcolară este un mijloc de a induce comportamente
pozitive: rigoare, atenţie, socializare, autonomie,
responsabilizare, perseverenţă datorită activităţilor puternic
motivate desfăşurate de elev. Prin corespondenţă deschidem
ferestrele clasei, lăsând să pătrundă aici plăcerea de a citi,
a scrie, de a-l descoperi pe partenerul de aproape sau de departe.
„Înainte de toate cultivăm dorinţa internă de a comunica cu
alte persoane, cu alţi copii, mai ales dorinţa de a-şi face
cunoscute gândurile, sentimentele, visurile, speranţele. Prin
urmare va fi pentru copil o modalitate naturală de a învăţa, la
fel cum se învaţă mersul.”, spunea Freinet.
Un învăţământ în care se pune accent pe rezultatele
achiziţiei şi pe reproducere a unor abilităţi dinainte
cunoscute, prin metode dinainte stabilite, care creează ierarhii,
va trebui să fie modificat înspre unul care să dezvolte oameni
care vor putea să înveţe toată viaţa, să poată inventa şi
colabora pentru a se realiza în aceste profesii viitoare.
A preda în alternativa Freinet este o sarcină complexă şi
nobilă, dificilă, dar şi plăcută, flexibilă şi mândră,
exigentă şi liberă, un mediu în care a şti nu înseamnă nimic
fără emoţie şi forţă spirituală. Cea mai profundă lecţie pe
care ne-a lăsat-o Freinet a fost, în definitiv, o lecţie de
viaţă: unirea eforturilor, colaborarea, apropierea oamenilor
printr-o muncă comună efectuată în vederea unei progresive
eliberări pentru pace şi pentru progres a umanităţii. În
această mare operă a păcii şi progresului, aşa cum repetă
constant Freinet, este loc pentru toţi oamenii de bună credinţă,
oricare ar fi ideile la care aderă fiecare.

BIBLIOGRAFIE:

► Abric, J.C., Psihologia comunicării -teorii şi metode, Editura
Polirom, Iaşi, 2002
► Iucu, R., Managementul clasei de elevi, Editura D.Bolintineanu,
Bucureşti,1999
► Păun, E., Clasa de elevi ca grup educaţional (în
Sociopedagogie şcolară), EDP, Bucureşti,1982
► Postelnicu,Constantin, Fundamente ale didacticii şcolare,
Editura Aramis, Bucureşti, 2000
► Zlate, M., Zlate, C., Cunoaşterea şi activarea grupurilor
şcolare, Bucureşti, Editura Politică, 1982

Învăţământ primar

Revizuirea strategiilor didactice pentru realizarea optimă a obiectivelor urmărite

Liliana Andreea Floricică
Scoala Gimnaziala "Dimitrie Grecescu" Nr.1 Drobeta Turnu Severin, Mehedinti, Drobeta Turnu Severin

În predarea matematicii trebuie avut în vedere ca elevii să-și formeze noțiunile fundamentale prin abstragerea lor de la realitatea fizică. În clasele primare este utilă cel mai adesea intuirea pe obiecte concrete.

Predarea-învățarea matematicii în clasele I - IV vizează
următoarele obiective generale:
1) Însușirea de informații, deprinderi și capacități specifice
matematicii, ca disciplină științifică.
2) Însușirea unor deprinderi și capacități specifice aplicării
materiei în cotidian sau în alte domenii.

3) Formarea unor capacități personale și a unor atitudini față
de matematică
4) Însușirea unor deprinderi de comunicare.
Matematicienii și pedagogii care au studiat procesul de învățare
a matematicii au acceptat că învățământul matematic trebuie
să pornească de intuiție și să rămână intuitiv atât cât
permite conținutul său.
Cuvântul intuitiv are în mod curent două accepții diferite.
Astfel, pe de o parte este înțelesul de neabstract, neriguros,
palpabil, concret, vizual, plauzibil, incomplet, iar pe de altă
parte are semnificația de integrativ, opus lui detaliat sau
analitic. În matematica școlară termenul intuitiv se folosește
în prima accepțiune. Acestuia i se asociază termenul de
cunoaștere intuitivă, cunoaștere dobândită prin contactul
nemijlocit cu realitatea obiectivă, prin intermediul simțurilor,
prin operare pe model fizic sau prin operare cu imagini. Această
cunoaștere este imperfectă, neriguroasă dar furnizează un fond
de prezentări fără de care nu ar fi posibilă trecerea la
noțiunile abstracte, la stabilirea riguroasă a relațiilor dintre
acestea, cu alte cuvinte la cunoașterea de tip superior,
cunoașterea logică, discursivă. Cercetării matematice îi este
proprie a doua accepțiune a termenului intuitiv. Intuiția aici
este acel proces mintal în care etapele raționamentului sunt
comprimate ajungându-se direct la soluția problemei. În școală,
rezolvarea de probleme pune pe elev într-o situație similară
cercetătorului. Soluțiile ingenioase ale multor probleme sunt cel
mai adesea rezultatul unor intuiții fericite.
În predarea matematicii trebuie avut în vedere ca elevii să-și
formeze noțiunile fundamentale prin abstragerea lor de la
realitatea fizică. În clasele primare este utilă cel mai adesea

intuirea pe obiecte concrete - se taie de exemplu un măr în două
bucăți egale și apoi fiecare bucată se taie în două părți
egale pentru a explica doimea, pătrimea și că pătrimea este o
doime din doime. În general însă, intuirea se realizează cu
mijloace și materiale speciale.
Un sistem care reproduce - prin indiferent ce mijloace - note sau
particularități ale altui sistem numit sistem modelat și care
ușurează accesul la cunoaștere și/sau acțiune asupra sistemului
modelat se numește model. Cele două sisteme - sistemul modelat și
modelul - pot fi:
o ambele abstracte
o modelul concret și sistemul modelat abstract
o modelul abstract și sistemul modelat concret
o ambele sisteme concrete
Matematica fiind abstractă, o pondere semnificativă între
mijloacele de intuire o au modelele concrete pentru sistemele
matematice abstracte. În această categorie putem considera:
desenele, planșele, diverse secțiuni corpurile geometrice, rigle,
corpuri geometrice, instrumente pentru unitățile de măsură,
diafilme, diapozitive, filme didactice, desenele pe calculator.
Ultimele generații de calculatoare au facilitatea de a crea
numeroase modele pentru înțelegerea noțiunii de număr natural
și de operații au numere naturale, precum și pentru corpuri și
figuri geometrice în înțelegerea proprietăților acestora.
Poziționarea numerelor pe o dreaptă constituie un model simbolic
concret de prezentare a mulțimii numerelor naturale, diagrama Venn
- Euler fiind un model simbolic concret pentru mulțime. Modelul
construirii mulțimii numerelor naturale pe baza teoriei mulțimii
sau prin axiomatica lui Peano constituie un model abstract.
Modelul constituirii mulțimii numerelor întregi sau a mulțimii

numerelor raționale constituie tot un model abstract.
Momentul plasării în lecție a mijloacelor de instruire depinde de
natura acestora și de conținutul matematic asupra căruia trebuie
concentrată atenția elevilor.
Raportul cunoaștere intuitivă - cunoaștere logică evoluează
favorabil cunoașterii logice pe măsură ce elevii cresc. Această
evoluție trebuie să se producă pe nesimțite, fără șocuri care
să denatureze în mintea elevului raportul intuiție - rigoare
logică în sensul fie de a disprețui intuiția, fie de a se speria
și descuraja de imperativele rigorii.
În perioada învățământului primar se vor oferi elevilor
materiale intuitive clare, capabile să-i conducă la formularea
faptului matematic. Uneori se pot prezenta și modele intuitive care
conduc la greșeli, care pot fi explicate elevilor pentru a
justifica necesitatea raționamentului și în sfârșit vor fi
eliminate modele concrete, obiectuale păstrându-se cele abstracte.
Operațiile matematice de exemplu se introduc inițial cu material
didactic concret ca mai apoi să se găsească reguli și algoritmi
de adunare, scădere, înmulțire, împărțire.
Matematica, prin caracterul abstract și complex al conceptelor ei
care solicită eforturi susținute de înțelegerea, impune cu mai
mare strictețe ca alte discipline învățarea activă și
conștientă.
Gradul de înțelegere a unui set de cunoștințe matematice diferă
de la subiect la subiect și depinde în mare măsură de mijloacele
care au dus la înțelegere.
Matematicianul G. Polya, analizând procesul înțelegerii
matematice, distinge patru niveluri ale cunoașterii:
o cunoașterea mecanică - elevul a înțeles mecanismul regulii, a
reținut-o, a acceptat-o și poate să o aplice corect;

o cunoașterea inductivă - elevul a folosit regula într-o serie de
cazuri și s-a convins că funcționează corect și o aplică în
cazuri asemănătoare;
o cunoașterea rațională - elevul cunoaște o demonstrație a
regulii;
o cunoașterea intuitivă sau cunoașterea integrativă - elevul a
integrat regula în sistemul anterior de cunoștințe, poate să o
folosească fără efort, să o interpreteze, modifice, adapteze,
generalizeze.
Realizarea cunoașterii, îndeosebi a celei de nivel superior,
solicită un efort propriu susținut și constant din partea
elevilor. Acest efort trebuie motivat și susținut de aspirațiile
și interesele lor.
Înțelegerea unui grup de cunoștințe matematice înseamnă
înțelegerea noțiunilor utilizate, a limbajului, perceperea
raporturilor între noțiuni, stăpânirea unor tehnici și
deprinderi de lucru precum și a unor scheme mintale, posibilitatea
de a evidenția esențialul, posibilitatea aplicării în practică.
Diminuarea înțelegerii sau absența unor componente esențiale ale
ei duce la o anumită ruptură între formă și conținut, de aceea
pentru a preîntâmpina unele fenomene de formalism învățătorul
trebuie să aibă grijă permanentă de a preciza semnificația
termenilor folosiți, de a justifica necesitatea ipotezelor
variindu-le pentru a evidenția aria lor de valabilitate.
Elevii vor fi mobilizați pentru a participa activ la elaborarea
definițiilor, a regulilor, a propozițiilor matematice și a
demonstrațiilor.
Contraexemplele alese judicios determină pe elevi să-și dea seama
singuri de imperfecțiunea unei definiții. Construcțiile
geometrice auxiliare și artificiile de calcul se vor motiva.

Verificarea nu se va reduce la reproducerea fidelă a definiției, a
proprietăților. Acestea se vor însoți de exemple și aplicații
fie în matematică, fie în practică.
În folosirea cunoștințelor este utilă schimbarea figurilor și
notațiilor de la predare precum și demonstrarea unor alte variante
ale teoremelor și propozițiilor matematice.
La nivel școlar conexiunea între matematică și practică
funcționează în dublu sens. Elevii aplică în practică unele
rezultate matematice și își însușesc unele noțiuni matematice
și prin activități practice. Elevii aplică în practică
matematica în rezolvarea unor probleme cu conținut practic
(măsuri pentru lungime, masă, capacitate, calculul de arii,
perimetre și volume, preț și cost). În activitățile de
măsurare a unor distanțe la obiecte accesibile, dar mai ales
inaccesibile, a înălțimilor unor obiective, ideea de bază fiind
asemănarea figurilor, în realizarea unor proiecte și calcule în
celelalte discipline. Deprinderea unor noțiuni fundamentale ca cea
de mulțime, număr, figură geometrică are loc prin contact
nemijlocit cu practica.

Învăţământ primar

MODELUL CURRICULAR CENTRAT PE COMPETENȚE

Nicoleta Stan
Scoala Gimnaziala "Iancu Vacarescu" Vacaresti, Dambovita, Vacaresti

Formarea și dezvoltarea competențelor este absolut necesară micilor școlari pentru a se adapta la ritmul schimbărilor din societatea actuală

MODELUL CURRICULAR CENTRAT PE COMPETENȚE
prof. înv. primar Enache Nicoleta
Şc. Gimn. ,,Iancu Văcărescu” , Văcăreşti , Dâmboviţa
Clasa pregătitoare este acea clasă mult discutată de unii, mult
contestată de alţii şi mult temută de ceilalţi. Eu am făcut
parte din ultima categorie, însă de când am preluat clasa
pregătitoare mi-a trecut teama, sunt foarte mulţumită şi mi-aş
dori să predau, dacă ar fi posibil, tot timpul la această clasă.

Clasa pregătitoare este o noutate pentru sistemul de
învăţământ românesc. Cred că este normal ca toţi cei
implicaţi să aibă întrebări la care încă nu au găsit
răspuns, începând cu părinţii care au optat pentru înscrierea
copilului la clasa pregătitoare şi continuând cu toate cadrele
didactice care vor preda la această clasă. Nu lipsa de
transparenţă creează această stare despre care amintim, ci
tocmai elementul de noutate şi lipsa de experienţă, obstacole pe
care le-am depăşit pe parcurs , cu multă răbdare , spirit de
iniţiativă şi deschidere către nou .
Modelul curricular centrat pe competenţe răspunde cerinţelor
actuale ale vieţii profesionale şi sociale şi presupune
învăţarea nu numai pentru “a şti” (savoir ), dar şi pentru
“a şti să faci” (“savoir faire”) şi “a şti să fii şi
să devii”(”savoir être”). Accentul se deplasează de pe
însuşirea cunoştinţelor pe aplicarea lor în contexte diverse ;
elevul trebuie să afle la ce îi serveşte ceea ce învaţă la
şcoală.
Curriculumul specific claselor primare este o noutate în
învăţământul nostru. Este conceput astfel încât să respecte
principiul continuităţii şi să se atingă nivelul de
performanţă elementar în formarea competenţelor cheie.
Cercetările din ultimii 30 de ani au valorizat educaţia timpurie
datorită efectelor ei pe termen lung. Majoritatea ţărilor Europei
au stabilit debutul şcolarităţii la 6 ani. Copiii care au
beneficiat de educaţie timpurie sunt atraşi de şcoală, obţin
bune rezultate, au o motivaţie crescută pentru învăţare, ceea
ce evidenţiază importanţa ei deosebită .
Secţiunea curriculară defineşte cele 8 domenii de competenţă -

cheie ce determină profilul de formare al elevului. Competenţele
de comunicare stau la baza formării celorlalte competenţe şi ,
totodată , sunt dependente de acestea.
Pentru ca micii şcolari să se poată adapta schimbărilor
rapide din actuala societate este imperios necesar ca
învăţământul să le formeze şi să le dezvolte
competenţe .
Noul model de proiectare curriculară urmăreşte :

focalizarea pe achiziţiile finale ale învăţării ;
accentuarea dimensiunii acţionale în formarea
personalităţii elevului ;
respectarea aptitudinilor şi a interesului elevului , a
aşteptărilor lui de către şcoală .
Această orientare produce ,, efecte ” ce se concretizează
în :
• formarea de capacităţi şi atitudini urmărind atingerea
obiectivelor - cadru şi de referinţă ;
• introducerea standardelor curriculare de performanţă ce fac
legătura între curriculum şi evaluare ;
• predarea integrată a învăţării , prin acţiunea
elevului .
Ca rezultat al educaţiei , competenţa este greu de obţinut
, dar şi greu de evaluat . În teoria şi practica modernă
se face distincţie între competenţele teoretice cognitive (
axate pe ,, a şti ceva ”) şi ştiinţifice ( axate pe
,, a şti de ce ” ) şi competenţele de expertiză
practică (axate pe ,, a şti cum ” ).
În sistemul nostru de învăţământ , evaluarea prin
competenţe a fost introdusă prin Curriculum-ul Naţional

din 1998 şi clar evidenţiată în noua programă pentru
clasele pregătitoare , I şi a II-a din 2013 .

Competenţele reprezintă ansambluri integrate de cunoştinţe ,
capacităţi şi comportamente ce facilitează desfăşurarea
cu succes a activităţilor , rezolvarea unei situaţii
problematice cu care elevul se confruntă .
Modelul de proiectare curriculară poate fi privit din mai
multe perspective ( Manolescu et all , 2012 , 20-21 ) :
a) perspectiva pedagogică - elevul trăieşte din plin
experienţa de învăţare şi formare , prin acţiune
propriu-zisă . Noul model de proiectare curriculară
urmăreşte achiziţionarea la elevi a competenţelor
educaţionale de bază , uşor evaluabile , necesare pentru
a-şi continua studiile şi pentru a debuta pe piaţa
muncii .
b) perspectiva psihologică. Psihologia cognitivă recomandă
valorizarea competenţelor pentru ca cele însuşite să poată
fi mobilizate şi transferate în situaţii noi , diverse .
c) perspectiva socială. Unele din competenţele abordate sunt
răspunsul la cerinţele societăţii , la nevoile sale
concrete . Părinţii , autorităţile locale , sponsorii etc.
pot evalua astfel , cu uşurinţă , prestaţia unei şcoli ,
datorită faptului că demersurile educaţionale devin mai
transparente .
d) perspectiva educaţională . Concentrarea procesului de
învăţare pe achiziţiile integrate va duce la o mai
eficientă adaptare a elevilor la viaţa socială ,
profesională şi a angajării pe piaţa muncii . Modelul nou
de proiectare curriculară oferă deschideri

interdisciplinare şi transdisciplinare , posibilitatea
cristalizării unor competenţe transversale . Din perspectiva
profesorilor , demersul metodologic are în vedere predarea
diferenţiată şi individualizată , informarea elevilor asupra
criteriilor de evaluare , stabilirea unui program minim
acceptat stabilirea unui program de recuperare pentru cei
rămaţi în urmă .
În programa de învăţământ a clasei pregătitoare , sunt
sugerate situaţii diverse prin care elevii sunt stimulaţi
să depășească problemele apărute prin mobilizarea
achiziţiilor anterioare ; aceste situaţii apar sub denumirea
de ,, exemple de activităţi de învăţare ”şi lasă
libertatea cadrului didactic de a-şi alege el însuşi altele
.
Orice competenţă se compune din : resurse ( cunoştinţe ,
deprinderi , atitudini pe care elevul le posedă ) şi
situaţiile – problemă ( ce reclamă folosirea resurselor
pentru a le rezolva ) .
Resursele pot fi de natură internă ( cunoştinţe , deprinderi
, atitudini , valori ) sau de natură externă ( materiale ,
din mediul şcolar sau din experienţa personală a elevului ) .

Pentru ca o competenţă să fie învăţată şi evaluată
, copilul trebuie pus în situaţii – problemă în care să
demonstreze ceea ce a învăţat . Acestea sunt ,, exemplele
de activităţi de învăţare ” sau familiile de situaţii
. Nivelul de dificultate al acestora nu trebuie să
depăşească posibilităţile elevului .
Centrarea pe competenţe transformă elevul şi învăţătorul
în parteneri în procesul de învăţare : elevul participă

activ la propria formare , învăţând prin cooperare .
O provocare pentru noi, dascălii ce predau la Clasa pregătitoare,
este și faptul că zi de zi creativitatea nostră este stimulată,
predarea materiei nu poate fi marcată de stereotipie. Suntem
nevoiți ca fiecare zi, fiecare săptămână să fie proiectată ca
o sărbătoare pentru școlarii noștri...
Bibliografie :
***Monitorul oficial al României , Partea I , Nr. 192 / 5. IV.
2013
***Omen , nr. 3371 din 12.03.2013 ( Anexa 1 )
***OMEN , nr. 3418 din 19.03.2013 ( Anexa 2 )
*** Legea Educaţiei Naţionale 1/ 2011. Monitorul Oficial nr. 0018
din 10 Ianuarie 2011
Manolescu , M. Coord., ( 2012 ) , Organizarea interdisciplinară a
ofertelor de învăţare pentru formarea competenţelor cheie la
şcolari mici , Universitatea Bucureşti : Editura Softwin SRL .

Învăţământ gimnazial

De ce trebuie să învăț...

LIVIA ARMANU
Scoala Gimnaziala Nr.2 Piatra Neamt, Neamt, Piatra Neamt

Un articol care justifică necesitatea însușirii tuturor obiectelor de studiu.

De ce trebuie să învăț…
prof. Livia ARMANU
Școala Gimnazială Nr 2 Piatra-Neamț
În cariera de cadru didactic am auzit de nenumărate ori, din
partea elevilor și a părinților acestora, întrebarea:” De ce
trebuie să învăț fizică, istorie, chimie, gramatică, educație
plastică, că doar nu voi avea nevoie de ele, eu vreau să devin
IT-ist?”
Și tot de atâtea ori le-am explicat, calm, că au nevoie de toate
obiectele din orarul lor.

În primul rând OMUL este o ființă complexă care trebuie să se
cunoască și să se înțeleagă pe sine și pe ceilalți. Pentru a
înfăptui acest lucru are nevoie de cunoaștere. Într-o viață de
om se învață mult, însă nu toate cunoștințele ne sunt
evaluate zilnic de către profesori ci, mai ales, vor fi evaluate de
oamenii cu care venim în contact, care nu pun note, doar ne
acceptă sau nu.
În discuția cu eleviii de gimnaziu, le-am argumentat astfel pentru
fiecare dintre obiectele pe care le studiază, în prea hulita
programă școlară.
Limba română îi învață să vorbească și să scrie corect în
limba lor maternă. Analiza gramaticală este aridă și
plicticoasă, dar este necesară fiindcă unii dintre ei la 16-17
ani visează să studieze dreptul sau jurnalismul, meserii care
necesită o perfectă cunoaștere a acesteia. Literatura română
este o cale de a cunoaște caractere umane, istoria țării și
lumii, de a-i iniția în tehnica realizării unei scrisori sau
cereri, a compunerii unui text logic despre orice subiect, îi
ajută să-și exprime sentimentele prin versuri.
Limbile străine sunt foarte necesare în lumea multiculturală și
plurilingvistică în care trăim. Elevii și părinții lor au
ferma convingere că engleza este singura limbă utilă. Nu este
așa. Mult mai ușor te vei integra într-o țară dacă vei putea
comunica în limba acesteia.
Matematica, cea ”grea” și de niciun folos, de fapt te ajută
să gândești logic, să găsești soluții inteligente la
problemele vieții. Le-am exemplificat prin următorul exemplu:
ești medic, ai suficienți bani să-ți faci o casă. Chemi
specialiști să ți-o construiască. Ei îți cer o anumită sumă
de bani pentru X metri pătrați de parchet. Dacă nu poți calcula

rapid și corect aria suprafeței (după formula învățată la
geometrie), riști să fii înșelat de o persoană cu mai puțină
școală. Ce jignitor! Fără matematică nu poți deveni arhitect
sau artist plastic, aviator, marinar. Nu vă lăsați în baza
ordinatorului, el te poate părăsi la greu!
Când elevii aud de obiectul numit fizică îl confundă cu
educația fizică, apoi li se pare fără rost fiindcă nu au cum
să înțeleagă că ei trăiesc după legile fizicii, că
fenomenele din interiorul și jurul lor se desfășoară după
legi, nu haotic. Ce-ar fi ca legea gravitației să se ”supere”
și să nu mai acționeze?! Pot fi date multe alte exemple.
Biologia este necesară autocunoașterii corpului pentru a nu
confunda poziția ficatului cu cea a rinichilor sau să ceară
farmacistei ”un ceai de prostată” pentru durerea de gât!
Medicina nu se poate face fără biologie.
Chimia, altă ”sperietoare” pentru elevi, îi ajută pentru a
înțelege din ce substanțe este alcătuită ființa umană și
lumea înconjurătoare. Ce uimiți sunt unii când află că zilnic
mănâncă NaCl!
Și mai mulți se întreabă de ce se studiază limba latină în
clasa a VIII-a. Simplu: nu poți deveni avocat fără să cunoști
puțină latină. Nu poți ajunge farmacist, inginer silvic fără
să ai idee despre limba latină încă de mic. Cu alte cuvinte nu
poți visa să devii arheolog fără a avea minime cunoștințe
despre această limbă, cât mai devreme.
Mă supără lipsa de interes pentru muzică, desen și educație
fizică. De fapt sunt esențiale pentru exprimarea unor calități
proprii ființei umane: creativitatea. Dacă nu ai voce muzicală,
poți fi un inteligent ascultător al muzicii, dacă nu reușești
să desenezi pentru expoziții, poți să te relaxezi desenând.

Educația fizică este vitală, îi învață pe copii să meargă
corect, să facă mișcare zilnic, să învețe șă să practice
sporturi, care implică spirit de echipă, corectitudine.
Educația tehnologică este cea care ar trebui să-i pregătească
pentru meseriile cerute pe piața muncii. Lipsa atelierelor în care
elevii să ”facă” ceva cu mâinile lor, amândouă cam stângi,
face din acest obiect o cenușăreasă, deși ar trebui să fie
prințesa.
Am lăsat la urmă istoria și geografia, două materii de cultură
generală absolut necesare în aceste vremuri când a călători și
a cunoaște lumea, este o necesitate
Toate materiile școlare sunt utile formării bazei de cunoștințe
pentru liceu, facultate, viață.
Din anumite motive mulți elevi nu vor continua studiile, de aceea
ei trebuie să aibă minime cunoștințe din toată paleta de
obiecte de studiu.
Ar fi o discriminare ca un copil după 8-9 ani de studii în
școală să nu știe nimic despre latină, chimie…
Nu numărul obiectelor de studiu este problema, ci predarea lor sub
formă de proiecte transdisciplinare.

Învăţământ liceal

„Îndrumări”pentru atingerea obiectivului fundamental: succesul școlar!

Angelica Niculica
Liceul Pedagogic "Nicolae Iorga" Botosani, Botosani, Botosani

Exemplificări ale comportamentului elevilor la clasă, adoptarea celor mai bune strategii pentru a învăța elevii să învețe, determinarea elevilor să-şi formeze un stil propriu de muncă intelectuală.

„Îndrumări”pentru atingerea obiectivului fundamental: succesul
școlar!

Formarea personalităţii umane, ca proces complex de devenire şi
formare, nu se poate realiza decât strâns legată de activitatea
de educaţie şi învăţare. Ştiinţa este preocupată de
evoluţia personalităţii umane, de dimensiunea individuală şi

socială a învăţării, de condiţiile în care se produce
învăţarea şi căile de optimizare a învăţării. Activitatea
de învăţare se circumscrie procesului de formare şi dezvoltare a
personalităţii pe baza interacţiunilor omului cu mediul, ceea ce
implica în acelaşi timp, interacţiune şi complementaritate
între pedagogic şi psihologic. În contextul evoluţiei
informaţionale din ultimii ani, învăţarea şcolară a suferit
transformări în sfera obiectivelor. Ea nu trebuie să conducă
doar la asimilarea de informaţii ci şi la formarea de capacităţi
de orientare, la gândire divergentă şi creativitate, la
flexibilizarea structurilor cognitive şi atitudinale care să
permită copilului adaptarea optimă la schimbările contemporane.
Principalul obiectiv al învăţării şcolare în acest context
este succesul.
În procesul instructiv – educativ, profesorul trebuie să
folosească metode active cu ajutorul cărora să-i influenţeze pe
elevi în direcţia dorită, metode care să dea rezultatele
aşteptate, în caz contrar, procesul educativ nu poate fi realizat.
În practică, se întâmplă adesea ca unele măsuri luate de
profesor să nu exercite nici o influenţă asupra elevului. De
asemenea, se întâmplă foarte des ca aceleaşi măsuri educative
să aibă efecte diferite la copii diferiţi. Aceasta se explică
prin faptul că elevul relaţionează diferit la măsurile
educative, în funcţie de: trăsăturile personalităţii lui,
cauzele care-i determină o anumită conduită, relaţiile existente
între elev şi profesor, între elev şi cei din jurul său,
atitudinea elevului faţă de metodele şi procedeele folosite. Prin
urmare, acțiunile exercitate de către profesor sunt condiţionate
întotdeauna de elev. De aceea, în organizarea procesului de
predare – învăţare, trebuie să se asigure tratarea

individuală a elevilor, profesorul trebuie să încerce o
întreagă varietate de metode şi procedee înainte de a le găsi
pe cele mai potrivite prin care să-l influenţeze pe elev, fapt
care necesită o muncă uriaşă, timp şi energie, fără ca
totuşi efectul să fie întotdeauna pozitiv. Lovindu-se de conduita
unui elev, de insuccesul acestuia, de o anumită trăsătură a
personalităţii sale, profesorul reacţionează adesea la
manifestările acestuia, fără să ia în considerare sau fără
să analizeze cauzele care le–au determinat, ideile, motivele,
sentimentele, atitudinea care se ascund în spatele acestora.
Trebuie să se aibă în vedere cauzele care generează comportarea
greşită a elevilor, pornind de la considerentul că, deşi
manifestările par identice la prima vedere, ele sunt determinate de
cele mai diverse motive, ceea ce necesită metode diferite de
abordare.
„ Metoda cea mai bună, aprecia Nicolae Iorga, are valoarea pe
care i-o dă omul care o întrebuinţează”. Explicarea
evenimentelor fără implicarea elevilor face din lecţie o
activitate monotonă, nu activează gândirea, are valenţe
educative inferioare în comparaţie cu activităţile în care sunt
implicaţi elevii. Folosirea unor metode activ – participative
concentrează atenţia asupra unor observaţii, concluzii, sporeşte
capacitatea de receptare a conţinuturilor şi noţiunilor.
Să luăm şi cazul în care elevul încalcă disciplina la lecţie
pentru că şi-a asumat rolul de bufon al clasei, distrându–şi
colegii cu diverse năzbâtii. În timpul orei, profesorul trebuie
să creeze un climat de muncă în clasă, prin trasarea de sarcini
concrete fiecărui elev, prin alternarea acestora cu perioade de
expunere şi explicaţie care să concentreze elevul spre
obiectivele lecţiei. Ritmul rapid de derulare a predării –

învăţării distrage atenţia, ca de altfel şi ritmul lent, care
nu permite concentrarea atenţiei. Acţiunile profesorului trebuie
să fie echilibrate, orientate atât asupra propriei sale
comportări la clasă, cât şi asupra comportamentului elevului.
Dialogul elev – profesor şi profesor – elev trebuie axat pe
subiectul lecţiei, cu conţinuturi şi obiective legate de
instruirea prezentată de programa şcolară. Activitatea de predare
– învăţare nu trebuie să se bazeze pe dictatul lecţiei sau pe
schemele pe tablă cu conţinuturi nesemnificative. Memorarea
mecanică nu facilitează învăţarea, dimpotrivă, blochează
gândirea şi imaginaţia.
Să luăm un alt exemplu din domeniul muncii cu elevii rămaşi în
urmă la învăţătură. Să analizăm o măsură educativă, ca de
pildă activităţile de recuperare. De obicei, la aceste
activităţi se recurge în toate cazurile de rămânere în urmă
la învăţătură, indiferent de cauza care determină situaţia
elevilor. De aceea, această măsură este departe de a fi eficace
în toate împrejurările. Atunci când un elev nu cunoaşte
procedeele şi mijloacele corecte de învăţare, planul de
recuperare având ca scop numai repetarea cunoştinţelor dintr-un
anumit capitol nu va avea eficacitate. Până nu se lichidează
cauza principală care determină fenomenul respectiv, nu se va
lichida nici fenomenul ca atare. Elevul tot va rămâne în urmă la
învăţătură, chiar dacă va învăţa capitolul respectiv. Cu un
astfel de elev trebuie să se desfăşoare o muncă de alt gen: el
trebuie ajutat să-şi însuşească procedeele şi mijloacele
corecte, specifice activităţii de învăţare. Dacă, în schimb
un elev nu progresează pentru că îi lipseşte spiritul de
răspundere, activităţile suplimentare care contribuie la formarea
unei atitudini juste faţă de învăţătură, vor avea doar un

efect parţial. Rămânerea în urmă a acestui elev nu va fi însă
pe deplin lichidată. Prin urmare, activităţile suplimentare
întreprinse cu un grup de elevi rămaşi în urmă la un anumit
obiect, având drept scop numai repetarea unui capitol slab
însuşit, nu vor fi nici pe departe eficace pentru toţi elevii.
Ele sunt utile numai pentru o anumită parte din ei, tocmai de aceea
trebuie înlăturate metodele, procedeele şi mijloacele de
învăţământ monotone şi folosirea celor activ – participative
care conduc către formarea şi dezvoltarea priceperilor şi
deprinderilor de muncă intelectuală. Realizarea acestui obiectiv
este determinată atât de necesitatea creşterii calităţii şi
eficienţei activităţii de învăţare, cât şi de pregătirea
elevilor pentru autoinstruire, autoeducaţie şi autoformare.
Munca intelectuală presupune anumite tehnici
instrumental–acţionale, familiarizarea elevilor cu aceste tehnici
înseamnă a-i învăţa să înveţe. Tehnica muncii intelectuale
reprezintă un ansamblu de prescripţii privind igiena, organizarea
şi metodologia muncii intelectuale, elaborat în scopul reducerii
efortului şi al măririi randamentului acestei munci.
A forma elevilor priceperi şi deprinderi de activitate
intelectuală înseamnă a le prezenta şi demonstra modul de
utilizare a metodelor şi tehnicilor de studiu şi a crea situaţii
pentru exersarea lor. Pe această bază, elevii vor dobândi
capacitatea de a privi critic modul lor de învăţare şi își vor
adapta metodele şi tehnicile potrivit particularităţilor proprii,
ajungând astfel să-şi formeze un stil propriu de muncă
intelectuală, care va contribui la obținerea succesului școlar!

prof. Angelica Niculică
Liceul Pedagogic „ Nicolae Iorga” Botoșani

Bibliografie:
• Grigoraş, Ioan, Predarea – probleme contemporane, Editura
Spiru Haret, Iaşi 1994.
• Cristea, Sorin, Dicţionar de termeni pedagogici, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998.
• Jinga Ioan, Istrate, Elena, Manual de pedagogie, Editura ALL
Educaţional, Bucureşti, 1998.

Învăţământ liceal

Clasic si modern in predarea istoriei

Elena Mihaela Prisacariu
Colegiul Tehnic "Dimitrie Ghika" Comanesti, Bacau, Comanesti

O prezentare a trei metode care se pot folosi in cadrul orelor de
istorie, pentru activizarea acestora.

Noile cerinţe ale demersului educaţional impun
restructurarea lecţiei de istorie în direcţia folosirii mai
frecvente a metodelor interactive de predare- învăţare. Ele
schimbă rolul profesorului în clasă, acesta devenind o moderator
al unei dezbateri de idei şi probleme, susţinător al motivaţiei
şi interesului elevilor pentru istorie, ghid al elevilor în
procesul de dobândire de noi competenţe, deprinderi şi
cunoştinţe. Odată cu deplasarea accentului de pe activitatea
profesorului pe cea a elevului, noile metode îi determină pe
elevi să înţeleagă mai bine logica fenomenelor şi faptelor

istorice, stimulează formarea de opinii personale argumentate,
încurajează munca individuală, însă în funcţie de situaţii
şi spiritul de echipă, contribuie la formarea de deprinderi şi
atitudini durabile.
Prezentăm, în continuare, trei dintre metodele ce pot fi folosite
în cadrul orelor de istorie.
1. Brainstorming-ul cunoscut şi sub numele de asaltul de
idei, acesta constă în formularea a cât mai multe idei, chiar şi
fanteziste, ca răspuns la o problemă de rezolvat prin participarea
membrilor grupului, respectiv clasa de elevi. Avantajele folosirii
acestei metode sunt: stimulează creativitatea în grup, implică
participarea activă a tuturor partcipanţilor, permite exprimarea
personalităţii şi eliberarea de prejudecăţi, exersează analiza
şi capacitatera de a lua decizii şi imprimă dinamism lecţiei.
Pentru o mai bună aplicare a metodei, trebuie parcurse două etape:
prima fază a producţiei de idei în care are loc alegerea temei
şi a sarcinilor, precum şi solicitarea exprimării ideilor legate
de tema în discuţie sau de rezolvarea unei situaţii problemă,
conturate în legatură cu aceasta. Urmează înregistrarea ideilor
în scris, apoi anunţarea unei pauze care poate fi între 15 minute
şi o zi. A doua fază este cea a aprecierii critice a ideilor, în
care are loc reluarea ideilor emise şi gruparea lor pe categorii,
simboluri, cuvinte cheie, imagini sau alte criterii. Această etapă
este urmată de analiza critică, evaluarea, argumentarea,
contraargumentarea ideilor emise anterior, la nivelul clasei sau a
grupurilor mai mici. După analiză, are loc selectarea ideilor
valoroase, originale sau a celor mai apropiate soluţii pentru
problema supusă atenţiei. Se recomandă în această etapă
discuţiile libere, urmate de afişarea ideilor rezultate în forme
cât mai variate şi originale cuvinte, propoziţii, colaje,

imagini, desene joc de rol, în funcţie de nivelul clasei. Pentru o
mai bună aplicare a metodei se recomandă încurajarea exprimării
a cât mai multor idei, preluarea ideilor celorlaţi şi
îmbunătăţirea. Prezentăm în continuare un exemplu de aplicare
a acestei metode.
Unitatea de învăţare : Marile conflicte ale secolului XX -
clasa a X a
Lecţia : Primul război mondial
Secvenţa : Războiul total
Scenariu didactic:
Prima etapă - profesorul scrie pe tablă conceptul
de război total şi solicită elevilor să enunţe în maxim 5
minute toate ideile care le vin în minte în legătură cu acest
concept.
A doua etapă – sunt reluate ideile expuse de elevi, grupate pe
categorii şi se realizează o analiză critică şi de evaluare a
ideilor.
A treia etapă – în urma selectării ideilor expuse de către
elevi, sub îndrumarea profesorului, se ajunge la concluziile
referitoare la acest concept.
Aspecte economice : mobilizarea populaţiei în vederea dezvoltării
capacităţii economice.
Teritoriile ocupate sunt obligate să susţină economic efortul de
război al inamicului, intervenţia statului în economie, slăbirea
capacităţii economice şi de luptă a inamicului, blocadă
economică.
Aspecte politice : implicarea în război a numeroase state
organizate în alianţe, statele monarhice devin republici,
desfiinţarea imperiilor multinaţionale.
Aspecte sociale : implicarea întregii populaţii atât în

industrie cât şi agricultură, folosirea muncii prizonierilor de
război, raţionalizarea bunurilor de primă necesitate,
rechiziţii, victime, propagandă.
Aspecte militare: folosirea tuturor resurselor militare şi umane,
producerea unor noi tipuri de arme.
2. Mozaicul presupune învăţarea prin cooperare, la nivelul unui
grup şi predarea achiziţiilor dobândite de fiecare membru al
grupului unui alt grup. Dintre avantajele folosirii acestei metode
amintim încurajarea încederii în sine a elevilor, dezvoltarea
abilităţilor de comunicare argumentativă şi de relaţionare în
cadrul grupului, dezvoltarea gândirii critice, logice şi
independente, a răspunderii individuale şi de grup, optimizarea
învăţării prin achiziţiile alcuiva.
Etapele aplicării acestei metode sunt următoarele:
a. Împărţirea clasei în grupuri eterogene de câte 4 elevi,
fiecare dintre aceştia primind o fişă de învăţare numerotate
de la 1 la 4. Fişele cuprind părţi ale unei unităţi de
învăţare.
b. Explicarea sarcinilor care constau în înţelegerea unităţii
de cunoaştere .
c. Regruparea elevilor, în funcţie de numărul fişei primite, în
grupuri de experţi, astfel încât elevii care au numărul 1, vor
forma un grup, la fel cei cu numărul 2, 3, 4, 5, 6,7 .
d. Învăţarea prin cooperare a secţiunii care a revenit fiecărui
grup. Strategiile de predare rămân la latitudinea grupului de
experţi, fiind foarte important sa fiecare membru al grupului să
înţeleagă că este responsabil de predarea cunoştinţelor
membrilor grupului iniţial.
e. Revenirea în grupul iniţial şi predarea secţiunii pregătite
pentru ceilalţi.

f. Trecerea în revistă a unităţii de cunoaştere prin prezentare
orală. Este important de monitorizat ca în cazul predării,
informaţiile să fie transmise corect.
Ca metodă de cunoaştere a efectului acestei metode se
recomandă utilizarea metodei ciorchinelui, profesorul având
posibilitatea de a verifica dacă elevii şi-au însuşit corect şi
complet cunoştintele esenţiale pentru subiectul predat.
3. SINELG este o metodă care permite eficientizarea lecturii şi
gândirii, reprezentând o modalitate de decodificare a textului,
permitându-i celui care învaţă să asculte, să citească şi
să înţeleagă în mod activ şi pragmatic un anumit conţinut. Ca
metodă este specifică etapei de realizare a sensului în cadrul
unei lecţii. Se folosesc ca bază de plecare pentru lectura sau
ascultarea textului, cunoştinţele anterioare ale elevilor. Dintre
avantajele acestei metode amintim facilitarea muncii în echipă,
valorifică cunoştinţele anterioare ale elevilor, asigură
învăţarea conştientă, angajează procese psihice complexe –
analiza, sinteza, comparaţia. Etapele aplicării metodei sunt :
a. În timpul lecturii / ascultării, elevii marchează în text sau
notează pe hârtie :
- cunoştinţele confirmate de text √
- cunoştinţele infirmate sau contrazise de text -
- cunoştinţele noi, neîntâlnite până atunci +
- cunoştinţele incerte, confuze care merită să fie cercetate ?
b. După lectură se trec într-un tabel :

√ - + ?

c. Informaţiile obţinute individual se discută în perechi sau

grupuri, apoi se comunică de către perechi profesorului care le
centralizează într-un tabel similar pe tablă.
d. Cunoştinţele incerte rămân ca temă de cercetare pentru
lecţiile următoare. Această metodă poate fi folosită mai ales
la analiza documentelor scrise .
Folosirea metodelor active atât în predare cât şi
evaluare, pe lângă avantajele menţionate mai sus implică şi
alte elemente cum ar fi o mai bună organizare a timpului ]n cadrul
orelor, o reaşezarea a mobilierului în cadrul sălii de clasă
precum şi implicarea elevilor indiferent de nivelul de pregătire.
Utilizarea acestui tip de metode poate deveni, în timp, baza unui
nou sistem de predare – învăţare în învăţământul
preuniversitar.

Bibliografie selectivă :

1. Demersuri didactice la disciplina istorie. Ghid pentru profesori
şi învăţători, Râmnicu Vâlcea, 2006
2. Iutiş, Gh., Pânzariu , A., Iriciuc, V. - Istorie. Ghid pentru
studenţi şi profesori debutanţi, Iaşi, 2005
3. Manea, M., Palade, E., Sasu, N. - Predarea istoriei şi educaţia
pentru cetăţenia democratică – demersuri didactice inovative,

Bucureşti, 2006
4. Păcurari, O. - Învăţarea activă. Ghid pentru formatori, MEC
CNPP, 2001
5. Păcurari, O., Ţârcă, A., Sarivan, L. - Strategii didactice
inovative – suport de curs, Bucureşti, 2003

Învăţământ liceal

Dezvoltarea competenţelor antreprenoriale prin metoda firma de exerciţiu

Adina Popus
Colegiul Tehnic "Traian Vuia" Oradea, Bihor, Oradea

Firma de exerciţiu este o metodă de învăţare utilizată în
cadrul liceelor cu profil servicii pentru formarea şi dezvoltarea
competenţelor antreprenoriale ale elevilor cu scopul adaptării mai
rapide şi mai uşoare la mediul de muncă.

Metoda interactivă de predare-învăţare ,,firma de exerciţiu" a
fost introdusă în învăţământul profesional şi tehnic
începând cu anul 2001şi are ca obiective: familiarizarea elevilor
cu activităţile unei firme reale, simularea de operaţiuni şi
procese specifice mediului real de afaceri, utilizarea şi
perfecţionarea limbajului de afaceri, dezvoltarea gândirii
critice, formarea deprinderilor de a lucra în echipă, de a rezolva

probleme, asumarea responsabilităţii, dezvoltarea spiritului
competiţional. Prin această metodă de învăţare se urmăreşte
facilitarea trecerii de la şcoală la o viaţă activă. Profesorii
au rolul de îndrumători, de consilieri îndrumându-i pe elevi pe
tot parcursul desfăşurării activităţilor prin firma de
exerciţiu. Firmele de exerciţiu înfiinţate se înregistrează pe
platforma online ROCT. În urma înregistrării şi completării
documentelor necesare înfiinţării (cerere rezervare denumire,
formular de înregistrare în baza de date firme de exerciţiu, act
constitutiv, cerere de eliberare cazier fiscal, cerere de autorizare
a firmei de exerciţiu, contract de închiriere, declaraţiei
privind autorizarea funcţionării, declaraţiei administrator,
formular pentru deschidere cont, specimen desemnături), firma de
exerciţiu va primi un certificat de înregistrare care se
aseamănă cu unul real. Principalele deosebiri care există între
o firmă de exercițiu și una reală sunt: din punct de vedere al
finanțelor nu există bani reali, nu există un risc real, apoi nu
se produc mărfuri sau servicii reale, tranzacțiile cu alte firme
de exercițiu sunt virtuale. Există totuși posibilitatea
cooperării cu firme reale numite ,,firme-mamă" care pot sponsoriza
firmele de exercițiu, le pot oferi informații și sprijin în
realizarea diverselor activități.
De asemenea firmele îşi vor crea un cont de utilizator pe
platforma ROCT prin care vor putea să descarce documente contabile
necesare realizării tranzacţiilor cu alte firme de exerciţiu, să
îşi înregistreze tranzacţiile şi să realizeze alte
activităţi specifice. Firmele de exerciţiu se înfiinţează de
către elevilor claselor a XI-a, profilul servicii şi ele pot fi
continuate în clasa a XII-a sau pot fi preluate de generaţia
următoare de elevi de clasa a XI-a. Noțiunile teoretice predate

în cadrul modulelor economice (Marketingul afacerii, Planificare
operațională, Organizarea resurselor umane, Mediul concurenţial
al afacerii, Finanţarea afacerii, Negociere în afaceri) pot fi
transpuse în practică în cadrul orelor de laborator tehnologic
desfășurate prin firma de exercițiu. În cadrul firmei de
exerciţiu elevii vor lucra pe departamente: secretariat, vânzări,
resurse umane, contabilitate, etc. Pentru desfăşurarea în bune
condiţii a activităţilor sunt necesare ca resurse materiale
calculatoare cu conexiune la internet.
Dintre activităţile specifice firmelor de exerciţiu se remarcă
următoarele:
- alegerea obiectului de activitate, a denumirii şi a formei
juridice. Dintre cele mai frecvente sunt: Activități ale
agențiilor turistice, Hoteluri și alte facilități de cazare
similare, Restaurante, Comerț cu diverse articole, Activități
privind serviciile de transport rutier de mărfuri sau persoane.
- stabilirea unui regulament intern.
- realizarea organigramei; structura organizaţiei şi relaţiile
existente între posturi.
- recrutarea angajaţilor: redactarea anunțului publicitar de
angajare, realizarea CV-ului personal, a scrisorii de intenție,
interviul de angajare, contractul individual de muncă, fişa
postului.
- salarizarea în firma de exerciţiu: calcularea salariului net,
completarea unui stat de plată.
- realizarea portofoliului de produse/servicii: descrierea ofertei
de produse sau servicii a firmei. Pentru identificarea mai uşoară
a produselor sau serviciilor firmei se va specifica un cod al
produsului/serviciului.
- realizarea tranzacţiilor: cerere de ofertă, ofertă, comandă,

contract comercial, factură, ordin de plată, extras de cont, etc.
- promovarea firmei: realizarea de cărţi de vizită, pliante,
fluturaşi, cataloage, calendare, etc.
- organizarea de târguri ale firmelor de exerciţiu: completarea
formularului de organizare eveniment existent pe platforma ROCT şi
trimiterea acestuia până la 30 octombrie a fiecărui an la
centrala ROCT.
- participarea la târguri expoziţionale: realizare planşe şi
alte materiale necesare amenajării standului, prezentarea ofertei
de produse/servicii a firmei de exerciţiu (PPT, spot publicitar),
comunicarea la stand. Aceste târguri nu se limitează doar la nivel
local/judeţean/regional/naţional, există şi târguri
internaţionale ale firmelor de exerciţiu la care acestea pot
participa. Detalii suplimentare despre participarea la târguri se
găsesc pe platforma ROCT unde de asemenea sunt postate principalele
Târguri ale firmelor de exerciţiu care se organizează atât în
ţară cât şi înafara ţării.
Alte evenimente competiţionale la care firmele de exerciţiu pot
participa exceptând târgurile firmelor de exerciţiu sunt ,,Marca
de calitate" prin care se evaluează activitatea firmei de
exerciţiu şi în urma căreia se poate obţine certificatul
,,Marca de calitate a firmei de exerciţiu" şi competiţia
,,Business plan" care constă în elaborarea unui plan de afaceri
şi prezentarea lui în faţa unei comisii de evaluare.
Prin urmare acestă metodă de învăţare oferă elevilor multiple
beneficii şi probabil ea ar putea fi introdusă şi în cadrul
altor profiluri de liceu.

Bibliografie
1. www.roct.ro

2.
https://centruresursebuzau.wordpress.com/2012/10/26/infiintarea-unei-firme-de-exercitiu/
3. Silvaş, Alexandra ,,Managementul Carierei - curs pentru uzul
studenţilor,, 2009;
http://www.upm.ro/facultati_departamente/depPregatirePersonal/docs/carti/Curs_Managementul_carierei_master_A_Silvas.pdf

Învăţământ liceal

Cum motivăm elevii să înveţe matematica

Geanina Tudose
Scoala Gimnaziala Nr.14 "Stefan Cel Mare" Botosani, Botosani, Botosani

Articolul de fata prezintă câteva aspecte concrete prin care putem să-i motivăm pe elevi să învețe matematica.

Cum motivăm elevii să înveţe matematica

de Prof. Dr. Geanina Tudose
Școala Gimnazială “Ștefan cel Mare” si Colegiul “AT
Laurian Botoșani
“

REZUMAT

Articolul de fata prezintă câteva aspecte concrete prin care putem
să-i motivăm pe elevi să învețe matematica. Sunt multe studii
pe aceasta temă, iar în ultmii ani se acordă o atenție sporită
predării și învățarii matematicii și rolului pe care
tehnologia îl poate avea în ajuta acest process. Însă, datorită
lipsei unei dotări de masă care sa ne poata facilita acest lucru,
trebuie sa ne bazăm pe câteva principii simple, așa cum au fost
ele articulate de G. Polya.

O parte dintre profesori inteleg prin motivare un fel de a le face
pe plac elevilor, de a se transforma într-un clovn care le spune
povesti, sau glume, sau care imprăştie notele de 9 si 10 ca
bomboanele de Craciun. Poate că, totuşi, căteodata mai suntem
vinovaţi şi de aceste lucruri...
Însă motivarea elevilor în a invăţa matematica,
disciplină pe care de multe ori aceştia o percep ca dificilă,
stă în a plasa în primul rând disciplina pe care o predăm
într-un context cultural din care să reiasă utilitatea ei.

Putem insera spre exemplu in orele de analiză matematică
informaţii depre Newton şi Leibnitz, despre Bishop Berkeley şi
cearta cu Newton despre numerele infinitezimale. Putem petrece
câteva minute citind despre felul in care Eulere trata funcţiile
iar Cauchy şi Weierstrass limitele, iar Bolzano continuitatea.
Exista multe resurse on line din care ne putem documenta.

Aspectele culturale ale matematicii sunt legate de istorie.
Elevilor le place să audă despre felul în care matematica era
predată şi studiată în Grecia antică. Spre exemplu, despre

modalitatea şcolii greceşti de abordare a infinitului şi ce
dificultăţi ar fi avut să perceapă definirea infinitului, a
limitelor sau a numerelor infinitezimale aşa cum a fost definită
in secolul al XVIII-lea si a XIX-lea. Mai mult, faptul că aceste
idei sunt continuate şi rafinate de matematicienii secolului al
XX-lea, le vor da elevilor sentimentul de incredere in ei si faptul
că unele concepte sunt dificil de inteles chiar pentru
matematicienii profesionişti.

Multi elevi sunt interesaţi de felul în care matematica devine
relevantă în diverse alte domenii cum ar fi fizica sau biologia.
Calculul derivatelor este strâns legată de noţiunile de viteză
şi acceleraţie. Funcţiile exponenţiale sunt legate de
dezvoltarea unei populatii de bacterii sau organismelor
monocelulare. Începeţi o nouă unitate de învăţare motivănd
prin cîteva exemple relevante în alte domenii. Conceptul de
integrală poate fi introdus prin noţiunea de arie, fie a unei
suprafeţe plane sau în spaţiu, sau intr-un mod mai simplificat a
noţiunii de volum obţinut prin rotaţie.
Emulaţi pasiune, încântare şi fascinaţie. Sigur aceste trăiri
se vor transmite şi vor recepta matematica cu mai multa deschidere.
Nu uitaţi, elevii vor fi intotdeauna interesaţi în a le motiva
raţiunea pentru care studiază un anumit concept. Întrebarea La ce
ne foloseşte asta o putem auzi de nenumărate ori. Şi, probabil,
am făcut-o şi noi odată.

Motivati elevii prin a le deslusi tainele rezolvării
problemelor

Cu mulţi ani în urmă, George Pólya a scris o carte intitulată

How to Solve It (Cum se rezolvă), in care s-a preocupat de acelasi
lucru. Polya a şi filmat câteva din orele sale, filme pe care
le-am savurat in perioada cănd mă ocupam de pregatirea pedagogică
a asistenţilor de la Unversitatea din Toronto. Sugestiile sale şi
modul în care aborda o problema au fost de folos multor profesori.
Pentru a rezolva o problema el sugera
1. Citeşte problema
2. Citeşte problema din nou
3. Desenează o imagine sau diagramă
4. Stabileşte şi notează cantităţile cunoscute
5. Stabileşte şi noteză cantităţile necunoscute
6. Scrie toate relaţiile între variabilele cunoscute şi
necunoscute
7. Rezolvă ecuaţiile
8. Verifică răspunsul
Am mai putea adauga: Învăţati-i pe elevi cum ar putea generaliza
problema dată.
În cartea sa, Pólya oferă un număr de probleme interesante şi
variate- probleme de geometrie, probleme aplicative cu rate relative
şi diverse probleme de analiză matematică. Foarte multe cărţi
de literatură sugerează acelaşi lucru.

De foarte multe ori elevii au nevoie de căteva indicii din partea
profesorului. Ghidaţi-i astfel
• Faceţi-i să se simtă în largul lor
• Nu faceţi din timp inamicul numărul 1
• Sugeraţi cazuri speciale să fie încercate la început
• Lăudaţi-i, nu la întâmplare, ci pe cei care au obţinut
răspunsul corect.
• În cazurile care se pretează la aşa ceva, sugeraţi elevilor

să generalizeze problema.

Matematica poate fi dificilă pentru mulţi elevi, iar efortul pe
care il cere această disciplină pare a fi din ce în ce mai greu
realizabil la noile generaţii. Daca în schimb mizaţi şi pe
sensibilitatea copiilor şi astfel conexiunea pe care o veţi
realiza cu ei, vor fi mult mai deschişi şi rezultatele lor vor
evidenţia acest fapt.

Bibliografie

George Polya, How to Solve It, Princeton University Press, 1957
https://notendur.hi.is/hei2/teaching/Polya_HowToSolveIt.pdf

Nr. 21/2016

La acest număr au contribuit:
● madalina guta
● NICOLETA IONELA DOAMNA
● Silvia Voaedes
● natalita grosu
● ramona beldiman
● Elena Laura Sîrbu
● Mioara Dogaru
● Gabriela Claudia Osvald
● Liliana Andreea Floricică
● Nicoleta Stan
● LIVIA ARMANU
● Angelica Niculica
● Elena Mihaela Prisacariu
● Adina Popus
● Geanina Tudose

ISSN: 2393 – 0810