Nr. 24/2016

ISSN: 2393 – 0810

Cuprins

Învăţământ preşcolar

● Educarea copiilor în spritul apartenenței la neam și țară prin activități din grădiniță, LENUTA TURCULET

● Rolul educatoarei și a preșcolarilor în activități ce folosesc metode interactive, cristina calin

● Cine educă? Părintele sau grădiniţa?, KATALIN BORKA

Învăţământ primar

● Formarea deprinderilor de calcul mintal, DANA MOLDOVAN

● Eficiența jocului didactic cu abordare interdisciplinară în formarea motivației pentru învățare, Florentina-Ioana Husti

● Integrarea socio profesionala a copiilor cu C.E.S, reea marin

● Particularităţi ale matematicii și explorării mediului la clasa pregătitoare, Nicoleta Stan

● METODE DE CONSILIERE A ELEVILOR, Zmau Ioana-Camelia

Învăţământ gimnazial

● Studierea istoriei locale cu ajutorul monumentelor istorice, Dorin Florentin Pena

● JOCUL DIDACTIC, Niculina Pintilii

● Cercul de lectură ,, Stăpânii cărților", Adriana Matiu

● Conduita ecologică-condiție fundamentală a protejării și conservării mediului, Celia Oprea

Învăţământ liceal

● Schimbarea paradigmei evaluării: folosirea mijloacelor IT în evaluare, Geanina Tudose

● WHY SHOULD STUDENTS START READING?, Simona Boeru

Educarea copiilor în spritul apartenenței la neam și țară prin activități din grădiniță

LENUTA TURCULET
Gradinita cu program prelungit Nr.50 Braila, Braila, Braila

În educarea "puiului de om", părinţii, educatorii, şcoala şi
societatea, în general, sunt mijloace importante în educaţie
şi instrucţie, iar educaţia morală
ocupă un loc important în formarea personalităţii individului.

Din experienţa acumulată am constatat că fiecare activitate,
vizită sau joc dispune de

multiple valenţe specifice pentru educarea morală a
preşcolarilor. În acest fel copiilor li se formează reprezentări
simple despre bine şi rău, despre cinste şi necinste, despre
adevăr şi minciună, despre muncă şi lenevie, despre disciplină
şi indisciplină, despre apartenenţa la neam şi ţară, li se
transmit emoţii şi sentimente, devin sensibili la acţiunile
morale.
Aceste activităţi ajută copiii:
- să se adapteze la mediul social;
- să respecte regulile de convieţuire;
- să se mândrească cu oraşul şi ţara în care
trăiesc.
Cunoaşterea unor elemente locale specifice, a unor personaje
istorice, culturale, a faptelor şi
realizărilor lor îi ajută pe copii să înţeleagă şi să
preţuiască înfăptuirile de seamă ale neamului şi să capete
sentimentul apartenenţei naţionale. Avem datoria morală de a face
cunoscute copiilor preşcolari aceste lucruri dat fiind faptul că
prin istoria şi cultura locală, dar nu numai, avem nenumărate
oportunităţi ale cărormărturii pot fi valorificate în mod real
în educarea preşcolarilor.
Prin lecturarea unor bucăţi din „Povestiri istorice” deD.
Almaş, copiii fac cunoştinţă cu eroii
neamului ce au scris pagini de istorie prin curajul şi vitejia de
care au dat dovadă faţă de ţară şi neamul românesc. Nume ca
Decebal, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Al.I.Cuza, sunt cunoscute
de preşcolari ca mari domnitori. Cunoştinţele şi impresiile
acumulate cu ocazia unor vizite au fost valorificate prin concursuri
şi lucrări artistico-plastice ce au fost apreciate de părinţi
şi alţi factori educaţionali şi colaboratori. In urma

impresiilor preşcolarilor şi la solicitarea lor şi a
părinţilor, am desfăşurat proiecte educaţionale în parteneriat
cu Biblioteca Judeţeană, Muzeul de Istorie, iar in urma vizitarii
standurilor cu obiecte de artă populară, au fost făcute
cunoscute copiilor obiceiurile şi tradiţiile poporului român, în
special cele din ţinutul Munteniei, dezvoltând
sentimente de respect şi admiraţie faţă de frumuseţea
creaţiilor populare în al cărui conţinut se regăsesc trăirile
poporului nostru. Consider că reuşita acestor activităţi a
constat în colaborarea între cadre didactice, pregătirea
prealabilă a acestora prin diversitatea acţiunilor la nivelul
grupelor şi a unităţii. De asemenea, crearea climatului
afectivprin diversitatea locurilor în care s-au desfăşurat, au
creat înrândul copiilor participanţi emoţii şi sentimente de
apartenenţă la comunitatea şi poporul căruia îi aparţin.
Ca educatoare avem toate oportunităţile să valorificăm
potenţialul istoric, cultural şi spiritual al localităţii şi
imprejurimilor acestuia pentru formarea la prescolari a
trăsăturilor pozitive, a
sentimentelor de dragoste faţă de locurile natale, faţă de
istoria şi cultura acestora, faţă de tradiţiile şi obiceiurile
păstrate din moşi-strămoşi, ce constituie o inestimabilă
comoară a păstrării valorilor româneşti şi a
apartenenţeiacestui neam.
Să-i învăţăm pe copii să preţuiască şi să respecte
obiceiurile şi tradiţiile în care s-au născut, să-i învăţăm
să iubească meleagurile natale, portul românesc şi pe români.
Să le sădim în suflet aceste elemente definitorii ale
identităţii neamului românesc, fără de care nu am mai putea
şti de unde venim şi cine suntem de fapt noi, românii, pe

acestpământ. Să-i ajutăm pe copii să înţeleagă imensitatea
tezaurului nostru folcloric în care arta populară românească
este o minunată oglindă în care se reflectă cu cea mai mare
intensitate frumuseţea României, istoria şi mai ales sufletul
neamului.

Bibliografie:

- „Curriculum pentru
învăţământul preşcolar”, 2008
- Revista “Invăţământul
preşcolar” 1-2/2000 ;
- Revista
„Învăţământul preşcolar” 1-2/2008 ;

Educatoare: Prof. inv. preşcolar Turculeţ Lenuţa
Grădiniţa cu program normal nr. 50 Brăila, structură a
Şcolii gimnaziale „GeorgeCoşbuc”Brăila

Rolul educatoarei și a preșcolarilor în activități ce folosesc metode interactive

cristina calin
Liceul Teoretic "Gh.Lazar" Avrig, Sibiu, Avrig

ROLUL EDUCATOAREI ȘI A PREȘCOLARILOR ÎN ACTIVITĂȚI CU APLICARE
DE METODE INTERACTIVE
Utilizarea metodelor active în grădiniţă presupune un efort
intelectual şi practic atât din partea elevilor, cât şi din
partea educatoarei care coordonează bunul mers al activităţii,
aceasta având ca obiectiv moral îndeplinirea misiunii educative.
Astfel, instruirea interactivă actuală redimensionează rolurile/
ipostazele cadrului didactic şi ale copiilor.

„Din perspectiva teoriei constructiviste a învăţării, rolurile
cadrului didactic se definesc din următoarele perspective:
• Utilizarea ideilor şi a întrebărilor copiilor pentru
orientarea demersului didactic;
• Promovarea responsabilităţii şi a capacităţii de a decide a
copiilor, încurajarea şi acceptarea încercării copiilor de a
dezvolta propriile idei;
• Colaborarea cu aceştia, ca parteneri în propriul proces de
formare;
• Utilizarea în structurarea lecţiilor a experienţelor şi a
intereselor elevilor;
• Încurajarea utilizării surselor alternative de informaţii –
materiale scrise, cât şi apelarea la experţii domeniilor;
• Încurajarea încercărilor elevilor de a descoperi cauzele unor
evenimente şi situaţii, precum şi consecinţele acestora;
• Evidenţierea ideilor elevilor cu privire la o problemă dată
înainte de prezentarea ideilor profesorului şi înainte de a face
apel la alte resurse de informare;
• Încurajarea elevilor pentru a infirma ideile şi
conceptualizările colegilor;
• Furnizarea unei durate adecvate pentru analiză şi reflecţie;
respectarea şi utilizarea tuturor ideilor elevilor;
• Încurajarea introspecţiei, a colectării de probe materiale
care să sprijine anumite idei, precum şi încurajarea
reformulării acestora în lumina noilor date şi dovezi;
• Utilizarea în proiectarea unui material a problemelor şi
intereselor locale identificate de elevi;
• Utilizarea resurselor locale (umane şi materiale) drept surse
originale de informaţii în rezolvarea unor probleme;
• Implicarea elevilor în descoperirea de informaţii care pot fi

aplicate în rezolvarea unor probleme reale, ale vieţii cotidiene;
• Extinderea procesului de învăţare dincolo de ora de clasă,
dincolo de sala de clasă sau de perioada şcolarităţii;
• Dezvoltarea conştiinţei elevilor în raport cu posibilele
opţiuni pentru o carieră.“ (Noveanu G. N., Dima M, 2007, pag.75)
Deci, putem spune că în instruirea interactivă cadrul didactic
este (sau trebuie să fie!) un bun pedagog, care practică o
pedagogie diferenţiată şi individualizată; un proiectant,
tutore, manager, moderator, organizator şi gestionar al
conţinuturilor, activităţilor şi experienţelor de formare; un
mediator al învăţării elevului într-un cadru euristic; un
facilitator al învăţării şi autoformării; un consilier pentru
elevul care are nevoie de sprijin; un partener al copilului; un
coordonator al muncii elevilor; animator, activizant şi catalizator
al activităţii de formare; scenograf; actor; strateg gânditor;
reflexiv în timpul, înaintea şi după acţiunea educaţională;
coevaluator, alături de elev. (Oprea, C.L., 2007)
Pentru a simţi zilnic acea satisfacţie pe care ţi-o dă
pregătirea pentru activitatea cu copiii şi mai ales plăcerea de a
realiza o predare-învăţare-evaluare creativă diversă,
eficientă, atractivă, diferenţiată ar trebui ca fiecare cadru
didactic să fie pentru copiii lui un „formator“. Astfel,
copilul de astăzi va reuşi să fie copilul eficient de mâine, va
învăţa să îşi împărtăşească ideile fără nici o teamă,
să privească critic mediul în care trăieşte, să se descurce
în situaţii reale de viaţă, va deveni responsabil pentru ideile
şi acţiunile lui, va căpăta încredere în forţele proprii, va
învăţa cum să înveţe eficient, va dobândi capacităţi de a
evalua alternative şi de a lua decizii, de a critica, a testa
ipoteze, a reflecta, va dobândi sentimente de toleranţă,

afectivitate, sensibilitate, corectitudine, va rezolva problemele
prin colaborare, va reuşi să stabilească conexiuni între
descoperirile grupului, să experimenteze esenţa unui demers
ştiinţific, va învăţa să înveţe creativ, să argumenteze,
să caute alternative, să-şi exprime gândurile creativ, spontan.
(Breben, S; Gongea, E.; Ruiu, G.; Fulga, M., 2002)
Exersând metodele moderne, atât copilul, cât şi educatoarea pot
fi schimbaţi de la an la an, şi pot deveni: Dacăli moderni cu o
gândire modernă şi copii moderni cu o gândire modernă!

Cine educă? Părintele sau grădiniţa?

KATALIN BORKA
Gradinita cu program prelungit "Gulliver" Sfantu Gheorghe, Covasna, Sfantu Gheorghe

Cine educă? Părintele sau grădiniţa?
Această întrebare este adesea pusă de noi, pentru că în zilele
noastre se petrec tot mai multe schimbări în rolul părinţilor
în legătură cu educaţia copiilor. Cei mai mulţi copii petrec o
parte semnificativă a zilei în grădiniţă. Formarea într-un mod
adecvat a obiceiurilor familiale şi comportamentale facilitează
integrarea copiilor preşcolari în grădiniţă şi comunitate. Din
această cauză este foarte important să cunoaştem obiceiurile
familiilor şi să le apropiem de obiceiurile educative ale

grădiniţei. Toate acestea le putem afla doar dacă încercăm să
ne apropiem în mai multe moduri de părinţi.
Este foarte importantă cooperarea grădiniţă-familie, relaţia
bună cu familia, deoarece educaţia din grădiniţă se
construieşte pe educaţia din familie şi se completează reciproc.
Este determinant pentru dezvoltarea personalităţii copilului ce
efecte educaţionale primeşte de la familie. Aceste două
comunităţi: familia şi grădiniţa dacă sunt în armonie,
educaţia copiilor are rezultate. Cu cât relaţia dintre cele
două comunităţi este mai strânsă, cu atât mai eficientă o să
fie munca comună de educare a copilului. Copiii de grădiniţă nu
trebuie împovăraţi cu cunoştinţe, dar trebuie pusă baza
motivaţională a consolidării, stabilizării emoţiilor, ca să
fie deschişi pentru lumea exterioară.
În cunoaşterea şi educarea copilului partenerul nostru
principal, este părintele. În cazul în care părinţii au
posibilitatea de a obţine o perspectivă a educaţiei din
grădiniţă, dacă realizează că misiunea grădiniţei este
socializarea copiilor preşcolari în vederea integrării şi
adaptării cu succes, fără dificultate în activitatea şcolară
şi în societate, atunci se formează o viziune pozitivă despre
grădiniţă. Astfel pot accepta conceptul educaţional din
grădiniţă. Descoperă că grădiniţa nu este numai o instituţie
unde au grijă de copii, ci acolo se pune accent pe dezvoltarea
personalităţii copiilor, pe respect, solidaritate, toleranţă,
cinste, cooperare.Vede copilul participând la diferite
activităţi, observă care este relaţia copilului cu colegii săi,
cu adulţii din grădiniţă.
Având deja experienţe, poate să facă comparaţie între
principiile, procedurile familiei şi ale grădiniţei sau are

posibilitatea de a schimba practica de până acum într-o direcţie
mai bună, mai folositoare, poate să discute direct gândurile şi
preocupările în legătură cu copilul cu educatoarele.
Totodată are posibilitatea de a ajuta educatoarele în
activităţile din grădiniţă cu ideile, sugestiile sale, şi nu
în ultimul rând ocazional poate participa la aceste activităţi.
Adulţilor le place să se joace cu copii lor, dar nu prea au timpul
necesar. Din păcate, din cauza activităţilor de zi cu zi,
problemelor de mediu, acest lucru este din ce în ce mai puţin
posibil. Prin urmare, este important ca măcar în cadrul
activităţilor din grădiniţă să aibă posibilitatea de a
experimenta bucuria de a se juca cu copiii lor.
Astfel, este importantă organizarea a cât mai multor activităţi
la care să participe familia. Activităţile şi jocurile comune
pun o bază solidă între educatoare şi membrii familiei.
Interesul superior al copilului este, ca grădiniţa şi familia să
aibă obiective comune. Aceste două comunităţi afectează în
primul rând dezvoltarea copilului, deci trebuie să construiască o
relaţie pozitivă între ei.

Formarea deprinderilor de calcul mintal

DANA MOLDOVAN
Scoala Gimnaziala "Ion Agarbiceanu" Cenade, Alba, Cenade

Formarea deprinderilor de calcul mintal
oral şi în scris

Prin calcul mintal înţelegem calculul care se efectuează în
minte, în gând, cu excluderea întrebuinţării mijloacelor şi
procedeelor tehnice ale calculului scris.
Formarea deprinderilor şi priceperilor de calcul mintal la elevi
din clasele I-IV constituie un obiectiv important ce trebuie

realizat în predarea lecţiilor de matematică .

Noţiunea de calcul mintal cuprinde :
Calculul mintal propriu-zis, adică acel calcul în care se dă
operaţia cu indicarea elementelor şi se cere doar rezultatul,
operaţia refăcându-se în minte, fără utilizarea materialului
didactic, fără repetarea operaţiei şi fără scrierea ei.
Exemplu :
Întrebare : 7 + 6 = ?; Cum ai socotit ?
Răspuns :-Am întregit numărul 7 la 10, apoi am adunat
unităţile rămase.
7 + 6 = 7 + 3 +3 = 10 + 3 = 13
Între calculul scris şi calculul mintal există o strânsă
interdependenţă.
Calculul mintal constituie o etapă premergătoare şi necesară
pentru calculul scris.
Nu se poate concepe efectuarea calculului scris fără efectuarea
calculului mintal.
Din activitatea la clasă am observat că elevii care nu efectuează
cu uşurinţă calculul mintal întâmpină dificultăţi şi la
calculul scris. Ei găsesc mai greu şi calea de rezolvare a unor
probleme, atenţia lor este concentrată asupra efectuării
calculelor. Dimpotrivă, cei care au formată deprinderea de calcul
mintal şi scris îşi îndreaptă atenţia asupra structurii
problemei, asupra judecăţii ei.
Calculul mintal are un rol deosebit în viaţa practică, unde se
simte nevoia lui.
Este incontestabilă contribuţia calculului mintal în dezvoltarea
facultăţilor mintale ale elevilor, în special al memoriei,
atenţiei şi judecăţii, în disciplinarea proceselor de analiză

şi sinteză ale gândirii. Elevul este pus în situaţia nu numai
de a efectua calcule explicând procedeele învăţate, ci şi de a
alege procedeul de calcul cel mai potrivit cazului dat, pentru a
afla mai repede şi mai uşor răspunsul.
Exemplu :
60 + 80 +20 + 40 = (6o + 4o) + (80 + 20)
= 100+ 100
= 200
sau 2 x 9 x 15 = (2 x 15) x 9
= 3o x 9
= 270
Calculul mintal dezvoltă puterea de a înţelege spiritul de
iniţiativă, perspicacitatea. De aceea, se spune despre calculul
mintal că este cea mai simplă formă a muncii creatoare a
elevului.

Având în vedere importanţa calculului mintal atât în
însuşirea matematică, cât şi în dezvoltarea gândirii m-a
preocupat această temă. Am căutat să transmit elevilor cele mai
eficiente procedee de însuşire a priceperilor şi deprinderilor de
calcul mintal în aşa fel încât ei să
le poată folosi în viaţă la orice pas.
Locul calculului mintal în lecţiile de matematică nu poate fi
delimitat.
El se foloseşte în mod curent, atât pentru dezvoltarea
exerciţiilor şi problemelor, cât şi pentru stabilirea
diferitelor procedee de calcul sau pentru repetarea şi aplicarea
acestora.
În lecţiile de transmitere de noi cunoştinţe, în toate etapele
bazate pe exerciţii, am utilizat calculul mintal sub diferite forme

pentru învăţarea diferitelor procedee de calcul.
În timpul orei de matematică, calculul mintal poate fi plasat în
mod diferit :
 în cadrul primei părţi a lecţiei, uneori se face înainte de
momentul verificării pentru a forma la elevi
deprinderi temeinice de calcul rapid şi corect cu scopul de a
verifica în ce mod şi-au însuşit cunoştinţele anterioare
folosite în tema pentru acasă;
 după momentul verificării temei, pentru a supune gândirea
elevilor la efort;

Eficiența jocului didactic cu abordare interdisciplinară în formarea motivației pentru învățare

Florentina-Ioana Husti
Scoala Gimnaziala "Nichita Stanescu" Baia Mare, Maramures, Baia Mare

EFICIENŢA JOCULUI DIDACTIC CU ABORDARE INTERDISCIPLINARĂ ÎN
FORMAREA MOTIVAŢIEI PENTRU ÎNVĂŢARE LA DISCIPLINE VARIATE-
CERCETAREA EMPIRICĂ

prof. înv. primar Florentina Husti

Şcoala Gimnazială "Nichita Stănescu", Baia Mare

1. Premisele şi cadrul cercetării
Încă din clasa I se observă preferinţa elevilor pentru
disciplinele de bază. Elevii îşi aleg aceste discipline, fiind
influenţaţi atât de numărul de ore rezervate în orar
matematicii şi limbii române, precum şi de unii dascăli care le
sugerează importanţa lor. Favorizaţi din acest punct de vedere
sunt elevii înzestraţi cu inteligenţă logico-matematică sau
verbal - lingvistică. Restul ajung să refuze aceste discipline,
considerându-le inaccesibile şi prin urmare în aceste cazuri nu
se mai poate vorbi de performanţă.Tocmai din acest motiv m-am
gândit că ar fi bine să le acord o şansă şi artiştilor sau
naturiştilor, gândind activităţi pe placul lor.
În activitatea la catedră, am pornit de la principiul potrivit
căruia copiii nu fac bine decât ceea ce le place. Am observat că
elevii se lasă mai uşor antrenaţi în activităţi organizate sub
formă de joc şi atunci am hotărât să aplic un experiment în
care au fost antrenaţi cei 25 de elevi ai mei .
Experimentul a constat în aplicarea la clasă a unor jocuri
didactice interdisciplinare. Activităţile s-au desfăşurat în
sala de clasă. De două ori pe săptămână, timp de zece
săptămâni, am organizat lecţii diferite ( de consolidare, de
evaluare, mixte) în care metoda de bază a fost jocul, gândit
într-o manieră interdisciplinară. Lecţiile le-am gândit
diferit, în sensul că unele au fost organizate integral sub formă
de joc, iar altele au avut doar momente în care metoda folosită a
fost cea ludică.

Prin aceste jocuri interdisciplinare am căutat să le ofer elevilor
o mai puternică motivaţie, să-i solicit în timpul orelor (
fără ca ei să simtă învăţarea ca pe o povară), să le
trezesc dorinţa şi bucuria de a participa de fapt la propria lor
formare.
Ipoteza cercetării – Am presupus că utilizând metode şi
procedee ludice cu conţinut interdisciplinar, aria intereselor
cognitive ale copiilor pentru discipline variate va creşte, astfel
încât pe lângă preferinţa pe lângă disciplinele de bază, vor
apărea preferinţe pentru alte discipline.
2. Desfăşurarea cercetării
Pentru a justifica cu adevărat numirea de joc didactic
interdisciplinar, am căutat ca în desfăşurarea jocurilor să dau
posibilitatea tuturor copiilor să se joace, să se întreacă, să
se bucure de reuşita jocului, să iasă din anumite încurcături,
să discute, să cerceteze, ajungând la soluţiile cele mai bune,
eliminând barierele dintre discipline.
Prin folosirea acestei metode de recreere şi odihnă, am reuşit
să introduc elemente de muncă, astfel încât să-i determin pe
copii să lucreze cu plăcere şi la disciplinele care ulterior nu
se aflau printre favoritele lor. Activităţile didactice în care
există şi jocuri imprimă acestora un caracter viu, atrăgător,
produce o stare de bună dispoziţie, de veselie, de bucurie, de
divertisment şi chiar de destindere. Astfel, lecţiile nu au fost
monotone şi obositoare, ci au restabilit un echilibru în viaţa
şcolarilor. Participând activ la aceste activităţi organizate pe
grupe, individual sau frontal, elevii şi-au fortificat energiile
intelectuale şi fizice, a apărut motivaţia secundară,
stimulativă.
În cadrul desfăşurării acestor jocuri, cunoscând bine

specificul muncii cu elevii mici, am căutat ca jocurile
desfăşurate să fie astfel concepute încât elevii să prezinte
interes pentru ele şi să le pot capta atenţia. Întrucât unele
jocuri le-am desfăşurat în diferite moment ale lecţiilor,
întotdeauna scopul pe care l-am urmărit era diferit. Obiectivele
jocului le-am stabilit în funcţie de vârsta copiilor,
disciplină, etapă concretă a procesului instructiv-educativ şi
de rezultatele obţinute anterior de copii. Sarcina didactică am
fixat-o în mod gradat, ţinând seama de dezvoltarea psihică a
copiilor, căutând să existe o corelare cât mai strânsă între
conţinutul lecţiei predate şi sarcina didactică propusă. Jocul
didactic primeşte un caracter specific în momentul în care
începe să se desfăşoare pe baza respectării unor reguli şi în
momentul în care elevii încep să lupte pentru a câştiga jocul,
fie individual sau pe echipe. Caracterul jocului este dat atât de
materialul didactic folosit în desfăşurarea lui, precum şi de
varietatea elementelor de joc introduse. Ca elemente de joc, care
sunt foarte atractive în timpul desfăşurării jocului, am folosit
surpriza, aşteptarea, aplauzele, întrecerea, ghicirea. Pentru ca
obiectivele urmărite să fie atinse, e necesar ca aceste elemente
să se împletească cu sarcina didactică, să mijlocească
realizarea ei.
În desfăşurarea eficientă a jocurilor am constatat că un rol
important îl deţin regulile care se fixează în funcţie de
conţinutul şi sarcina didactică ale fiecărui joc. Ele sunt de
natură diferită, cuprinzând fie indicaţii în legătură cu
desfăşurarea jocului, cu modul de rezolvare a problemei
intelectuale, fie prin indicaţii referitoare la comportarea
copiilor în joc, precizând ce este şi ce nu este permis în
timpul activităţii.

Valoarea pedagogică a regulilor constă în faptul că elevii se
joacă în mod disciplinat, respectând aceste reguli impuse de
dorinţa de a câştiga.
Ca jocul didactic să producă bucurie, reluarea lui am făcut-o
întotdeauna cu adăugiri noi, cu complicarea regulilor,şi a
conţinuturilor din discipline diferite.În alegerea temei jocurilor
am ţinut cont de faptul că ea trebuie să corespundă
posibilităţilor copiilor, obligându-i să învingă şi unele
greutăţi prin efort de voinţă, memorie şi gândire.
În timpul desfăşurării jocurilor didactice, am întâlnit elevi
care greşesc fie din cauza neatenţiei, fie din cauza grabei pentru
a câştiga sau din neştiinţă. Pe aceşti elevi am căutat să-i
depistez, să le atrag atenţia spre a se îndrepta, iar dacă nu
pot singuri, atunci să îi ataşez elevilor care lucrează mai
bine, pentru a-i ajuta.
Contribuţia mea în joc este aceea de organizator al jocului, de
îndrumător şi de arbitru imparţial.
Cunoscut fiind rolul important al jocului didactic- după părerea
mea ,în special a celui intersciplinar- am efectuat un experiment.
Prima etapă a constat în aplicarea unui chestionar unde copiilor
li se cerea să aleagă disciplina preferată, să motiveze alegerea
făcută şi apoi să acorde fiecărei discipline o notă cuprinsă
între 4 şi 10.

Pretest
Chestionar

1. Care este disciplina ta preferată ?
a. Cunoaşterea mediului □

b. Educaţie civică □
c. Matematică □
d. Educaţie plastică □

e. Limba română □
f. Abilităţi practice □
g. Educaţie muzicală □

2. Formulează trei motive pentru care îţi place această
disciplină :
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
3. Acordă o notă de la 4 la 10 , în funcţie de
preferinţele tale, disciplinelor menţionate la punctul 1:
a. Cunoaşterea mediului □
b. Educaţie civică □
c. Matematică □
d. Educaţie plastică □

e. Limba română □
f. Abilităţi practice □
g. Educaţie muzicală □

Elevii au fost foarte încântaţi de acest chestionar,
deoarece fiecare a fost liber să-şi aleagă disciplina favorită
şi să noteze fiecare disciplină după propriile preferinţe.
Din cei 25 de elevi, 12 şi-au ales ca disciplină
preferată matematica, 5 şi-au ales educaţia plastică, 4 limba
română, 3 cunoaşterea mediului, un singur elev şi-a ales
educaţia muzicală, iar abilităţile practice şi educaţia
civică nu au primit niciun vot.

Elevii şi-au motivat alegerile astfel :
- pentru matematică : ,, îmi place să mă joc cu numerele “
,, o
înţeleg cel mai bine “
,, este
frumoasă “
,, ne
deschide minţile “
,, fiecare
exerciţiu nou este o provocare pentru mine “
- pentru educaţie plastică - ,, îmi place să desenez şi să
colorez “
,, pe
planşă pot să exprim ceea ce simt ”
- pentru limba română - ,, prin lectură aflăm lucruri multe ”
,,
învăţăm să vorbim şi să scriem corect ”
- pentru cunoaşterea mediului - ,, vreau să devin doctor
veterinar şi am
nevoie de această disciplină
”
,,
învăţăm multe lucruri despre noi ”
,, aflăm
multe curiozităţi despre natură ”
- educaţie muzicală - ,, îmi place să cânt şi vreau
să devin vedetă “

În perioada următoare aplicării acestui chestionar am aplicat
într-o manieră interdisciplinară jocuri didactice la disciplinele

studiate, pentru a observa dacă această metodă aplicată la toate
disciplinele îi va face pe elevi să-şi schimbe opţiunile.
Experimetul s-a derulat pe parcursul semestrului II, timp de 10
săptămâni. În fiecare săptămână am aplicat simultan la două
discipline diferite jocuri didactice interdisciplinare. Le-am
folosit în momente diferite ale lecţiei, ca metodă unitară sau
ca etapă în cadrul altor metode. Descrierea acestor metode şi
procedee am realizat-o în capitolul precedent, iar acum voi enumera
doar câteve titluri : ,, Să ne hrănim sănătos”, ,, Numerele
nepereche “, ,, Telegrama “, ,, Povestea lui Făt-Frumos”, ,,
1001 de nopţi ”, ,, Moş timp are probleme”, ,, Apa”, ,,
Şarpele”, ,, Corpul meu”. Elevii au fost încântaţi de aceste
jocuri şi de faptul că rezolvarea lor îi lăsa să depăşească
barierele clasice ale disciplinelor.

3. Rezultatele cercetării ( Post test )
După cele 10 săptămâni (20 de ore) de experiment, am aplicat din
nou acelaşi chestionar, pentru a vedea dacă elevii şi-au schimbat
preferinţele.
După cum am anticipat în ipoteza cercetării rezultatele diferă.
Diferenţe au apărut la Educaţie civică, Matematică, Educaţie
plastică şi Abilităţi practice.
Dacă la început Educaţia civică nu a fost aleasă de niciun elev
ca disciplină preferată, de data aceasta 2 dintre elevi au dat
nota maximă acestei discipline, motivând astfel : ,, am învăţat
că toţi avem atât defecte, cât şi calităţi ”, ,, am
învăţat că omul trebuie apreciat după fapte şi nu doar după
vorbe”. Matematica a pierdut 2 voturi, cei doi copii
reorientându-se unul spre Educaţie civică, iar celălalt spre
Abilităţi practice.

Educaţia plastică a pierdut un vot , elevul a dat de data aceasta
punctaj maxim Educaţiei civice.
În timpul acestor ore am avut mari satisfacţii. Am văzut elevi
care până odinioară nu aşteptau cu mare interes anumite ore, dar
adoptând ca metodă primordială jocul, s-au lăsat antrenaţi,
obţinând şi ei rezultate mai bune.
4. Concluziile cercetării
În esenţă, cercetarea a confirmat ipoteza de la care s-a plecat.
Astfel că, dacă la prima aplicare a chestionarului au fost alese
doar 5 discipline din 7, după parcurgerea experimentului s-a ajuns
la 7.
Concluzia mea la finalul acestui experiment didactic este că jocul
didactic interdisciplinar este una dintre cele mai atractive şi
eficiente modalităţi de activizare a învăţării la copilul de
vârstă şcolară mică şi de formare a motivaţiei pentru
discipline variate.
Convingerea pe care am dobândit-o în urma analizei rezultatelor
acestui experiment este că elevii au dovedit mai mult interes şi
pasiune pentru însuşirea cunoştinţelor dacă acestea au fost
prezentate şi consolidate sub formă de joc, eliminând în
acelaşi timp şi barierele monodisciplinarităţii.

Integrarea socio profesionala a copiilor cu C.E.S

reea marin
Colegiul National "Alexandru Lahovari" Ramnicu Valcea, Valcea, Ramnicu Valcea

Integrarea socio- profesionala a copilului cu
C.E.S
Vaneata Persida C.S.E.I. Babeni- profesor
Pirvu Oana C.S.E.I Babeni-profesor

A participa la constructia propriului viitor inseamna sa-ti
planifici si sa-ti dezvolti cariera.Cariera este o succesiune de

profesiuni, indeletniciri si pozitii pe care le are o persoana in
decursul perioadei active a vietii (D,Salade, 1998).Obiectivul major
al carierei consta in integrarea socioprofesionala cu succes , in
asigurarea unui viitor, in consonanta cu nevoile individuale, cu
posibilitatile intelectuale si cerintele sociale.
Implicarea cadrelor didactice este condiţia majoră în
realizarea intregrării copiilor cu C.E.S. Alt aspect care trebuie
avut în vedere este acela de a-i trata în mod egal cu ceilalţi
copii, atât cât este posibil, îl vom incuraja să acţioneze,
fiindcă nevoile lui speciale, oricum îi vor limita activitatea.
Aici vom interveni noi cu sprijin.
Prezenţa în colectivul clasei a unor astfel de copii,
solicită efort crescut din partea dascălului sub toate aspectele:
pregătirea pentru lecţii, pentru activităţi extraşcolare;
atitudinea faţă de toţi elevii clasei. Învăţătoarea trebuie
să ofere copilului/elevului cu c.e.s. tratarea individuală de care
are nevoie în toate etapele lecţiei, pentru ca acesta să
recupereze neajunsurile, să valorifice în mod compensatoriu
potenţialul sănătos, dar să nu neglijeze pe ceilalţi elevi ai
clasei intervenţia educaţională trebuie însoţită de atitudinea
pozitivă a cadrelor didactice şi a familiei faţă de copiii cu
cerinţe educative speciale.
Este foarte important ca un copil cu dizabilităţi să fie
ajutat să devină cât mai independent posibil în toate acţiunile
pe care le întreprinde.Însă, orice demers în abordarea
strategiilor de implementare a învăţământului integrativ,
sistemul de învăţământ actual trebuie să pornească atât de
la analiză la nivelul macro-social, cât şi de la analiza la
nivelul micro-social a acestei problematici.
Analiza micro-socială are în vedere :

• Disponibilitatea şi interesul cadrelor didactice de a susţine
învăţământul integrat prin activităţile desfăşurate cu
colectivul claselor pe care le au în primire;
• Acceptul părinţilor care au copii în clasele unde se
practică integrarea- acest fapt evită posibile stări de tensiune
sau conflict care se pot ivi pe parcurs;
• Actuala structură numerică a claselor din învăţământul de
masă permite integrarea ?
• Poate cadrul didactic să facă faţă unei abordări
diferenţiate a categoriilor de copii din clasă?
Însă, orice educator care-şi centrează activitatea pe copil, nu
trebuie să uite că:
• Fiecare copil este important pentru societate.
• Fiecare copil are nevoi speciale.
• Fiecare copil are particularităţi specifice.
• Fiecare copil este unic.
• Cu toate că sunt diferiţi , toţi copiii sunt egali în
drepturi..
În toată lumea, ca şi în România, angajarea şi
responsabilizarea familiei în educaţia copiilor este fundamentală
pentru reuşita participării şcolare si ulterior a integrarii
socio profesionale. La orice copil, în mod particular la copiii cu
cerinţe educative speciale, gradul de interes şi de colaborare a
părinţilor cu şcoala este cel mai adesea direct proporţional cu
rezultatele şcolare obţinute de copii, familia putând în acest
sens, oferi un ajutor valoros şcolii. Psihopedagogia modernă
centrată pe copil se bazează pe convingerea că familia este
primul educator şi cu cel mai mare potenţial de educare. Familiile
copiilor cu CES sunt adesea responsabile de copiii lor tot restul
vieţii.

În concluzie, instituirea respectului reciproc, a relaţiilor
empatice, ca bază a unei colaborări autentice între specialişti,
copii, familiile lor este un proces complex, care cere timp,
energie, prudenţă, adesea mult bun simţ şi bună credinţă.
Este important de menţionat că în acest proces nu numai copiii
sunt cei care învaţă, ci şi adulţii.
In lumea de azi, o conditie esentiala pentru reusita este o
atitudine cat mai flexibila si adaptabila in raport cu provocarile
vietii.Piata muncii si implicit societatea ofera foarte putine
optiuni pentru copiii/adolescentii cu C.E.S., care dupa ce termina
ciclul gimnazial se afla in imposibilitatea de a avea multe
alternative.
Un rol important in evolutia unui copil cu cerinte speciale il au
părinţii copiilor, care îşi stabilesc, cel mai adesea anterior
venirii la şcoală (grădiniţă) relaţii cu specialişti şi
servicii ale comunităţii, sunt ei înşişi surse de informaţii,
deci pe ansamblu resurse importante pentru şcoală, pentru alţi
părinţi. Informaţiile oferite de părinţi pot fi incluse în
modalităţi diverse de luare a deciziilor privitoare la copiii cu
CES.
Funcţionarea unei echipe omogene formata din cadre didactice şi /
sau diverşi specialişti este optimizată dacă ele cuprind şi
părintele copilului, ca şi cadrul didactic care predă la clasa
respectivă. Uneori chiar şi membri ai personalului nedidactic al
şcolii pot aduce date utile la reuniunile acestei echipe.
In vederea integrarii socio-profesionale optime a copilului cu
cerinte speciale trebuie asigurate cateva conditii esentiale:
1.Necesitatea asigurării unei alegeri/opţiuni şcolare şi
profesionale corespunzătoare aptitudinilor şi aspiraţiilor
personale şi ofertei şcolare/sociale prezente şi de perspectivă,

în vederea diminuării riscului de abandon şcolar la nivelul
învăţământului profesional special.
2.Nevoia resimţită la nivelul populaţiei şcolare, a unei mai
bune informări privind ruta profesională.
3. Colaborarea permanentă a factorilor relevanţi ai orientării
privind cariera: şcoală - familie - comunitate.
4. Necesitatea identificării nevoilor de consiliere şi orientare
privind cariera la nivelul claselor terminale pentru realizarea
orientării şcolare şi profesionale adecvată fiecărui elev, în
raport cu potenţialul psihointelectual, interesele, abilităţile
şi aspiraţiile fiecăruia.
Fiind actorul propriei formari, elevul trebuie implicat permanent in
actiunile care vizeaza integrarea sa prin :
-Formarea unei atitudini pozitive faţă de sine şi faţă de
viitoarea profesie în cadrul colectivelor de elevi.
- Informare şi orientarea privind cariera prin :
- asigurarea resurselor materiale necesare unei bune orientări
privind cariera.
- mediatizarea reţelei şcolare a învăţământului special
(profile)
- prezentarea lumii profesiilor şi a dinamicii pieţei muncii.
- Abilitarea elevului cu metode şi tehnici/instrumente care să-i
faciliteze inserţia socioprofesională:
- prezentarea la un interviu şi susţinerea lui
- redactarea unui c.v.
- elaborarea unei cereri
Un rol esential in realizarea acestor demersuri il are consilierul
scolar, care il poate ajuta pe elev sa-si constientizeze limitele,
sa se orienteze spre profesii care il valorizeaza, sa identifice
dificultatile care ar putea aparea si sa le solutioneze cat mai

eficient.Consilierul realizeaza cunoaşterea psihopedagogică a
elevului/grupului de elevi prin :
- evaluarea psihopedagogică a elevilor
- analiza criteriilor de alegere a profesiei
- dezvoltarea unor atitudini realiste (faţă de sine şi faţă de
profesii )
- identificarea opţiunilor şcolare şi profesionale
Normalizarea societală reprezintă nivelul cel mai înalt de
acceptare socială şi face din iniţiativele de valorizare a
potenţialului fiecărui individ o practică curentă, obisnuită,
care nu mai are nimic spectaculos sau inedit în ea. Majoritatea
covârşitoare a membrilor unei societăţi cu o mentalitate atât
de evoluată consideră normal ca diferenţele existente între
oameni sa fie surse de noi experienţe de viaţă şi de beneficii,
şi nicidecum pretexte pentru discriminări. O persoană cu nevoi
speciale, aflată într-o astfel de comunitate, se poate afirma ca
cetăţean, ca producator de bunuri si valori, ca personalitate.
Chiar şi un copil cu handicap multiplu işi poate găsi locul
adecvat într-o astfel de organizare socială şi poate afla
modalităţi de a-şi împlini măcar unele aspiraţii. Normalizarea
societală face ca diversele handicapuri să devina irelevante,
accentul căzând pe ceea ce poate aduce valoros persoana cu nevoi
speciale, şi nu pe ceea ce nu poate.

Bibligrafie:1.”Integarea si includerea copiilor cu dizabilitati”
Cartea Alba, Reninco
2”.Educatia integrataa copiilor cu handicap “prof,Emil Verza

Particularităţi ale matematicii și explorării mediului la clasa pregătitoare

Nicoleta Stan
Scoala Gimnaziala "Iancu Vacarescu" Vacaresti, Dambovita, Vacaresti

PARTICULARITĂȚI ALE MATEMATICII ȘI EXPLORĂRII MEDIULUI LA
CLASA PREGĂTITOARE
prof.înv.primar Enache Nicoleta , Şcoala ,,Iancu Văcărescu”,
Văcăreşti

Stabilită prin Legea Educaţiei Naţionale nr. 1 / 2011 , clasa
pregătitoare asigură trecerea treptată de la educaţia

oferită de familie şi grădiniţă la cea iniţială
asigurată de şcoală . Rolul ei este de a pregăti un debut
şcolar de calitate , ce va micşora şansele de a părăsi
timpuriu şcoala şi va creşte şansele de integrare pe
piaţa muncii pentru aceste generaţii de copii .
Disciplina “Matematică şi explorarea mediului” abordează
integrat conceptele matematice cu aspectele din mediul
înconjurător , având la bază teoria conform căreia copiii
învaţă cu uşurinţă folosind obiecte din mediul cunoscut
, apropiat . Însuşirea conceptelor matematice va fi astfel
realizată într-un mod accesibil pentru vârsta lor . Logica
combinării matematicii cu explorarea mediului constă în
aspectele comune pe care le au una cu cealaltă . Copilul
întâlneşte tot felul de probleme în viaţa cotidiană ,
iar pentru a le rezolva apelează la concret , baza pentru
conceptele ştiinţifice care se vor cristaliza mai târziu .
Cele două discipline au o multitudine de aspecte comune ce pot fi
înţelese şi asimilate cu succes în cazul transpunerii în
situaţii concrete. Reuşita depinde de calitatea , varietatea ,
pertinenţa materialul didactic utilizat, atât individual, cât
şi demonstrativ. Cunoaşterea formelor geometrice se face folosind
intuiţia, prin jocuri didactice şi jocuri logico-matematice. Pot
fi observate diverse fenomene din mediul înconjurător descrise de
copii, prin limbaj, desen şi cântec (ex : curcubeul). Prin
programul riguros, mediul şcolar impune cunoaşterea zilelor,
săptămânilor, anotimpurilor, a ordonării evenimentelor dintr-o
zi. Folosind banii în jocuri şi probleme simple, vor învăţa să
opereze cu ei şi în realitatea cotidiană . Copiii trebuie
deprinşi să conştientizeze necesitatea menţinerii unui mediu
înconjurător sănătos, căci de el depinde şi sănătatea

noastră, a tuturor. Conversaţia euristrica, prin întrebări de
tipul “Dacă...atunci...” îi conduce la descoperirea
relaţiilor cauzale dintre fenomenele observate.
Competenţele specifice disciplinei urmăresc : cunoaşterea
şi utilizarea numerelor de la 0 la 31 în ordonări ,
comparări , adunări , scăderi ; orientarea şi localizarea în
spaţiu ; identificarea formelor plane şi spaţiale în
obiecte familiare din mediul apropiat ; formularea de
explicaţii simple folosind operatori logici ( ,,şi” , ,,sau
” , ,,nu”) ; rezolvare de probleme cu ajutorul obiectelor ;
efectuarea de măsurători folosind etaloane neconvenţionale ;
cunoaşterea şi folosirea banilor , a duratelor în timp ale
unor evenimente familiare ; însuşirea şi utilizarea unor
informaţii despre univers , Pământ , corpul omenesc , plante
şi animale ; înţelegerea unor fenomene fizice precum forţe
şi mişcare , forme şi transfer de energie .
Strategiile didactice utilizate vor urmări să stimuleze
flexibilitatea gândirii şi a creativităţii , rezolvarea
problemelor apărute în contexte semnificative pentru viaţa
reală . Jocul didactic , prin participarea activă , fie
individuală , fie de grup , va înlesni exprimarea liberă a
ideilor şi trăirilor . Răspunsul celor mici nu va fi
sancţionat dacă nu este ştiinţific , important este ca el
să fie spontan şi original . Prin acţiune cu obiectele
şi repetare , elevul va înţelege şi interioriza
noţiunile şi conceptele . Copilul întâlneşte tot felul de
probleme în viaţa cotidiană , iar pentru a le rezolva
apelează la concret , baza pentru conceptele ştiinţifice
care se vor cristaliza mai târziu .
Materialul didactic utilizat are o foarte mare importanţă .

Dacă elevul este atras de colorit , modul de realizare şi
prezentare , mult mai uşor va opera cu numerele şi cu
simbolurile acestora . Pornind de la obiectele din clasă sau
altele familiare copiilor , sunt intuite formele geometrice
plane sau spaţiale . În felul acesta se valorifică
experienţa empirică a copiilor , mergându-se de la concret
spre abstract , de la uşor la greu . Folosirea operatorilor
logici ,, şi ” , ,, nu ” , ,, dacă ... atunci ” îi
ajută să nege afirmaţii , să îndeplinească simultan
două sau mai multe condiţii , să afle efecte sau cauze
ale unor fenomene cunoscute de ei . Rezolvarea de probleme
presupune folosirea desenelor , tabelelor , schemelor , graficelor
etc. Măsurarea lungimii folosind unităţile de măsură
nonstandard îi convinge că orice poate fi măsurat . În
privinţa unităţilor de măsură pentru timp , copiii
sunt familiarizaţi cu succesiunea evenimentelor dintr-o zi
, cunoaşterea zilelor săptămânii , a anotimpurilor .
Folosirea banilor îi situează foarte aproape de
preocupările din viaţa fiecăruia .
Fenomenele naturii pot fi observate şi descrise prin limbaj ,
desen şi cântec , ceea ce este un important mijloc de
stimulare a curiozităţii înnăscute a copiilor . Păstrarea
curăţeniei în şcoală şi în afara ei pune bazele unei
educaţii ecologice care trebuie să ne preocupe pe toţi .
În urma unui studiu asupra adaptării elevilor de clasă
pregătitoare la solicitările școlare , am constatat că , la
disciplina Matematică și explorarea mediului , cele mai mari
progrese au fost înregistrate la :
 recunoaşterea , denumirea , folosirea în diverse situaţii
a obiectelor cu formă de pătrat, triunghi , dreptunghi , cerc ,

atât în mediul înconjurător , cât şi în materialul didactic
;
 identificarea , numirea şi scrierea cifrelor de la 0 la 9 ;
 realizarea de operaţii cu acestea în concentru 0-10 .
În luna septembrie , doar 7 copii cunoşteau cifrele şi le
scriau în mod corect . În urma jocurilor desfăşurate , a
învăţării unor poezii despre cifre şi a împodobirii clasei
cu acestea în formă personalizată , 16 elevi îndeplinesc
corect sarcina , unul singur persistând în a-l scrie pe 2 şi
pe 7 invers , sporadic . Am speranţa că , trecând la scriere
intensiv în clasa I , se va obişnui şi el cu trasarea corectă
a cifrelor respective .
Formele geometrice erau recunoscute şi denumite uşor în
poziţii standard. În momentul în care schimbam dispunerea lor ,
apăreau dificultăţile . Prin realizarea de construcţii ,
desene , colaje , elevii stăpânesc mult mai multe cunoştinţe
despre formele geometrice , le pot recunoaşte , denumi , utiliza
în moduri variate de dispunere .
Pentru însuşirea corectă a algoritmului de efectuare a
adunărilor şi scăderilor , materialul didactic bogat mi-a
fost de mare ajutor . Am folosit castane , scoici , boabe de
fasole şi porumb , paste făinoase , cărţi de joc , mărgele ,
jetoane cu plante /animale etc. din universul apropiat al
elevilor . La sfârşitul lunii mai , toţi ştiau că ,,plus”
înseamnă ,,să punem” şi ,,minus” înseamnă ,,să
luăm”şi realizau operaţia în mod corect. Excepţie fac 2
copii , care au tendiţa de a număra înainte de a trece la
obiectul următor , aşa că întotdeauna ei obţin la rezultat
numere mai mari .
Atributele de formă , mărime , culoare , grosime sunt bine

cunoscute de copii , astfel că pot grupa şi compara nenumărate
obiecte , folosind aceste criterii . Relaţiile spaţiale au fot
înţelese destul de uşor , însă cele temporale , cu mai mare
greutate . De exemplu , timpul petrecut la şcoală este
măsurat în ,,pauze” - la a patra pauză se încheie
programul şcolar .
Planşele color , în format A1 , hărţile în relief , seturile
de jetoane , globul pământesc etc. au fost deosebit de
atrăgătoare , i-au ajutat să-şi îmbogăţească cunoştinţele
despre lume şi viaţă , să conştientizeze că omul este şi el
parte a lumii vii, paralel cu rolul social pe care îl
îndeplineşte .
În dorința de a avea un proces de învățământ eficient , se
încearcă abordarea integrată a disciplinelor pe principiul că
viața nu acționează după domenii , iar în rezolvarea unei
probleme cotidiene sunt implicate mai multe informații din diverse
domenii . Pus în fața unei abordări integrate a materiei în
fiecare zi , elevul nu va mai avea „sertarul„ cu matematică ,
cel cu limba română , conoașterea mediului , ci va avea
instrumente cu care mai tarziu va acționa pe o „scenă„ ce
depășește cei patru pereți ai clasei . Cadrului didactic îi
revine misiunea de a realiza liantul dintre banca de lemn și cerul
unei lumi ce se vrea din ce în ce mai bună . Prin tactul lui
modelează micile suflete cu grijă și profesionalism , așa cum se
șlefuiesc diamantele . Reuşita predării integrate a
conţinuturilor în școală , ţine în mare măsură de gradul de
structurare a conţinutului proiectat , într-o viziune unitară ,
urmărind anumite finalităţi .

Bibliografie :
Comşa , G. , Mihai , C. , Cunoaşterea copilului la intrarea în
clasa I , Pandora M , Târgovişte , 2005 , 92 pag.
Manolescu , M. ( coord.), Ghid metodologic de evaluare a
elevilor din clasa pregătitoare , Editura Softwin SRL ,
Bucureşti , 2011 , 208 pag .

METODE DE CONSILIERE A ELEVILOR

Zmau Ioana-Camelia
Liceul Teoretic "Ion Neculce" Targu Frumos, Iasi, Targu Frumos

În majoritatea școlilor există un consilier școlar care vine în
sprijinul nevoilor elevilor. Uneori cel care apelează la serviciile
oferite de cabinetul de asistență psihopedagogică al școlii este
însuşi elevul, alteori dirigintele acestuia sau părintele
elevului în cauză. În cadrul comunității se întreabă: Oare ce
fac elevii la consilierul școlar? Stau întinși pe o canapea și
vorbesc despre conflictele cu părinții? Își împărtășesc
visele? Sau poate că ascultă ceea ce consilierul școlar le spune
că este bine sau greșit în comportamentul lor?

O posibilă explicație pentru apariția acestor întrebări stă
în dorința de a înțelege care este specificul consilierii în
cazul copiilor, cu ce se deosebește față de consilierea
adulților (cunoscută mai mult). În acest articol, pentru a fi mai
specifică, mă voi raporta la consilierea adresată elevilor din
clasele primare.
Este ușor de intuit că nu putem acorda consiliere copiilor așa
cum o facem cu adulții. Dacă de cele mai multe ori adulții
apelează din proprie inițiativă la servicile unui consilier
pentru propria persoană, foarte rar copiii au conștiința faptului
ca au dificultăți sau că pot apela la ajutor specializat. De cele
mai multe ori, persoanele din jurul copilului îl ”aduc/ trimit”
la psihologul școlar. Adultul este motivat să facă o schimbare,
se implică în procesul de consiliere cu ușurință și
deschidere, spre deosebire de copil care nu este conștient sau
motivat să rezolve ceva. Astfel că, în cazul adulților e simplu:
îi invităm să vorbească, iar ei o fac încercând să pună
punctul pe i, abordând direct problema percepută de ei. Lucrurile
stau diferit în rândul copiilor. Elevii din clasele primare nu au
întotdeauna capacitatea de a-și verbaliza problema, așa cum au
adulții, nu știu să analizeze sau să își exprime într-o
manieră directă emoțiile negative față de cei din jur.
Este firesc că întrebări de genul: Care este motivul pentru care
ți-ai dorit să ne întâlnim? sau Ce poți să îmi spui despre
ceea ce te deranjează în acestă perioadă a vieții tale?
adresate copiilor să producă un blocaj în relația dintre acesta
și consilier și să inhibe comunicarea, respectiv rezolvarea
situației. Evident că apelăm la alte strategii pentru a stimula
exprimarea comunicării despre problemele dureroase sau
nemulțumirile lor și mai ales fără a se plictisi. Consilierul

școlar are un rol esențial în a-l motiva pe elev să se implice
în activitățile de consiliere, să construiască o relație de
încredere și comunicare cu acesta. La prima întâlnire se
urmărește stabilirea unei relații pozitive între elev și
consilier, cunoașterea celor două părți. Este ușor să
câștigi încrederea unui copil, pentru ca acesta nu testează
consilierul dându-i credit din prima, spre deosebire de unii
adulți. Elevul va veni la cabinet pentru a se juca, ca o
recompensă şi nu ca o pedeapsă. Desigur, jocul este vindecător
şi transformator.
Consilierul va stimula copilul să împărtășească informații
despre el, emoții, gânduri și comportamente în diferite
situații printr-un joc, un desen, o poveste, un dans, exercițiu de
imaginație, sau îl poate determina să se folosească de jucării,
plastilină ori alte obiecte. Indiferent de metoda aleasă, sarcina
consilierului este aceea de a înţelege din aceste jocuri care sunt
apăsările, problemele elevilor şi fără a ieşi din joc să îl
ajute să identifice soluţii ale acestora.
O întrebare pe care o adresez elevilor (indiferent de vârstă) la
prima întâlnire este Ce ai face dacă ai avea o bagheta magică
care îndeplineşte absolut orice? Aproape întotdeauna ei răspund
despre visele / dorinţele lor. Răspunsurile, însoţite de
observaţiile pe care le fac asupra limbajului nonverbal şi
paraverbal, vorbesc despre o schimbare, despre un gol împlinit,
despre ceea ce de fapt îi nemulţumeşte şi şi-ar dori să fie
altfel. Uneori elevii îmi spun că şi-ar dori o bicicletă,
alteori că şi-ar dori ca unul dintre părinţi să nu mai fie
plecat în străinătate, alteori că şi-ar dori să fie mai slabi
(pentru a nu mai râde colegii de ei) etc. Cer mai multe informaţii
cu privire la răspunsul lor: La ce te-ar ajuta să ai...(acel lucru

menţionat)?sau Ce s-ar schimba dacă tatăl tău ar fi acasă?
Descopăr prin astfel de întrebări dacă situaţia care îl
nemulţumeşte pe adultul care a solicitat consilierea elevului,
coincide cu ceea ce simte însuşi copilul.
O altă metodă utilă şi aplicată cu succes în consilierea
şcolarilor mici este cea a desenului. Această metodă este
expresia inteligenţei şi afectivităţii lor, gradul de maturitate
psihomotorie în raport cu vârsta pe care o au. Reprezintă un
mijloc uşor de exprimare liberă, în care elevul îşi
proiectează dorinţele, sentimentele, experienţele trecute ori
prezente. Este foarte importantă simbolistica culorilor. Nu în mod
întâmplător elevul alege o culoare în detrimentul alteia. Putem
da ca sarcină elevului să realizeze un desen liber (orice, despre
ce ce vrea el) sau să îi indicăm tema (desenează o familie/ un
copac/o casă/un băiat etc) depinde de scopul urmărit în
şedinţa de consiliere.
O imagine arătată elevului şi rugămintea de a descrie ceea ce
vede furnizează informaţii valoroase despre realitatea percepută.
Întrebările suplimentare, ca de exemplu Care personaj din imagine
îţi este cel mai drag? Care dintre ei ţi-ar plăcea să fii? Cu
cine te-ai juca? Cine ar putea să ajute pisicuţa să coboare din
copac? etc dezvăluie de asemenea prin răspunsurile primite aspecte
despre universul interior al şcolarului.
Utilizez poveşti în timpul şedinţelor de consiliere într-o
diversitate de moduri: uneori, după ce le selectez cu atenţie, le
citesc elevilor pentru a induce subtil soluţia, rezolvarea unei
situaţii cu care aceştia se confruntă. În acest caz, povestea
este o metaforă terapeutică. Alteori, mă joc cu elevul, oferind
eu începutul unei poveşti, iar el are ca sarcină să o continue
aşa cum doreşte. Este interesant ceea ce descopăr printr-un banal

început: A fost odată ca niciodată un copil care s-a născut în
familia greşită (în care nu trebuia să se nască). Şi
atunci.....
Metodele utilizate în timpul activităţilor de consiliere sunt
diverse, aplicate în funcţie de vârsta elevilor, de specificul
situației, de scopul și obiectivele urmărite și mai ales de
contextul în care se desfășoară acestea. Nu există o rețetă
universal valabilă, cum nu toți copiii sunt la fel. Consilierea
elevilor urmărește mai mult decât rezolvarea unei probleme,
găsirea unei soluții. Ea presupune dobândirea unor abilități
necesare în mai multe situații ale vieții., așa cum spune și un
proverb chinezesc: Dacă dai un pește unui om, îl hrănești
pentru o zi; dacă îl înveți să pescuiască, îl hrănești
pentru o viață.

Zmău Ioana-Camelia, profesor consilier şcolar, CJRAE , Iaşi

Studierea istoriei locale cu ajutorul monumentelor istorice

Dorin Florentin Pena
Scoala Gimnaziala Draganesti Vlasca, Teleorman, Draganesti-Vlasca

Istoria locală are un rol important în înțelegerea trecutului
unui popor și în evitarea greșelior făcute de acesta.
Din punct de vedere informativ elementele de istorie locală ajută
elevii la aprofundarea cunoştinţelor, la fundamentarea
ştiinţifică a lecţiilor, la formarea unei concepţii
ştiinţifice despre lume.

Din punct de vedere formativ elementele de istorie locală
stimulează dezvoltarea spiritului de observaţie, a gândirii,
imaginaţiei. Contribuie la formarea însuşirilor pozitive cum ar
fi: dezvoltarea sentimentului patriotic, educarea spiritului de
dragoste faţă de muncă, manifestarea unei atitudini pozitive
faţă de învăţătură, disciplină, comportare.
Prin cunoaşterea trecutului şi prezentului local natal sub aspect
istoric, formăm la elevi atitudinea de respect faţă de valorile
materiale şi spirituale moştenite.
De aceea consider că la nivelul oricărei școli ar trebui să
existe un CDȘ de istorie locală care să aibă un caracter
pluridisciplinar și să integreze elemente de
istorie,geografie,biologie,etnografie,.etc. Totodată cred că
vizitele la monumente și locuri istorice locale nu ar trebui să
lipsească din planificarile cadrelor didactice.
În continuare vă prezint scenariul unei lecții-vizită la un
monument istoric.
Scop :
Cultivarea dragostei şi respectului faţă delocurile
natale , de trecutul istoric şi de tradițiile românești .
Obiective :
• Cultivarea patriotismului și a respectului fațǎ de
simbolurile naționale
• Cunoaşterea monumentelor istorice din localitatea natală ;
• Stimularea inițiativei personale și a unui comportament
responsabil în toate activitǎțile desfășurate
• Cultivarea de trăsături morale pozitive : demnitatea ,
integritatea , egalitatea , toleranţa , înţelegerea între oameni
, respectul reciproc .
Resurse procedurale:

-Conversația,explicația,demonstrația
-Elevii sunt organizați în grupe de câte 5 elevi
Resurse materiale : -Monografia localităţii Drăgăneşti Vlaşca
-Imagini cu monumentele istorice locale
Locul desfǎsurǎrii : Școalǎ , Monumentul Vlăscean
Scenariul activității:
1.Organizarea clasei
Clasa a fost organizată pe grupe de câte 5 elevi, fiecare grupă
având sarcina să se documenteze singură despre monumentele
locale.
2.Motivarea elevilor
Elevii au fost sensibilizați in privința importanței acțiunilor
desfășurate de înaintașii noștri făcându-se o prezentare a
evenimentelor la care au participat locuitorii localităţii
S-a stabilit ca grupa câștigătoare să primească un premiu.
3.Conduita didactică
Rolul profesorului în această activitate este acela de
coordonator,deoarece elevii vor explica pe rând importanța
monumentelor istorice în general precum și a celor din localitate.
4.Oportunitatea alegerii temei
Tema este importantă deoarece în fiecare an în luna mai , în
Joia Înălțării se sărbătorește Ziua Eroilor.
5.Activitatea didactică
Elevii s-au documentat cu privire la monumentele istorice din
localitate dar și despre motivele-evenimentele istorice care au
determinat ridicarea acestora.
Fiecare grupă prezintă pe rând aceste monumente
La final se face o vizită la monumentele din apropierea școlii
unde reprezentanții grupelor fac o descriere a acestor monumente
explicând totodată caror evenimente le-au fost dedicate.

6.Feed-back-ul
Elevii au rǎspuns pozitiv la aceastǎ activitate .
Discuţiile purtate , contactul cu comunitatea , faptul cǎ au
vǎzut realitatea cu ochii lor a avut un impact pozitiv asupra
personalitǎţii lor in devenire .
Importanţa şi valoarea instructiv-educativă a
activitǎţilor extracurriculare pe aceastǎ temǎ este foarte mare
. Ele contribuie la dezvoltarea spiritului de observaţie al
elevilor, a interesului dar şi a formării şi dezvoltării
sentimentelor de preţuire şi ataşament faţă de popor, faţă de
istoria sa. Totodata au un pronunţat caracter civic : copiii sunt
puşi în situaţia să exprime prin comportamentul lor spiritul
patriotic, să-şi dovedească mândria identităţii naţionale .
Activităţile conduc la formarea unui tânǎr cetǎţean demn şi
responsabil .

JOCUL DIDACTIC

Niculina Pintilii
Liceul Tehnologic "Mihai Eminescu" , Suceava, Dumbraveni

Jocurile didactice oferă un cadru propice pentru învăţarea
activă, participativă, stimulând iniţiativa si creativitatea
elevului. Acesta, prin natura sa, cuprinde o motivaţie intrinsecă
de a mobiliza resursele psihice ale copiilor, de a asigura
participarea lor creatoare, de a le capta interesul, de a-i angaja
afectiv şi atitudinal.
Elementele de joc: descoperirea, ghicirea, simularea, întrecerea,
surpriza, aşteptarea vor asigura mobilizarea efortului propriu în

descoperirea unor soluţii, în rezolvarea unor probleme, stimulând
puterea de investigaţii şi cointeresarea continuă. Jocul este
foarte important, sub variatele sale forme, în dezvoltarea
copilului. Jocul are o valoare funcţională ce rezidă în faptul
că el transpune simbolic copilul în rolurile adultului. De aici
decurge importanţa îmbogăţirii impresiilor copiilor
despre viaţa şi activitatea oamenilor dintr-o sferă largă de
domenii profesionale, accesibile înţelegerii lor.
Copilul se joacă de-a ceea ce a văzut sau a auzit. Modelele de
urmat pe care el le transpune în joc izvorăsc din realitatea
apropiată, din viaţa şi activitatea adulţilor din preajma lui.
Pe această cale îşi asimilează semnificaţia socială a
rolurilor care îl aşteaptă în viaţă. Datorită conţinutului
şi modului de desfăşurare, jocurile didactice sunt mijloace
eficiente de activizare a întregului colectiv al clasei, dezvoltă
spiritul de echipă, de întrajutorare, formează şi dezvoltă
unele deprinderi elementare şi de muncă organizată. Prin joc,
copilul învaţă cu plăcere, devine interesat de activităţile ce
se desfăşoară.
Jocurile didactice sunt un mijloc foarte important şi pentru
realizarea sarcinilor educaţiei morale. Ele contribuie la
dezvoltarea stăpânirii de sine, a autocontrolului, a spiritului de
independenţă, a disciplinei conştiente, a spiritului colectiv şi
a altor calităţi de voinţă şi de caracter. Copiii învaţă să
se ajute unii pe alţii, să se bucure de succesele colegilor, să
aprecieze nepărtinitor succesele altora. Aşadar, jocurile
didactice exercită o influenţă pozitivă asupra întregii
personalităţi a copilului.
Marea varietate a jocurilor didactice practicate în şcoală a
impus necesitatea clasificării lor. Există mai multe criterii de

clasificare a jocurilor didactice, unul din criterii fiind după
scopul educaţional urmărit: jocuri de mişcare (jocuri motrice) -
care urmăresc dezvoltarea calităţilor, priceperilor şi
deprinderilor motrice şi jocuri ce vizează dezvoltarea psihică
(jocuri senzoriale şi jocuri intelectuale) . Jocurile senzoriale
vizează, în principal, dezvoltarea sensibilităţii auditive,
vizuale, gustativ – olfactive, tactile şi chinestezice. Jocurile
intelectuale vizează îmbogăţirea cunoştinţelor (dezvoltare
cognitivă), dezvoltarea capacităţii de comunicare orală sau
scrisă, exersarea pronunţiei corecte,
stimularea atenţiei şi orientării spaţiale, dezvoltarea memoriei
şi a gândirii, dezvoltarea perspicacităţii; dezvoltarea
imaginaţiei şi a creativităţii, stimularea inhibiţiei voluntare
şi a capacităţii de autocontrol.
Dintre jocurile didactice folosite pentru dezvoltarea
creativităţii, mai jos sunt descrise câteva folosite la nivel
gimnazial:
A) Ştafeta povestirii – dintr-un coşuleţ în care sunt
amestecate diferite bileţele fiecare elev va extrage un cartonaş
pe care se află scris un număr. Cel care are numărul 1 începe
să creeze o povestire pe care o va întrerupe după doua-trei
enunţuri, ultimul cuvânt fiind şi, atunci, apoi, dar sau când.
Povestirea este continuată de copilul care are numărul 2 şi aşa
mai departe. Nimeni nu poate şti dinainte modul în care va evolua
povestea, dar participanţii pot introduce cuvinte cum ar fi
deodată, imediat, surprinzător ş.a.m.d. pentru a schimba firul
povestirii.Toţi copiii din clasă au ocazia să creeze, să-şi
imagineze continuarea acţiunii, punându-şi astfel în valoare
potenţialul creator. Se poate sugera copiilor să orienteze
povestirea spre o anumită latură: comică sau tristă, fantastică

sau realistă etc.
B) Salata de poveşti – combinarea unui personaj dintr-o lectură
cu un alt personaj dintr-o altă lectură, combinarea mai multor
poveşti într-una singură etc. E un joc de combinare deosebit de
distractiv şi de eficient pentru dezvoltarea independenţei şi
originalităţii gândirii elevilor. Se pot combina unele cuvinte
pentru a obţine o poveste, sau unele propoziţii aparent fără
nici o legătură în aşa fel încât să formeze un text etc.
C) Ghiceşte urmarea – constă în audierea unei poveşti care
este întreruptă la un moment dat de clinchetul unui clopoţel.
Copiii trebuie să-şi imagineze întâmplările, continuând
povestea. Acest joc, pe lângă faptul că dezvoltă imaginaţia
elevilor, activizează şi gândirea acestora, îi oferă supleţe
şi mobilitate, dezvoltă atenţia şi perspicacitatea. De asemenea
este eficient în formarea deprinderilor elevilor de a asculta.
D) Jocul cuvintelor magice – este un joc care îi pune pe elevi
în diferite situaţii de a descoperi şi a crea propriile
adevăruri. Cuvintele magice provoacă gândirea critică, interesul
pentru rezolvarea problemelor, iamginaţia, cinstea şi
responsabilitatea, elemente ce trebuie să devină esenţa
educaţiei pentru elevii noştri. Aceştia vor fi aşezaţi în cerc
sau în semicerc, pe scaune. În centru se află o cutie cu
cartonaşe, pe fiecare cartonaş fiind scris un cuvânt: hărnicie,
ajutor, respect, credinţă etc. Elevul ia din cutie câte un
cartonaş, îl citeşte, se gândeşte câteva momente, apoi începe
să discute despre sensul cuvântului, despre ceea ce îi
sugerează. Este un joc care stimulează gândirea, creativitatea
verbală, răspunzând şi nevoii elevului de a-şi exteriorize
observaţiile, gândurile, sentimentele în mod liber, fără
complexe sau teama de a greşi, anulându-se timiditatea.

E) Interviu cu un personaj – este un joc agreat de elevi. Un elev
este reporterul, iar altul este un personaj dintr-o povestire. Se
poartă o discuţie imaginară, în care se combină elemente din
poveste cu elemente din realitate.
F) Ce s-ar întâmpla dacă… – Tehnica « ipotezelor false »
ia forma întrebării Ce s-ar întâmpla dacă… ? care se
formulează astfel : se stabileşte subiectul şi se adaugă un
predicat la întâmplare. Unirea lor va realiza ipoteza de lucru. De
exemplu : Ce s-ar întâmpla dacă Apolodor/ Fram ar bate la uşa
ta, cerându-ţi un ceai ?
G) Cuvântul misterios Profesorul scrie pe un post-it un cuvânt/
un concept operaţional ce are legătură cu lecţia predată
anterior la clasă. Un elev voluntar vine în faţa clasei şi,
aflând care este cuvântul, formulează întrebări pentru colegi
pentru a primi drept răspuns, cuvântul scris pe post-it.
Profesorul scrie cuvântul ghicit pe tablă. Elevul care a răspuns
corect vine în faţă şi primeşte un alt post-it şi formulează
o întrebare al cărui răspuns să fie cuvântul notat pe post-it,
ş. m. d. Astfel se recapitulează noţiunile învăţate. Se poate
aplica şi pentru o operă literară epică, pentru descifrarea
textului sau pentru caracterizarea personajului.
H) Lucrurile nu sunt ceea ce par a fi - Fiecare elev trebuie să
aleagă un obiect din clasă sau dintre lucrurile personale pe care
să-l studieze şi să inventeze o poveste despre el. Povestea nu
trebuie să fie tipică, ea trebuie să scoată în evidentă o
nouă folosintă pentru respectivul obiect. Ex: Cu toate că acesta
pare că este un pieptăn, de fapt este o perie de dinţi pentru un
uriaş. Ea este un exponat de muzeu deoarece nu mai există uriaşi
în lume. Astăzi mai există doar câteva perii de dinti din acest
fel.

Pentru dezvoltarea creativităţii, se pot folosi următoarele
exerciţii ce pot fi adaptate:
- Concepeţi trei fraze neconvenţionale pe care un profesor le
poate utiliza la începutul orei în clasă pentru a crea o
atmosferă agreabilă.
- Construiţi o relatare de o pagină pe tema „Ce visează
câinele meu despre mine?”.
- Cum vă imaginaţi oamenii în 2200?
- Enumeraţi câteva întrebuinţări neobişnuite pentru o
portocală/ pentru un bulgăre de zăpadă.
- Ce jocuri aţi imagina în timpul recreaţiilor pentru elevii din
liceu?
- Cum am putea opri timpul în loc?
- Imaginaţi un dialog umoristic între un campion la alergări şi
linia de sosire.
- Alcătuiţi o poveste cu următoarele cuvinte alese spontan:
uriaş, furnici, copilărie, şocant, barcă.
- Sugeraţi cel puţin trei idei pentru a face mai agreabilă sala
de clasă unde învăţaţi.
- Enumeraţi cât mai multe invenţii inutile. (ex. pastă de dinţi
pentru hipopotami, ochelari de soare pentru cârtiţe etc.)
- Enumeraţi cât mai multe imposibilităţi. (ex. Să vorbeşti cu
tine le telefon. Să dai cu capul de-o planetă.)
- Concepeţi două scrisori imaginare pe care le-aţi adresa una lui
Sisif şi alta Sfinxului egiptean.
Jocurile de spargere a gheţii cuprind o serie de activităţi
activ-participative care au drept scop realizarea unui climat
pozitiv şi optim în vederea desfăşurării activităţii
propuse. În acelaşi timp, au şi rolul de a încuraja implicarea
participanţilor, de a interacţiona şi de a se cunoaşte reciproc

în contexte diferite. Imaginaţia cadrului didactic poate genera
jocuri de spargere a gheţii, dintre cele mai ingenioase. Gama
acestui tip de jocuri este foarte variată:
- Cartea de vizită - se distribuie fiecărui elev creioane şi
cartoane colorate. Se cere elevilor să deseneze un simbol, o
imagine care îi carcaterizează. Fiecare arată colegilor imaginea
reprezentată, explicând de ce a ales acel simbol.
- Cine sunt eu? - fiecare elev trebuie să se prezinte cu ajutorul a
patru cuvinte prin intermediul cărora să reliefeze
caracteristicile dominante ale propriei persoane-aspecte pozitive
şi/ sau negative. (calm, sincer, impulsiv, prietenos, etc)
- Cadoul – profesorul împarte cartonaşe colorate, pe care
fiecare elev va trebui să scrie un compliment unui coleg, notând
şi numele acestuia. Profesorul sau un elev desemnat strânge
cartonaşele şi împarte cadourile, aşezând cadoul pe masa
destinatarului.
- Zarurile însufleţite - Copiii sunt împărţiţi în grupe de
câte şase şi fiecare grupă stă în jurul unei mese, primind un
zar şi cartonaşe pe care sunt scrise şase emoţii diferite,
fiecare număr însemnând o emoţie/un sentiment diferit(ă): 1=
ură, 2= tristeţe, 3= teamă, 4= bucurie, 5= dragoste, 6=
surpriză. Fiecare membru aruncă zarul şi în funcţie de numărul
căzut el/ea împărtăşeşte celorlalţi când a simţit ultima
oară acel sentiment.
- Visul - Toţi stau în cerc, fiecare trebuie să se prezinte,
oferind date despre aspiraţiile lui de viaţă.
- Din fericire / Din nefericire - Acest joc se joacă în perechi,
eventual aşezaţi cu toţii în cerc. Primul jucător începe
povestirea cu: „Din fericire, când m-am trezit azi dimineaţă
era frumos...”. Al doilea continuă „Din nefericire, liniştea

gândurilor mi-a fost tulburată de...”. ş.m.d.
- Jocul numelui - Fiecare trebuie să-şi spună prenumele şi un
adjectiv care îl reprezintă şi începe cu aceeaşi literă ca şi
prenumele lor (Ex. Sunt Cristina cea curioasă pentru că îmi place
să cunosc multe lucruri. Exerciţiul are în vedere optimizarea
cunoaşterii de sine şi/sau a celorlalţi, identificarea propriilor
trăsături de personalitate).
- Lampa magică – Elevii sunt invitaţi să-şi imagineze ca pe
masă, în faţa lor se află o lampă magică şi, surpriză!!!,
din lampă apare un duh fermecat. Duhul va poate îndeplini maxim
trei dorinţe. Aveţi posibilitatea să faceţi trei schimbări la
şcoală sau acasă. De exemplu: te poţi schimba pe tine,
profesorii, dirigintele, directorul şcolii, colegii, şcoala,
notele din catalog, părinţii, fraţii, camera ta etc. Pentru
fiecare dorinţă, elevul va aduce un argument (De ce doreşte acea
schimbare?)
- Îmi place de mine atunci când… - Fiecare membru al grupului va
spune ce îi place cel mai mult la propria persoana. Este foarte
important ca propoziţia de început să fie: „Îmi place cel mai
mult de mine atunci când…”. Practic, participanţii vor
completa această afirmaţie cu ceea ce li se potriveşte. Este
recomandat ca profesorul să ofere un exemplu.
Jocurile de rol se bazează pe simularea unor funcţii, relaţii,
activităţi, fenomene etc. iar, prin practicarea lor,elevii devin
actori ai vieţii sociale pentru care se pregătesc. Punând elevii
să relaţioneze între ei, jocul de rol îi activizează din punct
de vedere cognitiv şi afectiv, iar interacţiunile dintre
participanţi permit autocontrolul eficient al conduitelor,
comportamentelor şi achiziţiilor.
Procesul literar este un joc de rol cu caracter general. Are la

bază dezbaterea de pe poziţii extreme, acuzare-apărare, a unor
aspecte problematice dintr-o operă literară, folosind elemente de
procedură şi de limbaj specifice universului
administrativ-juridic. El se poate realiza, fie pe baza unei
dramatizări elaborate de un profesionist al condeiului şi atunci
punerea în scenă se face după toate regulile montării unui
spectacol de teatru, fie pe baza unor alocuţiuni gândite şi
redactate de cei ce urmează să le rostească. Aceştia vor emite
opinii personale cu privire la personajele incriminate, izvorâte
din contactul direct cu opera literară, iar procedura juridică va
fi ajustată după necesitate şi posibilităţi. Procesul literar
are un pronunţat caracter formativ. Elevii îşi pot exersa
competenţele de analiză critică a unor fapte săvârşite de
personaje, iau decizii juste, învaţă să se exprime corect şi
să se familiarizeze cu termenii juridici, dau dovadă de
originalitate în exprimarea opiniilor, manifestă receptivitate şi
toleranţă faţă de interlocutori.
În concluzie, jocurile didactice dezvoltă gândirea creatoare,
formează priceperi şi deprinderi de activitate independentă, de
aceea ele trebuie să facă parte frecvent din strategiile didactice
de predare-învăţare folosite de cadrele didactice. Jocul
didactic, dozat cu pricepere în ansamblul strategiei educationale,
asigură un caracter atrăgător lecţiei, oferă dinamism,
varietate, bună dispoziţie activităţii de învăţare,
restabileşte echilibrul psiho-fizic al elevilor după un test sau o
lecţie epuizantă, furnizează motivaţie stimulatorie, fortifică
energiile fizice şi intelectuale ale elevilor. „Participarea
poate fi leagănul creativităţii, al afirmării, al realizării de
sine.” (I.Cerghit)

Cercul de lectură ,, Stăpânii cărților"

Adriana Matiu
Scoala Gimnaziala "Nicolae Balcescu" Oradea, Bihor, Oradea

Cercul de lectură ,,Stăpânii cărților”

În urma participării la cursul de formare ,,Cercuri de
lectură” și fascinată de activitățile desfășurate, am decis
înființarea, în anul 2007 a unui cerc de lectură la Colegiul
Tehnic ,, Andrei Șaguna”, unde am activat
în acea perioadă, sugestiv intitulat ,, Cărțile educă
spiritul”. Odată cu mutarea mea la Școala Gimnazială ,,Nicolae
Bălcescu” în anul 2009 acest proiect a continuat cu alți elevi

și alte cărți. Astfel, în același an s-a demarat cercul de
lectură intitulat de către elevi ,,Stăpânii cărților”.
În ultimii ani, se vorbeşte tot mai mult, nu numai de către
profesori, ci şi la un nivel mult mai larg, de consecinţele lipsei
de lectură asupra tinerilor, şi a societăţii româneşti, în
general. După o perioadă de resemnare şi acceptare a fenomenului,
încep să apară preocupări pentru ameliorarea situaţiei.
Nu acelaşi lucru se poate spune despre modul în care
se cultivă interesul pentru lectură al elevilor. Deşi în
programa şcolară se menţionează, ca obiectiv prioritar,
plăcerea lecturii şi formarea unui lector pentru toată viaţa,
literatura română a devenit tot mai mult, doar o disciplină la
care se predă şi se învaţă doar pentru examene, astfel că
puţini elevi citesc de plăcere. Fără să minimalizăm
importanţa altor surse de informaţii (internetul, calculatorul,
televizorul) în formarea personalităţii tânărului de astăzi,
şi fără să rămânem nostalgic ancoraţi în experienţele
noastre de lectură, cercul de lectură al Şcolii Gimnazale Nicolae
Bălcescu, îşi propune să reînvie în elevi, dorinţa de a citi
încât să redescopere lectura pasionantă, în contexte mai puţin
convenţionale şi eliberată de constrângerile impuse de programa
şcolară şi catalog.
Proiectul nostru se doreşte a fi un mijloc de stimulare a
interesului elevilor pentru actul lecturii, transformându-i pe
aceştia în cititori activi şi motivaţi. Dorim ca lectura să nu
fie doar o competenţă dobândită într-un cadru
instituţionalizat, o activitate şcolară obligatorie.Ea poate fi
percepută şi ca o plăcere. Ea poate fi o activitate valorizantă,
utilă pentru a trăi mai bine, pentru a descoperi şi reflecta mai
profund asupra lumii.O carte te poate îmbogăţi spiritual, îţi

poate marca felul de a fi.
Pornind de la aceste consideraţii, cercul de lectură
îşi propune să desfăşoare o serie de activităţi care să
răspundă actualelor nevoi ale educaţiei, dar şi nevoilor
individuale ale elevilor.
Dorim să-i convingem pe elevi de valoarea spirituală a
cărţilor. Ele sunt moşteniri, pe care marile spirite ale lumii le
lasă omenirii pentru posteritate, ele sunt cei mai credincioşi şi
fideli prieteni. Suntem optimişti, dar şi convinşi că prin
metode şi mijloace adecvate vom putea trezi în elevii noştri
dorinţa de a citi…măcar o carte pe săptămână!
După formarea echipei de proiect, pentru a atrage elevii în acest
proiect am realizat un afiș în care îi invitam pe toți cei
interesați să ni se alăture. Spre surprinderea noastră, la prima
întâlnire au venit aproximativ 30 de elevi, probabil ghidați
atât de afiș, cât și de fondul sonor al melodiei trupei
Paraziții ,,Citește o carte(instigare la cultură)”: ,, Viața-i
o carte deschisă, deschide-ți mintea, învață/ O carte citită
te ajută să te descurci altfel în viață” . Elevii au fost
sinceri și au mărturisit că au venit din motive diferite: unii
interesați de cărți, alții din curiozitate sau nedumeriți de
acordurile melodiei.
Această primă întâlnire a avut drept scop
prezentarea cercului, a activităților și stabilirea unei liste de
lectură. Bibliotecara școlii a adus o mulțime de cărți din
diferite domenii, iar elevii au avut posibilitatea de a lua ce volum
doresc. Astfel, au ales o diversitate de cărți: Mircea Eliade-
Romanul adolescentului miop, Adina Popescu- Ghidul adolescentului,
Hector Malot- Singur pe lume, Gr. Alexandrescu-Fabule, Al. Dumas-
Cei trei mușchetari, I.L.Caragiale- Momente și schițe, Mircea

Cărtărescu- Enciclopedia zmeilor, Frank Baum- Vrăjitorul din Oz
, Ion Creangă- Amintiri din copilărie și multe altele. Tot la
această primă întâlnire s-a votat cartea cu care vom începe
cercul de lectură: Singur pe lume de Hector Malot.
Următoarele ședințe ale cercului au iscat discuții aprinse
datorate aventurilor eroului. Elevii au descoperit o carte
emoţionantă, de-a lungul căreia atenţia cititorului este
captivată de nenumăratele aventuri ale eroului Remi. Copiii au
străbătut împreună cu micul erou al romanului
Singur pe lume sute de kilometri pe drumurile Franţei, au
întâlnit oameni buni si inimoşi, răi şi fără suflet, au
trăit alături de Remi şi de prietenul său, Mattia, bucurii și
amărăciuni. Membrii cercului de lectură au înțeles că Hector
Malot își axează naraţiunea pe un subiect extrem de captivant,
cu multe detalii interesante din viaţa socială a Franţei de la
mijlocul secolului al XIX-lea, toate acestea suscitând un viu
interes faţă de carte. Întrebarea, firească, de la sfărșitul
discuțiilor: Este eroul SINGUR PE LUME?
Deși am început cu pași nesiguri, proiectul demarat a avut un
nesperat succes, gererațiile de elevi succedându-se, iar noi,
profesorii, sperând că și copiii vor crede asemeni lui Miron
Costin că ,,Nu este alta mai frumoasă şi mai de folos în toată
viaţa omului zăbavă decât cetitul cărţilor”.
Deși am început cu pași nesiguri, proiectul demarat a avut un
nesperat succes, gererațiile de elevi succedându-se, iar noi,
profesorii, sperând că și copiii vor crede asemeni lui Miron
Costin că ,,Nu este alta mai frumoasă şi mai de folos în toată
viaţa omului zăbavă decât cetitul cărţilor”.
Câteva dintre activitățile care au rămas vii în amintire
sunt cele care au avut în centrul lor discuții, dezbateri, dar mai

ales momente în care elevii au dramatizat scene semnificative ale
operelor citite surprinzând personaje. Astfel, valorificând
lista de lectură, elevii au recreat personajele lui Creangă,
Caragiale și chiar ale fabulelor. Unii dintre ei au optat pentru
filme, prezentări multimedia PPT/PPS, afișe, teatru de păpuși,
iar alții au susținut scurte momente în care și-au valorificat
potențialul creativ
transformându-se în actori.
Încercând să îi ghidez pe elevi în labirintul lecturii, am
descoperit în mulți dintre ei cititori pasionați care trăiesc
alături de eroii cărților citite. Provocându-i, la una dintre
întâlnirile cercului, să scrie câte un enunț despre personajul
preferat, iată ce a ieșit:
Claudiu F.-,, Nică e poznaș, mă distrează mult.”
Ștefana T. -,,M-au emoționat până la lacrimi suferințele pe
care le-a îndurat Remi, însă am fost fericită la final , când
și-a regăsit familia.”
Cezar O.- ,,Cu Goe mă asemăn foarte mult…”
Denisa M.-,,Nikki Maxwell (Însemnările unei puștoaice)e o
puștoaică haioasă de 14 ani care povestește o mulțime de
întâmplări super amuzante.”
Claus S. - ,, Tom Sawyer e un personaj care ar cuceri pe oricine
prin inteligența și inventivitatea lui.”
Georgiana S.- ,,D' Artagnan mă impresionează prin faptul că
luptă împreună cu prietenii săi cu mult curaj împotriva multor
soldați.”
În una dintre întâlnirile cercului de lectură, în decembrie
2014, având mai mulți elevi de clasa a VIII-a, am propus, dincolo
de delimitările destul de evidente dintre epic și liric, să
dramatizăm poemul ,,Luceafărul” de M. Eminescu, fapt care i-a

încântat pe elevii mai mari care au fost dornici să intre în
pielea personajelor. Momentul artistic a fost reluat, cu mult mai
mulți spectatori, în cadrul serbării prilejuite de aniversarea a
165 de ani de la nașterea poetului.
Dramatizarea poemului a fost una foarte reușită, iar actorii
încântați de ropotele de aplauze.
Realizarea acestui cerc de lectură a fost și este o mare
provocare pentru cei implicați pentru că activitățile au fost,
pe cât de variate, pe atât de amuzante și pline de creativitate.
Sper că va avea succes și în anii următori cu alte generații de
elevi care să răsfoiască, să citească și să descopere
magia din interiorul cărții.

Prof. Adriana Matiu

Conduita ecologică-condiție fundamentală a protejării și conservării mediului

Celia Oprea
Colegiul Tehnic "Dragomir Hurmuzescu" Deva, Hunedoara, Deva

„Nu vom salva tot ce ne-ar plăcea să salvăm, dar vom salva mai
mult decât dacă nu am fi încercat deloc.” Acesta este un motto
cu care ar trebui să înceapă orice demers privind educarea
tinerei generaţii in spiritul dragostei pentru natură, pentru
protejarea ei.
Conduita ecologică, ce se poate forma şi dezvolta în primul rând
prin acţiunea educativă, constituie o condiţie fundamentală a

protejării şi a conservării mediului înconjurător. Este de
dorit ca tinerii şi copiii să devină conştienţi de faptul că,
în viitoarea lor calitate de adulţi, sunt responsabili pentru
păstrarea în cât mai bune condiţii a mediului, în aşa fel
încât el să fie oferit într-o stare cât mai bună generaţiilor
următoare.Iar acest simţ al responsabilităţii faţă de cei ce
vor veni poate fi format şi dezvoltat numai printr-o acţiune
educativă sistematică şi coerentă, care se cere a fi realizată
în primul rând de către şcoală şi care are mai multe
dimensiuni, una dintre acestea fiind tocmai educaţia ecologică.
Pentru sporirea şanselor de reuşită ale unui astfel de demers,
este de dorit ca el să înceapă de la o vârstă fragedă, iar el
poate dobândi un caracter sistematic şi coerent numai dacă este
inclus în acţiunea educativă exercitată în cadrul şcolii,
aceasta putând fi completată prin educaţia nonformală şi
informală.
Educaţia ecologică este o activitate complexă, care poate fi
definită drept un ansamblu de activităţi pedagogice organizate
pentru formarea respectului faţă de natură şi a atitudinii de
protejare a acesteia. Această dimensiune a educaţiei presupune
formarea prealabilă a unui suport afectiv, constând în dragostea
faţă de natură, care se cere a fi cultivată la vârste mici,
acest sentiment urmând a sta la baza unor convigeri şi atitudini
ecologice. Scopul pe care îl urmăreşte această latură a
educaţiei este formarea conştiinţei şi a conduitei ecologice.
Acest demers îşi propune ca obiective:
• însuşirea de către elevi a unui sistem coerent de
cunoştinţe despre mediul înconjurător;
• înţelegerea interacţiunilor din cadrul naturii, a relaţiilor
dintre fiinţe şi mediul lor de viaţă şi, prin aceeaşi prismă,

a raportului dintre om şi natură;
• formarea la elev a unei concepţii ştiinţifice coerente
referitoare la protecţia mediului;
• conştientizarea efectelor dezechilibrelor ecologice şi ale
poluării;
• cristalizarea unei atitudini de responsabilitate în raport cu
exploatarea raţională a resurselor planetei şi cu apărarea
patrimoniului ei natural, precum şi combaterea unor atitudini de
ignorare sau de agresivitate faţă de plante şi animale.
Aşa cum am mai arătat, atitudinile şi convingerile ecologice au
ca suport afectiv dragostea faţă de natură, sentiment care poate
fi cultivat de la vârste fragede, prin activităţi specifice
învăţământului preşcolar, activităţi cu un caracter
preponderent ludic, dar care pot avea, tocmai prin aceasta, un
potenţial formativ. Demersurile pot continua în învăţământul
primar, îndeosebi în cadrul disciplinei „Ştiinţe”, dar şi
prin studierea şi chiar îngrijirea unor plante. Activităţile pot
continua, cu un grad mai mare de complexitate, în învăţământul
gimnazial, unde aceste cunoştinţe pot fi îmbogăţite şi
sistematizate prin studierea unor discipline de specialitate,
specifice îndeosebi ariei curriculare „Matematică şi
ştiinţele naturii”.
În învăţământul liceal problemele specifice ecologiei pot fi
aprofundate, prin studierea mai detaliată a raporturilor complexe
dintre om şi mediu, împreună cu factorii social-economici pe care
aceste raporturi îi presupun, dar şi cu impactul lor asupra
ecosistemelor. De asemenea, se pot aborda modalităţile concrete de
protejare a mediului, unele din ele putând fi puse efectiv în
aplicare în cadrul unor activităţi investigative şi totodată
practice, cum sunt proiectele.

Examinând mai detaliat problema educaţiei ecologice sub aspect
curricular, se poate spune că aceasta se poate realiza prin aportul
mai multor discipline, specifice diferitelor cicluri de
învăţământ:
- în cadrul disciplinei „Ştiinţe” din ciclul primar se poate
începe familiarizarea elevilor cu unele elemente specifice
biodiversităţii, cu anumite noţiuni minime referitoare la poluare
şi la mijloacele de diminuare a ei;
- pe parcursul studierii ştiinţelor biologice se pot pune în
discuţie numeroase probleme specifice ecologiei, cum ar fi: locul
lumii vii în ansamblul naturii, influenţa factorilor de mediu
asupra fiinţelor vii, impactul poluării asupra mediului, efectele
ingineriei genetice asupra naturii şi a mediului, impactul
agriculturii asupra solului, reciclarea apelor reziduale,
modalităţi de neutralizare şi reciclare a deşeurilor, etc.
- studiul fizicii ar putea fi relevant pentru educaţia ecologică
prin discutarea unor aspecte ca: intensitatea sunetului, limitele
acesteia, poluarea fonică şi posibilităţile de diminuare a ei,
modalităţi convenţionale şi neconvenţionale de obţinere a
energiei, împreună cu impactul asupra mediului, undele
electromagnetice şi efectele lor asupra organismului uman;
- lecţiile de geografie ar putea permite însuşirea de către
elevi a unor aspecte ca: definiţia mediului înconjurător şi
prezentarea principalelor sale componente, raportul dintre om şi
natură/mediu, modificările recente ale mediului, monitorizarea
calităţii mediului înconjurător, principalele tipuri de resurse
naturale, consecinţele ecologice ale exploatării lor inadecvate
şi modalităţi de raţionalizare a acestei exploatări,
biodiversitatea şi principalele modalităţi de conservare a
acesteia, etc.

- în cadrul activităţilor aferente educaţiei tehnologice li se
poate vorbi elevilor şi despre impactul pe care diversele
tehnologii îl au asupra mediului, aici putându-se da ca exemple:
emisia de noxe a autovehiculelor, care poluează aerul, poluarea
solului prin evacuarea de către autovehicule a unor particule
nocive, poluarea apei prin deversarea de petrol din navele
petroliere, efectele pe care le au asupra organismului uman
radiaţiile emise de telefoanele mobile şi măsurile de siguranţă
ce se impun;
- problemele prezentate până acum ar putea fi discutate cu elevii
în cadrul orelor de dirigenţie/consilere şi orientare, întrucât
educaţia ecologică este o componentă importantă a activităţii
profesorului diriginte, care poate iniţia în acest scop
parteneriate cu ONG-uri sau alte organisme la nivelul comunităţii
locale, el putând organiza în acelaşi scop şi unele activităţi
extraşcolare;
- se mai poate proiecta şi o disciplină opţională specială
dedicată acestei laturi a educaţiei, care să aibă ca obiective:
informarea elevilor despre mediul înconjurător, despre formele de
poluare şi de protecţie a lui, dezvolterea în rândul elevilor a
unui comportament civic de protecţie a mediului, organizarea de
către cadrele didactice a unor sesiuni de lucru privind protecţia
mediului;
- în cazul unor licee profilate pe anumite domenii mai strâns
legate de mediul înconjurător, o astfel de disciplină ar putea
avea un caracter obligatoriu.
Aşa cum se poate observa, educaţia ecologică este un demers
interdisciplinar, a cărui realizare solicită aportul mai multor
discipline de învăţământ. Acest fapt se explică prin
caracterul interdisciplinar al ecologiei însăşi, caracter

conferit de complexitatea mediului înconjurător, care este o
entitate fizică, chimică şi un spaţiu geografic, iar, graţie
intervenţiei omului, problema mediului se află într-o relaţie
tot mai strânsă cu ansamblul tehnologiilor. Aceasta face ca
problematica mediului să poată fi înţeleasă de către elevi în
toată complexitatea sa numai prin integrarea achiziţiilor
dobândite la diverse discipline, iar cristalizarea unor posibile
soluţii să se realizeze în aceeaşi manieră. Elevii au astfel
posibilitatea ca, prin această modalitate holistică de
achiziţionare a cunoştinţelor, să-şi contureze o viziune de
ansamblu asupra mediului înconjurător şi a interdependenţei
strânse dintre componentele sale, precum şi a relaţiei dintre
activitatea omului şi mediul ambiant în care au loc aceste
acţiuni.
Sugestii metodologice. Educaţia ecologică, având un pronunţat
caracter formativ, trebuie să se realizeze prin utilizarea unor
metode interactive, astfel încât achiziţiile pe care elevii le-au
însuşit prin participare şi acţiune directă să fie mai
durabile şi mai susceptibile de a fi transpuse în conduita
cotidiană.
În general, s-ar putea spune că majoritatea metodelor consacrate
de predare-învăţare şi evaluare s-ar putea aplica şi în
realizarea educaţiei ecologice. Totuşi, există unele metode care
ar putea fi aplicate cu predilecţie în această situaţie:
- expunerea, sub diferitele sale variante, aplicată în fazele
iniţiale, când elevii ar putea fi mai puţin familiarizaţi cu
noţiunile generale ale ecologiei;
- problematizarea, metodă care are la bază disconfortul
intelectual provocat de o situaţie-problemă; în cazul acestei
metode este important modul în care cadrul didactic prezintă

situaţia, fiind de dorit ca această prezentare să fie cât mai
incitantă, pentru a provoca elevilor o cât mai intensă dorinţă
de a o rezolva;
- învăţarea prin descoperire, dă elevilor posibilitatea de a
reface drumul elaborării unor cunoştinţe;
- dezbaterea este o metodă cu un puternic caracter participativ;
important este ca tema dezbaterii să se bazeze pe anumite
cunoştinţe pe care elevii le deţin deja, pentru ca discuţiile
să aibă un suport real şi consistent;
- studiul de caz are un caracter aplicativ mai pronunţat; şi el
presupune existenţa unor cunoştinţe anterioare, care sunt
confruntate acum cu o situaţie concretă;
- proiectul este o metodă care îmbină teoria cu practica,
învăţarea şi cercetarea ştiinţifică, evaluarea şi
însuşirea de cunoştinţe, toate acestea conferindu-i un important
potenţial formativ;
- chestionarul poate fi integrat ca procedeu în cadrul altor
metode, cum ar fi proiectul; dar el poate fi utilizat şi ca metodă
de evaluare de sine stătătoare,
- portofoliul reprezintă un cumul de produse ale activităţii
elevului, teoretice sau practice;
Un rol important în educarea ecologică îl au activităţile
extraşcolare. Acest rol este potenţat de faptul că, pe parcursul
desfăşurării lor, este de presupus că elevii se comportă
spontan, fapt care îi permite educatorului să sesizeze măsura în
care achiziţiile teoretice dobândite sunt transpuse efectiv în
conduita cotidiană.

Schimbarea paradigmei evaluării: folosirea mijloacelor IT în evaluare

Geanina Tudose
Scoala Gimnaziala Nr.14 "Stefan Cel Mare" Botosani, Botosani, Botosani

Schimbarea paradigmei evaluării:
folosirea mijloacelor IT în evaluare

Dorica Alexe, Liliana Tomiţă, Geanina Tudose
Colegiul Naţional „A. T. Laurian” Botoşani
Catedra de Matematică

Studiul de faţă face parte din cadrul unui proiect Erasmus TEMP

(Technology Enhanced Mathematical Pedagogy), în dorim să
eficientizăm folosirea mijloacelor IT la orele de matematică.
Celelalte două ţări participante, Suedia şi Anglia, cea de a
doua printr-o şcoală care promovează un stil revoluţionar în
tot ceea ce ţine de demersul educaţional, au considerat că în
ciuda unei dotări IT de ultimă generaţie, eficienţa acestora in
procesul educaţional a rămas insuficient exploatat, cel puţin in
predarea şi învăţarea matematicii. Împreună dorim sa creăm
acele unelte concrete care să ne ajute la clasă.

Un aspect care ne preocupă este folosirea noilor tehnologii în
evaluare, evaluarea fiind o componentă cheie a procesului
educaţional. În şcoala noastră îi educăm pe elevi despre noile
tehnologii IT şi le integrăm în aplicaţii pe computer la diverse
lecţii, folosind multe resurse educaţionale de pe internet sau
folosind metode de e-learning via platformelor de învăţare.
Deprinderile pe care elevii le exersează astfel sunt creativitatea,
inovarea, comunicarea , abilitatea de a cerceta, de a lua decizii
individuale şi în grup, şi managerierea acestor decizii.
Folosirea metodelor IT este strâns corelată cu metodele activ
participative de învăţare cum ar fi metoda proiectului, de
cercetare şi învăţarea programată. Utilizarea metodelor IT în
procesul educaţional este încă la început şi nu toţi elevii
sunt capabili să beneficieze de acestea. Este necesar un efort mai
concertat din partea multor factori de decizie pentru a putea
integra IT la orice nivel educaţional.

Competenţele matematice sunt văzute ca fiind acele abilităţi de
a dezvolta şi aplica o gîndire logică, riguroasa şi critică in
rezolvarea problemelor de zi cu zi, dar şi de a dezvolta

abilităţi de cercetare pentru a găsi soluţiile optime. În multe
state europene, curriculumul se adaptează de la o abordare
teoretică la una practică. Este greşită şi teoria renunţării
la aspectele teoretice, însă trebuie găsit un echilibru între
cele două componente. În ceea ce priveşte evaluarea, principalul
ei scop este de a imbunătaţi rezultatele elevilor. Folosire
uneltelor IT în evaluare produce un feed-back rapid profesorului,
indicându-i acestuia care sunt părţile slabe, acestea putând fi
identificate într-o fază incipentă, nu după ce s-au acumulat
multe neajunsuri. Testele pe care le folosim sunt iniţiale,
formative (la sfârşitul fiecărei unităţi de învăţare) sau la
sfîrşitul semestrului.

Folosirea testelor transformative cu simulări complexe, utilizând
modele ale testelor aceluiaşi elev pe o perioadă mai extinsă de
timp şi interpretarea datelor ar fi mult mai eficientă in
învăţarea matematicii. Este totodată folositor şi interesant
integrarea acestor date din simulări cu metodele de data minning,
dar şi folosirea acestora în medii de învăţare virtuală.
Cel mai revoluţionar mod de evaluare sunt sistemele tutoriale ITS
care adaptează nivelul de dificultate după potenţialul elevului
şi nivelul lui de progres. Acest tip de programe indică
informaţii calitative despre muncă elevului.

E-evaluarea in educaţia matematică: beneficii
In concluzie, folosirea metodelor IT in evaluare
• poate ajuta prin renunţarea la aglomerarea produsă de testele
clasice pe hârtie
• poate testa diverse abilităţi de rezolvare a problemelor în
timp real

• poate fi extrem de folositor pentru utilizatori prin
feed-back-ul instantaneu, sau prin adaptarea la potenţialul
elevului
• poate imbunătăţi obiectivitatea printr-o notare
independentă şi riguroasă
• în matematică se pot utiliza foi de lucru Excel sau software
special (Geogebra)
• poate facilita o mai bună comunicare între şcoli şi
autorităţile specializate locale şi centrale
Acest nou tip de evaluare trebuie circumscris unei noi paradigme a
învăţării, în care noi obiective educaţionale se vor dezvolta.
Spre exemplu crearea de medii interactive care să conţină date
complexe, dar prezentate într-un mod uşor de controlat şi
reprezentat şi care pot să faciliteze punerea şi rezolvarea de
probleme.
Utilizarea pe scară mai largă a metodelor IT în generela va
facilita asimilarea mai rapidă a cunoştinţelor, dezvoltând în
acelaşi timp abilităţi cognitive, de comunicare, de lucru si
cooperare.
Provocări şi neajunsuri ( pe carele resimţim mai ales în
România)
• o infrastructură IT insuficientă în şcoli şi acasă
• lipsă unei viziuni coerente în această privinţă la nivel
guvernamental
• lipsa perfecţtionării profesorilor în crearea şi
administrarea uneltelor IT
• lipsa unor dovezi ştiinţifice şi a studiilor mai mari care
să se desfăşoare pe un timp mai lung şi care să dovedască
superioritatea acestor metode vis-a-vis de cele tradiţionale
• lipsa unei pedagogii coerente în folosirea eficientă a

metodelor IT
• pericolul tăierii comunicării elev-profesor

Pentru a dovedi eficienţa evaluării prin metode IT este necesar
ca profesorii să creeze, să dezvolte şi să implementeze într-un
mediu controlat aceste tipuri de evaluare şi să monitorizeze
progresul sau regresul elevilor, ajustând nivelul testării.
Pornind de la aceste premise ne propunem să dezvoltăm lecţii
interactive, teste on-line, şi în cadrul unor unităţi de
învăţare să studiem eficienţa rezultatelor elevilor de la 3
clase pe o perioadă de un an, după care vom publica rezultatele
acestei cercetări.

WHY SHOULD STUDENTS START READING?

Simona Boeru
Grupul Scolar Industrial Energetic Campina , Prahova, Campina

WHY SHOULD STUDENTS START READING?

The present article is the result of some nice years spent among
some interesting and active high school students. English is the
subject that has a special role in shaping the personalities of the
students, in shaping some skills and abilities which are necessary
for them to deal with the demands of the contemporary society, based
mainly on knowledge. A student that graduates high school doesn’t
have to be a specialist in rules, but a human being eager to read, a
person who feels thrilled when holding in his/ her hands a literary

creation, who knows to value the gifts a book offers and to use its
information in the complex process of shaping his/ her personality.
Teenagers and the rest of us live in a world where English has
become one of the most widely used foreign languages. We meet it
everywhere: when we watch television, we listen to the radio, when
we send e-mails or we communicate on the Internet and even when we
go shopping in big supermarkets, when we want to get a better-paid
job. Our students have to know to speak and use it properly, in
different situations of their lives without feeling frustrated or
unconfident. And how to do that if not through reading, which is the
main source of improving vocabulary and one of gaining
self-confidence.
I think that reading is the main source of language improvement, the
way through which the four skills are better developed. The teacher
has the duty to help students enrich their knowledge through
interesting and attractive methods and techniques. For reading, the
literary texts are the best option when it comes to exploitability
and facilitation of learning. The students’ competences as readers
are sustained by the degree of readability of a text. Thus, the
teacher and the students make a team to go through the process of
learning and get to the goals, those of becoming better readers and
better users of English, choosing the suitable literary works.
Even if some teachers may find difficult to establish a reading
habit in their schools, it is not as difficult as one may find. The
key to students to want to read is enjoyment. This pleasure can be
found in those well-chosen books. I refer to those books that suit
the linguistic level of the reader and also have a suitable content
for the students to enjoy reading.
The most difficult situation in which teachers may find themselves
is how to motivate the students read and enjoy reading, even large

pieces of writing. It is known that there is a tendency, among
students in general, to dislike reading. A wide variety of authentic
literary texts seems the best solution to this problem. With the
help of literature I expect the students’ interest for reading to
raise and to start reading with pleasure and for pleasure, to
stimulate their critical and reflexive thinking. Students should be
helped enrich their ability to express their own opinions and ideas,
to be tolerant with the others’ ideas and opinions and to compare
and contrast their own ideas with those of their colleagues. They
live in a world based on communication so they have to learn to
communicate properly in a foreign language too. They should become
able to predict what is going to happen at a different point in the
literary text or anticipate the writer’s message, feelings. They
should gain confidence in their abilities to communicate, to share
ideas, opinions.
Christine Nuttall suggests in her book Teaching Reading Skills in a
Foreign Language to use the acronym SAVE to summarize the main
criteria for choosing extensive reading materials.
S comes from SHORT – if the length of the book is not properly
chosen it may be discouraging for students to start reading. To
avoid boredom and discouragement we, as teachers, have to take into
consideration, which I find vital, the level of the students in the
foreign language.
A comes from APPEALING – again the level of the students is of
major importance. The books must genuinely appeal to the intended
reader. Sometimes it is better if the books look attractive, are
well printed or have illustrations.
V comes from VARIED - reading for pleasure requires a large
selection of books be available for students to choose from at their
level. I can say that variety is for pupils a reason to read; they

can find things that they want to read.
E comes from EASY – reading must not turn into a struggle with the
words. The students have to go step by step and thus more material
is read. Taking step by step, the students gain a sense of
confidence and the target of language learning and improvement is
achieved.
So, for all this to happen some points have to be taken into
consideration when the texts are chosen. They have to be level
appropriate, to treat themes and motifs that interest the nowadays
teenager. Do not forget about the methods and techniques that have
to be varied, interesting and active. Students like to move, to do
something all the time, to use modern technology and modern teaching
techniques which have to be mingled with the traditional ones. In
this way most students will be motivated and remain motivated to
study English and to read as much as possible in the years to come.
That’s why let’s, we teachers, encourage students read more and
more!

Nr. 24/2016

La acest număr au contribuit:
● LENUTA TURCULET
● cristina calin
● KATALIN BORKA
● DANA MOLDOVAN
● Florentina-Ioana Husti
● reea marin
● Nicoleta Stan
● Zmau Ioana-Camelia
● Dorin Florentin Pena
● Niculina Pintilii
● Adriana Matiu
● Celia Oprea
● Geanina Tudose
● Simona Boeru

ISSN: 2393 – 0810