Nr. 30/2016

ISSN: 2393 – 0810

Cuprins

Învăţământ primar

● PARTENERIATUL EDUCAŢIONAL, O CERINŢĂ A RELAŢIILOR ÎNTRE ŞCOALĂ-FAMILIE-COMUNITATE, Mihaela Gabriela Ciurea-Ilie

● IMPORTANȚA METODELOR INTERACTIVE ÎN DOBANDIREA ACHIZITIILOR FUNDAMENTALE LA LIMBA SI LITERATURA ROMANA ÎN MEDIUL RURAL, Gina-Mariana Marian

● IMPORTANŢA METODELOR INTERACTIVE IN DOBANDIREA ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE LA LIMBA SI LITERATURA ROMANA IN MEDIUL RURAL, rodica marin

● PORTOFOLIUL -METODĂ ALTERNATIVĂ ÎN PREDAREA –EVALUAREA MATEMATICII, cristian susu

● STIMULAREA CREATIVITĂȚII PREȘCOLARILOR ȘI ȘCOLARILOR, Mădălina Nicolae

● Influenţa învăţării asupra dezvoltării personalităţii copilului, Elisaveta Sericiuc

● EDUCAŢIA RUTIERĂ, NECESITATE ABSOLUTĂ, Gina-Mariana Marian

Învăţământ gimnazial

● Despre rezilienţă şi dezvoltarea acesteia la elevi, Mihaela Liana Alexandru

● EFICIENTIZAREA LECȚIEI DE EDUCAȚIE FIZICĂ PRIN FOLOSIREA METODELOR DE PREDARE A JOCURILOR SPORTIVE (fotbal), dorel lupu

● PROCESUL DE PREDARE-ÎNVĂŢARE ÎN SPORTUL DE PERFORMANŢĂ, DANIELA SOCEA

● Contributia activitatilor extrscolare in dezvoltarea tinerilor!, letitia Murarus

● FORMAREA COMPETENŢELOR IT ÎN PREDAREA/EVALUAREA CHIMIEI ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL GIMNAZIAL, cristian susu

● Interactive Activities in the English Class, Gabriela Șandru

Învăţământ liceal

● Crearea unui stil de alimentaţie sănătos prin proiecte educative, Gabriela Loredana Hritcu

Interes general

● BENEFICIILE EDUCAȚIEI NON-FORMALE PRIN PROIECTE UMANITARE, Adina Balazs

PARTENERIATUL EDUCAŢIONAL, O CERINŢĂ A RELAŢIILOR ÎNTRE ŞCOALĂ-FAMILIE-COMUNITATE

Mihaela Gabriela Ciurea-Ilie
Scoala Gimnaziala "Andrei Muresanu" Ploiesti, Prahova, Ploiesti

Implicarea părinţilor în viaţa şcolii şi a şcolii în viaţa
părinţilor este un fenomen vechi, dar în acelaşi timp, este şi
unul nou.
Parteneriatul între părinţi şi profesori este cheia pentru a
crea, la şcoală şi acasă, un climat care să conducă spre
învăţare activă. Pentru ca parteneriatul să existe, este nevoie
de încredere mutuală, de respect, de un continuu schimb

informaţional, dar şi de acorduri în privinţa ţelurilor, o
împărţire justă a drepturilor şi responsabilităţilor.
Se vorbeşte tot mai mult despre importanţa mediului familial şi a
implicării acestuia, de influenţa climatului şcolar asupra
elevilor, studenţilor şi profesorilor.
Conceptul de "parteneriat pătrunde în sfera educaţiei la
începutul anilor ’80, stimulând dezvoltarea unui alt concept,
acela de "open school"( şcoală deschisă).
În Dicţionarul de Pedagogie, Sorin Cristea oferă o explicaţie
amplă asupra acestui concept.
Astfel, " parteneriatul pedagogic reprezintă o noţiune recent
introdusă în domeniul educaţei care reflectă mutaţiile
înregistrate la nivelul relaţiilor existente între instituţiile
implicate, direct şi/ sau indirect, în proiectarea şi realizarea
obiectivelor sistemului de învăţământ: şcoală, familie,
comunitate locală, agenţi sociali ( economici, politici,
culturali, religioşi, etc), asociaţiile ( profesionale, umanitare,
sportive, etc), factori de asistenţă socială."
În calitate de concept operaţional, parteneriatul social este
definit ca "un acord de colaborare mutuală între parteneri egali
care lucrează împreună pentru realizarea propriilor interese,
rezolvând probleme comune."
Parteneriatul pedagogic îndeplineşte două funcţii complementare:
a) Funcţia de " deschidere organizaţională" a şcolii spre
instituţii şi personalităţi aflate în afara sistemului de
învăţământ (privit în sens restrâns), care tinde să fie
integrate în sistemul educaţional( privit în sens larg);
b) Funcţia de "acţiune sinergică" exercitată în interiorul
sistemului de învăţământ şi în exteriorul acestuia.
Conceptul de "parteneriat educaţional" derivă din principiul

unităţii cerinţelor în educaţie.
Este oportun să se asigure unitatea infleunţelor educative asupra
elevilor, continuitatea în munca de educaţie de la o etapă la
alta, a fiecărui elev. Conceptul introduce noutate în relaţia
profesor-elev, relaţie care devine una de influenţă reciprocă.
Discutăm în acest context şi de comportamenul modificat al
profesorului în raport cu noile finalităţi: cunoaşterea
fiecărui elev, cunoaşterea dificultăţilor şi asistenţa
pedagogică.
Implicare agenţilor sociali în parteneriatul educaţional poate fi
limitată datorită acţiunii unui set de factori, care ţin atât
caracteristicile societăţiii, cât şi de particularităţile
organizaţiei şcolare în contextul actual.
Elevul simte o trebuinţă fundamentală de a se simţi acceptat,
ascultat, aprobat, protejat,ajutat de către cei care îl
înconjoară. Profesorul este dator să îl înţeleagă pe elev,
să-i dea sentimentul că este conştient de trebuinţele şi
inţiativele lui, că ţine seama de acestea, realizând astfel un
curent de comunicare interpersonală absolut necesară. În
rezolvarea problemelor, va da dovadă de supleţe, adaptare la
situaţie şi elev.
Un parteneriat educaţional ce a vizat legătura dintre
şcoală-comunitate-familie pe care l-am coordonat la nivelul
instituţiei este " O primărie căreia îi pasă", iniţiat de
către Primăria Ploieşti.
Scopul acestui parteneriat a fost sprijinirea părinţilor în
găsirea modului celui mai adecvat de acţiune în educarea
propriului copil.
Obiectivele vizate de activităţi urmăreau:
- Informarea părinţilor cu privire la responsabiliăţile care le

revin faţă de proprii copii, pentru ca ei să devină fiinţe
autonome, cu un înalt nivel al respectului de sine;
- Dezvoltarea capacităţii părinţilor de a acţiona corect în
diferite situaţii de criză ce apar în interacţiunea
părinte-copil;
- Stimularea interesului părinţilor în identificarea şi
valorizarea corespunzătoare a potenţialului de care dispune
propriul copil.
Resursele necesare activităţii au fost:
a) Umane: părinţii elevilor din instituţia "Andrei Mureşanu",
Ploieşti;
b) Metodele de lucru: dezbateri cu părinţii, activităţi creative
( creare de pliante, elaborare ghid), expoziţii cu desene pe teme
diverse colaborării şcoală-familie-comunitate, târg de oferte
educaţionale;
c) Materiale didatice: videoproiector,PC, markere, coli, broşuri,
acuarele etc.
Astfel, pe parcursul anului şcolar 2014-2015, am demarat diverse
acţiuni prin care am întărit relaţia dintre
şcoală-familie-comunitate.
O activitate intitulată "Meseria de părinte" a vizat prezentarea
rolului parental în viaţa copiilor din ciclul primar, dar şi
gimnazial. S-a realizat la finele activităţii, inventarierea
aspectelor pozitive/ negative întâlnite în relaţia
părinte-copil, părinte-copil-bunici.
De asemenea, s-au desfăşurat activităţi de atelier cu aceştia,
prin care s-au cărţi de vizită pentru propriului copilul.
S-a elaborat de către cadrele didactice participante un "Ghid de
bune practici al părintelui".
O activitate ce a vizat implicarea activă a elevilor a fost

realizarea expoziţiei "Exemple de bune practici în viaţa mea"
prin intermediul căreia cei mici au reliefat viziunea pe care o au
asupra comunităţii în care trăiesc şi a lucrurilor esenţiale
vizate de către societate.

.
Prin intermediul acestui parteneriat, s-a creat o mai bună
colaborare între şcoală-comunitate-familie, mediul familial fiind
mai activ implicat în viaţa şcolii şi în probleme copiilor.
În concluzie, consolidarea legăturii dintre mediul educaţional
şi cel familial se realizează cu ajutorul sprijinului reciproc, al
toleranţei şi al bunei relaţionări în factorii implicaţi în
educaţia copilului.
BIBLIOGRAFIE:
 Cristea S., Dicţionar de pedagogie , Grupul Editorial Litera,
Chişinău, Bucureşti,2000.

IMPORTANȚA METODELOR INTERACTIVE ÎN DOBANDIREA ACHIZITIILOR FUNDAMENTALE LA LIMBA SI LITERATURA ROMANA ÎN MEDIUL RURAL

Gina-Mariana Marian
Scoala Gimnaziala "Gheorghe Lazar" Zalau, Salaj, Zalau

ȘCOALA GIMNAZIALĂ ,,GH.LAZĂR- ZALAU

PROFESOR ÎNV.PRIMAR- MARIAN GINA MARIANA
IMPORTANȚA METODELOR INTERACTIVE ÎN DOBANDIREA ACHIZITIILOR
FUNDAMENTALE LA LIMBA SI LITERATURA ROMANA ÎN MEDIUL RURAL

MOTO
Cu totii simtim nevoia sa mai schimbam din cand in cand

“cararile ” pe care le-am batut ani de-a randul. Lucrand cu
“cei mici” , mai devreme sau mai tarziu, pornim in calatoria
spre centrul inimii si realizam ca avem datoria morala de “a-i
citi ” si de a-i ajuta sa-si gaseasca locul si rostul in viata.
E timpul sa pornim la drum! Spre copii si alaturi de copii, nu in
fata lor.
“Limba romana este patria mea” afirma Nichita Stanescu, iar
Grigore Vieru, un mare poet si patriot, era de parere ca : “In
limba ta ti-e dor de mama”. Limba este elementul cel mai durabil
al unui popor, al unei natiuni. Din acest punct de vedere ea
depaseste componenta intelectuala a personalitatii umane si se
inscrie in sfera vietii spirituale. Un popor, o natiune, traieste
doar prin limba sa, motiv pentru care Alexe Mateevici isi indeamna
urmasii sa o pastreze nealterata: “o comoara”, cu radacini
adanci: “in adancuri infundata” si sa o imbogateasca mereu:
”strangeti piatra lucitoare”.
Predarea limbii si literaturii romane in invatamantul preuniversitar
urmărește intelegerea de catre elevi a bogatiei limbii materne si
folosirea ei corecta in comunicarea interna. Cu cat vor intelege mai
bine limba romana cu atat vor intelege mesajele morale, etice,
transmise in cadrul orelor din domeniul umanist si isi vor insusi
cunostintele din domeniul stiintific. Din acest motiv studiul limbii
si literaturii romane, pe toate treptele sistemului de invatamant
depaseste ca importanta si valoare limitele celorlalte discipline
scolare, fara a subaprecia rolul si importanta acestora in formarea
perosnalitatii tinerilor supusi in procesul educational.
Ca obiect de studiu, limba si literatura romana, care are obiective,
continuturi si metodologgii, precum si criterii, tehnici si
instrumente de evaluare cu prioritate formative, care au implicatii
majore in dezvoltarea unor competente si capacitati, cu valente atat

intensive cat si expresive in demersul complex al dezvoltarii
personalitatii umane, nu numai in anii de scoala, dar si in urmariea
finalitatii acestora, si anume, in procesul integrarii
socio-profesionala si in cel de adaptare si readaptare la
schimbarile continue ce se produc in societatea contemporana.
Intelegerea si utilizarea corcta a limbii este o corelatie stransa
cu insusirea compartimentelor ei principale: vocabular, fonetica,
ortografia, ortoepia, gramatica. Stapanirea vocabularului unei limbi
inseamna cunoasterea si vehicularea cu termeni din fondul principal
lexical, legatura de sensuri ale cuvintelor in diferite contexte.
Acest deziderat se realizeaza in scoala prin lectura constienta,
dezvoltarea gustului pentru lectura, insusirea cunostintelor la
celelalte discipline de invatamant sau prin tehnic de analiza si de
creativitate. In predarea limbii romane se folosesc exercitii de
comunicare orala si scrisa pentru ca elevii sa invete sa-si
formuleze corect ideile, sa construiasca enunturi logice, astfel
incat mesajul sa fie ransmis corect, sa scrie ortografic, sa
elaboreze un plan de idei, un document in stil administrativ, sa
realizeze compuneri sau sa povesteasca un text citit sau ascultat
etc. Toate acestea concureaza la pregatirea elevilor pentru o munca
intelectuala independenta, formandule deprinderi de a folosi cartea,
dictionarul, trezindu-le curiozitatea intelectuala.
Prin toate compartimentele ei, limba romana isi aduce contibutia la
dezvoltarea gandirii si la modelarea sentimentelor, asigurand
scolarului suportul evolutiei intelectuale, precum si demersurile
fundamentale care ii vor asigura integrarea in viata sociala.
Obiectul central al studiului limbii si lieraturii romane in
invatamantul primar este dezvoltarea competentelor elementare de
comunicare orala sau scrisa, precum si familiarizarea elevilor cu
texte literare sau nonliterare, semnificative din punctul de vedere

al varstei. Se urmareste de asemenea structurarea la elevi a unui
ansamblu de atitudini si de motivatii care vor incuraja si sprijini
ulterior dezvoltarea lor intelectuala, crearea unor repere privind
aprecierile de valoare artistica sau etica.
Curriculumul actual prevede la disciplina de limba si literatura
romana un numar d cinci- sapte ore pe saptamana. Invatatorului i se
atribuie o sarcina deosebita prin faptul ca, in functie de nivlul
intelectual, capacitatile psiho-pedagogice ale elevilor, trebuie sa
fixeze numarul de ore saptamnal. Invatatorul trebuie, astfel, sa
cunoasca foare bine nivelul clasei cu care lucreaza, posibilitatea
colectivului de elevi in asimilarea curriculumului de baza si in
urma unei analize profunde si responsabile sa-si stabileasca atat
numarul de ore cat si tipul de activitate pe care o desfasoara
(citire, scriere, lectura, comunicare). Programele si manualele noi
ofera posibilitatea de a studia un text literar in trei-patru ore.
Important este ca invatatorul sa-si fixeze clar si corect sarcinile
si obiectivele pentru fiecre ora.
Pornind de la aceste deziderate, am urmarit, de-a lungul cariei mele
didactice sa gasesc cele mai eficiente forme si mijloace pentru a
asigura realizarea principiului egalitatii sanselor si pentru elevii
mei care au crescut intr-un anumit mediu social, ba chiar mai mult,
sa-i aduc la standardele de performanta, prin motivarea lor pentru
invatarea continua, care sa conduca la structurarea capacitatilor
proprii invatarii active. In acest sens am experimentat, pe langa
metodele clasice, metode noi, interactive, adaptand codul formal la
personalitatea fiecarui elev si la specificul clasei cu care am
lucrat. Mai mult, am constatat ca este necesar sa intervin inclusiv
asupra viziunii si conceptiei parintilor fata de scoala, fata de
invatatura si chiar fata de capacitatile intelectuale si sansele
propriilor copii. Am pornit in acest demers de la premisa ca daca

acceptam exitenta diferentelor individuale intre elevi, pentru o
formare intelectuala adecvata este necesara o oferta variata de
instruire, capabila sa vina in intampinarea diferitelor interese,
nevoi, ritmuri si stiluri.
Nivelul socio-cultural al elevilor mei si al familiilor acestora
este unul in care, in mare masura, nu exista preocupari
intelectuale, parintii nu au timp si nu stiu cum sa-si indrume
copiii.
Bibliografie: 1. Mândru E., Borbeli L., Filip D., Gall M., Niculae
A., Nemţoc M., Todoruţ D., Topoliceanu F., Strategii didactice
interactive, ed. Didactica Publishing House, Bucureşti, 2010; 2.
Cristea, Sorin, Curriculum pedagogic, E.D.P., Bucureşti, 2008

IMPORTANŢA METODELOR INTERACTIVE IN DOBANDIREA ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE LA LIMBA SI LITERATURA ROMANA IN MEDIUL RURAL

rodica marin
Gradinita cu program prelungit Nr.5 Zalau, Salaj, Zalau

IMPORTANŢA METODELOR INTERACTIVE IN DOBANDIREA ACHIZIŢIILOR
FUNDAMENTALE LA LIMBA SI LITERATURA ROMANA IN MEDIUL RURAL
MOTO
Cu totii simtim nevoia sa mai schimbam din cand in cand “cararile
” pe care le-am batut ani de-a randul. Lucrand cu “cei mici” ,
mai devreme sau mai tarziu, pornim in calatoria spre centrul inimii
si realizam ca avem datoria morala de “a-i citi ” si de a-i
ajuta sa-si gaseasca locul si rostul in viata.

E timpul sa pornim la drum! Spre copii si alaturi de copii, nu in
fata lor.
“Limba romana este patria mea” afirma Nichita Stanescu, iar
Grigore Vieru, un mare poet si patriot, era de parere ca : “In
limba ta ti-e dor de mama”. Limba este elementul cel mai durabil
al unui popor, al unei natiuni. Din acest punct de vedere ea
depaseste componenta intelectuala a personalitatii umane si se
inscrie in sfera vietii spirituale. Un popor, o natiune, traieste
doar prin limba sa, motiv pentru care Alexe Mateevici isi indeamna
urmasii sa o pastreze nealterata: “o comoara”, cu radacini
adanci: “in adancuri infundata” si sa o imbogateasca mereu:
”strangeti piatra lucitoare”.
Predarea limbii si literaturii romane in invatamantu preuniversitar
urmareste intelegerea de catre elevi a bogatiei limbii materne si
folosirea ei corecta in comunicarea interna. Cu cat vor intelege mai
bine limba romana cu atat vor intelege mesajele morale, etice,
transmise in cadrul orelor din domeniul umanist si isi vor insusi
cunostintele din domeniul stiintific. Din acest motiv studiul limbii
si literaturii romane, pe toate treptele sistemului de invatamant
depaseste ca importanta si valoare limitele celorlalte discipline
scolare, fara a subaprecia rolul si importanta acestora in formarea
perosnalitatii tinerilor supusi in procesul educational.
Ca obiect de studiu, limba si literatura romana, care are obiective,
continuturi si metodologgii, precum si criterii, tehnici si
instrumente de evaluare cu prioritate formative, care au implicatii
majore in dezvoltarea unor competente si capacitati, cu valente atat
intensive cat si expresive in demersul complex al dezvoltarii
personalitatii umane, nu numai in anii de scoala, dar si in urmariea
finalitatii acestora, si anume, in procesul integrarii
socio-profesionala si in cel de adaptare si readaptare la

schimbarile continue ce se produc in societatea contemporana.
Intelegerea si utilizarea corcta a limbii este o corelatie stransa
cu insusirea compartimentelor ei principale: vocabular, fonetica,
ortografia, ortoepia, gramatica. Stapanirea vocabularului unei limbi
inseamna cunoasterea si vehicularea cu termeni din fondul principal
lexical, legatura de sensuri ale cuvintelor in diferite contexte.
Acest deziderat se realizeaza in scoala prin lectura constienta,
dezvoltarea gustului pentru lectura, insusirea cunostintelor la
celelalte discipline de invatamant sau prin tehnic de analiza si de
creativitate. In predarea limbii romane se folosesc exercitii de
comunicare orala si scrisa pentru ca elevii sa invete sa-si
formuleze corect ideile, sa construiasca enunturi logice, astfel
incat mesajul sa fie ransmis corect, sa scrie ortografic, sa
elaboreze un plan de idei, un document in stil administrativ, sa
realizeze compuneri sau sa povesteasca un text citit sau ascultat
etc. Toate acestea concureaza la pregatirea elevilor pentru o munca
intelectuala independenta, formandule deprinderi de a folosi cartea,
dictionarul, trezindu-le curiozitatea intelectuala.
Prin toate compartimentele ei, limba romana isi aduce contibutia la
dezvoltarea gandirii si la modelarea sentimentelor, asigurand
scolarului suportul evolutiei intelectuale, precum si demersurile
fundamentale care ii vor asigura integrarea in viata sociala.
Obiectul central al studiului limbii si lieraturii romane in
invatamantul primar este dezvoltarea competentelor elementare de
comunicare orala sau scrisa, precum si familiarizarea elevilor cu
texte literare sau nonliterare, semnificative din punctul de vedere
al varstei. Se urmareste de asemenea structurarea la elevi a unui
ansamblu de atitudini si de motivatii care vor incuraja si sprijini
ulterior dezvoltarea lor intelectuala, crearea unor repere privind
aprecierile de valoare artistica sau etica.

Curriculumul actual prevede la disciplina de limba si literatura
romana un numar d cinci- sapte ore pe saptamana. Invatatorului i se
atribuie o sarcina deosebita prin faptul ca, in functie de nivlul
intelectual, capacitatile psiho-pedagogice ale elevilor, trebuie sa
fixeze numarul de ore saptamnal. Invatatorul trebuie, astfel, sa
cunoasca foare bine nivelul clasei cu care lucreaza, posibilitatea
colectivului de elevi in asimilarea curriculumului de baza si in
urma unei analize profunde si responsabile sa-si stabileasca atat
numarul de ore cat si tipul de activitate pe care o desfasoara
(citire, scriere, lectura, comunicare). Programele si manualele noi
ofera posibilitatea de a studia un text literar in trei-patru ore.
Important este ca invatatorul sa-si fixeze clar si corect sarcinile
si obiectivele pentru fiecre ora. Avand in vedere ca una dintre cele
mai importante sarcini ale scolii, in general, si al ciclului
primar, in special, o constituie cultivarea capacitatilor de
comunicare ale elevilor, am constatat ca realizarea acestei sarcini
are implicatii favorabile pentru intreaga evolutie intelectuala
aelevilor. In activitatea de invatare la toate disciplinele, nu
numai la cele cuprinse in aria curriculara „Limba si
comunicare”, nu poate fi conceput un succes fara ca elevii sa
dispuna de instrumentele unei comunicari eficiente, fapt care cere
implicatii majore asupra intregii lor formatii, influentand atat
procesele de cunoastere, prin continutul informatiei pe care-l
vehiculeaza, cat si prin intregul comportament al elevului.
Clasa este un spatiu al interactiunii psiho-sociale in care e
activata o suma intreaga de cunostinte, capacitati, aptitudini,
atitudini, reprezentari, valori, sentimente etc., ce antreneaza
intreaga personalitate a fiecarui participant la tot ceea ce se
petrece aici. In acest context, personalitatea educatorului are un
rol fundamental iar principala calitate a acestuia trebuie sa fie

vocatia pedagogica. Pe langa aceasta, un cadru didactic bun trebuie
sa mai prezinte o serie de insusiri: fizice, intelectuale, volitive,
morale, afective, etc.
Intre trasaturile de personalitate ale cadrului didactic si
eficienta actului instructiv-educativ exista o legatura foarte
stransa. Calitatea este una dintre cele mai importante pe care
trebuie sa si le asume cadrul didactic, deoarece dincolo de furnizor
de informatii, acesta trebuie sa-l formeze, sa-l indrume pe elev
catre dezvoltarea capacitatilor proprii, sa reprezinte pentru acesta
un model, un indrumator, un sfatuitor, si nu in ultimul rand,un
partener.

Prin urmare promovarea unui stil adecvat in activitatea la clasa
depinde de o variabila importanta, care e personalitatea cadrului
didactic, caracteristicile acestuia putand sa modeleze
comportamentul in diverse situatii specifice, sa adopte un stil
educational eficient. Metodele si procedeele de formare a
capacitatilor de comunicare trebuie privite din perspectiva
situationala a instruirii, pe fondul deciziilor strategice, ca
mijloc de optimizare a actiunii de predare-invatare-evaluare. In
diferitele situatii de instruire, potrivit obiectivelor urmarite,
trebuie gasite solutii optime de aplicare a ansamblului de metode
prin procedee, prin combinare, si alegerea lor in asa fel incat sa
stabileasca metodele adecvate pentru: categoriile de obiective,
etapele invatarii, rezolvarea tipurilor de sarcini formulate,
specificul elementelor de continut, raportarea la nivelul anterior
al formarii capacitatilor elevilor, posibilitatile de activizare
diferentiala, modalitati de organizare.

PORTOFOLIUL -METODĂ ALTERNATIVĂ ÎN PREDAREA –EVALUAREA MATEMATICII

cristian susu
Colegiul Tehnic "Gheorghe Asachi" Botosani, Botosani, Botosani

Profesor: Mihaela Şuşu
Şcoala Gimnazială “Mihai Eminescu” Ipoteşti
Comuna Mihai Eminescu,Judeţul Botoşani

Portofoliul este definit ca: ,,un ansamblu de lucrări
semnificative ale elevului care oferă o imagine a eforturilor sale,
a progresului sau a performanţelor sale la una sau mai multe
materii, culegere continuă şi sistematică a unei varietăţi de

date care sprijină progresul elevului în raport cu formarea unei
competenţe”.
Portofoliul se compune în mod normal din materiale
obligatorii şi opţionale, selectate de elev şi/sau de profesor
şi care fac referire la diverse obiective şi strategii cognitive.
Portofoliul cuprinde o selecţie dintre cele mai bune lucrări sau
realizări personale ale elevului, cele care îl reprezintă şi
care pun în evidenţă progresele sale; care permit aprecierea
aptitudinulor, talentelor, pasiunilor, contribuţiilor personale.
Alcătuirea portofoliului este o ocazie unică pentru elev de a se
autoevalua, de a-şi descoperi valoarea competenţelor şi
eventualele greşeli. În alţi termeni, portofoliul este un
instrument care îmbină învăţarea cu evaluarea continuă,
progresivă şi multilaterală a procesului de activitate şi a
produsului final. Acesta sporeşte motivăţia învăţării.
Utilitatea portofoliilor este dată de faptul că:
 elevii devin parte a sistemului de evaluare şi pot să-şi
urmărească, pas cu pas, propriul progres;
 elevii şi învăţătorii pot comunica(oral sau în scris)
calităţile, defectele şi ariile de îmbunătăţire a
activităţilor;
 elevii, învăţătorii şi părinţii pot avea un dialog
concret despre ceea ce elevii pot realize, atitudinea faţă de o
discoplină şi despre progresul care poate fi făcut la acea
disciplină în viitor;
 factorii de decizie, având la dispoziţie portofoliile
elevilor, vor avea o imagine mai bună asupra a ceea ce se
întâmplă în clasă;
Tipuri de portofolii:
 Portofoliu de prezentare sau introductiv (cuprinde o selecţie a

celor mai importante lucrări);
 Portofoliu de progres sau de lucru (conţine toate elementele
desfăşurate pe parcursul activităţii);
 Portofoliul de evaluare (cuprinde: obiective, strategii,
instrumente de evaluare, tabele de rezultate, etc.)
Evaluarea portofoliului începe de obicei prin explicarea de
către profesor, la începutul perioadei, a obiectivelor
învăţării în perioada pentru care se va primi nota. Profesorul
şi elevii cad de acord asupra produselor pe care trebuie să le
conţină portofoliul şi care să dovedească îndeplinirea
obiectivelor învăţării (mulţi profesori le reamintesc aproape
zilnic elevilor să pună în portofoliu eşantioane care să le
amintească mai târziu de munca depusă).
Atunci când elevul îşi prezintă portofoliul, profesorul
realizează de obicei un interviu cu acesta, trecând în revistă
lucrările anexate, analizând atitudinea lui fată de munca
depusă, lăudându-l pentru lucrurile bune, şi ajutându-l să se
concentreze asupra aspectelor care trebuie îmbunătăţite.
Evaluarea acestor produse se face multicriterial.Această metodă
alternativă de evaluare oferă fiecarui elev posibilitatea de a
lucra în ritm propriu, stimulând implicarea activă în sarcinile
de lucru şi dezvoltând capacitatea de autoevaluare.
Cuprinzând obiectivele activităţii desfăşurate de elev, o
selecţie a conţinuturilor, resursele folosite, gândurile elevilor
asupra a ceea ce a lucrat, propriile concluzii de autoevaluare,
materialele pot fi citite atât de profesor cât şi de părinţi
sau colegi, fiind o sursă foarte bună de cunoaştere a elevului
care a lucrat la alcătuirea portofoliului.
Avantajele folosirii portofoliului:
 portofoliul este un instrument flexibil, uşor adaptabil la

specificul disciplinei, clasei şi condiţiilor concrete ale
activităţii;
 permite aprecierea şi includerea în actul evaluării a unor
produse ale activităţii elevului care, în mod obişnuit, nu sunt
avute în vedere; acest fapt încurajează exprimarea personală a
elevului, angajarea lui în activităţi de învăţare mai complexe
şi mai creative, diversificarea cunoştinţelor, deprinderilor şi
abilităţilor exersate;
 evaluarea portofoliului este eliberată în mare parte de
tensiunile şi tonusul afectiv negativ care însoţesc formele
tradiţionale de evaluare; evaluarea devine astfel motivantă şi nu
stresantă pentru elev;
 dezvoltă capacitatea elevului de autoevaluare, aceştia
devenind auto-reflexivi asupra propriei munci şi asupra progreselor
înregistrate;
 implică mai activ elevul în propria evaluare şi în
realizarea unor materiale care să-l reprezinte cel mai bine;
Dezavantajul portofoliului este acela că nu poate fi
repede şi uşor de evaluat. Este greu de apreciat conform unui
barem strict deoarece reflectă creativitatea şi originalitatea
elevului.Ca metodă alternativă de evaluare, portofoliul solicită
mai mult o apreciere calitativã .
În ceea ce priveşte conţinutul portofoliului, profesorul Ioan
Cerghit, susţine că acesta cuprinde “o selecţie dintre cele
mai bune lucrări sau realizări personale ale elevului, cele care
îl reprezintă şi care pun în evidenţă progresele sale; care
permit aprecierea aptitudinulor, talentelor, pasiunilor,
contribuţiilor personale. Alcătuirea portofoliului este o ocazie
unică pentru elev de a se autoevalua, de a-şi descoperi valoarea
competenţelor şi eventualele greşeli. În alţi termeni,

portofoliul este un instrument care îmbină învăţarea cu
evaluarea continuă, progresivă şi multilaterală a procesului de
activitate şi a produsului final. Acesta sporeşte motivaţia
învăţării.”
Portofoliul poate fi un veritabil “portret pedagogic” al
elevului relevând nivelul general de pregătire, rezultatele
deosebite obţinute, interesele şi aptitudinile demonstrate,
capacităţile formate, atitudinile, dificultăţile în învăţare
întâmpinate, corelaţiile interdisciplinare, resursele pentru o
învăţare ulterioară, disponibilităţile de comunicare şi de
lucru în echipă, gradul de implicare în sarcina de lucru,
perseverenţa şi conştiinciozitatea, trăsăturile de
personalitate.El reprezintă un pact între elev şi profesorul
care trebuie să-l ajute pe elev să se autoevalueze. Profesorul
discută cu elevul despre ce trebuie să stie şi ce trebuie să
facă acesta de-a lungul procesului de învăţare.
În cadrul orelor de matematică, elevii au realizat diverse
portofolii în care au inclus colecţii de probleme ilustrate, de
poezii matematice, poezii şi ghicitori, diverse probe de evaluare,
etc.
Exempu:
Portofoliul – probă de evaluare complementară
Obiectul: Matematică
Clasa a II-a
Unitatea de învăţare: “Adunarea şi scăderea numerelor
naturale în concentrul 0-1000”
Capacităţi:
1. Explorare/investigare şi rezolvare de probleme;
2. Folosirea /dezvoltarea capacităţii de a comunica utilizând
limbajul specific.

Subcapacităţi
2.3. Compune şiruri pe baza unor reguli date;
2.5. Compune exerciţii şi probleme cu numere de la 0 la 1000;
2.6. Extrage informaţii din tabele şi liste, colectează date
în urma observării unor
activităţi practice şi reprezintă datele în tabele;
3.1. Exprimă oral sau în scris, etapele rezolvării unor
exerciţii şi probleme.
Durata: două săptămâni.
Obiective operaţionale Itemi Descriptori
O1 -Să compună şiruri pe baza unor reguli date; I1 2.3.D 1 D 2
O2 -Să compună exerciţii şi probleme cu numere de la 0 la
1000; I2 2.5. D 1
O3 - Să extragă informaţii din tabele şi liste, colectează
date în urma observării unor activităţi practice şi reprezintă
datele în tabele; I3
2.6. D 1

O4 3.2. -Să exprime oral sau în scris, cu cuvinte proprii,
etapele rezolvării unor exerciţii şi probleme; I4 3.1. D 6
Conţinutul portofoliului
Fişă de lucru
I1 Completaţi şirurile numerice:
a) 46, 48,……………………….
85, 83,………………………
b) Inventează reguli şi crează şiruri pe baza lor.

I2 Compune exerciţii de adunare şi scădere cuprinse în
concentrul -100:

1. Completează tabelul :
a 20 14 28 60 57 47 73
b 4 7 10 40 8 23 19
a + b
a – b
2.Compuneţi probleme pornind de la :

a) o tematică dată;
b) o operaţie dată;
c) numere date;
d) expresii simbolice “ mai mult cu” ; “mai puţin cu”.

I3 a) Colectaţi date dintr-un desen şi notaţi-le într-o
listă;
b) Colectaţi date şi le organizaţi într-un tabel simplu;
c) Colectaţi date, prelucraţi-le prin sortare după unul sau două
criterii.
I4 Colecţii de:

• Probleme ilustrate;
• Povestiri matematice;
• Poezii şi ghicitori matematice.
• Probele de evaluare iniţială;
• Probele de evaluare scrisă ;
• Probele de evaluare sumativă;
• Lucrări şi exerciţii realizate acasă în două săptămăni;



Portofoliul s-a realizat sub forma unui dosar.Selecţia o face

elevul împreună cu învăţătorul.
Portofoliul este păstrat la elev.

Exemple de lucrări colecţionate pentru portofoliu:
1. Care este căsuţa fiecărui personaj?

2. Poezii ... problemă

O găină roşioară
Şi-a scos puişorii- afară
Unu-i alb , altul golaş ,
Trei pestriţi , doi pintenaţi ,
Unu-i negru şi-altu-i roş’
Numără-i şi spune-mi iute
Câţi puişori sunt în curte ?

2. Probleme după imagini
Erau




Mai vin încă

Câţi fluturi sunt acum?
3. Rezolvă problema:
Ileana are în bibliotecă 154 cărţi cu poveşti şi cu 32
mai puţine cărţi cu poezii. Câte cărţi are Ileana în total
în bibliotecă?
Ştiu Vreau să ştiu Am aflat
• 154 cărţi cu
poveşti
• cu 32 mai puţine
cărţi cu poezii
Câte cărţi sunt
în total ?
122 cărţi

4. Ajut-o pe Ana să calculeze câte flori are:

Prin utilizarea portofoliului, ce se obţine printr-o
varietate de metode şi tehnici alternative de evaluare a
rezultatelor elevilor, am obsrvat creşterea randamentului şcolar
al elevilor.

STIMULAREA CREATIVITĂȚII PREȘCOLARILOR ȘI ȘCOLARILOR

Mădălina Nicolae
Alta institutie, Prahova, Ploiesti

STIMULAREA CREATIVITĂȚII PREȘCOLARILOR ȘI ȘCOLARILOR

AUTOR: NICOLAE MARIA MĂDĂLINA
ȘCOALA GIMNAZIALĂ, COMUNA MĂGURELE
JUDEȚUL PRAHOVA
"Creativitatea este un proces de învăţare aparte, la care elevul
şi profesorul sunt una şi aceeaşi persoană.",Arthur Koestler
În prezent există sute de modalităţi prin care este definită

creativitatea. În general, psihologii susţin că „a fi creativ"
înseamnă „ a crea ceva nou, original şi adecvat realităţii".
Alexandru Roşca preciza că:"În sens larg, creativitatea se
referă la găsirea de soluţii, idei, probleme, metode care nu sunt
noi pentru societate, dar la care s-a ajuns pe o cale
independentă.De exemplu,rezolvarea de către un elev a unei
probleme, la o anumită materie de învaţământ, se consideră că
este creatoare dacă se realizează într-un mod diferit decât cel
prezentat în manual sau de către profesor la clasă,chiar dacă
modul de rezolvare nu e nou pentru stiinţă."
Societatea zilelor noastre solicită mai mult ca oricând
inteligenţa şi capacitatea creatoare a omului. „Întregul climat
al viitorului va situa capacităţile intelectuale în condiţiile
deplinei afirmări şi va da un larg avânt dorinţei de
cunoaştere" (Bogdan Suchodolscki ). Urmează ca educaţia să
stimuleze în individ toate forţele şi stările afective
indispensabile desfăşurării unei activităţi creatoare.
Omul trebuie educat pentru a face faţă cerinţelor viitorului,
pentru a putea înfrunta şi răspunde unor situaţii imprevizibile.
Astfel, educaţia viitorului va trebui să se întemeieze pe „o
învăţare inovatoare" ale cărei atribute vor fi „anticiparea
şi participarea". Intuirea unor evenimente pe care societatea le va
genera în viitor, expresie a anticipării oferă individului
posibilitatea de a-şi elabora răspunsuri adecvate, indispensabile
integrării sale în societate. Participarea pe de altă parte
implică „conştientizarea drepturilor şi responsabilităţilor
de către fiecare ins, cultivarea capacităţilor de cooperare,
comunicare şi empatie "( W. J Botkin). Problema formării prin
educaţie a personalităţii autonome şi creative este complexă
şi a primit soluţii variate , fără a se putea spune că este

rezolvată. Trecerea de la un învăţământ dominant informativ la
unul formativ-creativ, cu finalitate măsurabilă dinainte
stabilită, trebuie să fie un obiectiv major pentru educatorul care
organizează situaţiile de învăţare .
Profilul psihologic al vârstei preşcolarităţii şi
şcolarităţii mici cuprinde multiple premise favorizante pentru
cultivarea potenţialului creativ. Avem în vedere dinamismul,
impetuozitatea şi expresivitatea proprie acestei vârste, acel
freamăt permanent sau acea vibraţie şi efervescenţă lăuntrică
ce conferă copiilor note specifice de dinamism creativ,
disponibilităţi de exteriorizare spontană şi autoexpresie
însufleţită, analoage oricărui elan creator.
Prin educaţie, potenţialul creativ poate deveni, în timp,
trăsătura de personalitate care va produce noul, originalul,
valorile socio-culturale. Educaţia creativităţii la vârsta
preşcolară şi şcolară mică presupune un ansamblu coerent,
organizat de acţiuni educative. Prin aceste acţiuni se dezvoltă
spontaneitatea, independenţa gândirii, receptivitatea faţă de
probleme, faţă de ceea ce este ascuns dar important, motivaţia
creativă, capacitatea de elaborare şi anticipare. Conţinutul
procesului instructiv-educativ din grădiniţă şi şcoală care
integrează valori culturale multiple şi variate, prelucrate şi
organizate, intra şi interdisciplinar, pe activităţi şi domenii,
favorizează manifestarea şi dezvoltarea potenţialului creativ la
vârsta preşcolarităţii şi a şcolarităţii mici. Educarea
creativităţii are ca scop formarea unei atitudini pozitive faţă
de progres, introducerea noului în acţiuni proprii, formarea şi
dezvoltarea aptitudinilor şi capacităţilor de a crea, de a
realiza ceva nou: conexiuni, idei, teorii, modele ideale sau
materiale, produse materiale etc.

Iată câteva modalități de stimulare a creativității
preșcolarilor și școlarilor miciȘ
„Dacă-atunci
Această probă de tip verbal ne aduce în lumea fantasticului. Ea
are drept punct de plecare pentru fiecare dintre cei 4 itemi câte o
propoziţie alcătuită din două părţi (cauză-efect). Prima
parte a propoziţiei (cauza) este o situaţie ireală, fantastică.
A doua parte a propoziţiei (efectul) trebuie completată de către
copii cu o consecinţă posibilă a cauzei. Ei trebuie să se
transpună în această situaţie considerând-o reală şi să-şi
imagineze toate urmările posibile unui asemenea eveniment
neaşteptat.
Instrucţiunea pentru fiecare item este: „Ascultaţi următoarea
propoziţie şi completaţi-o. Gândiţi-vă la cât mai multe
urmări posibile dacă ar avea loc următoarele evenimente:
a) Dacă s-ar topi soarele, atunci...
b) Dacă roata bicicletei ar fi pătrată, atunci..
c) Dacă toţi oamenii ar fi la fel, atunci...
d) Dacă lumea ar fi din caşcaval, atunci..." Proba se aplică
individual, în timp nelimitat.

„Testul figurilor"
Această probă de tip constructiv-figurativ constă în desemnarea
cât mai multor obiecte pornind de la trei elemente stimul.
Instrucţiunea pentru această probă este: „Priviţi aceste
elemente. Gândiţi-vă la un obiect pe care l-aţi putea desena
folosind toate aceste elemente. Desigur, aveţi o idee bună.
Adăugaţi şi alte elemente de care aveţi nevoie pentru a putea
desena obiectul la care v-aţi gândit. Încercaţi să desenaţi
cât mai multe obiecte diferite care să pornească de la aceste

elemente".
Cele trei elemente sunt: un cerc, două linii drepte paralele şi
litera „e" mic de mână, legat de trei ori.
Proba se aplică colectiv timp de 30 de minute, pe grupe.

Proba de tip imaginativ

Obiective urmărite: - construirea de imagini pornind de la două
linii paralele;
- nivelul de dezvoltare a componentelor creativităţii. Materiale
folosite: - foi , creioane, carioca;
Metode : exerciţiul, brainstorming, explicaţia;
Desfăşurare: Copiii primesc o foaie de desen împărţită în
patru cadrane, unde sunt desenate două linii paralele de 4 cm, la o
distanţă de 2 cm între ele. Ei vor continua aceste segmente în
aşa fel încât să rezulte figuri semnificative , cât mai
diferite, cât mai originale.

Proba de tip combinat (John Devvery)

Obiective urmărite:- ilustrarea plastică a unor texte literare;
- dezvoltarea laturii imaginative a gândirii.
Material folosit: foi de desen , acuarele, pensoane, volume de Ion
Creangă, Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri.

Test de producţie divergentă - figurativă ( după Guilford)

Obiective urmărite : - redarea unei figuri , a unor obiecte reale
folosind cercul;
- nivelul de dezvoltare a componentelor creativităţii.

Materiale: foi de desen pe care sunt desenate 6 cercuri, creioane
colorate .
Forme de organizare : individual

BIBLIOGRAFIE
Chelcea A.,Test de imaginaţie creatoare, revista Psihologia,
Societatea de Ştiinţă şi Tehnică S. A., Bucureşti, 1991;
Dincă M., Teste de creativitate, Editura Paideia, Bucureşti, 2001;
Roşca A.,Creativitatea generală şi specifică,Editura
Academiei,Bucureşti,1981;

Influenţa învăţării asupra dezvoltării personalităţii copilului

Elisaveta Sericiuc
Scoala Gimnaziala Nr.6 Suceava , Suceava, Suceava

INFLUENŢA ÎNVĂŢĂRII ASUPRA
DEZVOLTĂRII PERSONALITĂŢII COPILULUI

Planul referatului:

1. De ce este uneori atât de grea învăţarea ?

2. Ce presupune, de fapt, învăţarea ?
3. Care este raportul joc – învăţare la vârsta micii
şcolarităţi ?
4. Câteva consideraţii generale privind influenţa învăţării
asupra şcolarului mic

Odată, am ascultat la radio o emisiune pe o temă legată de
şcoală. Mi-a atras atenţia o idee din multele formulate acolo. Un
psiholog a făcut afirmaţia că învăţarea de tip şcolar este
cea mai grea dintre activităţile omeneşti. Nu mă gândisem
niciodată la asta, poate şi pentru că nu am avut niciodată
termen de comparaţie, dar trebuie să recunosc că ideea mi-a
schimbat perspectiva asupra actului învăţării şi asupra
profesiei de dascăl.
M-am gândit atunci că de multe ori „trăim” actul
învăţării ca pe ceva normal, propriu fiinţei omeneşti.
Învăţăm adesea spontan, neintenţionat, prin „habituare” cum
o numesc specialiştii.
Sunt, însă, şi multe cazurile în care învăţarea este un
proces greu, chiar dramatic, fără a exagera, pentru că presupune
antrenarea unor mecanisme subtile, discrete, care pot fi
impulsionate volitiv, deşi nu întotdeauna ne reuşeşte, pentru
că presupune exerciţii, parcurgerea unor paşi clari, respectarea
unor algoritmi, adesea memorarea şi, poate înainte de orice,
înţelegerea materialului supus învăţării. Iar greutatea abia
acum începe, pentru că înţelegerea presupune concentrare şi
atenţie, iar atenţia, la rândul ei, este direct dependentă de
capacitatea de a asculta. Ia, astfel, naştere un posibil triunghi

al învăţării:

ÎNŢELEGERE

ÎNVĂŢARE

ATENŢIE ASCULTARE

Tocmai de aceea, elevii noştri ar trebui să audă mereu
îndemnul: „Învaţă să asculţi!” . Iar când toate
ideile formulate mai sus fac referire la învăţarea de tip
şcolar, lucrurile devin cu tât mai importante, din perspectiva
dascălului.
De fapt, ce presupune învăţarea ? Literatura de specialitate
abundă de definiţii mai mult sau mai puţin cuprinzătoare, iar
psihologi şi pedagogi reputaţi, printre care: Robert Gagne, Jean
Piaget, Jerome Bruner, Galperin, iar la noi Al. Roşca, I. Neacşu
sau Ana Tucicov – Bogdan s-au întrecut în a defini şi clasifica
teorii şi modele ale învăţării.
O definiţie concisă, care le reuneşte pe toate, ar fi că
învăţarea este o activitate care se traduce într-o modificare
durabilă la nivel comportamental, ce are loc prin experienţe
repetate în interacţiune cu mediul.

Sigur că învăţarea şcolară reprezintă o variantă
particulară a învăţării şi prezintă caracteristici proprii,
printre care : efortul voluntar al elevului, prezenţa educatorului,
sistematizarea informaţiilor şi sintetizarea lor în discipline de
învăţământ, folosirea unor „unelte” specifice, în speţă,
metodele şi procedeele didactice.
Jocul didactic este unul dintre ele, foarte folosit, indispensabil
chiar, la şcolarul mic, în special în clasele I şi a II-a.
Jocul şi învăţarea se află într-un raport de
complementaritate, doar că el, jocul didactic, îmbracă faţete
diferite pe măsură ce şcolarul înaintează în vârstă. Sigur,
arta învăţătorului constă în a da activităţilor cu copiii o
formă ludică, dar, pe de altă parte, de aceeaşi artă ţine şi
transmiterea informaţiei abstracte, ca un alt fel de joc, la fel de
captivant, şi, poate, mai stimulativ,pentru că nu se petrece „la
vedere”, aşa cum este cazul operării cu material concret, ci
presupune operaţii mentale complexe, ascunse ochiului fizic.
Tot de meşteşugul pedagogic ţine şi alegerea momentului optim,
în care să-ţi desprinzi treptat elevii de jocul pragmatic,
concret, pentru a-i deprinde cu „jocul abstracţiunii”, care nu
mai operează cu beţişoare, degete sau puişori, ci cu simboluri,
scheme sau grafice. A întârzia acest moment, ca şi a-l defaza,
grăbindu-l, influenţează nefast evoluţia copilului pe tot
parcursul şcolarităţii sale.
Vorbind despre cât de fastă este învăţarea, apropape că
rostim un truism. Ea este benefică dacă aduce copilului bucurie
şi satisfacţie. Când copilul exclamă: „Ce test frumos!”, ca
dascăl ai certitudinea că acolo există deja plăcerea
învăţării. Din experienţă spun că această plăcere se poate
induce prin „trucuri” pedagogice care să sugereze frumuseţea

abstracţiunii („Ce exerciţiu frumos !”, Nu vi s-a părut
frumoasă problema aceasta ?”, „V-am pregătit astăzi o fişă
foarte frumoasă !”). Primesc mereu răspunsuri pozitive şi
observ cum, chiar dacă nu fusese prea agreată de la început,
munca intelectuală devine o plăcere pentru copii.
De altfel, plăcerea abstracţiunii se observă din ce în ce mai
mult la actualele generaţii de copii, care parcă se grăbesc să
crească, scurtând etape din evoluţia firească. Se grăbesc să
depăşească etapa concretă şi operează mult mai uşor cu
termenii abstracţi.Un număr din ce în ce mai mare de copii vine
la şcoală nu pentru a învăţa să scrie, să citească şi să
socotească, cum naivă ni se pare concepţia de acum 30 - 40 de
ani. Mulţi vin la şcoală pentru a-şi perfecţiona instrumentele
de muncă intelectuală, pe care deja le posedă la intrarea în
clasa I, alături de un volum impresionant de cunoştinţe, din
varii domenii, ce-i drept însuşite dezordonat şi nefundamentat.

Şi iată că şcoala începe să-şi redefinească rolul şi, de
asemenea, învăţarea şcolară. Ea nu mai este, ca altădată,
promotorul cunoaşterii. Mai curând, ea trebuie să facă ordine
în mintea atât de plină de informaţie a copilului, aşadar să-i
educe gândirea ordonată; apoi, trebuie să-l echilibreze
emoţional şi să-i sporească stima de sine, adică să armonizeze
relaţia copilului cu sinele său. Vorbim aici despre echilibrul
interior, care vine din certitudini. Personal, cred că învăţarea
trebuie să genereze certitudini, adică stabilitate. Nu sunt
sigură că ritmul actual al schimbării favorizează acest lucru.
Dim- potrivă, omul contemporan este din ce în ce mai performant

intelectual, dar şi din ce în ce mai instabil emoţional. Poate
că creierul nostru nu este „setat” pentru a face faţă
avalanşei informaţionale care îl agresează zilnic. Iată de ce
învăţarea trebuie să promoveze ideea selecţiei informaţiei
după criteriile necesităţii şi al relevanţei.
Sfera învăţării de tip şcolar cuprinde un cuantum cu mult mai
mare de, să le numim generic şi mult simplificat,
„cunoştinţe”. Pentru că şi emoţiile se învaţă, şi
relaţiile interumane şi voinţa se pot învăţa. În şcoală,
copilul deprinde „arta devenirii”. Să facem din el artistul
propriei sale deveniri !

Inst. Elisaveta Sericiuc

EDUCAŢIA RUTIERĂ, NECESITATE ABSOLUTĂ

Gina-Mariana Marian
Scoala Gimnaziala "Gheorghe Lazar" Zalau, Salaj, Zalau

ŞCOALA GIMNAZIALĂ ,,GH.LAZĂR-ZALĂU
PROF.ÎNV.PRIMAR MARIAN GINA MARIANA
EDUCAŢIA RUTIERĂ, NECESITATE ABSOLUTĂ.

În societatea actuală ,dominată de tumult, viteză şi
automatizare, educarea copiilor trebuie făcută considerând şi
securitatea lor personală ,anume învăţându-i cum să se
ferească de pericole, cum să-şi protejeze propria persoană, cum
să devină precauţi la tot ce se desfăşoară în jurul lor.
Şcoala este al doilea mediu educativ şi socializator de tip

organizaţional pe care-l cunoaşte elevul.Ea trebuie să creeze
premize favorabile pentru dezvoltarea multilaterală a şcolarilor
în vederea integării optime a acestora în societate.
Educaţia pentru societate alaturi de celelalte categorii de
activitate din cadrul învăţământului şcolar vine în
întâmpinarea nevoilor educaţiei pentru viaţă a copilului de
vârstă şcolară. Componentă a Domeniului Om – Societate,
Educaţia rutieră este la propriu, educaţie pentru viaţă, şi
alături de celelalte domenii de activitate, contribuie la
integrarea optimă a copilului în societate.
În condiţiile traficului actual, a cunoaşte regulile de
circulaţie devine o necesitate absolută încă de la vârsta
şcolară.Învăţătoarele alături de familie şi comunitate
trebuie să conlucreze foarte îndeaproape pentru a ajuta copiii
cât mai de timpuriu să înveţe şi să respecte regulile de
circulaţie şi de securitate rutieră. antrenându-şi întreaga
pricepere şi experienţă, punându-se în slujba apărării
vieţii şi sănătăţii copiilor.Astfel îi ajutăm nu numai să
cunoască regulile de circulaţie, ci,mai ales, să le înţeleagă
şi să realizeze necesitatea respectării lor în orice
împrejurare, în orice situaţie, pentru că nu trebuie să uităm
că în toată acţiunea educativă pe care o realizăm un cuvânt
este important:- viaţa, viaţa noastră, a copiilor, a celor din
jur. Ea este cel mai frumos dar primit şi trebuie să avem grijă
de ea, să n-o distrugem, ci, din contră, s-o facem cât mai
frumoasă şi uşoară.
Circulaţia rutieră actuală este mult mai intensă decât în
trecut prin numărul de autovehicule performante, care a crescut şi
prin viteza cu care acestea circulă. Din această cauză
statisticile ne informează că anual mulţi copii îşi pierd

viaţa în accidente de circulaţie comise din vina lor, dar şi mai
mulţi sunt răniţi grav, unii rămânând cu infirmităţi pentru
tot restul vieţii. Pentru a ajunge la şcoală, copiii
traversează străzi,între care unele foarte circulate, cu sau
fără semafor, cu sau fără trecere de pietoni. Educaţia rutieră
trebuie implementată în educaţia şcolară în scopul
dezvoltării la copil a capacităţilor de înţelegere, de formare
a unor deprinderi practice şi a unor abilităţi specifice
percepţiei traficului rutier, a simţurilor orientării şi
concentrării, a capacităţii de a lua repede decizii corecte.
În ceea ce priveşte învăţarea normelor de circulaţie, este
cunoscut faptul că numai prin educaţie şi exerciţiu pot fi
asimilate cunoştinţe largi, complexe şi precise,iar copilul îşi
dezvoltă deprinderea de a gândi şi acţiona corespunzător în
acea situaţie rutieră în care ajunge să fie implicat. În
şcoală pe lângă o bună cunoaştere a regulilor de circulaţie
este important să îi învăţăm pe elevi să ştie cum să
circule singuri şi în grup, cum să traverseze strada, să nu
folosească strada ca loc de joacă, să cunoască regulile de
comportare în timpul călătoriei, să cunoască şi să
înţeleagă consecinţele nerespectării regulilor de circulaţie,
să cunoască culorile semaforului şi semnificaţia lor, aspecte
din activitatea agentului de circulaţie etc.Trebuie să deprindem
elevii cu respectarea strictă a regulilor de circulaţie, fie că
circulă cu mijloace de transport în comun sau că circulă pe jos,
ca pietoni. De aceea, micii pietoni trebuie să cunoască de la o
fragedă vârstă drumul, strada şi indicaţiile, precum şi toate
pericolele existente.
Un bun partener în realizarea acestui deziderat este Inspectoratul
de Poliţie care prin reprezentanţii săi participă şi

desfăşoară periodic activităţi preventive în unităţile de
învăţământ din oraş, acolo unde riscul rutier este ridicat
datorită traficului intens pe drumurile publice respective.În
cadrul activităţilor sunt discutate principalele cauze care conduc
la producerea accidentelor rutiere în care sunt implicaţi
eleviii.De asemenea poliţiştii dezbat aspectele referitoare la
traversarea drumurilor, care datorită, neasigurării şi a
traversării în fugă, au avut drept consecinţă producerea
accidentelor rutiere.Totodată sunt abordate şi problemele care
apar datorită nerespectarii regulilor privind deplasarea pe drumul
public cu bicicleta şi a transformării străzii în ,, loc de
joacă”.
În acelasi timp, sunt stabilite regulile care trebuie urmate în
astfel de situatii în vederea imprimării în rândul copiilor a
unei siguranţe rutiere.
Organizarea de concursuri cu teme rutiere şi atragerea unui număr
cât mai mare de elevi în concursurile de acest tip precum şi în
diverse activităţi educative, contribuie la conştientizarea
acestora cu privire la înţelegerea importanţei cunoaşterii şi
respectării regulilor de circulaţie.
Întregul proces instructiv-educativ trebuie să se bázeze pe o
largă şi eficientă colaborare între toţi factorii
interesaţi:şcoală, familia, poliţia rutieră.
Ca adulti, avem datoria să avem grijă de copii. Parinti, dascăli
sau politişti trebuie să-i învăţăm ce e bine şi ce e rău ca
ei să aibă o viaţă bună, sănatoasă, ocolită de suferinţă.

Despre rezilienţă şi dezvoltarea acesteia la elevi

Mihaela Liana Alexandru
Scoala Gimnaziala Draganesti Vlasca, Teleorman, Draganesti-Vlasca

Friedrich Nietzche spunea in “Amurgul zeilor” ceva de genul
“Tot ceea ce nu te distruge te face mai puternic “. Asta ar
însemna că unele evenimente neplăcute din viaţa noastră , nu
toate , ar trebui să ne întărească şi nu să ne dărâme. Dacă
ne-am controla emoţiile am putea face faţă mai uşor unor
situaţii mai dificile.

Şi în mediul şcolar se întâlnesc numeroase cadre didactice care
fac cu greu faţă emoţiilor sau situaţiilor deranjante precum şi
numeroşi elevi care eşuează deoarece nu au capacitatea de a-şi
gestiona emoţiile , de a-şi reveni după un eşec , într-un
cuvant nu pot fi rezilienţi.
Rezilienţa este un termen care se poate defini ca abilitatea de a
gestiona şi a face faţă situaţiilor stresante- mari sau mici şi
a rămâne în echilibru psihic.
Evident toate persoanele sunt lovite de emoţii, inclusiv cele
reziliente,dar nu trebuie să lase ca emoţiile să le controleze .
Persoanele reziliente emoţional nu îşi neglijează emoţiile sau
experienţele, nu le tratează cu indiferenţă, nu le resping,
însă nu lasă aceste emoţii negative să preia controlul şi să
le copleşească propriile decizii şi viaţa.
Pe scurt putem defini rezilienţa ca fiind capacitatea de a-ţi
reveni rapid după dificultăţi .
Orice persoană îşi poate dezvolta aceasta capacitate . dacă este
adult , iar dacă este elev i-o putem forma noi cei implicaţi în
actul instructiv-educativ.
Să vedem care sunt trasăturile unei persone reziliente:
 Păstrarea calmului şi a siguranţei în situaţii de criză
 Tolerarea situaţiilor incerte
 Menţinerea optimismului
 Adaptarea rapidă la noi situaţii
 Păstrarea simţului umorului
 Formarea unei păreri bune despre sine
 Imbogăţirea permanenta a cunoştinţelor din diferite
situaţii de învăţare (experienţe proprii sau experienţele
altora)
 Menţinerea curiozităţii şi a nevoii de a pune întrebări

 Găsirea de soluţii în rezolvarea problemelor
 Comportarea flexibilă în diferite situaţii
 Păstrarea încrederii în calităţile sale empatice şi în
propria intuiţie
 Şi altele.
Dacă ne uităm la noi înşine putem regăsi o mare parte din
aceste trăsături , dar le găsim doar în situaţii positive.
Acelaşi lucru-l putem spune şi despre elevii noştri.
Pentru a dezvolta această abilitate la copii şi la elevi trebuie
să parcurgem mai multe etape pas cu pas.
În primul rând trebuie dezvoltate abilităţile sociale şi
emoţionale ale copiilor .Copiii trebuie învăţaţi copiii să
îşi facă prieteni şi cum să îşi menţină o relaţie de
prietenie. De asemenea trebuie dezvoltată empatia , capacitatea de
a înţelege cum se simte o altă persoană, de a simţi suferinţa
sau disconfortul celuilalt, reprezintă o achiziţie importantă în
procesul de dezvoltare a rezilienţei.
Copiii au nevoie de suportul întregii familii precum ,în
contextul educaţional, copiii au uneori nevoie de sprijinul
cadrelor didactice pentru a reuşi să se integreze si să
relaţioneze cu colegii de şcoală. Conectarea cu ceilalţi oferă
un puternic suport social şi reprezintă un factor cheie în
dezvoltarea rezilienţei la copii şi adolescenţi.
În al doilea rând copiii trebuie încurajaţi să ofere ajutor
celorlalţi şi să participe la acţiuni de voluntariat.
În al treilea rând copiii trebuie învăţaţi să respecte
programul zilnic ( masă,somn,teme,joacă).
În al patrulea rând trebuie limitat accesul la situaţii care
provoacă îngrijorare. În contextul educaţional, cadrele
didactice pot contribui la construirea rezilienţei, prin alocarea,

pe parcursul unei zile de şcoală, a unui timp nestructurat care
să le permită copiilor să fie creativi.
În al cincilea rând trebuie pus accentual pe importanţa stilului
de viaţă sănătos. Pentru aceasta exemplul personal este cea mai
bună metodă. Dacă părinţii şi profesorii mănâncă sănătos
, nu fumează şi nu consumă alcool , atunci şi copiii vor fi mai
reticenţi în abordarea acesor lucruri dăunătoare. De asemenea e
foarte importantă mişcarea şi odihna.
Stabilirea obiectivelor reprezintă un moment important in educarea
copiilor pentru a fi rezilienţi .Copiii trebuie învăţaţi sa-şi
stabilească obiective realiste , rezonabile şi nu să-şi
propună să obţină luna de pe cer.
Totodata copiii şi elevii trebuie să primească un feed-back
pozitiv,dar unul care sa-i motiveze şi să nu pară o rutină.
În al şaptelea rând trebuie cultivat respectul faţă de sine la
copii şi elevi prin încurajarea să ia decizii corecte şi să
inveţe din greşeli. În contextul educaţional, copiii trebuie
ajutaţi să identifice maniera în care realizările lor
individuale sau comportamentul lor individual contribuie la climatul
şi starea de bine din clasă.
Un alt pas important este accentuarea aspectelor pozitive care pot
apărea în viitor, care exersează abilitatea copiilor de a remarca
cu precădere lucrurile bune care li se întâmplă în viaţă şi
faptul că pot merge înainte, chiar dacă în prezent, trec
printr-un moment extrem de dificil.
La fel de importantă este comunicarea cu copiii şi elevii şi
oferirea posibilităţii de a se dezvălui. În contextul
educaţional, se pot planifica sesiuni de discuţii despre momentele
dificile prin care au trecut copiii şi despre ce a învăţat
fiecare din confruntarea cu ele.

Acceptarea schimbării ca element vital trebuie învăţată cu
copiii . Aceştia trebuie să vadă schimbarea ca fiind o parte
naturală a vieţii noastre. În contextul educaţional poate fi
evidenţiat modul în care schimbarea apare când elevii trec de la
o clasă la alta, de la un nivel de şcolarizare, la altul. De
asemenea, este important să se discute modul în care aceste
schimbări influenţează dezvoltarea lor.
La şcoală pot fi realizate o serie de activităţi în cadrul
orelor de Consiliere şi orientare. Copiii pot fi implicaţi direct
în activitãţi, grupul de elevi coagulându-se foarte repede.
Tehnicile de lucru care pot fi utilizate sunt:
 jocul şi jocul de rol,
 brainstorming,
 demonstraţia,
 discuţia în grupul mare pe studii de caz,
 problematizarea pe grupe mici,
 expunerea prin power point,flipchart, fişe de lucru.
Se pot folosi o serie de exerciţii pentru a realiza paşii
menţionaţi mai sus:
“Ghemul şi ploaia”
„Cine sunt eu?”
„Ghiceşte emoţia”
„Cum ne ajutã şi cum ne încurcã emoţiile?”
“Afişul pe spate”
“Despre mine vã spun cã...”
“Ce este o relaţie?”
“Cum ai reacţiona dacã ţi-aş spune...?”
“Eu şi conflictul”
“Ai o problemã-cautã ajutor!”

Repere bibliografice:
http://www.alinabaciu.ro/rezilienta-emotionala
http://www.parintibuni.ro/index.php/Parenting-de-la-A-la-Z/rezilienta-un-cadou-pentru-viata.html
Stãnculeanu,Diana şi Irina Petrea-GHID DE BUNE PRACTICI pentru
educaţia pozitivã a pãrinţilor, cadrelor didactice şi
elevilor,Bucuresti,2011,

EFICIENTIZAREA LECȚIEI DE EDUCAȚIE FIZICĂ PRIN FOLOSIREA METODELOR DE PREDARE A JOCURILOR SPORTIVE (fotbal)

dorel lupu
Dolj, Craiova

EFICIENTIZAREA LECȚIEI DE EDUCAȚIE FIZICĂ PRIN FOLOSIREA
METODELOR DE PREDARE A JOCURILOR SPORTIVE (fotbal)

Liceul Tehnologic „Constantin Ianculescu” Cârcea
Prof. Lupu Dorel

Creşterea calitativă a lecţiilor de educaţie fizică şcolară a

ocupat şi ocupă un loc central în preocupările profesionale ce
revin specialiştilor din domeniul educaţional.

Au fost făcute multe eforturi în scopul găsirii celor
mai corespunzătoare căi şi modalităţi operative în scopul
optimimizării procesului de învăţământ privitoare la toate
disciplinele ce sunt studiate în şcoală, eu având plăcerea de a
le consemna pe cele care au avut drept obiectiv creşterea
calitativă a lecţiei de educaţie fizică şcolară, acţionând
asupra conţinutului, metodelor şi mijloacelor specifice acestei
activităţi.
Introducerea unor elemente tehnice de bază ale jocului de fotbal
în conţinutul lecţiei de educaţie fizică şcolară, reprezintă
un aspect absolut normal, acest lucru fiind recomandat de noile
programe curriculare şi susţinut de plăcerea deosebită a
elevilor de a practica acest frumos joc sportiv. Putem afirma şi
susţine că, practicarea organizată a jocului de fotbal
contribuie, din plin, la creşterea nivelului de atractivitate şi
de participare activă şi conştientă a acestora la lecţia de
educaţie fizică. Subliniez faptul că, prin caracteristicile sale
fundamentale jocul de fotbal se poate plia la posibilităţile şi
„particularităţile” elevilor din ciclul gimnazial.
Acesta reprezintă o mică parte din argumentele pentru care pledez,
pentru folosirea unor elemente specifice jocului de fotbal în
lecţia de educaţie fizică din ciclul gimnazial şi susţin
necesitatea acestui aspect mai ales în unităţile şcolare în
care baza tehnică şi materială este deficitară.

Exemple practice de teme didactice pentru clasele gimnaziale V –
VIII

Clasa a V-a
Tema l
- Jocuri pentru acomodarea cu mingea.
- Joc la două porţi pe teren redus.
 Mingea afară din cerc". Elevii formează unul sau doua cercuri;
ţinându-se de mâini şi păstrând între ei un interval de un
pas. Un elev stă la mijloc şi încearcă să scoată din cerc o
minge prin lovituri de picior pe sub mâinile sau pe lângă
picioarele elevilor. Fără să dea drumul la mâini, elevii opresc
mingea cu piciorul drept sau stâng, după indicaţiile primite.
Elevul care greşeşte ia locul celui din cerc.
Variantă: acelaşi joc fără ca elevii să se ţină de mâini.
Indicaţii metodice: elevii din cerc aşteaptă mingea în poziţie
fundamentală.
 Joc la două porţi, pe teren redus: 5 la 5; 6 la 6; 7 la 7. Se
verifică gradul de pregătire a elevilor din punct de vedere fizic
şi tehnic

Clasa a VI-a

Tema 1
- Repetarea pasei de pe loc şi din deplasare - preluarea mingii cu
latul, talpa şi şiretul exterior.
- Joc la două porţi.
 Elevii formează 2-3 cercuri în funcţie de mingile existente
la oră. Unul din elevi trece la mijloc pasând mingea, de pe loc
şi cu elan de doi-trei paşi, colegilor din cerc. Aceştia preiau
mingea şi o retransmit elevului de la mijloc cu acelaşi procedeu.
Variantă: elevii sunt dispuşi pe două-trei şiruri faţă în

fată. Primul execută pasa cu şiretul interior partenerului din
faţă. Acesta execută o preluare şi retransmite mingea
următorului.
Cel care, a pasat mingea se deplasează în spatele şirului propriu
sau a celui opus.
Concurs; "Cine loveşte şi preia mingea mai corect, câştigă":
3-5 repetări. Indicaţii metodice: în momentul lovirii mingii
glezna trebuie să fie încordată, iar în timpul preluării
relaxată.
 Joc pe teren redus: elevii se împart în mai multe echipe: 3 la
3; 4 la 4; 5 la 5;6 1a 6 etc.
În joc elevii execută procedeele tehnice învăţate: diferite
pase, preluări, protejarea mingii, dribling, deposedări, marcaje
şi demarcaje.

Clasa a VII-a

Tema 1
- Repetarea pasei cu traiectorie înaltă.
- Preluarea mingii cu şiretul din aer.
 Elevii se împart în două-trei colective de lucru.
Fiecare colectiv este format din 8-12 elevi aşezaţi pe patru
şiruri dispuse în pătrat cu faţa spre interior. Distanţa dintre
şiruri este de 5-6 m. Primul din şir loveşte mingea uşor cu
traiectorie înaltă spre sirul din stânga. Coechipierul din acest
şir preia cu şiretul (latul) din aer, apoi execută o pasă cu
traiectorie înaltă spre următorul şir din dreapta.
Se lucrează de la stânga la dreapta în sensul acelor de
ceasornic. Apoi se schimbă sensul paselor de la stânga spre
dreapta. Cei care execută acţiunea trec la sfârşitul şirului

propriu.
Variante: câte 2 pe perechi; câte 3; câte 4 pe 2-3 şiruri cu
partener în faţă.
Indicaţii metodice: mingea trebuie oferită în aşa fel încât
să cadă în faţa partenerului.
 Joc pe teren limitat: 2 ta 2; 3 la 3; 4 la 4; 5 la 5 etc.
Se permit numai două atingeri, o preluare şi pasarea mingii peste
plasă.
Se aplică regulamentul jocului de tenis.

Clasa a VIII - a

Tema 1
- Exersarea şi perfecţionarea elementelor tehnico de bază în
condiţii apropiate de joc: conducerea mingii, pasa din
deplasare-preluare-tras la poartă.
 Câte trei elevi la o minge. Jucătorul A conduce mingea 4-5 m,
o pasează în adâncime, pe jos, coechipierului B, situat la
aproximativ 12 m de A; acesta face o preluare încercând să scape
de sub supravegherea jucătorului C cu rol de apărător semiactiv,
apoi activ.
După câteva încercări reuşite rolurile se schimbă între cei
trei elevi.
 Joc bilateral: 7 la 7. Fiecare jucător încearcă să execute
cât mai corect procedeele tehnice întrebuinţate în joc. Din zona
centrală pasele sunt orientate spre zonele laterale ale terenului.
Când jucătorul cu mingea se află la aproximativ 16 m de poartă
şi nu are o poziţie favorabilă de finalizare sau să paseze,
poate încerca o activitate individuală.

Indicaţii metodice: se opreşte jocul şi se acordă lovitură
liberă indirectă numai atunci când jucătorul cu mingea are o
poziţie avantajoasă de pasare a mingii şi nu o valorifică; când
pierde mingea, driblând prea mult; când îi lipseşte curajul de a
trage la poartă.

Concluzie
Prin introducerea unui număr mai mare de lecţii în care sunt
prezente elemente din jocul de fotbal am constatat o creştere a
interesului elevilor pentru lecţia de educaţie fizică, pe care ei
o consideră mai atractivă şi am constatat o reducere a numărului
de absenţe şi o participare voluntară şi entuziastă a elevilor
la aceste lecţii.

Bibliografie

l. ARDELEAN, C., Îndrumar pentru pregătirea copiilor şi
juniorilor, Reprografîa F.R.F.. Bucureşti, 1983.
2. BALINT, Gh., Didactica generală a educaţiei fizice şi a
sportului, Edit. Transilvania, Braşov, 2003.
3. BÂRSAN, M., Fotbal - tactica jocului, Edit. I.E.F.S.,
Bucureşti, 1980.
4. BÂRSĂNESCU, ŞT., Istoria pedagogiei, Edil. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1979.
5. BENFDEK, L , Fotbal - 600 exerciţii, Edit. C.N.F.S.,
Bucureşti, 1984.
6. BOMPA,T., Teoria şi metodologia antrenamentului, Edit. Ex.
Ponto, Bucureşti, 2002.
7. BOTA, I., Modele de joc şi pregătire, Edit. Sport Turism,
Bucureşti, 1979.

8. CÎRSTEA, G., Teoria şi metodica educaţiei fizice şi
sportului, Edit. Universul, Bucureşti, 1993.
9. CĂLINESCU, G., Fotbal prezent şi viitor, Edit. Universitaria,
Craiova, 2004.

PROCESUL DE PREDARE-ÎNVĂŢARE ÎN SPORTUL DE PERFORMANŢĂ

DANIELA SOCEA

PROCESUL DE PREDARE-ÎNVĂŢARE ÎN SPORTUL DE PERFORMANŢĂ

PROFESOR: DANIELA SOCEA
ŞCOALA GIMNAZIALA
COMUNA POIENARI

JUDEṬUL
NEAMŢ

Procesul de predare se realizează la toate vârstele
în scopul învăţării, formării comportamentului uman şi
perfecţionării personalităţii. În antrenamentul sportiv, unde
se urmăreşte realizarea unui randament maxim posibil pentru un
sportiv, în funcţie de particularităţile de evoluţie a
acestuia, predarea îmbracă caracteristicii speciale determinate de
caracterul sportului de performanţă
Plecând de la ideea că performanţa sportivă este
munca de ieri, rezultatul de azi şi sacrificiul de mâine, dar şi
bucuria de a fi mai bun într-un anumit moment al vieţii, nu
trebuie uitat faptul că antrenamentul este un proces
instructiv-educativ subordonat obţinerii rezultatelor pentru care
sportivul se antrenează şi este supus unei violenţe fizice şi
psihice, care de multe ori apare atât în procesul de dezvoltare a
performanţei (pregătire) cât şi în cel competiţional. Ideea
obţinerii performanţei sportive nu trebuie privită ca un ideal de
viţă, ca promovarea vanităţii umane, mai presus de orice, şi
nici ca un apendice, un condiment al C.V. cuiva, sau ca un
„rezultat de succes” şi care îţi dă drepturi depline, ci ca
o modalitate de afirmare, ca o posibilitate de existenţă,
influenţată de o serie de factori, ca „o stare de bine”.
Nu „trebuie” sa ai succese în orice ai face, e
inevitabil să „trebuiască” şi să obţii succese sau cu
ajutorul cuiva. In fond lumea e tot atât de mare cât era de la
apariţie, dar oameni sunt mai mulţi şi tot mai mulţi şi
cantitatea de succes pe cap de locuitor ca atare devine mică.
Toată viaţa lui sportivul se pregăteşte pentru succes, dar şi
pentru a învinge un adversar, care la rândul lui se pregăteşte
pentru aceiaşi idee. Este important ca adversarul să afle „că

exişti ca valoare sportivă”, să recunoască valoare, dar mai
important este ca de fiecare dată să rămână şi ceva
necunoscut. Instruirea constă în transmiterea cunoştinţelor de
către profesor, dar şi în efortul depus de sportiv pentru
înţelegerea, reţinerea aspectelor şi concretizarea acestora în
execuţia mişcărilor. Astfel instruirea dă un anumit sens
fenomenelor şi produce transformarea comportamentului în toate
sensurile (fizic, intelectual, afectiv, emoţional, estetic şi
social).
În procesul de predare-învăţare evaluarea
reprezintă:
• o cerinţă obligatorie a devenirii unui profesor de calitate;
• un ajutor în formarea capacităţii de a recunoaşte
eficienţa unui exerciţiu cu scopul identificării eşecurilor şi
cauzelor acestora;
• posibilitatea de control a mişcării, pe baza cunoaşterii
reperelor ce duc la reuşită;
• modalitatea de verificare a sesizării reperelor externe şi
formării a celor interne.
Testul TACOMOT (testul dimensiunii afective, cognitive şi
motrice) permite identificarea rapidă şi corectă a cauzelor
eşecului sau succesului. În caz de eşec, înseamnă că alegerea
căi de predare-învăţare nu a fost cea mai potrivită şi se
impune găsirea soluţiilor pentru remedierea cauzelor.
Procesul de predare-învăţare realizat printr-o succesiune de
operaţii prezentate anterior se poate îmbunătăţi atunci când
intervine şi cea de-a cincia operaţie, cea de reglare a celor
anterioare.
Reglarea are la bază analiza cantitativă şi calitativă a
fiecărei operaţii anterioare, găsirea greşelilor şi

îndepărtarea acestora.
Profesorii/antrenorii neexperimentaţi greşesc în:
• consideraţia că ei au totdeauna dreptate, sunt fără cusur
şi sportivii sunt totdeauna de vină;
• folosirea unei explicaţii prea lungi ce produce plictiseală
şi pierdere de timp;
• intervenţia prea deasă şi prea bombastică, fără
explicaţii simple şi concrete;
• organizarea nepotrivită a atelierelor şi nesupravegherea
permanentă a acestora.
Reglarea procesului de predare-învăţare presupune realizarea unor
fişe de reglare atât a activităţii profesorului/antrenorului,
cât şi a activităţii sportivului. Operaţia de reglare se
instituie imediat când apare un eşec, şi se realizează prin
corectarea individuală sau imediat ce profesorul/antrenorul simte
că sportivii nu mai resimt plăcere în procesul de pregătire.
Eşecul poate fi uşor remediat când cauzele acestuia sunt
determinate de:
• organizarea necorespunzătoare a colectivului sau a
materialului didactic;
• conducerea sau prezentarea exerciţiilor neclară;
• evaluarea incorectă a eficienţei exerciţiilor;
• alegerea în neconcordanţă a exerciţiilor cu obiectivul
urmărit.
Reglarea celor patru operaţii specifice procesului de
predare-învăţare (planificarea, organizarea, conducerea,
evaluarea) ajută profesorul/antrenorul să-şi îmbunătăţească
măiestria pedagogică. Un proces de predare-învăţare este
considerat pozitiv atunci când:
• sportivul lucrează 80 % din timpul alocat lecţiei;

• profesorul/antrenorul alocă 20 % din timpul lecţiei
intervenţiilor individuale şi descoperă foarte repede cauza
eşecului şi cum poate fi evitat;
• fiecare sportiv este ajutat să lucreze în ritm propriu;
• profesorul/antrenorul realizează cel puţin 2-3 minute
supravegherea asupra colectivului fără intervenţie;
• observaţiile sunt bine recepţionate;
• eşecurile sunt corectate imediat după execuţie;
• sportivii nu ignoră intervenţia profesorului/antrenorului;
• profesorul /antrenorul stabileşte imediat şi cu multă
uşurinţă nivelul de însuşire al sportivilor;
• profesorul /antrenorul descoperă imediat cauza eşecului;
• succesiunea de învăţare este una bine gândită şi
analizată, nu una copiată la întâmplare de la un profesor
/antrenor “binevoitor”;
• profesorul /antrenorul ştie exact, în caz de eşec, cu ce să
intervină pentru a-l înlătura.
Practica sportivă a scos în evidenţă că procesul de
instruire se realizează în funcţie de particularităţile
individuale, dar şi în funcţie de nivelul de pregătire dobândit
şi caracteristicile disciplinelor sportive într-o succesiune de
acţiuni/activităţi ce are la bază legile evoluţii umane. Acest
proces promovează folosirea modelelor de instruire. Metodele alese
în realizarea instruiri pot fi verbale şi practice, clasice şi
moderne, pentru învăţarea, consolidarea, perfecţionarea,
evaluarea deprinderilor, a priceperilor motrice sau pentru
dezvoltarea aptitudinilor psihomotrice, pentru predare, învăţare
sau proiectare. Ele sunt multiple, au efecte diferite şi sunt
alese de obicei de către profesor, rar şi prin consultarea
sportivilor, şi observarea efectelor produse de folosirea lor.

Stilul pedagogic abordat de către fiecare antrenor, se
bazează pe folosirea „aşa zisei „metodologii standard”, ceea
ce permite realizarea individualizării pregătirii, aspect specific
antrenamentului sportiv. Metodologia standard presupune promovarea
în activitatea de predare a unei „succesiuni de acţiuni /
activităţi ” astfel selecţionate încât să contribuie la
realizarea temelor şi obiectivelor perioadei/etapei de pregătire
sau lecţiei de antrenament, succesiune ce nu poate fi schimbată
indiferent de etapă, tip de lecţie, nivel de pregătire, sex,
vârstă etc. Folosirea metodologiei standard necesită, din partea
celui care efectuează procesul de instruire, o prezentare
detaliată a demersului de pregătire, dar şi o structurare şi
raţionalizare a instrumentelor şi momentelor de pregătire.
Eficienţa şi valoarea pedagogică a
profesorului/antrenorului depinde de nivelul pregătirii proprii în
ceea ce priveşte cunoştinţele şi tehnicile execuţie, de
specialitate, de cunoştinţele pedagogice, psihologice, metodice
generale şi specifice, de capacităţile de selecţionare şi
cântărire a acţiunilor şi de motivaţiile şi predispoziţiile
pentru acest tip de activitate, fapt ce rezultă din modalitatea de
structurare şi elaborare a metodologiei standard
Eficienţa procesului de predare-învăţare depinde de modul cum
profesorul/antrenorul ştie să îşi planifice, pregătească, să
structureze şi să expună conţinutul învăţării, dezvoltării.

Planificarea şi structurarea conţinutului predării, presupune
alegerea unei succesiuni metodice de activităţi sau sisteme de
acţionare care să asigure realizarea procesului de învăţare a
exerciţiilor, a cunoştinţelor de formare a deprinderilor şi
priceperilor motrice, dar şi de dezvoltare a aptitudinilor

psihomotrice şi de educare a calităţilor morale şi de voinţă.
Stabilirea succesiunii metodice a acţiunilor, a exerciţiilor, nu
se realizează la întâmplare, ci se impune respectare următoarele
cerinţe:
• stabilirea clară a obiectivelor (finale, intermediare,
operaţionale) în funcţie de posibilităţile de evoluţie a
sportivilor;
• alegerea mijloacelor şi a metodelor pentru perioada, etapa,
sezonul competiţional sau pentru lecţie;
• stabilirea testelor intermediare, finale de evaluare a
activităţilor desfăşurate şi progreselor realizate;
• elaborarea unei succesiunii standard de acţiuni şi de
mijloace de pregătire;
• formarea capacităţii de autoevaluare;
• respectarea individualizării în procesul predării;

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

CCPS - Învăţarea. Sportul la copii şi juniori Nr 110, Buc. 1998.
DRAGNEA, A., BOTA, A., - Teoria activităţilor motrice, Ed.
Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 1999.
DRAGNEA, A., ŞI COLAB., - Teoria educaţiei fizice şi sportului,
Editura Cartea Şcolii, Bucureşti, 2000.
GUIDEA, N., RAŢĂ G. - Didactica E.F. curs, FES Bacău, 2000.
HERŢEG, L., 1999, Teoria educaţiei fizice şi sportului,
Timişoara, Ed. Minton.
JINGA, I., ŞI NEGREŢ, I., 1982, Predarea şi învăţarea
eficientă, în Rev. de pedagogie, nr. 1-6.
OKOH, W., - Didactica, Compendiu (trad.), Buc., E.D.F.,.

RAŢĂ, G.,2004, Didactica educaţiei fizice şcolare, Bacău, Ed.
Alma Mater.
RAŢĂ, G.,2004, Didactica educaţiei fizice şi sportului, Bacău,
Ed Alma Mater.

Contributia activitatilor extrscolare in dezvoltarea tinerilor!

letitia Murarus
Scoala Gimnaziala Buleta, Valcea, Buleta

Activitatile extrascolare si rolul lor in dezvoltarea personala!


Prof.Letiţia MURARUŞ
Scoala
Gimnaziala Buneşti/Anton Pann R.m.Valcea
”Educaţia nu este pregătirea pentru viaţă, educaţia este
viaţa însăşi”

“Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această
lume nu va mai exista când ei vor fi mari şi nimic nu ne permite
să ştim cum va fi lumea lor. Atunci, să-i învăţăm să se
adapteze.” (Maria
Montessori )
Şcoala este ca o lume fermecată, plină de basm şi feerie, este
lăcaşul unde se pun bazele ,,clădirii’’fizice şi spirituale
a ,,puiului de om’’. Doar ,,zâna’’,modelatoarea de suflete
şi minţi, ştie, cu mult tact şi răbdare, să-i treacă pragul
palatului fermecat pentru a îmbrăca haina plină de vrajă şi
mister a basmului, a jocului, a cântecului şi a poeziei.


Pedagogul american Bruner (1970) consideră că „oricărui copil,
la orice stadiu de dezvoltare i se poate preda cu succes, într-o
formă intelectuală adecvată, orice temă, dacă se folosesc
metode şi procedee adecvate stadiului respectiv de dezvoltare,
dacă materia este prezentată „într-o formă mai simplă, astfel
încât copilul să poată progresa cu mai multă uşurinţă şi
mai temeinic spre o deplină stăpânire a cunoştinţelor”.
Oricât ar fi de importantă educaţia curriculară realizată prin
procesul de învăţământ, ea nu epuizează sfera influenţelor
formative exercitate asupra copilului. Rămâne cadrul larg al
timpului liber al copilului, în care viaţa capătă alte aspecte
decât cele din procesul de învăţare şcolară.
Educaţia extracurrriculară (realizată dincolo de
procesul de învăţământ) îşi are rolul şi locul bine stabilit
în formarea personalităţii copiilor noştri. Educaţia prin
activităţile extracurriculare urmăreşte identificarea şi
cultivarea corespondenţei optime dintre aptitudini,

talente,dezvoltarea motivatiei pentru invatare, cresterea
performantelor academice, dezvoltarea unor abilitati practice
cultivarea unui stil de viaţă civilizat, stimularea
comportamentului creativ în diferite domenii si nu in ultimul rand
se actioneaza asupra stimei de sine.
Dacă avem grijă ca obiectivele instructiv – educative să
primeze, dar să fie prezentate în mod echilibrat cu momentele
recreative, de relaxare,rezultatele obtinute sunt net superioare
faţa de cele obţinute in timpul unei ore de clasa.
În cadrul acestor activităţi elevii se deprind să folosească
surse informaţionale diverse, să întocmească colecţii, să
sistematizeze date, învaţă să înveţe. Prin faptul că în
asemenea activităţi se supun de bună voie regulilor,
asumându-şi responsabilităţi, copiii se autodisciplinează.
Cadrul didactic are, prin acest tip de activităţi, posibilităţi
deosebite să-şi cunoască elevii, să-i dirijeze, să le
influenţeze dezvoltarea, să realizeze mai uşor şi mai frumos
obiectivul principal al scolii – pregătirea copilului pentru
viaţă.
Scopul activităţilor extraşcolare este dezvoltarea unor
aptitudini speciale, antrenarea elevilor în activităţi cât mai
variate şi bogate în conţinut, cultivarea interesului pentru
activităţi socio-culturale, facilitarea integrării în mediul
şcolar, oferirea de suport pentru reuşita şcolară în ansamblul
ei, fructificarea talentelor personale şi corelarea aptitudinilor
cu atitudinile caracteriale. Activităţile extraşcolare se
desfăşoară într-un cadru informal, ce permite elevilor cu
dificultăţi de afirmare în mediul şcolar să reducă nivelul
anxietăţii şi să-şi maximizeze potenţialul intelectual.
Exemple de activităţi extraşcolare:

Vizitele la muzee, expoziţii, monumente şi locuri istorice, case
memoriale – organizate selectiv – constituie un mijloc de a
intui şi preţui valorile culturale, folclorice şi istorice ale
poporului nostru. Ele oferă elevilor prilejul de a observa
obiectele şi fenomenele în starea lor naturală, procesul de
producţie în desfăşurarea sa, operele de artă originale,
momentele legate de trecutul istoric local, naţional, de viaţa şi
activitatea unor personalităţi de seamă ale ştiinţei şi
culturii universale şi naţionale, relaţiile dintre oameni şi
rezultatele concrete ale muncii lor, stimulează activitatea de
învăţare, întregesc şi desăvârşesc ceea ce elevii
acumulează în cadrul lecţiilor.
Vizionarea emisiunilor muzicale, de teatru de copii, distractive
sau sportive, stimuleaza şi orientează copiii spre unele domenii
de activitate: muzică, sport, poezie, pictură.
Excursiile şi taberele şcolare contribuie la îmbogăţirea
cunoştinţelor copiilor despre frumuseţile ţării, la educarea
dragostei, respectului pentru frumosul din natură, artă, cultură.
Prin excursii, copiii pot cunoaşte realizările oamenilor, locurile
unde s-au născut, au trăit şi au creat opere de artă. De la cea
mai fragedă vârstă , copiii acumulează o serie de cunoştinte
punându-i in contact direct cu obiectele şi fenomenele din
natură. Activităţile de acest gen au o deosebită influenţă
formativă, au la bază toate formele de acţiuni turistice:
plimbări, excursii, tabere. În cadrul activităţilor organizate
în mijlocul naturii, al vieţii sociale, copiii se confruntă cu
realitatea şi percep activ, prin acţiuni directe obiectele ,
fenomenele, anumite locuri istorice. Fiind axate în principal pe
viaţa în aer liber, în cadrul acţiunilor turistice, elevii îşi
pot forma sentimentul de respect şi dragoste faţă de natură,

faţă de om şi realizările sale. În urma plimbărilor, a
excursiilor în natură, copiii pot reda cu mai multă creativitate
şi sensibilitate , imaginea realităţii, în cadrul
activităţilor de desen şi modelaj , iar materialele pe care le
culeg ,sunt folosite în activităţile practice, în jocurile de
creaţie. La vârsta şcolară, copiii sunt foarte receptivi la tot
ce li se arata sau li se spune în legatură cu mediul , fiind
dispuşi să acţioneze în acest sens . Excursia ajută la
dezvoltarea intelectuală şi fizică a copilului, la educarea lui
cetăţenească şi patriotică. Ea este cea care îl reconfortează
pe copil, îi prilejuieşte însuşirea unei experienţe sociale
importante, dar şi îmbogăţirea orizontului cultural
ştiinţific. Prin excursii elevii îşi suplimentează şi
consolidează instrucţia şcolară dobândind însuşirea a noi
cunoştinţe.
Am acordat importanţa cuvenită sărbătorilor şi aniversărilor
importante din viaţa ţării şi a copiilor. Acestea au fost un bun
prilej de destidere, de bună dispoziţie, dezvoltând la copii
sentimental apartenenţei la colectivitatea din care fac parte,
deprinzându-i totodată să-şi stăpânească emoţiile provocate
de prezenţa spectatorilor.
Concursurile pe diferite teme sunt, de asemenea, momente deosebit de
atractive pentru cei mici. Acestea oferă copiilor posibilitatea să
demonstreze practic ce au învăţat la şcoală, acasă, să
deseneze diferite aspecte, să confecţioneze modele variate.Un bun
exemplu in acest caz il reprezinta Concursul “SOS Mediul
Natural”care se afla la editia a X a si are ca obiective:
- formarea conştiinţei ecologice, a comportamentului ecocivic si
a atitudinii de protejare a mediului înconjurător;
-asumarea responsabilitatii protejarii mediului de catre elevi;

-incurajarea elevilor in gasirea unor soluţii in rezolvarea
problemelor legate de mediu la nivel local, naţional;
-reducerea dezechilibrelor create de om;
- dezvoltarea capacitaţilor creativ –artistice ale
elevilor;
- cultivarea sensibilităţii şi gustului estetic al
elevilor;
-dezvoltarea relaţiilor interpersonale, de colaborare
in rezolvarea unor sarcini de lucru;
Dacă sunt organizate într-o atmosferă placută activitatile
extrascolare vor stimula spiritul de iniţiativa al copiluiui, îi
vor oferi ocazia să se integreze în diferite grupuri pentru a duce
la bun sfârşit exerciţiile şi va asimila mult mai uşor toate
cunoştinţele.
Elevii trebuie să fie îndrumaţi să dobândească o gândire
independentă, nedeterminată de grup, toleranţă faţă de ideile
noi, capacitatea de a descoperi probleme noi şi de a găsi modul de
rezolvare a lor şi posibilitatea de a critica constructive.

Nu-mi invat niciodata elevii, doar le ofer cele mai bune conditii in
care ei sa inveteŢ”
Albert Enstein

FORMAREA COMPETENŢELOR IT ÎN PREDAREA/EVALUAREA CHIMIEI ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL GIMNAZIAL

cristian susu
Colegiul Tehnic "Gheorghe Asachi" Botosani, Botosani, Botosani

FORMAREA COMPETENŢELOR IT ÎN PREDAREA/EVALUAREA CHIMIEI ÎN
ÎNVĂŢĂMÂNTUL GIMNAZIAL
Prof. : Şuşu Cristian , Şcoala Gimnazială nr.1 Răuseni

În ansamblul problematicii pe care o generează
aplicarea reformei în învăţământ, evaluarea devine o
dimensiune esenţială a procesului curricular şi o practică

efectivă la clasă. Evaluarea constituie o activitate de
colectare, organizare şi interpretare a datelor obţinute prin
intermediul instrumentelor de evaluare în scopul emiterii unei
judecăţi de valoare asupra rezultatelor măsurării şi adoptării
unei decizii educaţionale, fundamentate pe concluziile desprinse
din interpretarea şi aprecierea rezultatelor.
Principalele calităţi ale acestui sistem de evaluare
sunt flexibilitatea şi adaptabilitatea sa: odată introduse
modelele motrice pentru punerea în ecuaţia evaluativă a
principalelor obiective de referinţă de la nivelul curricular,
precum şi a principalelor capacităţi, sistemul este capabil de
autoreglare.
Evaluarea modernă pune accent pe verificarea realizării
obiectivelor, măsurarea rezultatelor prin utilizarea unor procedee
prin care se stabileşte o relaţie funcţională între un ansamblu
de simboluri şi un ansamblu de fenomene şi obiective sau
complementare a acestora conform unor caracteristici pe care acestea
le posedă. Măsurarea şi aprecierea servesc deciziei de
ameliorare, respectiv hotărârii unor soluţii pentru
perfecţionarea procesului şi a rezultatelor.Învăţământul
modern solicită conceperea unui nou cadru de evaluare, a unui nou
sistem de referinţă care să aibă la bază formarea
competenţelor elevului.
Tehnicile de evaluare utilizate la ora actuală sunt
distribuite pe un continuum, limitat, pe de o parte de tehnicile de
testare pentru care există un model complet al răspunsului corect,
iar pe de altă parte, de tehnicile de testare pentru care nu
există un model complet al răspunsului corect. Instrumentele de
evaluare sunt compuse din itemi (de diferite tipuri) care sunt
într-o legătură indisolubilă cu tehnicile şi instrumentele de

evaluare. Pe scurt, prin procesul de evaluare ne pronunţăm asupra
stării unui fapt sau proces la un anumit moment, din perspectiva
informaţiilor pe
care le selectăm cu ajutorul unui instrument, ce ne permite să
măsurăm în raport cu o anumită normă.
Predarea şi învăţarea nu pot fi privite separat, ci
ca un tot unitar la care se adaugă evaluarea, cele trei acţiuni
fiind complementare şi surprinzând astfel întreaga activitate
cognitivă şi formativă. Didactica modernă insistă asupra
perfecţionării relaţiei predare-învăţare-evaluare deoarece
numai în acest mod relaţia
obiective-conţinuturi-metodologie-rezultate-reglare devine logică,
unitară şi perfectibilă.
Psihologul David Ausubel remarca importanţa
evaluării iniţiale:
„Dacă aş vrea să reduc toată psihologia la un singur
principiu, eu spun: ceea ce influenţează cel mai mult învăţarea
sunt cunoştinţele pe care elevul le posedă la plecare.
Asiguraţi-vă de ceea ce el ştie la plecare şi instruiţi-l în
consecinţă”.
În ceea ce priveşte evaluarea continuă, I. T. Radu
susţine că „privită în ansamblu, evaluarea formativă
transformă acţiunea în evaluare: din proces predominant
constatativ în unul disgnostic, de susţinere a învăţării,
dintr-o evaluare globală, în una nuanţată, din acţiune
adăugată activităţii didactice, în proces constitutiv al
acesteia”.
Cunoaşterea, explicarea şi perfecţionarea rezultatelor
elevilor, precum şi a proceselor de predare-învăţare care au dus
la aceste rezultate, nu pot fi posibile decât prin realizarea

permanentă şi sistemică a unei evaluări a procesului
instructiv-educativ.
Metoda semnifică o „cale de urmat” pentru realizarea
unui obiectiv bine precizat şi definit, un demers de cercetare sau
investigare a modalităţilor eficiente de cunoaştere.
Circumscrisă acţiunii instructiv-educative, metoda devine acea
cale eficientă de organizare şi de conducere a învăţării sub
semnul comun al aceluiaşi mod de acţiune obiectivat în
interacţiunea dintre profesor şi elevii săi.Astfel, metoda de
evaluare vizează întregul demers de proiectare şi realizare a
actului evaluativ, de la stabilirea obiectivelor de evaluare prin
care se intenţionează obţinerea informaţiilor necesare şi
relevante pentru scopurile propuse.
În evaluarea continuă, metodele tradiţionale nu
reprezintă ceva vechi, perimat. Ele sunt considerate acele metode
care au dobândit acest apelativ datorită faptului că rămân cele
mai des utilizate metode, cu condiţia de a se asigura calitatea
corespunzătoare a instrumentelor şi echilibrul între probele
scrise, orale şi practice, prin probă înţelegându-se orice
instrument de evaluare proiectat, administrat şi corectat de către
profesor.
Pentru a reuşi să pătrundem mai adânc în tainele
unor astfel de metode, amintim câteva metode de activare ale
elevilor şi anume:
a. Observaţia sistematică a elevilor
b. Investigaţia
c. Proiectul
d. Portofoliul
e. Examinarea asistată pe calculator
f. Autoevaluarea

Cercetări efectuate în ultimii ani arată că pasivitatea
din clasă (înţeleasă ca rezultat al predării tradiţionale, în
care profesorul ţine o prelegere, eventual face o demonstraţie,
iar elevii îl urmăresc) nu produce învăţare decât în foarte
mică măsură. Promovarea învăţării active presupune şi
încurajarea parteneriatelor în învăţare. În fapt, adevărata
învăţare, aceea care permite transferul achiziţiilor în
contexte noi este nu doar simplu activă, individual activă ci
INTERACTIVĂ.
Metode interactive de predare:
a) Brainstorming -reprezintă formularea a cât mai multor idei –
oricât de fanteziste ar putea părea acestea - ca răspuns la o
situaţie enunţată, după principiul cantitatea generează
calitatea.
b)Turul galeriei- presupune evaluarea interactivă şi profund
formativa a produselor realizate de grupuri de elevi.
Aplicaţie: Aranjaţi în ordinea creşterii caracterului
metalic următoarele elemente:ferul, cuprul, sodiul,
aluminiul.Aranjaţi în ordinea creşterii caracterului acid (bazic)
următorii acizi (baze):H3PO4;H2SO4;H2CO3;HNO3
c) Cubul- presupune explorarea unui subiect, a unei situaţii din
mai multe perspective, permiţând abordarea complexă şi
integratoare a unei teme.
Aplicaţie: Definirea oxizilor
Se notează pe tablă câteva formule
chimice:
Al2O3 Fe3O4 FeO CO2
SO2 Fe2O3
Se împarte clasa în 6 grupe, fiecare dintre ele
examinând tema din perspectiva cerinţei de pe una dintre feţele

cubului
o Descrie: 2 tipuri de atomi
o Compară: toţi conţin atomi de oxigen şi metal sau nemetal
o Analizează: oxigenul se poate combina cu metale şi nemetale
o Asociază: oxizii se pot clasifica în metalici şi nemetalici
o Aplică: oxizii sunt compuşi binari ai oxigenului cu metale sau
nemetale
o Argumentează: pro sau contra şi enumeră motivele care vin în
sprijinul afirmaţiei tale
d)Bulgărele de zăpadă- Metoda presupune reducerea numărului de
elemente, aspecte, faţete ale unei probleme/situaţii pentru
focalizarea asupra celor esenţiale. Se recomandă următoarele
etape:
1. Împărţiţi grupul în echipe de 7-8 persoane
2. Enunţaţi tema
3. Fiecare membru notează pe un post-it ideea sa şi o pune pe
centrul mesei
4. Fiecare membru citeşte toate ideile şi le ierarhizează(1-8).Se
vor reţine primele 2-3.
5. Se reuneşte tot grupul cu cele 2 idei de la fiecare şi se
repetă algoritmul, astfel se vor reţine doar ideile/aspectele pe
care tot grupul le consideră relevante.
Dacă ne uităm cu atenţie, observăm că cele două
metode – CUBUL şi BULGĂRELE de ZĂPADĂ – sunt complementare
prin ceea ce propun spre realizare.
e). Mozaicul- presupune învăţarea prin cooperare la nivelul unui
grup şi predarea achiziţiilor dobândite de către fiecare membru
al grupului unui alt grup.
Aplicaţie:Proprietăţile chimice ale fierului
• Clasa se va împărţi în grupe de elevi (4 elevi), fiecare

dintre aceştia primind câte o fişă de învăţare numerotată
de la 1 la 4. Fişele cuprind părţi ale unei unităţi de
cunoaştere, respectiv fişa va conţine o activitate experimentală
( o reacţie chimică).
• Regruparea elevilor, în funcţie de numărul fişei primite,
în grupuri de experţi: toţi elevii care au numărul 1 vor forma
un grup, cei cu numărul 2 vor forma alt grup ...
• Învăţarea prin cooperare a secţiunii care a revenit grupului
din unitatea de cunoaştere desemnată pentru oră: elevii citesc,
discută, încearcă să înţeleagă cât mai bine, hotărăsc
modul în care pot preda cea ce au înţeles colegilor din grupul
lor originar.
• Revenirea în grupul iniţial şi predarea secţiunii pregătite
celorlalţi membri. Dacă sunt neclarităţi, se adresează
întrebări expertului.
• Trecerea în revistă a unităţii de cunoaştere prin
prezentare orală cu toată clasa/ cu toţi participanţii.
f) Organizatorul grafic- presupune esenţializarea unui material
informativ care urmează să fie exprimat sau scris, prin
schematizarea, sistematizarea şi vizualizarea ideilor.
Aplicaţie: Proprietăţi chimice ale ferului
Proprietațile chimice ale ferului sunt determinate de
caracterul electropozitiv a acestuia deoarece este un metal
tranzițional , poate avea valenţă variabilă participând la
reacții chimice fie sub formă de ioni trivalenți sau ioni
divalenți.
Ferul este deci un metal tranzițional cu valenţă
variabilă.
-reacționează cu elemente simple:
2Fe+3Cl2=2FeCl3 (clorura de fer)

3Fe+2O2=Fe3O4 (oxid feroferic)
Fe+S=FeS (sulfură de fer)
-reacționează cu substanțe compuse, cu acizii:
Fe+2HCl=FeCl2 +H2
Fe+H2SO4=FeSO4+H2
Fe+HNO3= nu reacționează
În cadrul orelor de chimie am folosit calculatorul
desfăşurând lecţii în reţeaua AeL pentru a recapitula şi
evalua tipurile de reacţii chimice, identificarea simbolurilor
chimice, compoziţia substanţelor chimice,domeniile de a anumitor
substanţe chimice,etc.;calculatorul este utilizat nu pentru a
prelua activitatea de predare- evaluare a profesorului, ci pentru a
veni în sprijinul predării-evaluării, ajutându-l să-şi
indeplinească în condiţii mai bune funcţia sa didactică
fundamentală.
În cazul folosirii metodelor complementare, elevii folosesc mai
multe surse pentru procurarea informaţiilor, ceea ce duce la
dezvoltarea posibilităţilor de cunoaştere.În final pot afirma
că: lecţiile de predare în mod tradiţional se îmbină foarte
bine cu cele în reţeaua AeL ,se completează unele pe altele şi
vin în ajutorul elevilor. Acestia au înţeles mai uşor noţiunile
legate de metale în general, de fer în particular, astfel încât,
folosind orice mijloace şi metode de învăţământ s-au atins
toate obiectivele propuse.- folosirea metodelor alternative de
evaluare împreună cu metodele tradiţionale de evaluare creşte
eficienţa învăţării, deşi s-ar fi putut avansa încă de la
început ideea că folosirea în comun a metodelor tradiţionale şi
a celor alternative conduce la o învăţare mai bună şi mai
temeinică, asigurând atât creşterea randamentului şcolar, cât
şi asigurarea unui climat social propice unei dezvoltări viitoare

.
Evaluarea nu este un scop în sine ci trebuie să conducă
la optimizarea întregului proces desfăşurat în şcoală. Ea
trebuie să fie formativă, situativă şi să dezvolte un proces de
autoevaluare. Calitatea presupune mişcare şi de aceea evaluarea nu
trebuie să se rezume doar la un singur instrument, ci să se refere
la o serie de tehnici cât mai diverse, incluzând şi procese
negociative. Lipsa alternativelor creează rutină, conformism şi
nu duce la completa dezvoltare a personalităţii, unul din
obiectivele majore ale şcolii româneşti.
Aşadar, evaluarea este o verigă esenţială în formarea
viitorilor exponenţi ai societăţii noastre, fiind măsura în
care aceştia au reuşit să atingă nivelul de performanţă
stabilit. Mai mult decât atât, acest aspect al instruirii îşi
depăşeşte graniţele de măsurătoare şi se îndreaptă către
rolul formativ şi către acela de sedimentare a cunoştinţelor
acumulate anterior.

Bibliografie:
1. Radu, I.T.- „Teorie şi practică în evaluarea
învăţământului”, E.D.P.,Bucureşti,1981
2. Cerghit, Ioan - „Sisteme de instruire alternative şi
complementare. Structuri, stiluri şi strategii”,
Editura Aramis, Bucureşti, 2002
3. Cozma, D., Pui, A. – “Elemente de didactica chimiei”,
Editura Spiru Haret, Iaşi, 2003

Interactive Activities in the English Class

Gabriela Șandru
Gimnaziul "Tudor Vladimirescu" Targu Mures , Mures, Targu Mures

Modern education relies on interactive teaching and learning that
focus on the student’s needs and reflect the new socio-cultural
and educational trends in general. For the English teacher, games
are just a pretext, an educational context used to build and develop
skills whereas children gain important acquisitions for their adult
life. Interactive activities offer opportunities to use the language
structures repeatedly and to build a habit from the structures

provided. Overall, they encourage students to become autonomous in
their own learning process. In terms of what skills need to be
taught and how to be done, teaching skills in isolation is outdated
and does not meet the requirements of today’s world: communicative
competences, which means using the four language skills of speaking,
reading, listening and writing to communicate a message in a given
context. Teaching the four skills in a restraint-free class serves
many valuable purposes, from offering the required support to the
language learners, to providing the context in which to use the
language for exchanges of real information, and boosting students’
self-confidence.
Therefore, I have chosen to discuss 5 student-centered activities
especially designed to incorporate several language skills
simultaneously which have worked well in my classes. They fit
beginner to intermediate levels and help develop skills and language
competences.
I. FIND SOMEBODY WHO…
Language: learning names, getting to know each-other, revising
grammatical structures, asking and answering questions
Level: elementary to intermediate
Timing: 15 minutes
Materials: handouts / cards with missing information
Procedure:
1. Give students the handouts or the cards. Example sentences:
Find somebody who… likes milk / hates fast food.
Find somebody who… watched the news yesterday evening.
Find somebody who… has been to another country.
Find somebody who… will spend his/her summer holidays abroad.
2. Students walk around the classroom and exchange information with
their classmates, finding people who meet to the requirements set

out. They cannot write the same student twice. Students mingle,
exchange information and complete their cards.
3. The first 3-5 to finish completing their cards are the winners.
They report their findings to the rest of the class who can confirm
the information presented is correct. Red points, stickers or small
prizes can be awarded for increased motivation.

II. BOARD RELAY BRAINSTORM
Language: increasing students confidence, building vocabulary
Level: beginner to intermediate
Timing: 5 minutes
Materials: markers / flipchart/ chalk of different color
Preparation: -
Procedure:
1. Students work in teams. For this game, I usually form the teams
with the students seated in the same rows, which means I have either
3 or 4 teams. The first student in each row gets a marker of a
different color and goes out to the board.
2. Call the lexical group (E.g. jobs, food, feelings, body parts,
clothes, compounds, uncountable nouns, adverbs, gerunds, etc).
Students start writing on the board as many words as they can until
you shout ‘Switch!’ Now, they run back to their place, hand the
marker/ chalk over to the next student who then races to the board
and continues the list.
3. Students write new words each time and correct the mistakes, if
they see any. Therefore, while waiting for their turn, they must
check on their peers’ spelling. Repeated words will be erased.
4. The procedure can be repeated until all students have had a
chance to add new words to the list. The winner is the team with
most correct words.

III. ERROR-TEXT
Language: listening for specific details
Level: beginner to intermediate
Timing: 15 minutes
Materials: any short text
Preparation: -
Procedure:
1. Read the text. Tell students they can write down any 5 key words
from the text.
2. Get the students work in pairs and use the 5 key words to re-tell
the story.
3. Ask a few pairs to tell their story to the class.
4. Put students in two teams. Re-read the text and deliberately make
several mistakes. Students shout “STOP” to correct the teacher,
scoring one point for each correct answer.
5. If they are able to spot mistake but not able to correct it,
offer the possibility to the opposing team.

IV. JIGSAW – RUNNING DICTATION
Language: sequencing pieces of a jumbled text, first skimming for
meaning, then scanning for detail
Level: elementary to intermediate
Timing: 30 minutes
Materials: a short text, envelopes / balloons
Preparation: Print the text and cut it into pieces containing one or
two shorter sentences. Stick the slips all around the classroom (on
the walls, windows, door, board, etc.) face up / down.
Procedure:

1. Tell students they are going to reconstruct a text that has been
jumbled and scattered all around the classroom.
2. Form groups and tell students that one student from each group
has to go out, read and memorize one sentence, then go back to the
group and dictate it. If students forget words, they can go back to
the wall and re-read the text. Everybody in the group must write the
sentences in their copybooks. Tell students to pay attention to
punctuation marks, as well.
3. When the first student in each group finishes dictating, a second
one goes out and reads a second sentence, memorizes and dictates it.
The procedure is repeated in the same way until all students have
been out.
4. If there still are slips displayed, the cycle is repeated
starting with the first student.
5. When they finished dictating and writing all the sentences,
students read the sentences and put them in the correct order.
6. Ask the groups to tell you when they are ready, so you can check
that their order is correct. The first group to finish with a
correct order is the winner.
7. Follow-up: answer questions about the text.
Variation 1
Cut the text into pieces as above and place the pieces in an
envelope, one for each group. Ask the students to read each of the
pieces and place them in the correct sequence. The first group to
finish with a correct sequence is the winner.
Variation 2
Cut two texts into pieces, roll and insert them inside a balloon,
one for each group. Print the texts on different color paper for
each group so that the pieces do not mix with those of other groups
in the process of bursting balloons: students pop them in order to

get the pieces out. (Add whatever rule you wish here: no sharp
objects are allowed, pop the balloons by sitting / stepping on them
or by pressing them back-to-back, etc.) Ask students to decide where
each piece belongs to and then put the two texts in the correct
order. The first group to finish with a correct sequence is the
winner.
Variation 3
Use a word processor to write a short text in big letters. Write one
sentence per page. You need as many sentences as there are students
in the class. Give one sentence to each student. Ask them to stand
up, mingle and read the sentences of their classmates. Set a time
limit of 3 minutes. Now they have to arrange themselves in a circle
/line according to the sequence in which they think their sentences
appear. When they are done, ask them to read their sentences aloud.
For feed-back, play the tape or read the original text yourself.

V. DOING THE LAUNDRY
Language: making sentences using adverbs of frequency, paying
attention to word order
Level: beginner to elementary
Time: 50 minutes
Materials: word cards, string, clothes pegs / Lego pieces
(optional)
Preparation: Write different parts of speech on different color
paper. Prepare a bag with several colored word cards for each group.
Add a piece of string and some clothes pegs.
Procedure:
1. Divide the students in groups. Explain that they are going to
collaborate in order to make sentences, using frequency adverbs and
paying attention to word order.

2. Distribute the bags. Tell students to arrange the word cards in
various ways to create correct sentences. Each sentence should
contain frequency adverbs.
3. Each time they create a sentence, two students hold the string
while the others hang the cards on the string, using clothes pegs.
4. For each correct sentence, groups get a star. The group with most
stars is the winner.
Variation – LEGO SENTENCE
Lego pieces can be used instead of word cards. You need pieces of
different color / size to stand for different parts of speech or of
a sentence: subject (long, green), predicate (long, orange), adverb
(medium, pink), auxiliary verbs (medium, orange), negation (medium,
blue), other words (small, yellow). Give each group a bag with
enough Lego pieces and a handout with jumbled sentences. Do the
first sentence together to demonstrate how the game works.
e.g. for/am/late/I/school/never/ = green - pink - blue - long orange
– yellow = I am never late for school.
Next, ask groups to arrange the pieces on their desks for the each
sentence and invite them to read it aloud. e.g.
your/cook/in/mother/does/evening/the/always = medium orange - green
- pink - long orange - yellow. = Does your mother always cook in the
evening?

Profesor Șandru Gabriela
Școala Gimnazială „Tudor Vladimirescu” Tg.-Mureș

Crearea unui stil de alimentaţie sănătos prin proiecte educative

Gabriela Loredana Hritcu
Liceul Regina Maria Dorohoi, Botosani, Dorohoi

Crearea unui stil de alimentaţie sănătos prin proiecte educative
Profesor: Hriţcu Gabriela – Loredana
Liceul „Regina Maria” Dorohoi, jud. Botoşani

MOTTO: “Oamenii se roagă zeilor să le dea sănătate, fără să
ştie că stă în puterea lor s-o menţină şi că luptând
împotriva ei prin lipsa de măsură, o trădează prin goana lor

după plăceri”. (Democrit)
În ultimii ani factorii care ne influenţează sănătatea sunt
din ce în ce mai nocivi şi mai agresivi. Dacă poluarea ne
afectează sănătatea cu sau fără voia noastră, alimentaţia
nesănătoasă, indiferenţa faţă de artă, sedentarismul ţin de
noi înşine, de educaţia primită. În acest context un grup de
cadre didactice şi elevi de la Liceul “ Regina Maria” Dorohoi
şi-au propus să organizează activităţi educative pentru o
sănătate mai bună în cadrul proiectului ,,O viaţă sănătoasă
printr-o alimentaţie adecvată ”. Proiectul s-a derulat în
cadrul săptămânii ,,Să ştii mai multe, să fii mai bun!” al
anului şcolar 2015-2016.
Acest proiect a fost propus, deoarece elevii vor părăsi băncile
şcolii şi vor fi puşi în situaţia de a se descurca singuri, de
a-şi procura bunurile de consum, inclusiv alimentele; de aceea s-a
considerat că este absolut necesar ca ei să cunoască criteriile
de selectare a unui produs alimentar, de a-şi forma atitudini
pozitive faţă de artă şi de a adopta un comportament sănătos
privind mişcarea zilnică susţinută. Activităţile propuse au
vizat formarea unei generaţii tinere de consumatori, capabilă să
adopte un stil de viaţă sănătos.
Scopul proiectului a fost formarea deprinderilor de alimentaţie
sănătoasă şi dezvoltare armonioasă prin artă şi sport în
rândul tinerilor, concomitent cu implicarea activă a părinţilor
pentru consolidarea comportamentelor sănătoase.
Obiectivele urmărite prin acest proiect au fost: reducerea
consumului de alimente nesănătoase în rândul populaţiei
şcolare; promovarea unor comportamente alimentare sănătoase
adecvate sănătăţii fizice şi psihice a elevilor;
conştientizarea părinţilor despre efectele alimentaţiei asupra

randamentului şcolar al elevilor; conştientizarea rolului pe care
îl are literatura în consolidarea vieţii spirituale a tinerilor;
stimularea aptitudinilor artistice ale elevilor şi cultivarea
gustului estetic; adoptarea unui comportament sănătos privind
mişcarea zilnică susţinută; dezvoltarea abilităţilor de
comunicare şi colaborare efectivă între adolescenţi - părinţi
- profesori - comunitatea locală; conştientizarea tinerilor că un
mediu poluat ne afectează sănătatea.
Activităţile proiectului au vizat în mod direct elevii de la
profilul servicii din cadrul Liceul “ Regina Maria” Dorohoi şi
în mod indirect pe ceilalţi elevi ai liceului, cadre didactice din
liceu, părinţii elevilor şi pe un medic nutriţionist.
Proiectul a cuprins trei activităţi: “Ştim să mâncăm
sănătos?, “Să învăţăm să ne hrănim sănătos!”,
“Sportul-izvor de sănătate”.
“Ştim să mâncăm sănătos?” a fost o activitate de
diseminare şi promovare a unui stil de viaţă sănătos care s-a
desfăşurat în laboratorul de specialitate a Liceului “Regina
Maria” Dorohoi. Activitatea a avut ca scop formarea/consolidarea
deprinderilor de alimentaţie sănătoasă şi a fost structurată
pe trei componente: prezentarea unor materiale (prezentări power
point/filmuleţe) privind importanţa alimentaţiei sănătoase;
realizarea de către echipele participante la proiect a unor
desene/postere/colaje respectând tematica activităţii; expoziţie
culinară – prezentare/concurs – cel mai sănătos/bio preparat
culinar.
Activitatea “Să învăţăm să ne hrănim sănătos!” a vizat
conştientizarea rolului pe care îl are asigurarea alimentaţiei
sănătoase a fiecărui individ. Această activitate s-a
materializat într - o dezbatere care îşi propunea să-i ajute pe

elevii din ciclul liceal să conştientizeze importanţa
alimentării cât mai sănătoase, dezbatere la care a fost invitat
un doctor nutriţionist.
”Sportul izvor de sănătate”- activitate de dezvoltare
armonioasă prin sport - s-a desfăşurat pe terenul de sport al
Liceului “ Regina Maria” Dorohoi. Pentru desfăşurarea acestei
activităţi au fost invitaţi instructori/antrenori practicanţi a
unor sporturi care au încercat prin realizarea unor demonstraţii
să formeze/dezvolte, în rândul elevilor, atitudini pozitive
faţă de sport şi de adoptarea unui comportament sănătos privind
mişcarea zilnică susţinută. În cadrul acestei activităţi
grupul-ţintă al proiectului a participat la o demonstraţie de
carate, învăţând astfel tehnici de autoapărare.
Pentru buna desfăşurare a activităţilor proiectului a fost
nevoie de resurse umane (echipa de proiect, elevi şi cadre
didactice ai Liceului “ Regina Maria” Dorohoi, părinţii
elevilor, reprezentanţi ai autorităţilor locale)şi resurse
materiale (baza materială existentă în şcoală, CD-uri cu
prezentări Power Point, laptop, boxe, afişe, desene, colaje).
Activităţile proiectului au fost promovate prin intermediul
mass-media, şi a paginii web a şcolii.
Diseminarea s-a realizat prin articole în presa locală, prin
crearea unui panou cu fotografii de la activităţi şi prin
realizarea unui raport final.
Beneficiile implicării şcolii şi a comunităţii locale în
astfel de proiecte sunt multiple: formarea unor deprinderi
sănătoase de viaţă la copii şi părinţi; formarea unor
deprinderi cu privire la prevenirea unor îmbolnăviri, prin
consumul de alimente sănătoase; conştientizarea părinţilor,
elevilor şi membrilor comunităţii despre efectele alimentaţiei;

îmbunătăţirea relaţiilor de colaborare, cooperare între toţi
factorii implicaţi în formarea şi dezvoltarea elevilor, din punct
de vedere al alimentaţiei; promovarea celor mai creative
modalităţi de prezentare a preparatelor culinare sănătoase;
conştientizarea elevilor, părinţilor şi cadrelor didactice
privind efectele benefice ale practicării mişcării fizice;
modificarea mentalităţii şi a consolidării cunoştinţelor
referitoare la o alimentaţie sănătoasă.

Bibliografie

1. Diaconescu, I., „Merceologie alimentară”, Editura Eficient,
Bucureşti, 1998
2. Morter, T.: „Sănătate prin alimentaţie”, Editura Teora,
Bucureşti, 2000
3. Tănţica Petre, Gabriela Iordache, Studiul calităţii
produselor şi serviciilor, Editura Niculescu, 2002

BENEFICIILE EDUCAȚIEI NON-FORMALE PRIN PROIECTE UMANITARE

Adina Balazs
Colegiul Tehnic "Alesandru Papiu Ilarian" Zalau, Salaj, Zalau

Ȋn contextul european contemporan, școala a devenit principalul
loc de implementare și diseminare a unor sumedenii de acțiuni în
colaborare cu diferite instituții sociale/comunitare, dând
educației non-formale un rol important care are menirea de a
elibera elevul de granițele actului de predare/informare și de a-l
lua partener ȋn procesul de cunoaștere/experimentare.
Un concept al pedagogiei contemporane este proiectul educațional pe

care îl consider un instrument al schimbării, al dezvoltării şi
inovării organizaţiei şcolare. Acesta vine în sprijinul elevului
,deoarece pentru elev, învăţarea bazată pe proiect îl
determină pe acesta să se implice în activități diverse, prin
care îi sunt puse în valoare aptitudinile, talentele şi
capacităţile lor în diferite domenii, valori pe care cadrul
didactic le descoperă mai greu în activitatea desfășurată la
ore.
Proiectele umanitare trezesc în elevii noștri conștientizarea
unor situații sociale care există în vecinătatea lor, îi fac
mai buni, le dezvoltă compasiunea și dorința de a
ajuta.Organizarea unor activităţi extraşcolare, umanitare prin
care elevii să contribuie, după puterile lor, la creşterea
calităţii vieţii în comunitatea în care trăiesc, are
nenumărate avantaje din punctul de vedere al educaţiei pe care o
face şcoala:
• dezvoltă la elevi responsabilitatea şi sensibilitatea faţă
de semenii lor;
• creează legături la nivelul comunităţii;
• stimulează gândirea critică;
• educă percepţia multiculturalităţii;
• dezvoltă stima de sine şi devotamentul pentru ideile civice;
• dezvoltă gândirea creativă, plină de ingeniozitate;
• creează legături între cunoştințele şi capacitățile
dobândite.
Un proiect umanitar, interjudețean este și Proiectul „Petale’n
vânt” care reunește, ȋn cea de-a doua ediție, grădinițe,
școli gimnaziale, licee și instituții din cinci județe (Sălaj,
Cluj, Bihor, Bistrița si Suceava) ȋn număr de aproximativ 30.
Sunt implicați astfel, ȋn mod direct, aproximativ 100 cadre

didactice și 1000 preșcolari/elevi ȋn acțiuni de educație
civică, voluntariat și caritate, dar și de dezvoltare a
spiritului critic și artistic.
Proiectul urmărește, în fiecare ediție a sa realizarea unor
acțiuni de cunoaștere pragmatică-experimentală-tactilă. Sunt
descoperite și dezvoltate calitățile artistice ale
participanților.
Scopul proiectului este implicarea cadrelor didactice și peste 1000
elevi ȋn activități de abilități practice, voluntariat și
caritate, cu scopul de a oferi ajutor financiar unei instituții
social-comunitare și de a promova necesitatea ȋnțelegerii modului
pragmatic de abordare a educației non-formale ca parte integrantă
a procesului de predare-ȋnvățare-evaluare ȋn contextul
modernității contemporane. Activităţile din proiectul
„Petale’n vânt” (atelierele de lucru, Târgul de Crăciun,
Târgul de Primăvară) se desfășoară pe durata a 10 luni.
Activitatea finală este reprezentată de Festivalul produselor
hand-made. Banii adunați vor fi donați ulterior centrului social
selectat.
În acest an școlar,pe durata a 10 luni, activităţile din
proiectul „Petale’n vânt” (atelierele de lucru, Târgul de
Crăciun, Târgul de Primăvară ) desfășurate în toate
instituțiile de învățământ partenere în proiect, au trezit
copiilor/eleviilor sentimente nobile, de a fi părtași și de a se
implica în viața comunității prin ajutorarea copiilor sau a
persoanelor aflate în situații dificile (crescuți în centrele de
plasament) având un efect/impact pozitiv asupra tuturor celor
implicați:
• pentru elevii participanţi la activităţile proiectului:
o promovarea educației civice prin atragerea elevilor spre acțiuni

de voluntariat și caritate;
o oferirea unor alternative sănătoase de petrecere a timpului
liber, diminuând astfel timpul dedicat telefonului, internetului
și/sau calculatorului;
o promovarea adevăratelor valori (prietenie,
generozitate,fair-play);
o dorința de implicare a copiilor în activități de tip umanitar;
o formarea unor deprinderi utile;
o cultivarea sentimentului de a fi util şi a deprinderii de a da
ceva din ceea ce ai mai mult;
o stimularea interesului elevilor de a se implica în proiecte;
o manifestarea în voie a spiritului de iniţiativă;
o desfășurarea de activități susţinute deoarece participarea
este liber consimţită și necodiţionată;
o conștientizarea aspectelor pozitive ale muncii desfăşurate în
grup/echipă;
o posibilitatea să se manifeste, să se bucure, să acumuleze
cunoştinţe, să fie creativi, să-şi pună în valoare talentul
şi să-l facă cunoscut celor din jur.
• pentru profesorii implicaţi:
o conştientizarea şi valorificarea unor noi dimensiuni
educaţionale;
o implicarea în organizarea şi derularea unor activităţi cu
caracter non-formal;
o posibilitatea dezvoltării personale în spiritul valorilor
europene ale educaţiei.
• pentru partenerii implicaţi:
o posibilitatea de a se implica activ în dezvoltarea şi formarea
elevilor;
o conştientizarea rolului lor ca factori activi, ca formatori de

opinie de calitate;
o conştientizarea potenţialului pe care îl au asupra
formării tinerei generaţii.

Consider că acest proiect este unul interesant, care a dus la
dezvoltarea relațiilor dintre elevi, profesori şi membri ai
comunităţii cu efecte pozitive asupra eleviilor în special. An de
an activităţile proiectului sunt tot mai diverse, tot mai
atractive şi implică tot mai mulţi elevi şi cadre didactice, în
acelaşi timp şi foarte mulţi parteneri care sunt de un real
sprijin în realizarea obiectivelor propuse. Sensibilizarea
întregii societăți la nevoile copiilor trebuie să ne preocupe pe
noi toți indiferent de etnie, religie, vârstă, etc.
Pentru viitor se dorește și se va urmări identificarea unui grup
de voluntari care ȋn ediția a treia a proiectul „Petale’n
vânt” pot fi organizați ca o asociație non-profit coordonată
de membri ai autorităților locale. Tot în ediția viitoare se
dorește realizarea unei reviste a proiectului și extinderea
proiectului la nivel regional prin cooptarea altor parteneri din
diverse județe.
În concluzie, proiectul este o componentă educaţională
valoroasă şi eficientă căreia orice cadru didactic trebuie să-i
acorde atenţie, cu o atitudine creatoare, atât în modul de
realizare al activităţii, cât şi în relaţiile cu elevii,
asigurând astfel o atmosferă relaxantă care să permită
stimularea creativă a elevilor. Diversitatea activităţilor din
proiect oferite creşte interesul copiilor pentru şcoală. Astfel,
cadrul didactic poate face multe pentru educarea spiritului creativ
al elevului în cadrul proiectelor prin încurajarea eleviilor să
realizeze un feed- back pozitiv.

Nr. 30/2016

La acest număr au contribuit:
● Mihaela Gabriela Ciurea-Ilie
● Gina-Mariana Marian
● rodica marin
● cristian susu
● Mădălina Nicolae
● Elisaveta Sericiuc
● Mihaela Liana Alexandru
● dorel lupu
● DANIELA SOCEA
● letitia Murarus
● Gabriela Șandru
● Gabriela Loredana Hritcu
● Adina Balazs

ISSN: 2393 – 0810