Nr. 47/2018

ISSN: 2393 – 0810

Cuprins

Învăţământ preşcolar

● Rolul intervenției timpurii din perspectiva pӑrinților, MIRELA CIUDIN

Învăţământ primar

● Învățarea rapidă și eficientă. Mistere ale creierului și ale memoriei. Ajută-ți creierul să te ajute! Metode de învățare temeinică, Dalia Muresan

● FORMAREA INTERESULUI PENTRU LECTURĂ, Maria Covrig

● CAUZELE ABANDONULUI SCOLAR IN FAMILIE, irina matache

● Experimentul, un mod de înțelegere a realității, Adriana Otilia Sut

Învăţământ gimnazial

● Caleasca de aur a regelui dac, Carmen-Violeta Soare

Învăţământ liceal

● WHY SHOULD TEACHERSOF ENGLISH FOCUS ON WRITING SKILLS?, MARIA LUIZA HERCIU

● TÂRGUL NAŢIONAL AL FIRMELOR DE EXERCIȚIU -BACĂU., Amalia Luciana Stafie

● HORMONII DE STRES - CÂTEVA REACȚII SPECIFICE DATE DE ADRENALINA ȘI NORADRENALINA DE SINTEZĂ, Nicoleta Drăgoi

● FEEDBACK ON WRITTEN WORK, MARIA LUIZA HERCIU

Interes general

● John Maxwell-o autoritate în domeniul conducerii eficiente (o recenzie originala), Mihaela Fildan

Rolul intervenției timpurii din perspectiva pӑrinților

MIRELA CIUDIN
Centrul Scolar pentru Educatie Incluziva "Delfinul" Constanta, Constanta, Constanta

Chestionar

Învățarea rapidă și eficientă. Mistere ale creierului și ale memoriei. Ajută-ți creierul să te ajute! Metode de învățare temeinică

Dalia Muresan
Scoala Gimnaziala "Avram Iancu" Dej, Cluj, Dej

Învățarea rapidă și eficientă. Mistere ale creierului și ale
memoriei.
Ajută-ți creierul să te ajute! Metode de învățare temeinică

prof. Mureșan Dalia Sorina
Școala Gimnazială,,Avram Iancu” Dej

Capacitatea creierului de a reține este nelimitată. Cei mai
mulți neurologi consideră că informațiile stocate de creier nu
se pierd niciodată, ci sunt împinse în spate , unde nu mai sunt
atât de accesibile. Pentru a-ți aminti ceva din trecut trebuie să
faci un efort de concentrare mai mare.
Creierul uman dorește tot timpul lucruri neobișnuite,
interesante, noi și neașteptate.
Pentru a memora unele lucruri care nu îți fac plăcere trebuie
să apelezi la diferite trucuri, prin care să îți convingi
creierul că aceste lucruri sunt foarte importante.
Învățarea pe de rost, nu numai că te obosește, dar nici nu e
eficientă. Omul reține mult mai mult dacă ceea ce spune și face
în același timp. De exemplu, dacă în timpul unei lecții nu
notezi nimic, vei reține doar 15% din informație. Dacă lecția
este prezentată audio-video, vei reține 50% din ea. Dacă în
cadrul lecției sunt și aplicații practice vei reține aproximativ
90% din informații.
Pentru buna funcționare a organismului, somnul are o importanță
deosebită. El antrenează creativitatea. Informațiile pe care le
primește creierul în timpul zilei sunt procesate și fixate în
timpul nopții. Totodată somnul consolidează legăturile dintre
celulele nervoase ale creierului, un lucru foarte important pentru
procesul de ănvățare și memorare.
Odihna activă presupune, printre altele, și practicarea
exercițiilor fizice. În timpul acestor activități toate organele
lucrează în ritm accelerat. Ele liniștesc mai mult decât orice
medicament creierul obosit de munca intelectuală.
Hrana sănătoasă influiențează pozitiv capacitatea de a memora
și de a reacționa cât mai adecvat în fața sarcinilor primite.
Creierul folosește glocoza din organism pe post de combustibil.

Cercetările desfășurate în legătură cu mijloacele prin care
noi reținem informațiile au demonstrat că ascultarea sau simpla
lectură sunt metode neproductive. La polul opus se află metoda de
învățare care ar putea fi numită Învață-i pe cei din jur.
Imaginează-ți, în timp ce parcurgi un material, că va trebui
șă predai altcuiva ce ai învățat folosind cuvintele tale.
Imaginile ușurează mult înțelegerea unui text. Dacă în timp
ce citești un text îți construiești tabele, diagrame, scheme
sau orice alt suport vizual, posibilitatea de a înțelege ceea ce
citești crește foarte mult. Doar citirea și recitirea unui text
nu sunt suficiente. Pentru a reține mai multe informații
adresează-ți, în permanență, întrebări: De ce?, Cine?,
Când?, Unde?, Cum?.Aceste întrebări îți orientează atenția
spre extragerea cunoștințelor esențiale dintr-un text.
Creierul învață ușor și reține cunoștințe doar atunci când
se lucrează cu ele. Întrebările și răspunsurile îl ajută șă
lucreze cu informațiile primite. De aceea trebuie să fii, în
același timp, și profesor și elev.
Succesul la învăţătură şi în activitatea profesională se
datorează şi aşa-zisei gimnastici cerebrale. Aşa cum în sport
şi în alte domenii nu se pot obţine performanţe fără
antrenamente fizice regulate, şi pe tărâm intelectual, memoria
trebuie antrenată zilnic.
Cu cât memoria va fi mai antrenată, cu atât ea va fi capabilă
să reţină mai multe informaţii, în aceeaşi măsură crescând
şi capacitatea noastră intelectuală, mărindu-se şi
performanţele obţinute. Cu cât “obosim” mai puţin creierul,
cu atât el se “leneveşte”, fiind tot mai puţin apt să
reţină ceea ce ne propunem.
Relația dintre strategiile didactice și creierul uman este foarte

importantă deoarece este cunoscut faptul că fiecare individ simte
și gândește diferit și are nevoie de tratare specifică.
Important pentru elev este să-l facem să devină conștient de
înclinațiile/ disponibilitățile sale predilecte pentru un anumit
mod de gândire și acțiune , ajutțndu-l în același timp
să-și îmbunătățească repertoriul de metode și tehnici de
muncă intelectuală.
Strategiile didactice tradiționale pun accentul pe stimularea
raționamentului, pe analiză, pe limbaj, pe direcționalitate -
specifice sistemului cortical stâng.Studiile pedagogice postmoderne
apreciază ca fiind esențiale pentru dezvoltarea umană , crearea
de asociații, stimularea imaginației, relațiile nondirective și
cazurile concrete - specifice sistemului cortical drept, iar
modalitățile de realizare constau în folosirea strategiilor de
stimulare a creativității și înteractivității.
O metodologie eficientă este cea care creează ocazii pentru
fiecare elev de a se manifesta cu ceea ce are mai bun și în
domeniul său de excelență.Conform TIM ( Teoria inteligențelor
multiple ) fiecare individ posedă cel puțin nouă inteligențe
diferite, exprimate prin moduri variate de învățare și
modalități particulare de exprimare a achizițiilor dobândite.
Predarea – învățarea adecvată la punctele forte ale elevului
conduce la atingerea dezideratelor într-un mod plăcut și ușor.
,, Elevii pot învăța orice dacă materia este abordată prin
metode compatibile cu elementele forte ale stilului de învățare;
aceiași elevi înregistrează eșecuri când materia este abordată
după metode incompatibile cu elementele lor forte.” ( Dunn, R,
1990, p. 18 ).
În concluzie, folosind strategiile didactice interactive în
clasă pentru a stimula inteligenţele multiple, elevii vor

înţelege cât de inteligenţi sunt, vor căpăta încredere în
forţele proprii, vor deveni mai conştienţi de punctele lor forte,
dar şi de slăbiciunile lor, pe care le pot suplini prin moduri
personale de lucru cu informaţia. Reflectând asupra propriilor
inteligenţe, elevii vor şti cum să-şi coordoneze întregul
demers cognitiv pentru a învăţa şi a-şi exprima rezultatele
învăţării într-un mod personal, caracteristic. Când elevii
îşi înţeleg propriul stil de învăţare, modul în care depun
eforturi pentru a învăţa, atunci pot controla mai bine mediul în
care se află şi pot solicita exact ceea ce le este necesar.
Evaluarea trebuie integrată în procesul învăţării. Elevii
trebuie să joace un rol activ în propria evaluare. De aceea
profesorul trebuie să le comunice ce aşteaptă de la ei
(obiectivele) şi să stabilească împreună modalităţile prin
care vor fi evaluaţi (cum vor putea dovedi cel mai bine ce au
învăţat). Implicarea activă în evaluare sporeşte gradul de
reflecţie şi de conştientizare, ducând la o mai bună
autocunoaştere şi autoapreciere. Acest fapt motivează o nouă
învăţare.
Metoda de învățare RICAR (sau SQ3R) este o metodă des
întâlnită în manualele universitare americane și este
recomandată elevilor ce se pregătesc pentru examene. Această
metodă are la bază două principii psihologice:
• stimularea curiozității, percepută ca o primă sursă a
motivației interne pentru care recompensele vin în urma
desfășurării unei activități, mai degrabă decât de la
rezultatul activității.
• interconectarea ideilor.
Metoda RICAR constă în Răsfoire (R), Întrebări (Î), Citire (C)
– propriu-zisă, Aminitire (A), Recapitulare (R).

R=RĂSFOIRE În prima etapă se face o "rasfoire a materialului"
pentru formarea unei imagini de ansamblu asupra textului de studiat.
În această etapă:
• Se examinează titlul capitolelor și se încearcă, pe cât
posibil, să se anticipeze mintal ce va trata fiecare capitol;
• Se citește introducerea;
• Se citesc cuprinsul, diagramele, graficele, cuvintele subliniate
(în principiu, acestea sunt ideile de bază);
• Se citesc sumarele capitolelor (aici se găsesc relațiile
între ideile de bază);
• Se citesc întrebările de la sfârșitul capitolelor (acestea
ajută la identificarea părților importante ale capitolelor)
I=ÎNTREBĂRI În această etapă se realizează "activarea" prin
identificarea întrebărilor pentru fiecare capitol. Întrebările
mențin atenția trează și mobilizează la o lectură activă.
Pentru aceasta se vor citi cu atenție titlurile fiecărui capitol
și subcapitol pentru a se transforma întrebări.
Se scriu întrebările pe o foaie (aceasta ajută la cristalizarea
ideilor și găsirea răspunsurilor).
Această etapă transformă un cititor pasiv într-unul activ,
critic.
Exemple de întrebări:
Despre ce este acest capitol?
La ce întrebări încearcă să răspundă acest capitol?
Cum mă ajută această informație pe mine?
Sugestie: Încearcă să răspunzi oral la întrebările găsite.
Formulează răspunsurile cu cuvintele tale. Formulează răspunsuri
cât mai scurte.
C=Citirea propriu-zisă Această etapă este o continuare a
pregătirii realizate în etapele anterioare.

În această etapă se citește textul pe secțiuni căutând ideile
principale, conceptele-cheie, răspunsurile la întrebările
formulate în etapa anterioară. Această etapă nu este o etapă
pasivă citind cu greu fiecare linie, ci este o căutare continuă
după răspunsuri.
A=Amintirea În această etapă se vor reproduce din memorie ideile
principale și se va răspunde la întrebări.
Se vor compara răspunsurile date cu informația din textul citit.
Pentru această etapă se mai recomandă:
• citirea cu voce tare;
• reformularea răspunsurilor pe baza cuvintelor cheie necesare
pentru reamintirea întregilor idei.
• folosirea dicționarului;
• compararea cu alte texte;
• discuții cu alți studenți, profesori (dacă este posibil)
R=Recapitularea În această etapă se revăd ideile principale
pentru întregul text pentru a obține o vedere panoramică, se
stabilesc legături cu alte cunoștințe, se rezolvă exercițiile
și aplicațiile posibile.
Se verifică memorarea prin "recitarea" ideilor principale.

Astfel, metodele eficiente ne ajută să reţinem informaţiile pe
termen lung fără să le deformăm şi să ne putem folosi de
aceste informaţii atunci când avem nevoie de ele. Informaţiile
bine învăţate formează o reţea organizată în mod logic, în
care noile cunoştinţe le completează şi îmbogăţesc pe cele pe
care le avem deja.

Bibliografie:
• Crenguța-Lăcrămioara, Oprea, Strategii didactice

interactive, EDP, 2007.
• I. , Neacșu, Metode și tehnici de învățare eficiente,
Editura Polirom, 2015.
• Nicolae, Ploscariu, Învață să înveți,Editura Delfin,
2017.

FORMAREA INTERESULUI PENTRU LECTURĂ

Maria Covrig
Gimnaziul "Alexandru Ioan Cuza" Targu Mures , Mures, Targu Mures

Formarea interesului pentru lectură

“ O carte bună de citit la vârstă
fragedă este, poate,una din împrejurările cele mai hotărâtoare
ale vieţii unui om. Multe cariere intelectuale nu se datoresc altei

împrejurări decât unei cărţi căzute la vreme bună în
mâinile unui copil.” ( I.L. Caragiale).
Funcţiile şi obiectivele generale ale ciclului primar
se realizează în mare măsură prin intermediul studiului limbii
române. Studierea acestei discipline are o mare însemnătate în
fomarea elevilor, asigurând evoluţia lor intelectuală, precum şi
pregătirea corespunzătoare la celelalte discipline. La clasele
mici, se învaţă unele dintre instrumentele de bază ale
activităţii intelectuale - cititul, scrisul, exprimarea orală -
care au implicaţii în dezvoltarea ulterioară a elevilor.
Întreaga evoluţie a lor depinde de măsura în care ei şi-au
însuşit instrumentele muncii intelectuale.
Realizarea actului cititului presupune cunoaşterea unor
tehnici de lucru corespunzătoare care să permită celui ce
citeşte să se orienteze în text, să desprindă multiple valenţe
ale acestuia. Însuşirea tehnicii cititului este subordonată
sarcinii de a-i învăţa pe elevi cum să folosească manualul, în
general cartea, deci de a-i învăţa cum să înveţe. De aceea, se
consideră că cititul reprezintă unul dintre cele mai importante
instrumente ale muncii intelectuale. Asimilarea unor cunoştinţe
fundamentale din diverse domenii trebuie să orienteze cunoaşterea
elevilor spre noi achiziţii, ceea ce presupune în mod necesar
dobândirea unor tehnici ale muncii cu cartea.
Cu toată amploarea pe care au luat-o mijloacele
audio-vizuale în difizarea culturii, cartea rămâne unul dintre
cele mai frecvente mijloace de autoinstruire. Lectura cărţii
oferă cititorului prilejuri unice de reflecţie. Ea îndeamnă la
introspecţie, angajează valori formativ-educative care îşi pun
amprenta asupra întregului comportament al cititorului. Puterea
cărţii este mare. În faţa cărţii trebuie să stai cu inima

deschisă, căci ea te instruieşte chiar şi fără i-o ceri, sau
poate chiar atunci când nici nu te gândeşti. Spre deosebire de
celelalte surse de informaţie – televizorul, radioul,
cinematograful, internetul, - cartea are un mare avantaj - ea este
un prieten tăcut şi discret, căci îţi oferă ori de câte ori
ai nevoie acelaşi răspuns la fiecare întrebare şi-l repetă
până ce l-ai înţeles. O carte o citeşti când vrei, cum vrei
şi ori de câte ori vrei.
O găseşti oricând, la fel de discretă şi de credincioasă,
ea este foarte înţelegătoare chiar şi atunci când tu n-ai
înţeles-o şi te aşteaptă să revii. O piesă de teatru, un
film, o emisiune TV ne impun un anumit ritm de urmărire şi
înţegere, ne împiedică să insistăm mai mult asupra unor
momente care ne-au impresionat mai mult.
Reprezentate ca vârfuri ale unui triunghi sau ca cercuri
intersectate, cititorul, textul şi contextul - au un rol esenţial
în structurarea activităţilor de lectură. Constituirea unui
spaţiu adecvat întâlnirilor reale cu textul presupune
cunoaşterea celor trei componente şi tratarea atentă a
fiecăreia. În şcoală, problema contextului lecturii se
defineşte prin trei dimensiuni specifice: dimensiunea psihologică,
cea socială şi cea concretă, fizică. Problematica textului poate
fi circumscrisă în funcţie de dimensiunea care i se atribuie în
procesul de formare a cititorului autonom: funcţia de suport al
lecturii, dar şi valoare de creaţie artistică sau de obiect
cultural. Văzută din perspectiva acţiunii didactice, cea mai
importantă componentă a triunghiului lecturii este cititorul –
elevul - ca receptor al textului literar. Angajarea elevului în
lectură presupune, în acelaşi timp, activarea unor structuri
cognitive şi afective complexe, precum şi desfăşurarea unor

procese de o mare diversitate.
În practica şcolară se folosesc diverse forme de îndrumare
a lecturii realizate în clasă sau în afara ei.
Lectura sistematică şi bine îndrumată îi ajută pe elevi
să-şi lărgească orizontul cunoştinţelor şi să asimileze mai
uşor lecţiile, contribuind la dezvoltarea gândirii şi a
limbajului. Este greu de conceput o bună îndrumare a lecturii
elevilor fără un control eficient, iar procedeele de efectuare a
controlului sunt variate şi depind de scopul urmărit.
Pe lângă pregătirea asigurată prin lecţiile de limba
română în care elevii sunt iniţiaţi cu tehnici generale ale
muncii cu cartea, învăţătoarea trebuie să îndrume elevii şi
spre o pregătire specială care să-i deprindă pe elevi în
vederea folosirii cărţii pentru lectură. Dincolo de
activităţile de lectură din orele de limba română,
invăţătoarea poate media întâlnirea cu lumea cărţilor prin
“ sărbători” ale cărţii. Printre formele de sărbătorire se
pot număra: prezentarea celor mai îndrăgite cărţi, paradă de
personaje, expoziţiile de carte sau dramatizarea. Există, de
asemenea, şi varianta activităţilor extracurriculare structurate
sub forma atelierelor şi cercurilor de lectură.
Dificultatea cea mai mare apare în momentul în care trebuie
să se treacă la trierea cărţilor. Elevii au nevoie de sprijinul
celor maturi, deoarece de multe ori citesc cărţi care depăşesc
puterea lor de înţelegere sau sunt „ furaţi” de un anumit
gen de literatură. Uneori elevii nu au la îndemână cărţile
cele mai potrivite cu vârsta, preocupările şi preferinţele lor,
alteori indiferenţa mediului înconjurător determină aceeaşi
atitudine la copii .
Doar formarea interesului pentru lectură nu este

suficient pentru a face din orice copil zburdalnic, dornic de joc
şi voie bună, un cititor liniştit care să se cufunde ore
întregi în lectura unei cărţi. Este necesar să se formeze
gustul pentru lectură. Odată format, gustul pentru lectură se
poate transforma într-o adevărată pasiune.
Întreaga activitate desfăşurată pentru îndrumarea
lecturii particulare a elevilor urmăreşte cultivarea interesului,
a gustului elevului pentru a citi, pentru folosirea corectă a
cărţii în mod independent şi din proprie iniţiativă.
Una dintre modalităţile foarte eficiente, care motivează elevii
pentru învăţare este învăţarea prin cooperare. Această
metodă are multe avantaje, cum ar fi:
o permite realizări şi motivare – învăţarea prin cooperare le
permite elevilor să înveţe activ, chiar şi în clase cu efective
de elevi numeroase;
o oferă un model democratic – cooperarea este necesară şi la
locul de muncă şi în societate;
o facilitează relaţionarea pozitivă cu colegii şi dezvoltă o
atitudine mai bună faţă de şcoală – învăţarea prin
cooperare prezintă avantaje în învăţare şi beneficii sociale
pentru toţi copiii.
Folosind învăţarea prin cooperare se stimulează gândirea la
nivel superior. Copiii care studiază cooperant sunt stimulaţi să
lucreze cu idei şi concepte.
Cercul literar cu roluri este o metodă de învăţare prin
cooperare care presupune formarea de grupuri mici de elevi adunaţi
pentru a studia în profunzime o carte citită. Cercurile oferă
elevilor de orice vârstă o metodă de a se angaja în gândire
critică şi reflecţie pe măsură ce citesc, discută şi răspund
la provocările textului. Prin discuţii structurate această

metodă îi conduce pe elevi la o înţelegere mai profundă a ceea
ce citesc. Aspectul cheie al acestei strategii îl reprezintă
utilizarea fişelor de roluri (vezi lectura suplimentară), prin
care elevii învaţă să discute şi să contribuie la activitatea
de grup.
Înainte de activitate, elevilor trebuie să li se reamintească
modurile de participare la discuţiile din clasă. Iată câteva
dintre ele:
o elevii stau în cerc, astfel încât toţi participanţii la
discuţie să se poată vedea între ei;
o o singură persoană are cuvântul la un moment dat;
o fiecare trebuie să asculte ce spun ceilalţi;
o discuţiile trebuie să rămână la subiect.
Rolurile pot fi diverse, spre exemplu: „Cel ce găseşte
citate”, „Cel care interpretează personajele”,” Cel care
pune întrebări”, „Cel care identifică legături”, „Cel
care găseşte cuvinte noi”.
După ce cadrul didactic a stabilit care sunt rolurile trebuie:
o să aleagă un fragment pe care elevii să îl citească şi să
se asigure că fiecare elev are cartea
o să pregătească fişele de roluri, desemnând sarcini specifice
pentru fiecare elev;
o să atribuie fiecărui elev câte un rol, sau să îi lase pe
elevi să îşi aleagă rolurile, dacă acest lucru este posibil;
o să distribuie fişele de rol şi să se asigure că fiecare elev
a înţeles ce trebuie să facă;
o să grupeze elevii câte cinci (grupul de bază), astfel ca
fiecare grup să includă elevi cu roluri diferite;
Elevii trebuie:
o să citească textul în clasă, dacă nu este un text de mare

întindere, caz în care vor citi acasă înainte de activitate;
o să părăsească grupul casă după ce textul a fost citit şi
să se strângă în grupuri de experţi, alcătuite din elevii cu
aceleaşi roluri din fiecare grup casă;
o să se pregătească împreună, în grupurile de experţi, pentru
a juca rolurile cât mai bine, odată întorşi în grupul casă;
o să se întoarcă la grupul casă după ce au terminat activitatea
în grupul de experţi şi să participe la Cercul literar.
În concluzie, se poate spune că, atunci când toţi elevii sunt
implicaţi activ în învăţare, când sunt organizaţi pe grupe de
învăţare prin cooperare, ei îşi dezvoltă abilităţi
esenţiale pentru a-şi continua procesul de învăţare pe tot
parcursul vieţii, îşi dezvoltă sentimentul de apartenenţă la
şcoală, la grupul de elevi şi sentimentul de grijă faşă de
semeni şi faţă de munca de calitate. Prin utilizarea metodelor de
învăţare activă şi a grupurilor de învăţare prin cooperare,
elevii învaţă cu mai multă plăcere, sunt mai motivaţi,
comunică mai eficient, gândesc mai profund, sunt mai creativi şi
mai responsabili.
. Metoda cubului poate fi folosită pentru explorarea unui
subiect, a unei situaţii. Prin aplicarea acesteia se oferă
elevilor posibilitatea de a-şi dezvolta competenţele necesare unei
abordări complexe şi integratoare. Metoda constă în realizarea
unui cub pe ale cărui feţe se notează cuvintele: descrie,
compară, asociază, aplică, analizează, argumentează. Se
anunţă tema pusă în discuţie, se împarte grupul în şase
subgrupuri şi fiecare dintre acestea examinează tema din
perspectiva cerinţei de pe una din feţele cubului. Forma finală a
scrierii este împărtăşită întregului grup.
Cubul poate fi utilizat cu succes, în momentul dirijării

procesului instructiv-educativ. Metoda poate fi aplicată cu
următoarele sarcini de lucru:

a) Descrieţi grupul personajelor din poveștile studiate;
b) Comparaţi portretul personajelor pozitive cu acela al
personajelor negative;
c) Cu cine pot fi asociate personajele propuse şi pe ce se bazează
această posibilă asociere?
d) Propuneţi o soluţie care, aplicată în şcoală, poate duce la
păstrarea valorilor promovate;
e) Analizaţi elementele specifice basmului din text şi explicaţi
rolul lor;
f) Consideraţi utilă ideea separării pesonajelor pe anumite
criterii? Argumentaţi-vă opinia! (4-5 rânduri)
Diagrama Venn este o metodă care presupune realizarea unei
reprezentări grafice a două obiecte/personaje în ceea ce au
asemănător şi diferit.

Prin toate compartimentele ei, lectura îşi
aduce contribuţia la dezvoltarea gândirii şi la modelarea
sentimentelor,asigurând copilului suportul evoluţiei
intelectuale,precum şi posibilitatea integrării în viaţa
socială.
Succesul în lectura particulară a
elevului este asigurat,în mod deosebit,de capacitatea lor de a
înţelege prin efort propriu mesajul celor citite.

Bibliografie:
1. Bărbulescu, Gabriela, Metodia predării limbii şi literaturii

române în învăţământul primar, Ed. Corint, 2009
2. Cerghit,Ioan,ş.a.,Didactica limbii române în şcoala
primară,Editura Teora,Bucureşti,1998
3. Stancu, Adriana; Aspecte metodice ale predării literaturii în
învăţământul primar, Editura
Sfântul Ierarh Nicolae, 2010
4. Şerdean ,Ioan; Didactica limbii şi literaturii române în
învăţământul primar, Editura Teora, Bucureşti, 2008
5. Scheau, Ioan, Gândirea critică: metode active de
predare-învăţare, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2004;
6. Şincan, Eugenia; Alexandru, Gheorghe; Lecturi literare pentru
ciclul primar – Îndrumător metodic pentru învăţători,
părinţi şi elevi, Vol. I – clasa I, Editura „Gheorghe
Alexandru”, Craiova, 1993.

CAUZELE ABANDONULUI SCOLAR IN FAMILIE

irina matache
Scoala Gimnaziala "Mihai Eminescu" Ploiesti, Prahova, Ploiesti

Familia este unul din microgrupurile esenţiale din care copilul
face parte şi a cărui evoluţie, în sens pozitiv sau negativ,
influenţează în mod intim şi inevitabil dezvoltarea celui din
urmă, sub toate aspectele. Se poate vorbi despre o sumedenie de
factori legaţi de dinamica vieţii familiale, care, prin eroziunea
lor îndelungată, mai mult sau mai puţin accentuată, duc în cele
din urmă la apariţia unor tulburări ale vieţii afective,
comportamentului şi chiar a psihicului copilului, generând

distorsiuni, dereglări, al căror efect va fi resimţit de către
copil o perioadă îndelungată. E ştiut faptul că organismul
copilului străbate o perioadă de intensă dezvoltare, că
reactivitatea mecanismelor sale de reglare nu sunt încă bine
formate. Aceasta face ca anumiţi factori intra (dar şi extra)
familiali, cu un potenţial aparent neglijabil, să provoace o mai
rapidă tulburare a echilibrului sănătăţii mentale şi apariţia
unor manifestări care cu timpul devin deprinderi nesănătoase
pentru psihicul copilului. Examinând situaţiile stresante pentru
copil în familie, constatăm că ele se înscriu într-o arie
neaşteptat de largă, luând forme dintre cele mai variate. Ele se
întâlnesc, deopotrivă, în familia dezorganizată sau pe cale de
a se destrăma şi în familia consolidată, dar care face greşeli
de educaţie din grija excesivă sau din indiferenţă faţă de
problemele copilului. În aceste coordonate amintim:
Conflictele
Calitatea vieţii conjugale afectează în mod inevitabil
interacţiunea cu copiii şi îngrijirea lor. Evoluţia familiei,
precum şi evoluţiile individuale îi afectează, de asemenea, pe
fiecare dintre membrii familiei. Manifestările cele mai dramatice
îşi găsesc expresia în timpul pubertăţii. Experienţa unor
violenţe care se consumă între părinţi pot reprezenta, în
sine, abuzuri emoţionale asupra copilului. Mulţi dintre copii au
avut experienţe familiale care le-au blocat sentimentele, iar ei au
nevoie de ajutor pentru a se descurca cu astfel de pierderi.
Deseori, loialitatea copilului şi strategiile de supravieţuire ale
părinţilor ascund realitatea: situaţia grea în care se află
copilul. Lumea adulţilor nu vrea neapărat să înţeleagă
suferinţa copilului. Mulţi dintre copiii abuzaţi (psihic, dar nu
numai), au trăit experienţe pe care nici n-am putea să le

imaginăm, iar vătămările emoţionale au consecinţe pe termen
lung. Pentru mulţi dintre copiii ai căror părinţi sunt violenţi
unii cu alţii, a experimenta violenţa înseamnă a trăi în
acelaşi apartament cu părinţii şi, de asemenea, de a suporta
consecinţele climatului de ură şi ostilitate dintre părinţi şi
restul familiei. Aceşti copii trăiesc în anxietate şi îşi
folosesc energia pentru a avea grijă de ei înşişi, şi în mod
paradoxal, chiar de părinţii lor. Ei nu îndrăznesc să meargă
la culcare decât târziu, spre dimineaţă, înainte de o zi
normală de şcoală. Aceşti copii sunt adesea forţaţi să-şi
asume responsabilităţi în situaţii pentru care nu sunt suficient
de maturi, pentru a le face faţă. Nu le mai rămâne decât foarte
puţină energie şi bucurie pe care să o investească în
învăţare. Cei expuşi unor repetate episoade de violenţă între
părinţii lor sunt incapabili de a "rezolva" un conflict, înainte
de a fi expuşi unui alt episod traumatizant. Posibilităţile
acestora de a se identifica în cadrul familiei sunt limitate.
Mulţi ani mai târziu pot fi observate probleme de identitate ale
acestor copii în privinţa conştientizării propriei valori şi a
identităţii sexuale.
În conflictele maritale, agresivitatea care se doreşte
direcţionată spre unul din soţi poate fi adesea canalizată spre
copil, acesta părând să funcţioneze în familie ca un fel de
ţap ispăşitor. Adesea şi fraţii îşi descarcă frustrarea,
agresivitatea pe copil. Ceilalţi fraţi, simţindu-se deja în
nesiguranţă şi suferind de o anxietate cronică datorată
atitudinii părinţilor, aleg ca o uşurare, posibilitatea de a se
alia cu părinţii puternici şi periculoşi. Ei definesc fratele
sau sora ca fiind "imposibilă", "stupidă" şi ca pe cineva care
este vinovat de tot ce se întâmplă rău în familie. În cazul

victimei, la toate acestea se mai adaugă şi autoînvinuirea şi
ruşinea socială. Viaţa maritală lipsită de stabilitate,
confuzia, violenţa domestică creează situaţii de nesiguranţă
pentru copil. Părinţii îşi petrec timpul şi consuma energia
motivându-şi propriile lor probleme, şi aceasta îi face
indispensabili emoţional pentru copiii lor. Factorii externi:
şomajul, problemele economice, dificultăţile gospodăreşti care
afectează grija acordată copilului, trebuiesc, de asemenea, luaţi
în calcul. Greutăţile în muncă, problemele economice contribuie
la o reducere cronică a stimei de sine a părinţilor. Această
situaţie duce la îndepărtarea de copil şi la proiectarea
sentimentelor negative ale părinţilor asupra lui. Suferinţa
copilului poate fi acoperită printr-un "comportament dificil"
(asemenea cactusului cu suprafaţa ţepoasă, subterfugiu, prin care
îşi marchează vulnerabilitatea (Dobson, J., 1995), care
comportament va provoca, la rândul lui, rejecţie, atât din partea
adulţilor, cât şi din partea altor copii.
În aceste familii cronic disfuncţionale, în care creşterea şi
dezvoltarea membrilor este frânată, şi in care nu există modele
de identificare pentru copil, (Predescu, V., 1989), violenţa este
cel mai adesea corelată cu consumul de alcool al părinţilor. În
România, trăiesc cca. 1 milion de alcoolici, ceea ce înseamnă
că cel puţin 2 milioane de familii şi căsnicii se luptă cu cele
mai grave conflicte. Pe lângă persoana alcoolică, trebuie luat
în considerare faptul că alte 2-3 milioane de persoane sunt
afectate în mod direct: mai ales, partenerii de căsnicie şi
copiii. Din nefericire, adesea copiii resimt cel mai acut efectele
alcoolismului unuia sau al ambilor părinţi.
Consumul excesiv de alcool, lucru general ştiut, duce la scăderea
stăpânirii de sine a individului, acest lucru constituind premisa

esenţială a violenţei (corelată în toate cazurile cu abuz
emoţional, psihic), sau chiar a abuzului sexual asupra copilului:
alcoolicul devine inconştient, face tărăboi, este morocănos,
îşi tiranizează întreaga familie. Orice fleac constituie prilej
de a duce sticla la gură şi a izbucni în ceartă. Se pricepe de
minune să dea vina pe soţie şi copii pentru a putea bea cu
conştiinţa împăcată.
S-a constatat faptul că între 75-90 din cazurile de maltratare
a copiilor a fost implicat şi alcoolul. M. Covington arată ca
66 din copiii care sunt crescuţi de persoane alcoolice sunt
abuzaţi fizic, că 76 din cazurile care implică abuz sexual
asupra copilului sunt legate şi de consumul de alcool, şi că
50 din victimele incestului provin din cămine alcoolice
(Covington, M., 1992, p. 91).
Literatura de specialitate atrage atenţia asupra faptului potrivit
caruia, copiii proveniţi din familii în care au loc abuzuri de
alcool, prezintă într-o mare măsură simptome psiho-somatice:
dureri de cap, de burtă, probleme de somn, de hrănire. Aceşti
copii vor deveni în timp un factor turbulent al situaţiilor de
învăţare ale altora, vor distruge lucrurile altora, vor distrage
atenţia altor persoane şi vor crea în preajma lor agitaţie (ei
atacă pentru a-şi apăra forul interior). Sunt cunoscute astăzi
rolurile pe care un copil le poate dezvolta în cadrul unei familii
în care are loc abuz de alcool (corespunzătoare strategiilor de
supravieţuire pe care le adoptă):
• eroul - se descurcă bine în orice situaţie, este de ajutor
celor din jur, îşi păstrează trăirile negative în interior,
gândeşte pozitiv, se conformează aşteptărilor celor mari,
nu-şi comunică trăirile interioare, nimeni nu-i ştie trăirile;
• ţapul ispăşitor - se retrage "în afara familiei", are

probleme şcolare, se prostituează sau consumă alcool, droguri.
Profesorii îl vor respinge;
• copilul pierdut - este izolat, nu comunică, nu se situează în
extreme, afişează un dezinteres aparent, are probleme de
relaţionare la şcoală şi un randament scăzut;
• "mascota", de obicei cel mai mic dintre copii, protejat de toţi
membrii familiei. La şcoală el va avea dificultăţi de
concentrare, de atenţie, hiperactivitate.
Respingerea provenită din cadrul reţelei sociale, mai ales a
şcolii datorită atitudinii turbulente manifestate, poate deveni un
factor central în menţinerea şi întărirea "cercului vicios",
ceea ce va afecta dezvoltarea copilului într-un mod distructiv.
Acest copil poate foarte uşor să ia rolul "ţapului ispăşitor",
ceea ce va întări confuzia şi proasta imagine de sine. Acest
copil are un comportament care nu-i permite să înveţe şi să se
dezvolte conform trebuinţelor individuale şi colective, nu-i lasă
nici pe ceilalţi copii să înveţe, să se dezvolte şi
îngreunează foarte mult munca profesorului. El îşi pierde
echilibrul şi orientarea în casa părintească, se refugiază în
alte grupuri marginale, secte, pentru a găsi protecţie şi
adăpost, reacţionează prin slabe rezultate şcolare, scăderea
puterii de concentre, dezinteres, stări depresive etc. De aici, nu
mai este decat un singur pas spre abandonul școlar.
Corelate cu alcoolismul şi violenţa parentală, având un rol
important în declanşarea, menţinerea şi mai ales agravarea
dificultăţilor şcolare ale elevilor, sunt competenţe educative
scăzute ale părinţilor, stilurile educative eronate însuşite de
aceștia, dezinteresul, respectiv neglijarea parentală.
Climatul ostil din familie
Nivelul cultural al familiilor ocupă un loc central în

constelaţia factorilor determinanţi ai evoluţiei individului:
nivelul redus al şcolarizării părinţilor poate însemna eşecul
sau abandonul şcolar al adolescenţilor. Lipsa de ocupaţie a
părinţilor poate influenţa negativ adaptarea copilului în cazul
lipsei calificării celor dintâi, când aceştia nu pot oferi
nivelul cultural optim dezvoltării copiilor (Albert - Lorincz, E.,
1999). Un studiu recent efectuat relevă faptul că, în cazul
elevilor cu probleme şcolare, în 81 din cazuri părinţii nu au
nici o pregătire profesională, în 70 - nu au studiile
elementare încheiate, în 76, comportarea şi relaţiile dintre
ei nu sunt normale, ei fiind alcoolici, violenţi, imorali sau în
7 din cazuri - foşti infractori, iar în 90 din totalul
cazurilor studiate (150 la număr), părinţii nu se ocupă de
copii, ori îi educă greşit (recurg în mod frecvent la pedepse
corporale aspre). Copiii proveniţi dintr-un asemenea mediu,
adeseori, nu se pot adapta cerinţelor şcolare.
Tipul familiei
Tipul pasiv al familiei influenţează eşecul (şcolar) prin
sentimentul de descurajare, demotivare, neîncredere în viaţă, pe
care o insuflă membrilor ei (Cosmovici, A., 1998).
Mulţi părinţi nu cunosc nici un alt mod de a educa copiii decât
cicălindu-i, iar dacă aşa nu reuşesc, se înfurie pe ei, astfel
încât viaţa în interiorul grupului familial gravitează în
jurul unor permanente conflicte: adolescenţii nu suportă regulile
şi restricţiile când acestea devin numeroase şi opresive.
"Adolescenţii, surprinzător, doresc reguli, însă mai puţine"
(Bauman, L., 1995, p. 26). Ei au nevoie de intimitate, de
înţelegere, de sinceritate. În majoritatea cazurilor, copiii care
au probleme şcolare nu sunt înţeleşi de familiile lor.
Nereuşitele lor şcolare sunt puse pe seama leneviei,

neastâmpărului şi sfidării deliberate. În consecinţă,
reproşurile şi ameninţările se înteţesc, iar ei vor fi supuşi
presiunii pentru a realiza imposibilul. Putem aminti şi alte
"defecte" ale părinţilor care, alături de anumiţi factori cu o
pondere şi gravitate mai accentuată, contribuie la abandonul
şcolar al copilului: atitudinea dezlânată, delăsătoare prin
care copilul este "răsfăţat". Problemele cele mai mari le ridică
copilul unic pentru grupul familial, care este destul de des un
copil - problemă (Berge, A., 1963). Ponderea copiilor răsfăţaţi
este enormă 50-60 din totalul copiilor sunt dependenţi şi
lipsiţi de iniţiativă. Pentru ei, viaţa este grea, le lipseşte
încrederea în sine, iar lipsa de încredere şi sentimentul de
inferioritate reprezintă sursa a multor rele în ce priveşte
acţiunea asupra rezultatelor şcolare (Pavelcu, V., 1962).
Căsnicii diferite
Similar se petrec lucrurile şi cu copiii proveniţi din două
căsnicii diferite, copiii nedoriţi, copiii detestaţi, copiii care
prezintă anumite deficienţe. Dacă şcoala sau un specialist
intervin în timp util, problemele şcolare şi psihice ale
copilului pot fi stopate, eventual prevenite.
"În multe cazuri, zelul părintelui vitreg de a-şi arăta
dragostea şi grija faţă de succesele şcolare ale copilului duce
la didactogenie. Intervenţia nepedagogică şi brutală a
părintelui poate avea efectul conturării unor nevroze reactive,
manifestate prin închidere în sine, insucces la învăţătură"
(Iancu, S., 1983, p. 25). Interesul părintelui pentru reuşita
şcolară a copilului este firesc, cu condiţia ca acesta să fie
competent şi bine dozat, eventual sub forma asigurării unui regim
de studiu adecvat şi particularităţilor individuale,
supravegherea discretă a pregătirii lecţiilor, o indicaţie care

să-l ajute să-şi rezolve prin efort propriu o problemă,
solicitarea meditării elevului de către profesor, atunci când în
familie nu sunt condiţii prielnice pentru îndrumarea efortului
şcolar al copilului.

Starea de sănătate a părinților
Boala gravă, îndelungată a unuia dintre părinţi, de care
copilul e ataşat, în cazul unei familii unite, va duce la
concentrarea întregii atenţii a celuilalt părinte asupra lui,
copilul fiind oarecum "neglijat". Este o situaţie grea pentru
copil, determinând în multe situaţii tulburări comportamentale
ale acestuia şi scăderea randamentului şcolar. Dificultăţile
financiare, generate de privarea familiei de o sursă importantă de
venituri, cer adesea ca copilul (cel mai mare, de obicei, dar poate
fi, la rândul lui, minor) să fie nevoit a presta anumite munci
pentru a-şi întreţine familia.
Detenția unui părinte
În aceste condiţii, preocuparea pentru şcoală deţine umilul loc
secund (în cel mai bun caz). Detenţia unuia dintre părinţi (de
care copilul era ataşat) are aceleaşi efecte, agavate fiind de
profunda stare de umilire şi vexaţiune pe care tânărul o
resimte. Un adolescent reacţionează la asemenea stări prin
evitarea oricărei discuţii pe această temă, evitarea grupului de
prieteni, evadare, manifestată prin absenteism şi vagabondaj.
Toate acestea pot duce, în timp, la scăderea vertiginoasă a
randamentului, la inadaptare, eşec şi chiar abandon şcolar.

Experimentul, un mod de înțelegere a realității

Adriana Otilia Sut
Scoala Gimnaziala "Simion Barnutiu" Zalau, Salaj, Zalau

M-am întrebat nu de puține ori: „De ce oare nu
prețuiesc elevii cornul de la școală?”. Răspunsul l-am găsit
din discuțiile cu ei: au tot ceea ce își doresc, prin urmare nu
apreciază un simplu corn. Pentru a îndrepta această atitudine,
mi-am propus să-i determin pe elevi să conștientizeze că tot
ceea ce ei au se obține cu multă muncă din partea părinților.
Astfel că am încercat să organizez şi să desfăşor

activități instructiv-educative spre formarea deprinderilor
practic-aplicative, respectiv a unui comportament pozitiv în mediul
înconjurător şi nu în ultimul rând pe constituirea premiselor
concepţiei ecologice.
Am considerat că pentru o reuşită deplină este necesar ca
şcolarul să trăiască experienţa de cunoaştere şi să se
implice în acest proces, să participe cu mult interes pentru a
înţelege cât mai mult din tainele naturii, să-şi aducă aportul
la protecţia mediului înconjurător.
Mi-am imaginat proiectul ca un șir de experimente, urmate
de o vizită la fabrica de pâine și nu în ultimul rând,
activități practice și plastice care să le satisfacă elevilor
curiozitatea și să le clarifice unele nelămuriri legate de truda
cu care se obține “pâinea cea spre ființă”, toate organizate
pe parcursul mai multor săptămâni.
Am început prin a realiza experimentul privind încolțirea
bobului de grâu, respectiv a bobului de fasole, care a reliefat
conținutul științific al proiectului. Elevii au fost capabili să
evidenţieze componentele seminţei încolţite de fasole şi de
grâu. Au observat că ritmul de creştere este propriu fiecărei
seminţe.
Etapele germinaţiei observate de elevi în urma efectuării
experimentului au fost:
a) îmbibarea seminţelor cu apă şi umflarea acestora;
b) ruperea tegumentului şi apariţia rădăciniţei;
c) formarea perişorilor absorbanţi şi transformarea
rădăciniţei în rădăcină;
d) creşterea tulpiniţei şi apariţia primelor frunze şi uscarea
cotiledonului.
De asemenea, copiii au putut observa care sunt condițiile

prielnice pentru ca boabele de grâu să germineze (lumină,
căldură, apă, aer). În lipsa acestor condiții, unele boabe de
grâu au mucegăit, s-au uscat, s-au îngălbenit.
Pentru a înțelege conceptul de traspirație, am acoperit
plantele cu o pungă de plastic și le-am așezat la căldură.
Copiii au observat picăturile de apă care au apărut în
interiorul pungii.
Elevii au fost capabili să evidenţieze și fototropismul.
În urma efectuării experimentului, elevii au observat mişcarea de
orientare a plantelor către lumină.
Am discutat despre cultura grâului și despre importanța
pâinii în alimentație. Am spus proverbe și poezii despre muncă
și pâine. Copiii au realizat desene sugestive despre pâine sau
produse de panificație specifice Sărbătorilor Pascale. Jocul
“Ce știm despre?”, i-a ajutat pe elevi să cunoască mai
îndeaproape munca agricultorului, a morarului, a vânzătorului de
pâine, a uneltelor specifice acestor meserii, a produselor
obținute de aceștia, a normelor de protecție și de comportare
în diferite situații.
Am vizitat fabrica de pâine și magazinul aferent
acesteia. Întorși la școală, elevii și-au dorit să pună în
practică ceea ce au văzut la brutărie. Am stabilit care sunt
ingredientele necesare pentru a obține pâinea. Elevii au
frământat pâinea manual, au modelat covrigei pe planșete. După
ce au fost copți, copiii au mâncat covrigii calzi,
respectându-se regulile de igienă.
Toate aceste experimente au confirmat faptul că, dacă elevii sunt
implicaţi în situaţii de învăţare bazate pe experiment, atunci
ei își dezvoltă capacitățile de explorare, observare și
înțelegere a realității, se eficientizează înțelegerea și

utilizarea în comunicare a unor termeni specifici, conduce la
formarea unei atitudini pozitive față de mediul înconjurător.
Este o necesitate ca elevii să lucreze activ, însuşindu-şi prin
efort propriu cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, să judece,
să ia decizii, să exprime opinii personale, să organizeze, să
caute soluţii, să coopereze, dobândind astfel deprinderi
esenţiale pentru viaţă.
Dascălul trebuie să cunoască metoda experimentului,
îndeosebi maniera de desfăşurare a acestuia şi implicaţiile
sale asupra şcolarilor, deoarece gradul de retenţie al
informaţiei în activităţile de învăţare experimentală
creşte în cazul experimentului desfăşurat de elev. Stimulând
interesul copilului pentru investigaţie, acesta va încerca în
timpul liber şi de cele mai multe ori va reuşi, cu sau fără
ajutor, să rezolve ca pe o joacă o serie de activităţi
experimentale.
Dirijându-i pe elevi să observe lumea
înconjurătoare, să mânuiască materialul biologic şi să
interpreteze ştiinţific fenomenele naturii, îi învăţăm să
cunoască natura, s-o preţuiască şi s-o ocrotească, contribuind
astfel la formarea unei atitudini pozitive faţă de mediul
înconjurător, prin stimularea interesului faţă de păstrarea
unui mediu echilibrat şi exersarea unor deprinderi de îngrijire
şi ocrotire a acestuia.
Părinții și-au manifestat dorința de continuare a
acestui gen de activități, asigurându-ne de sprijinul lor prin
implicarea în a-i învăța pe elevi să producă sandwich-uri,
prăjituri și ceaiuri.
Acest proiect a avut un impact pozitiv atât asupra
elevilor, cât și a părinților, iar pe de altă parte

cunoștințele și deprinderile dobândite le vor fi utile pentru
toată viața. Copiii au înțeles cât de lung este drumul de la
bobul de grâu până la pâinea caldă, astfel vor aprecia și mai
mult munca celor implicați.
Experiența didactică a demonstrat faptul că
experimentul creează bucurie, creează noi experiențe, iar pentru
copii este un fel de miracol care îi ajută să înțeleagă mai
bine lumea în care trăiesc.
Bibliografie:
1. Călin, M., Teoria educaţiei. Fundamentare epistemică şi
metodologică a acţiunii educative,
Editura “ALL”, Bucureşti, 1996.
2. Cerghit, I., Metode de învăţămînt. EDP, Bucureşti, 1980.
3. Neacşu, I., Metode şi tehnici de învăţare eficientă,
Editura “Minerva”, Bucureşti, 1990.
4.
http://education.inflpr.ro/res/CarteGarabet/Elemente%20de%20didactica.pdf

Caleasca de aur a regelui dac

Carmen-Violeta Soare
Scoala Gimnaziala Nr.111 "George Bacovia", Bucuresti, Bucuresti

CALEAȘCA DE AUR A REGELUI DAC
DROMICHETE ENIGMA DE LA PISCUL CRĂSANI

Prof.Maria Gheorghe
Şcoala Profesională Specială nr.2
Bucureşti
Copil fiind, am crescut aproape de acest loc și consider

că orice om are dragoste față de locurile în care s-a
născut, față de pământul care l-a ajutat să facă
primii pași. Nicărieri în lume cerul nu este mai frumos
decât în locul natal pe care l-ai privit prima oară.
Așadar să ne îndreptăm pași spre Piscul Crăsani din
Jud. Ialomița....
Mergând pe șoseaua națională ce duce de la Urziceni la
Slobozia..la Balaciu, cotind la dreapta pe o șosea
pietruită, trecem podul peste râul Ialomița ( deși
denumirea acestui râu în limba slavonă înseamnă
,,pustiu” – și te-ar duce cu gândul că întreaga
câmpie e pustie, nu este așa, zona este locuită de
oameni gospodari care respectă tradiția străbună în
numele lui Dumnezeu).
Dar tot mergând....priveliștea îți taie răsuflarea. Pentru
un moment ai senzația că ești la munte, dar realizezi
că locul este asemănător cu o piramidă.
La poalele acestui deal se află localitatea Crăsanii de
Jos.......Există aici o uliță care se numește - Dacii
liberi .
Oare ne aflăm în mijlocul unei dave de câmpie a
regatului dac?
La orizont se află PISCUL CRĂSANI.......
Marele istoric VASILE PÂRVAN în ,, Getica ” o numește
HELIS - CETATEA SOARELUI ( probabil datorită soarelui
arzător al Bărăganului) iar renumitul geograf PTOLEMEU o
numește în ,, Geografica„- NETINDAVA . Dava aceasta ar fi
fost distrusă de barbari cu un veac înainte de Hristos.
În timpul năvălirii barbare populația geto-dacă s-ar fi
retras în locuri protejate de tufișuri și păduri dese.

Acest fenomen ar explica de fapt existența multor vestigii
descoperite pe cursul râului Iolomița aproape de o pădure
pe care localnici o numesc ,,La Grec” .
Dar din cercetările lui Vasile Pârvan constatăm că la
PISCUL CRĂSANI a fost odată ,, REȘEDINȚA REGELUI DAC
DROMICHETE” cel care acum 2400 de ani, îl invinge de
două ori pe Lisimah, fost general în armata lui Alexandru
Macedon, devenit rege după moartea acestuia. Localnicii
octogenari din Crăsani și Copuzu povestesc că din vechime
circulă un ,,zvon” precum că ,, Regele Dromichete avea o
caleașcă de aur pe care a îngropat-o undeva în acest
deal” . Acesta ar fi după părerea lor și motivul pentru
care an de an echipe de arheologi cercetează zona.
Despre Piscul Crăsani localnicii spun că ,, movila au
făcut-o muierile pe vremuri” – să se ascundă probabil
de străinii care-și săpau bordeie. Este posibil ca pe
acest pisc să se fi desfășurat în vechime ritualuri
pentru cinstirea altor zei.
Mărturie stau dovezile arheologice ale regretatului arheolog
NICULAE CONOVICI în care se arată că a existat o marea
cantitate de obiecte magice și numărul mare de idoli
depuși în zona sacră a piscului ,, SAGNA” - cum o
numesc copuzenii.
,, Zona sacră era formată dintr-o curte interioară de
formă pătrată , având în centru un altar decorat cu
motive solare și era înconjurată pe de toate parțile
"de un ansamblu de clădiri, asemenea unei mănăstiri", a
scris negru pe alb Conovici. Din zona sacră s-au scos vase
pentru jertfe, cu teste de berbece sau țap pe capace,
clondire pentru libatii ( vase de sticlă cu gâtul lung

pentru vărsarea vinului în cupe), în formă de corn,
decorate cu căpățani de cal, străchini cu capete de
păsări, o duzină de idoli femei și o sumedenie de amulete
din arșice de miel și oaie ( oase ale articulației
piciorului), folosite pentru ghicit , ca pe niște zaruri. Pe
un tron rotund stau două femei idol înveșmântate în
rochii bogat ornamentate, iar un idol bărbat stă cu mainile
si picioarele larg desfacute și seamana leit cu Caloianul
nostru, adus ca jertfă în ritualul de chemare a ploii, de
către paparude. Conovici a găsit câteva artefacte de magie,
formate dintr-un tub de os cu o margine lațită, în care
s-au pastrat pietricele pentru descântece.
"Echipamentul ritual și magic al locuitorilor de la Piscul
Crasani era impresionant de vast", a scris Conovici. ,, El mai
cuprinde simulacre de paini sau turte decorate cu crestaturi, o
piramidă alungita, trei sfere, un cilindru, un topor miniatural
perforat și un simulacru de sâmbure, toate din lut ars. Alte
obiecte stranii folosite in magia locului sunt fluierele-șuieratori
din os de oaie, cu o perforație în formă de semiluna,
aproape de unul din capete ”care erau folosite pentru chemarea
duhurilor strabunilor”.
Multe din aceste ritualuri s-au păstrat și în zilele
noastre. Si poate nu întâmplător în tot județul și
nu numai se obișnuiește ca atunci când cineva face
febră să fie învelit în frunze de brozan (bozie) și
lipan pe care se toarnă țuică.
,, Brozul”- se pare că a fost pe vremuri ,, zeiță a
vegetației”care alunga mușcătura șarpelui și a febrei,
înrudită cu zeița Paparuda și cu zeul indian Rudra,
stăpânul fenomenelor meteorologice.

Multe dintre aceste ritualuri au fost folosite și la
,,descântece”, exemplu ,,cel ce alungă junghiul cu
mătura”
La aproximativ un kilometru de Piscul Crăsani se află și
satul Copuzu bogat în vestigii istorice.În urma
săpăturilor arheologice au ieșit la iveală străchini
scunde de lut cu coastele incizate de brauri (fașe), ce
înfășoară vasul ca niște valuri.
Așezarea este fortificată cu un șant de apărare și a
adăpostit numeroase bordeie.Cimitirul satului seamănă cu ,,
un sanctuar”. Cruciile sunt mici și foarte mici. Chiar
circulă o vorbă printre localnici ,, nu-ti face monument”
,, fă-ți o cruce mică pe care s-o poți căra în
spate, pe lumea cealaltă”, așa cum și-a cărat
Mântuitorul propria cruce.
În cimitir găsim și dovezi ale primilor locuitori ai
satului. Scheletele în poziție chircită, la căpătâiul
cărora rudele au îngropat vase cu ofrande, în care s-au
păstrat grăunțe carbonizate de alac și mei ( specii de
grâu).
A fost cea dintâi dovadă a sfințeniei locului.
Este aici oare, o lume protejată de zei?! Datorită
ofrandelor pe care le ofereau străbunii noștrii geto-dacii
zeilor?!
Este o zonă protejată de Dumnezeu?! Pentru că nu departe
de acest loc se află și Mănăstirea Crăsani – un loc
mirific- care are hramul Sfântului Andrei și Sfânta
Parascheva. Pentru că se spune că pe aici a trecut cu
siguranță primul Apostol al Domnului, Andrei.
Oare bunul Dumnezeu îi va ajuta, oare, pe localnici să

găsească ,, CALEAȘCA DE AUR A REGELUI DAC DROMICHETE”?!

WHY SHOULD TEACHERSOF ENGLISH FOCUS ON WRITING SKILLS?

MARIA LUIZA HERCIU
Colegiul National "Vlaicu Voda" Curtea de Arges, Arges, Curtea de Arges

WHY SHOULD TEACHERSOF ENGLISH FOCUS ON WRITING SKILLS?

“Writing is easy. All you have to do is cross out the wrong
words”. I daresay this quote written by Mark Twain was intended to
be ironic and I will consider it as such. Writing for EFL students
has never been an easy matter. Teachers of English aiming at
developing students writing competence have always been confronted

with a long, hardening process which requires considerable
theoretical background, rigorous planning, constant practice and
substantial feedback, all these combined with valuable texts books
and teaching experience. This difficult context of writing I had to
cope with while trying to improve my students’ writing competence
was my foremost motivation to tackle with the intricacy of this
topic.
The importance of writing in general springs from the fact that it
lies at the very foundation of communication. We need writing when
we send a text message, an email or an application letter etc.
Writing can be transformed into a powerful tool which is extremely
flexible and as a consequence, we can make use of it when we give
information, when we express our opinion, when we make a complaint
or a proposal etc. The words that we use when writing say a lot
about the writer, they can show who we are, the education that we
received and even the personality that we have. Life cannot be
conceived without writing; today’s society cannot be imagined
without writing. All sorts of contracts, agreements, peace truces or
business deals are written and signed. The ability to write well is
essential and can influence our chances to success; writing can help
people develop on a personal level and undoubtedly in their
relationship with other people around.
On the other hand, writing can have the effect of a boomerang and it
can turn against ourselves if we do not know how to manage it
correctly. Bad writing can also show who we are, how ignorant we
are, the lack of training that we have. Bad writing can lead to
miscommunication which can prevent us from advancing in our career;
an employee who cannot express himself clearly cannot get ahead.
“Texts are places where power and weakness become visible and
discussable, where learning and ignorance manifest themselves, where

the structures that enable and constrain our thoughts and actions
become palpable.” (Scholes, 1985, p. xi).
Nowadays writing skills are thought to no longer be in the pipeline
due to the digital technology which seems to make things simpler
than ever before. As paradoxical as it may seem, digital technology
is the one that puts emphasis on writing competence. Professionals
and academics have always considered writing abilities as being of
vital importance but the internet raises writing to a different
level and it makes unequalled use of text. People may no longer read
printed type newspapers, but they read news websites; people may no
longer read printed books as they used to in the past, but they
discovered eBooks. Text messaging, web forums, blog entries, social
networking, emails, they all rely on written words and they all lead
to a better communication.
Teachers need never forget that they are the most important guides
to learning and that guiding our students to acquire communicative
competence in order to enable them to interact with society should
be the main purpose of language teaching. (Hedge, 2000)

BIBLIOGRAPHY
Hedge, Tricia, Teaching and learning in the language classroom,
Oxford University Press, 2009
Scholes, Robert, Textual Power, Yale University Press, 1985

TÂRGUL NAŢIONAL AL FIRMELOR DE EXERCIȚIU -BACĂU.

Amalia Luciana Stafie
Colegiul "Vasile Lovinescu" Falticeni, Suceava, Falticeni

În perioada 20-21aprilie 2018, Colegiul „Vasile Lovinescu”
Fălticeni, a participat la ediția a VI a Târgului naţional al
Firmelor de Exercițiu” Viitorul începe astăzi”, de la Bacău,
cu doua firme de exercițiu, F.E. MARKETING EXPERT S.R.L. si F.E.
PARTY PEOPLE coordonate de doamna profesor Amalia Stafie.
Echipele care au reprezentat firmele de exercițiu la Târg au fost
constituite din elevi de clasa a XI-a, din cadrul firmei MARKETING
EXPERT ( Lala Andreea, Onofrei Mădălina, Ciobanu Mihai, Mihai

Ioana, Tihan Alexandra) și din echipa firmei de exerciţiu PARTY
PEOPLE S.R.L. (Dumitrache Veronica, Ştirbu Andreea, Cărnăreasa
Ştefănica, Apalaghei Andra, Leucă Marius, Golea Andreea).
La eveniment au participat direct 30 firme de exercițiu din
ţară și 28 de firme de exercițiu cu participare indirectă.
La competițiile desfășurate firmele de la Colegiul Vasile
Lovinescu au obținut 2 premii și anume: F.E. MARKETING EXPERT
S.R.L.- Mențiune la secțiunea „Cea mai bun stand” iar
F.E. PARTY PEOPLE S.R.L.- Premiul III la secțiunea „Cea mai bună
prezentare a firmei”
Firma de exercițiu este o metodă didactică modernă și
interactivă de succes în România, care are drept scop dezvoltarea
spiritului antreprenorial al elevilor prin simularea proceselor
dintr-o firmă reală.
Participarea la această competiție a fost benefică atât pentru
elevi cât și pentru noi ca profesori.
Elevii au condus în mod real negocieri, au învățat să facă
afaceri şi îşi dezvoltă încrederea în forţele proprii.
Experienţa de a conduce direct negocierile şi de a dezvolta
spiritul de echipă se poate acumula cu succes numai în cadrul unui
târg al firmelor de exerciţiu .
Sperăm să fim la înălțime și la alte competiții și târguri
viitoare ale firmelor de exercițiu.

HORMONII DE STRES - CÂTEVA REACȚII SPECIFICE DATE DE ADRENALINA ȘI NORADRENALINA DE SINTEZĂ

Nicoleta Drăgoi
Liceul Teoretic "Mihail Kogalniceanu" Vaslui, Vaslui, Vaslui

Adrenalina (epinefrina), hormon secretat de glanda
medulosuprarenală este produsă în câţiva neuroni ai sistemului
nervos central şi în celulele cromafineai medularelor adrenale.
Celulele cromafine sunt celule neuroendocrine, aflate în medulara
glandelor adrenale și în alți ganglioni din sistemul nervos
simpatic, derivă din crestele neurale embrionice și secretă
adrenalină, noradrenalină și encefalină. Celulele cromafine
joacă un rol important în răspunsul luptă sau fugi. Sunt

denumite cromafine deoarece pot fi vizualizate prin colorarea cu
săruri de crom. Sărurile cromafine oxidează și polimerizează
catecolaminele pentru a forma culoarea maro, mai ales în celulele
care secretă noradrenalină. Adrenalina este primul hormon izolat
în stare cristalizată (Takamine, Aldrich, von Furth, 1901). În
termeni medicali, epinefrina face parte din grupul de monoamine
numite catecolamine.
Formula moleculară: C9H13NO3. Masa molară: 183.204 g/mol. Aspect:
Cristale incolore. Stare de agregare: solid. Densitare: 1.283 g/cm3.
Punct de topire: 211–212 °C. Ph: 8,6. Solubilitate: bună în apa
minerală. Formula de structură prezintă două grupe hidroxil
fenolic, o grupare hidroxil alcoolic secundar și o grupare amino
secundară.
Acţiune biologică: cele mai importante roluri ale adrenalinei
(împreună cu celelalte catecolamine) – facilitarea transmiterii
nervoase la nivelul creierului; creșterea frecvenței cardiace, a
presiunii sanguine; vasoconstricție; vasodilataţie, dilatarea
bronhiilor și pregătirea organismului pentru o producere masivă
de energie prin arderea lipidelor (lipoliză) și sinteza glucozei.
Concentrația normală de adrenalină în sânge este sub 100 ng/l
(ca. 500 pmol/l).
Efectele secundare ale epinefrinei: la copii paloare, transpirație
excesivă, nervozitate și bătăi de inimă mai rapide; crește
tensiunea arterială și nivelul de glucoză din sânge;
îngustează vasele sanguine şi provoacă, prin aceasta, o mărire
a tensiunii arteriale, lărgind pupila, accelerând bătăile inimii
şi inhibând mişcările stomacului şi ale intestinului; în
afară de acţiunea regulatoare a supratensiunii arteriale şi deci
a repartizării sângelui în organism, adrenalina acţionează şi
asupra hidraţilor de carbon. În doze mici, adrenalina provoacă o

creștere a glucozei în sânge, producând glucozurie. Datorită
îngustării capilarelor sanguine, adrenalina opreşte hemoragiile
servind în chirurgie.
Sinteza chimică a adrenalinei constă în tratarea pirocatechinei
cu clorura acidului monocloracetic şi cu oxiclorură de fosfor,
când se formează întâi un ester al pirocatechinei, care sub
in¬fluenţa oxiclorurii de fosfor izomerizează (transpoziţie
Fries), rezultând o clorcetonă. Urmează o condensare cu
metilamina şi reducerea grupei cetonice cu amalgam de aluminiu sau
catalitic. Se obține adrenalina racemic, amestec optic inactiv
format din cei doi izomeri optici dextrogir și levogir aflaţi în
raport echimolar.
Adrenalina naturală este levogiră ([α]D= -50,5°). Produsul
sintetic se separă în cei doi enantiomeri, cu ajutorul acidului
(+) tartric. Izomerul dextrogir are o acţiune fiziologică de 15
ori mai slabă decît cel natural; prin încălzire, el se
racemizează şi poate fi supus din nou scindării, obţinându-se
astfel încă o cantitate de produs levogir. Adrenalina sintetică
are între¬buinţări medicale întinse (sub formă de clorhidrat).

Biosinteza adrenalinei pornește de la β-fenilalanina. Aceasta, în
prezența enzimei fenilalanin-hidroxilaza, devine tirozină, care
fiind catalizată enzimatic de tirozin-hidroxilază L-DOPA și după
decarboxilare, formează dopamină care fiind catalizată enzimatic
de dopamin-hidroxilază stereoselectivă se transformă în
noradrenalina prezentă în suprarenală. Noradrenalina catalizată
enzimatic de metil-transferază se transformă în adrenalina
naturală levigiră.
Descompunerea adrenalinei are loc relativ repede în organism (trei
minute), metabolizarea este realizată în special prin acțiunea

enzimelor Catecol-O-metil-transferaza (COMT) și monoaminooxidază
(MAO), şi este eliminată prin urină.
Noradrenalina (norepinefrina), hormonul medulosuprarenal omolog
inferior al adrenalinei nemetilat la azot, similar cu epinefrina
este eliberat când creşte nivelul de stres. Formula moleculară:
C8H11NO3. Masa molară: 169.18 g mol−1. Aspect: cristale incolore.
Stare de agregare: solid. Densitare: 1.397 g/cm³. Punct de topire:
217 °C (se descompune). Ph: 8,58. Solubilitate: bună în apă
minerală. [5] Formula de structură prezintă două grupe hidroxil
fenolic, o grupare hidroxil alcoolic secundar și o grupare amino
primară. Acțiune biologică: principala diferenţă între
epinefrină şi norepinefrină este că epinefrina este
responsabilă pentru controlul tuturor ţesuturilor corpului, în
timp ce norepinefrina deţine controlul asupra acelor părţi ale
creierului care sunt responsabile pentru relaţia corp-minte şi
acţiunile de răspuns. Valorile crescute ale norepinefrinei sunt
asociate cu anxietate, stres, tensiune arterială crescută şi
hiperactivitate. Nivelurile scăzute ale noradrenalinei pot cauza un
nivel scăzut de energie, lipsă de concentrare şi motivaţie.
Atât epinefrina cât şi norepinefrina ajută la reglarea
atenţiei, concentrării mentale, excitării şi cogniţiei.
Noradrenalina se prepară sintetic şi se foloseşte ca medicament,
având proprietăţi puțin diferite de ale adrenalinei.
Degradarea noradrenalinei:
1. Materiale necesare: Ne-am propus să verificăm experimental:
reacțiile de culoare cu FeCl3 (reacție caracteristică, de
identificare a fenolilor) date de adrenalina și noradrenalina de
sinteză și reacţia de oxidare cu reactivul Tollens a adrenalinei.
Este nevoie de următoarele substanțe și materiale:
A. Reacțiile cu clorura ferică a adrenalinei și noradrenalinei:

fiole cu soluții de adrenalină și noradrenalină, apă
distilată, soluție de FeCl3 1%, 2 eprubete, două seringi de
câte1 ml, pipetă.
B. Oxidarea cu reactivul Tollens a adrenalinei: soluție de
adrenalină, apă distilată, soluție de AgNO3, soluție de NaOH,
soluție apoasă de amoniac, 2 eprubete.
2. Mod de lucru:
A. Reacțiile cu clorura ferică a adrenalinei și noradrenalinei:
În două eprubete se introduce câte 1 ml apă distilată. Se
extrag din fiole soluțiile de adrenalină, respective
noradrenalină, apoi se adaugă în prima eprubetă adrenalină, iar
în cea de a doua B noradrenalină. Se pipetează soluție de FeCl3.

B. Oxidarea cu reactivul Tollens a adrenalinei: Într-o eprubetă se
introduc 5 ml soluție apoasă de AgNO3 peste care se picură
soluție apoasă de NaOH. Precipitatul obținut, AgOH, se dizolvă
prin adăugarea de soluție apoasă de amoniac. Astfel am obținut
soluția limpede de reactivTolles, [Ag(NH3)2]OH. Într-o altă
eprubetă cu soluție de adrenalină se adaugă din reactivul
preparat cu picătura.
3. Date experimentale:
A. Reacțiile cu clorura ferică a adrenalinei și noradrenalinei:
se observă apariția unei culori caracteristice, verde.
B. Oxidarea cu reactivul Tollens a adrenalinei: se observă
apariția unei culori roz.
4. Interpretarea rezultatelor:
A. Reacțiile cu clorura ferică a adrenalinei și
noradrenalinei: Cu soluția apoasă de FeCl3, adrenalina și
noradrenalina dau complecși chelați verzi, datorită grupei
pirocatechinice. [3]. Fenolii formează cu soluția apoasă de FeCl3

săruri bazice de fier, Ar-OFe]Cl2. Dacă în poziția orto față
de –OH există grupe complexante (>C=O, -COOH, -COOR, -OH, -OR) se
formează fenolați complecși, puternic ionizați, de diferite
culori: roșu violet – fenolul, rezorcina, acidul salicilic,
α-naftol; albastru – crezolii, hidrochinona; verde –
pirocatechina, ß-naftol.
B. Oxidarea cu reactivul Tollens a adrenalinei: Cu oxid de
argint (I), Ag2O, adrenalina formează adrenocromul, un produs de
culoare roz. Odată cu polimerizarea el capătă culoare maro.
Reacțiile specifice fenolilor se verifică în cazul adrenalinei
și noradrenalinei.
5. CONCLUZII:
Cantitativ, biosinteza hormonilor de stres depinde de nivelul de
stres perceput. Stresul prelungit are efecte negative predictibile
asupra sănătății. Consecinţele stresului pot persista mult
dincolo de încheierea unui eveniment stresant. Starea de stres,
experimentată în mod regulat şi mai ales pentru perioade lungi de
timp, predispune la hipertensiune arterială, prin accelerarea
bătăilor inimii şi prin vasocontracția indusă de eliberarea
neurohormonilor. Reducerea nivelului de stres la liceeni prin
aplicarea managementului stresului ar contribui la starea generală
de bine și la îmbunătățirea performanțelor școlare, de
asemenea ar putea fi o strategie preventivă în situații de
abandon școlar.
Bibliografie:
[1] Nenițescu, C.D. “Chimie organică”, Vol. II, Editura
Didactică și Pedagogică, București, pag. 134 - 389, 1980.
[2] *** www.wikipedia.com

FEEDBACK ON WRITTEN WORK

MARIA LUIZA HERCIU
Colegiul National "Vlaicu Voda" Curtea de Arges, Arges, Curtea de Arges

Feedback on written work

The way teachers give feedback to written work depends on the type
of writing task the students have undertaken. When it is about
workbook exercises based on controlled testing activities, teachers
should mark their efforts right or wrong, writing down the correct
answer for them to reflect upon.
However, when the students have undertaken a more creative or

communicative writing, teachers should manifest interest in the
content of the students’ work. Teachers’ marking in the latter
kind of task can help learners to improve those areas identified by
the teachers without giving the correct way. Learners are the ones
who should do this work but students would be interested in having
some indicators to know where to start.
Learners usually want clear, unambiguous feedback on the language
they have used; they want to know if they are right or wrong so that
they can learn from their mistakes.
Principles of responding to students’
writing
• When students hand in their pieces of writing do not hurry to
take a pen and correct it; read the paper before you write anything
to get a general idea about the form, content and organization of
ideas.
• Take into consideration that each piece of writing has good and
bad points and do not omit to inform the students about their good
points.
• If you use any marking symbols, make sure your students are
familiar with them and give them the chance to use them, too.
• Read the paper in full before commenting anything on it in order
to see the way it is organized
• It is advisable not to correct all the errors in a paper but
rather recurring grammatical structures. You can choose several
areas that need to be improved
• If the paper has many mistakes focus only on those that
interfere with meaning
• Feedback should be mostly positive; in general students do not
know what they do well otherwise they can become demotivated.
• Students could lose interest in your feedback if your response

takes long.
• Asking questions in the body of the piece of writing gives the
writer the feeling of being in a dialogue with the reader.
• Your comments should be direct and explicit in order to make it
clear for the students what is required.
• It is advisable to avoid unfamiliar terms such as “this essay
lacks coherence” when commenting on a piece of writing.Your
comments should consist of complete sentences not cryptic messages
such as “linkers?”, “title?” Be specific and concrete in
order not confuse and discourage them.
• Your tone should be respectful despite fatigue or other problems
you may have.
• Your writing has to be legible to avoid confusion from the part
of the students; otherwise they will not make any effort to try to
decipher it.
• It is advisable to write a final comment not to criticize but to
express your expectations and give advice on how students should
prepare more effective pieces of writing.
Bibliography
Tribble, Christopher, Writing, Oxford University Press, 1996;

John Maxwell-o autoritate în domeniul conducerii eficiente (o recenzie originala)

Mihaela Fildan
Liceul Teologic Baptist "Emanuel" Oradea, Bihor, Oradea

John Maxwell-o autoritate în domeniul conducerii eficiente

“Pentru a câştiga încrederea oamenilor, un lider trebuie sa
aibă următoarele calităţi: competenţă, legătură şi
caracter.”
John Maxwell

John C. Maxwell, numit expertul Americii în domeniul conducerii,
este fondatorul companiei Injoy, o organizaţiei ce îşi propune
să-i ajute pe oameni să-şi maximizeze potenţialul personal şi
pe cel de conducere. El este şi fondatorul organizaţiei Equip .
Este autorul a douăzeci şi două de cărţi, dintre care cele mai
multe vizează domeniul conducerii: Cum să devii o persoană cu
influenţă, Atitudinea învingătorului, Dezvoltă liderul din
tine, Dezvoltă liderii din jurul tău , etc.
În cele aproximativ două sute de pagini din cartea Cele 21 de legi
incontestabile ale conducerii John Maxwell surprinde o panoramă
extraordinară a ceea ce ar trebui să reprezinte dorinţa de a
învăţa şi de a aplica principiile esenţiale ale conducerii.
John Maxwell aplică aceste legi în diverse domenii de activitate:
afaceri, sistemul militar, religios, planul familiei, domeniul
educaţiei, etc. Autorul subliniază vehement că: “totul se
înalţă şi se prăbuşeşte datorită conducerii ”. Indiferent
de lucrarea pe care o face un om, acesta trebuie să ştie că ea va
dăinui sau va pieri în funcţie de conducere. Cinci principii de
bază traversează ideea cărţii:
• Personalul determină potenţialul organizaţiei.
• Relaţiile determină starea de spirit a organizaţiei.
• Structura determină mărimea organizaţiei.
• Viziunea determină direcţia organizaţiei.
• Conducerea determină succesul organizaţiei.
(John Maxwell, Cele 21 de legi incontestabile ale conducerii,
2000,pag.227)
În continuare, vom analiza câteva din aceste legi, grupate două
cate două, cu aplicaţie şi referire directă la managementul
educaţional şi perfecţionarea rolului managerului şcolar.
1. Legea limitărilor şi legea influenţei

“ Abilitatea de a conduce determină nivelul eficienţei unei
persoane.” John Maxwell

Abilitatea de a conduce determină nivelul eficienţei unei
persoane. Cu cât vrei să urci mai sus, cu atât ai mai mare nevoie
de conducere. Cu cît vrei ca impactul tău să fie mai mare, cu
atât influenţa ta trebuie să fie mai puternică. Eficienţa
personală şi organizaţională este proporţională cu tăria
conduceri. Munca managerului şcolar trebuie să fie eficientă, iar
eficienţa se măreţe în funcţie de abilitatea de a conduce.
Aceasta abilitate de a conduce trebuie să fie însoţită de
dedicarea faţă de munca realizată. Fiind om, managerul şcolar
îşi are propriile limitări, pe care trebuie să le depăşească,
acest aspect fiind surprins şi de John Maxwell: “Poţi găsi
oameni isteţi, talentaţi, plini de succes care, datorită
limitărilor conduceri lor, pot să înainteze numai pană la un
punct.” (pag.10)

“ Adevărata măsură a capacităţii de a conduce este
influenţa–nimic mai mult, nimic mai puţi.”
John Maxwell

Pentru a-şi motiva cadrele didactice managerul şcolar (directorul)
trebuie să îi influenţeze, mai ales în acele domenii care
vizează reuşita. Autorul John Maxwell ilustrează această lege
prin două prezenţe feminine care au influenţat puternic întreaga
omenire. Maica Tereza şi prinţesa Diana. Privite superficial, cele
două femei par total diferite însă sondajele publice au
demonstrat că şi Diana a influenţat lumea la fel de puternic ca

Maica Tereza. Extrem de timidă la începutul căsătoriei cu
prinţul Carls, Diana începe să se rupă de tiparele unei vieţi
monotone, încurajând oameni să doneze pentru diferite cauze
sociale. Ea a înţeles legea influenţei şi la moartea ei lumea a
fost la fel de şocată ca la dispariţia Maici Tereza.
Acest exemplu este ilustrativ şi pentru manageri şcolari care la
începutul activităţi par blocaţi în anumite tipare. Acestea
trebuie respectate, printr-o trăire dedicată, conştienţi fiind
de la început că nu titlul este cel mai important ci direcţia pe
care o trasezi prin influenţă. Managerul şcolar nu trebuie să se
conformeze “în scaunul de director”. Dedicare, acţiune, bună
motivare, aceste calităţi trebuie să-l însoţească pe managerul
eficient: “cine crede că conduce fără să-l urmeze cineva nu
face altceva decât să se plimbe”. pag. 20

2. Legea temeliei trainice şi legea respectului

“Nimeni nu poate trece dincolo de limitările propriului
caracter” John Morley

Temelia conduceri este încrederea. Managerul şcolar trebuie să
inspire încredere celor din jur. Încrederea se câştigă prin
luarea de decizi bune. Managerul şcolar, ca oricărui alt lider, i
se cer următoarele calităţi:
• competenţă;
• legătură/relaţie;
• caracter.
Managerul şcolar trebuie să fie unul de caracter. Caracterul
managerului şcolar este citit de cei din jur şi acesta ar trebui
să comunice celor din jur consecvenţă, potenţial şi respect.

Atâta timp cât un manager şcolar ia decizi sănătoase, îşi
admite greşelile atunci când greşeşte şi pune binele celor din
jur mai presus de planurile sale personale, el va reuşi să îşi
câştige respectul celor din jur.

“ Liderul trebuie să ştie, trebuie să ştie că ştie, şi
trebuie să îi poată face pe cei din jurul său deplin
conştienţi de faptul că el ştie”
Clarence B. Randall

A fi respectat de cel din jur este un lucru extraordinar. Când
oameni respectă pe cineva ca persoană, îl admiră. Îl respectă
ca pe un prieten, îl iubesc. Când îl respectă ca pe un lider,
îl urmează. John Maxwell surprinde grafic orientarea oamenilor
după liderii pe care îi respectă. Când managerul şcolar
câştigă respectul celor din jur, el va fi recunoscut drept
persoana cu cea mai mare capacitate de conducere, acest aspect va fi
recunoscut, iar cei din jur îl vor urma.

3. Legea legăturii şi legea cercului restrâns

“Ca să te conduci pe tine, foloseşte-ţi capul; ca să-i conduci
pe alţi, foloseşte-ţi inima”
John Maxwell

Se ştie că nu îi poţi determina pe oameni să acţioneze dacă
nu i-ai mişcat mai întâi emoţional. Inima se află înaintea
minţii. Daca managerul şcolar a reuşit să câştige respectul
celor din jur, aceasta va avea ca rezultat concretizarea unor
relaţii puternice care trec dincolo de subordonarea şef–angajat.

Cu cât devin mai puternice legăturile şi relaţiile dintre
indivizi, cu atât este mai probabil ca cei care îl urmează pe
manager să dorească să îl ajute. Acesta este unul dintre cele
mai importante principii: „Oamenilor nu le pasă cât de multe
ştiţi, până când nu-şi dau seama cât de mult vă pasă”
(pag.104). Pentru a stabili o legătură cu membrii unui grup,
trebuie să te raportezi la ei ca indivizi.
Una dintre cele mai importante sarcini ale managerului şcolar este
să iniţieze legături cu oameni. Când s-a achitat de această
sarcină şi după ce a stabilit relaţii, în rândul angajaţilor
va exista o loialitate incredibilă şi o puternică etică a munci.
Managerul şcolar nu trebuie să subestimeze deloc zidirea punţilor
de legătură dintre el şi oamenii care i se subordonează, dintre
el şi cadrele didactice, dintre el şi restul angajaţilor, dintre
el şi elevi.

“Valorifică-i pe cei mai buni oameni pe care îi ai în unitatea
ta, dezvoltă-i cât poţi de mult şi încredinţează-le toate
sarcinile pe care le poţi încredinţa lor”
John Maxwell

Autorul subliniază că există posibilitatea ca, fiind în funcţia
de conducere să te izolezi într-un fel de restul lumi. Cineva
zicea următoarele: „Când te afli în vârful piramidei, devii
singuratic, aşa că ai face bine să iei pe cineva cu tine”. Este
ca managerul şcolar să găsească în restul angajaţilor câţiva
oameni care să-i devină prieteni şi in care să aibă încredere
deplină. Munca între oameni şi cu oamenii devine uneori
dificilă, pentru că personalităţile diferă, iar conflictele
sunt inevitabile. Prietenii sunt acei oameni care sunt acolo ca să

ne încurajeze, să ne sprijine, să ne ajute. Managerul şcolar are
nevoie de astfel de prieteni. Este înţelept pentru ele să se
înconjoare de cei mai buni oameni cu putinţă.

4. Legea priorităţilor şi legea sacrificiului
“Sunt multe lucruri care îmi vor captiva privirea, însă există
doar câteva lucruri care îmi vor captiva inima”
Tim Redmond

Liderii nu ajung niciodată într-un punct în care să nu mai fie
nevoie să-şi stabilească priorităţile. Fiecare manager şcolar
este responsabil de funcţia pe care o deţine. Întâi de toate
lista de priorităţi trebuie să înceapă cu ceea ce ni se cere:
„Toate lucrurile care se cer făcute, dar pe care nu trebuie să
le faci tu însuţi trebuie încredinţate altora sau eliminate”.
(pag179)
Managerul şcolar trebuie să aibă pasiune pentru ceea ce face iar
rigurozitatea trebuie să-i coordoneze priorităţile, în funcţie
de capacităţi, contexte de timpi, cerinţe. Sarcinile trebuie
îndeplinite, de aceea i se cere managerului şcolar să aloce timp
stabilirii priorităţilor astfel încât activitatea sa să fie
cursivă şi nu haotică.

“Când ajungi lider îţi pierzi dreptul să te gândeşti la tine
însuţi”
Gerald Brooks

Având de a face cu o colectivitate de oameni, deseori managerul
şcolar se vede nevoit să sacrifice din timpul său liber, din
unele relaţii ale sale. El trebuie să-şi asume rolul de a rezolva

situaţiile conflictuale apărute spontan între cadre didactice,
între cadre didactice şi elevi, intre elevi, intre elevi şi
ceilalţi angajaţi, etc.
Sacrificiul este un proces continuu nu un preţ pe care îl
plăteşti o singură dată. Preţul conducerii este următorul: pe
măsură ce urci în conducere, responsabilităţile cresc şi
drepturile descresc. Cu cât un conducător urcă mai sus, cu atât
va sacrifica mai mult: „în locul oricărui lucru care ţi-a
scăpat, ai câştigat altceva; şi pentru orice lucru pe care îl
câştigi, pierzi ceva” Ralph Waldo Emersona (pag. 193)

Prof. MIHAELA FILDAN

Nr. 47/2018

La acest număr au contribuit:
● MIRELA CIUDIN
● Dalia Muresan
● Maria Covrig
● irina matache
● Adriana Otilia Sut
● Carmen-Violeta Soare
● MARIA LUIZA HERCIU
● Amalia Luciana Stafie
● Nicoleta Drăgoi
● Mihaela Fildan

ISSN: 2393 – 0810