Nr. 5/2015

ISSN: 2393 – 0810

Cuprins

Învăţământ preşcolar

● MODALITĂŢI DE REALIZARE A OBIECTIVELOR EDUCAŢIEI ECOLOGICE LA PREȘCOLARI, Maria- Mirela BLENDEA

● FORMAREA TRĂSĂTURILOR MORALE POZITIVE LA COPIII PREȘCOLARI PRIN INTERMEDIUL POVEȘTILOR, CRISTINA TUDOR

● ACTIVITĂŢI DE ȊNVĂŢARE OUTDOR ȊN GRĂDINIŢĂ, silvia stancu

● Integrarea copiilor cu cerinţe educative speciale în invatamantul de masa, MARIA TRAISTARU

● SPECIFICUL PARTENERIATULUI ÎN RELAŢIA ŞCOALĂ – COMUNITATE LOCALĂ, MARIA TRAISTARU

Învăţământ primar

● ACTIVITĂŢILE EXTRCURRICULARE–MIJLOC DE DEZVOLTARE A CREATIVITĂŢII, Larisa Piculeasa

Învăţământ gimnazial

● Calităţi motrice necesare practicării jocului de oină, Filofteia Dumitru

● Rolul educației ecologice în dezvoltarea personalității elevului, Victoria Spiridon

● Group Activities for Developing Language Skills, Daniela Incze

MODALITĂŢI DE REALIZARE A OBIECTIVELOR EDUCAŢIEI ECOLOGICE LA PREȘCOLARI

Maria- Mirela BLENDEA
Gradinita cu program prelungit Nr.3 Petrosani, Hunedoara, Petrosani

MODALITĂŢI DE REALIZARE A OBIECTIVELOR
EDUCAŢIEI ECOLOGICE

Prof. înv. preșc. Durlă Maria-Mirela
Grădiniţa Pp.Nr.3,Structura Pp+PN.1,Petroșani,Hunedoara

Planeta noastră,Pământul,este ameninţată în cele mai subtile

forme de ale vieţii prin agresiune directă ori indirectă,
manifestată prin amploarea artificializării, chimizării,care
constituie adevărate şocuri împotriva naturii,mutilând-o şi
agresând-o.
Prea mulţi oameni neglijează faptul că natura,singura realitate
în faţa căreia toţi suntem egali,trebuie preţuită,
respectată, ocrotită ,conservată şi apărată prin orice gest
şi orice mijloace. Cei mai împătimiţi iubitori de natură spun
că,în faţa acesteia,nu avem voie a greşi nici măcar cu gândul.
Natura dăruieşte tuturor viaţă din viaţa ei. Este cel mai
potrivit exemplu pentru miraculoasa-i armonie. Când simţirea
noastră este părăsită de gingăşie,puritate,echilibru şi
linişte,natura este aceea care ţi le arată pe toate şi îţi
oferă cu generozitate prilejul de a te regăsi.
Natura este locul spre care omul se reîntoarce spre
purificare,pentru redescoperirea sinelui,este locul care primeşte
,bucură şi înlăcrimează totodată sufletul,natura este imperiul
de frumuseţe şi generozitate care îl poate face pe om nemuritor.
Natura este dătătoare de speranţe pentru viaţa omului. Când se
găseşte în suferinţă,cea dintâi şi singura dătătoare de
speranţă este educaţia dăruită omului,unui om
civilizat,puternic prin atitudini,protector şi salvator de mediu.
Protestele tot mai mari şi mai multe ale apărătorilor
mediului,apelurile pentru puritatea aerului şi apei,pentru o hrană
lipsită de prezenţa chimicalelor şi a produselor alimentare ce
conţin plante modificate genetic, pentru înlăturarea efectului de
seră şi pentru un mediu curat în care se poate trăi fără
teamă ,sunt demersuri făcute ca generaţia aceasta să îl poată
lăsa moştenire fără niciun risc de supravieţuire. Terra este
singura zestre cosmică şi până în prezent singura casă a

existenţei vieţii. Educaţia ecologică nu poate fi decât o
activitate permanentă. Ceea ce încerc prin aceste motivaţii este
o foarte modestă contribuţie la ceea ce ar trebui să fie o foarte
necesară prioritate a viitorului-educaţia ecologică.
Interesul copiilor pentru natură, pentru ceea ce înseamnă viaţă
este nestins, este permanent, curiozitatea lor este veşnic vie,
interesul şi întrebările sunt mereu proaspete ceea ce are o
valoare deosebită în educarea ecologică. De la cele mai simple
observaţii,descrieri până la activităţile practice,îngrijirea
florilor din clasă şi din curtea grădiniţei,plantele nu vor fi
rupte,animalele şi micile vieţuitoare nu vor mai fi
omorâte,agresate,iar grija pentru orice formă de viaţă va fi
mereu cultivată şi dezvoltată pentru a deveni apoi o formă a
comportamentului uman civilizat.
Gândind îndelung la spusele francezului Edouard Bonnefous,cum că:
”Prizonier al oraşului,omul redescoperă natura pentru a se
echilibra”,am ajuns la concluzia că educaţia ecologică se cere
imperios necesară chiar din perioada preşcolară.
Pământul-unic în Univers-trebuie iubit,apărat,conservat pentru
că el reprezintă sensul existenţei noastre.
Nu mi-am propus să vin cu soluţii,metode,procedee sau strategii
care să epuizeze semnele de întrebare legate de neputinţa omului
de a soluţiona favorabil discordanţele dintre el şi mediu. Însă
insist asupra unor aspecte doar,apărute în activitatea de
educaţie a preşcolarului.
Este vorba de unele aspecte desprinse din procesul
instructiv-educativ cu copilul preşcolar,aspecte
necesare,descoperite,redescoperite,îmbunătăţite,operaţionalizate
şi introduse în activitatea didactică,cu scopul de realiza încă
de la o vârstă mică valori ale educaţiei ecologice atât de

utile în perspectiva ameliorării raportului om-mediu.
Între a fi liber şi a fi liber să pieri nu e mare distanţă!
Ceea ce înţelegem noi mai greu este că,a fi liber
înseamnă,înainte de tot respectul pentru libertatea
altora,responsabilitate ce implică deopotrivă grija pentru
sănătate şi integritatea mediului înconjurător. Suntem într-un
punct în care nu mai este posibilă întoarcerea.
„Nu este vorba de a da înapoi”,scrie unul din inventatorii
ecologiei moderne,americanul Berry Commoner „ci de a utiliza
ştiinţa pentru a descurca reţeaua complexă a ciclurilor
naturale,pentru a prevedea rezultatul modificărilor pe care omul le
aduce şi pentru a le prescrie pe cele pe care sunt inacceptabile
pentru natură.”
Nu bogăţia cunoştinţelor de biologie sau botanică interesează
această vârstă, ci naşterea şi menţinerea dorinţei de a
cunoaşte universul lumii vii şi puterea de a ocrotii orice formă
de viaţă.
Ca o modalitate de realizare a obiectivelor educaţiei ecologice
este internetul, unde tot mai mulţi copii au acces şi se
familiarizează cu materialele informative-educative pe teme
ecologice,cum este Proiectul S.O.S. Educaţia Ecologică. Am căutat
noi forme,modalităţi de realizare a educaţiei ecologice în
concordanţă cu curricula ,modalități de atragere a factorilor
educativi,a comunităţii locale şi a părinţilor în realizarea
proiectului.
Cu real succes am folosit metoda proiectelor, principalul avantaj
fiind învăţarea prin descoperire. Anumite aspecte ale
activităţii din cadrul proiectului au putut ajuta la atingerea
obiectivelor din domeniul limbajului matematicii sau altor domenii.
Copiii au avut nevoie de învăţare pe bază de experimente pentru

că rădăcinile dificultăților de comportament la unii copii se
găsesc în curiozitatea nedirecţionată.
Înfiinţarea „Clubului ecologic” care cuprinde un spaţiu
destinat extragerii de informaţii din diverse surse:pliante,
cărţi, atlase, reviste, colecţii tematice, diapozitive, CD-uri,
calendare pe diferite teme au stimulat curiozitatea şi dorinţa de
a cunoaşte care la ei se transformă în întrebări,ceea ce
dovedeşte că vor să înţeleagă mecanismul, legătura dintre om
– plante - apă-lumină.
Educaţia ecologică este un concept cu o sferă foarte largă,care
se realizează conform obiectivelor educaţionale atât în cadrul
procesului instructiv-educativ,cât şi prin aciditățile
extraşcolare. Aristotel spunea : „După cum cineva nu poate să
înveţe să înoate decât în luptă cu valurile,tot astfel
virtutea nu se poate realiza decât în activităţile desfăşurate
în vârtejul vieţii”.
Experienţa profesională mi-a permis să fac următoarele remarci
în domeniu: există trei categorii de copii - cu dragoste de
natură (mai ales faţă de animalele domestice) ,alţii „fără
milă” la suferinţele altora,cu o tendinţă de a distruge şi de
a face rău celor fără ajutor şi alţii indiferenţi. La
preşcolari se manifestă receptivitatea crescută pentru tot ceea
ce înseamnă imitarea acţiunilor adultului,dar şi decizii
personale, iar dragostea pentru natură şi formarea „unui
comportament de respect” faţă de aceasta se poate forma
utilizând o metodologie activ-participativă.
Obiectivele pe care le-am urmărit în activităţile cu conţinut
ecologic şi nu numai, realizând o interdisciplinaritate prin toate
activităţile,au fost:
• Asimilarea unor cunoştinţe generale despre plantele şi

animalele din mediul înconjurător;
• Înţelegerea deosebirii dintre plante,animale şi om,a
relaţiilor care se stabilesc în natură;
• Observarea influenţei mediului înconjurător asupra
sănătăţii omului;
• Educarea unor comportamente civilizate faţă de natură;
• Dorinţa de a ocroti şi proteja natura,de a condamna atitudinea
agresivă şi de nepăsare faţă de ea;
Formarea unei gândiri şi conştiinţe ecologice este scopul suprem
pentru supravieţuirea omului care este dependent de natură şi
care nu ar putea trăi fără ea.
Modalitățile de organizare pe care le-am utilizat au fost
diversificate prin promovarea:observării experimentelor,
poveştilor ştiinţifice, activităţi practice, vizionări de
diapozitive, prezentări PWP şi emisiuni ştiinţifice, excursii,
drumeţii în natură, scenete ecologice,concursuri pe teme
ecologice.
Pentru reuşita activităţilor am stabilit obiective cadru şi de
referinţă pentru fiecare categorie de activitate,o tematică
orientativă. Cu real succes am folosit lecturi după imagini şi
vizionări de materiale PWP. Prin majoritatea acestor activităţi
am şi evaluat nivelul de cunoştinţe dobândit de preşcolari în
domeniul educaţiei ecologice.
Cunoaşterea mediului înconjurător este o componentă a educaţiei
multilaterale a preşcolarilor şi implicit o sarcină de baza
procesului instructiv-educativ din grădiniţă. Dintre multiplele
posibilităţi educative,observarea mediului înconjurător este cea
mai la îndemână modalitate-este contactul direct cu realitatea.
În cadrul activităţilor de observare a unor plante şi animale,pe
lângă sistematizarea cunoştinţelor despre părţile

componente,mod de viaţă,adăpost,foloase,am urmărit să
sensibilizez copiii în a le îngriji şi ocroti pentru că acestea
sunt fiinţe fragile,sensibile,lipsite de orice apărare care au
viaţa lor -„Gândăcelul”, „Căţeluşul şchiop”.
Am avut la fiecare încercare convingerea că,numai o fărâmă di
efortul meu,ajunsă şi rămasă în mintea şi comportamentul
copilului poate fi rădăcină şi speranţă pentru o altă iubire
de bine,pentru o altă pasiune,pentru o alta lume sănătoasă şi
nepoluată.
Ca dascăl,în faţa imprevizibilului,nu m-am resemnat doar să
încerc,am contribuit într-o cât de mică măsură la tot ceea ce
se face la nivel educaţional,în folosul ecologizării societăţii
de mâine.
BIBLIOGRAFIE:
1.Viorica Preda(coordonator) “Metoda proiectelor la vârstele
timpurii”, Edit. Miniped, Bucureşti,2002;
2.Revistă de educație ecologică ,,Proeducația Mileniului III”,
editura Reprograph, Craiova, 20

FORMAREA TRĂSĂTURILOR MORALE POZITIVE LA COPIII PREȘCOLARI PRIN INTERMEDIUL POVEȘTILOR

CRISTINA TUDOR

FORMAREA TRĂSĂTURILOR MORALE POZITIVE LA COPIII PREȘCOLARI PRIN
INTERMEDIUL POVEȘTILOR

Educarea morală presupune îndeplinirea două sarcini: formarea
conștiinței morale și a conduitei morale. Studiile de psihologie
pun în evidență faptul că fără o informație morală
corespunzătoare nu are loc dezvoltarea naturii convingerilor
morale. Factorul cognitiv rămâne o forță latentă, declanșarea

depinzând și de trăirea iar procesul complex de formare a
trăsăturilor morale ii revine în mare parte grădiniței.
Eficiența educației morale este asigurată în condițiile în
care educatoarea continuă activitatea antrenând copiii în
exercițiul moral astfel se creează condiții pentru adâncirea
semnificației noțiunilor morale. Această activitate presupune o
nuanțare afectivă profundă. Fiecare trăsătură de caracter se
formează din confruntarea copilului cu situații și cerințe care,
în ansamblul lor creează comportamentul moral cerut și acceptat
de societate.
,,Copilul dobândește treptat o gândire morală, o experiență
morală. Pe baza acestei experiențe morale el poate să evalueze
faptele altora, deci ale personajelor din povești fiind capabil să
emită judecăți morale. ,, S-ar putea ca în domeiul moral să nu
existe decât un decalaj între judecata de valoare teoretică și
aprecierile concrete ale copilului și ca judecata de valoare
teoretică să constea într-o conștientizare adecvată și
progresivă a aprecierilor concrete. De exemplu, vom vedea copii
care pe plan verbal nu țin seama de intenții pentru a aprecia
actele. Dacă însă le cerem să relateze fapte din viața
personală vedem că, în împrejurări trăite, ei țin seama
perfect de intențiile care au intervenit.Este posibil ca intr-un
asemenea caz, judecata morală teoretică să fie, pur și simplu,
în întârziere față de judecata morală practică și să
prezinte într-un fel adecvat un stadiu, în prezent depășit, în
planul acțiunii însăși.,,(J. Piaget, 1970, p.79)
Studiu practic-aplicativ Pentru a vedea capacitatea copiilor de a
emite judecăți, am aplicat un test la grupa mare. Le-am citit trei
scurte povestiri cu morală: ,,Barza și vulpea,, , ,,Ciobănașul,,
, ,,Iepurele și broasca țestoasă,,. Le-am adresat copiilor

întrebări conducându-i din aproape în aproape spre morala
povestirilor. Majoritatea au sesizat nuanța moralizatoare: -oricât
de puternici ne sunt adversarii putem să-i învingem prin
inteligență și vigilență și –minciuna se pedepsește sau
ulciorul nu merge de multe ori la apă/minciuna are picioare
scurte). Știind ca transpunerea faptelor în plan real ajută și
mai mult la înțelegerea mesajului moralizator am adus în prim
plan întâmplările din poveste și i-am întrebat cum ar
reacționa ei. Toți au negat faptele negative și au adus argumente
și s-au simțit îndreptațiți să fie personajele pozitive. Am
constatat cu bucurie ca preșcolarii au analizat corect fiecare
atitudine, au denumit corect trăsătura morală ce caracteriza
personajul dovedind astfel ca gândesc, judecă moral, evaluează
corect faptele.Deci este clar ca ei înțeleg legile elmentare și
fundamentale ale lumii reale prin analogie cu lumea poveștilor.
Grădinița îi poate ajuta, deci, pe copii în acest sens
formându-le trăsături morale pezitive prin intermediul
povestirilor.
Studiu practic-aplicativ Am încercat să demonstrez nivelul
sensibilității și receptivității copiilor și influența
faptelor personajelor. Am ales povestiri: Barza și vulpea,
Ciobănașul, Iepurele și broasca țestoasă
Capacități vizate:
o Să decrie prin analogie personajele si faptee din povești
o Să sabilească legătura cauză-efect/ compament-consecință
o Să comenteze faptele personajelor din pvești
o Să-și analizeze corect conduita proprie în aport cu personajele
și întâmplăriledin povești
Reprezentări morale
Activitățile în care am monitorizat și măsurat corectitudinea

reprezentărilor morale ale copiilor le-am organizat sub formă de
joc. De exemplu am împărțit copiii în două grupe și le-am
cerut să prezinte cât mai convingător personajele/întâmplările
pe care le reprezentau. Rezultatul a fost uimitor; 90% au recunoscur
personajele și povestesc evenimentele, 80% redau fidel replicire
acestora și identifică corespondenți ai personajelor din
poveștile puse în discuție, 70% compară personajele,
comportamentele acestora și argumentează dovedind creativitate.
Aceste date reflectă faptul că reprezentările morale ale copiilor
sunt corecte. Și pentru a evalua mai concret corectitudinea
reprezentărilor noțiunilor morale am urmărit asocierea unui
cuvânt care denumește o noțiune morală unui personaj. Am
conceput o fișă de lucru ce a fost dată copiilor la sfârșitul
activităților de povestire sau jocuri-dramatizări. Fiecare copil
își alegea un personaj cu care vroia să semene și își motiva
alegerea folosind în exprimare noțiunea morală corespunzătoare
personajului ales.
o Poveștile folosite au fost următoarele:
o Fata babei și fata moșneagului, de I Creangă
o Povestea lui Harap-Alb, I Creangă
o Sarea în bucate, de P Ispirescu
o Cei trei purceluși. Poveste populară
o Iedul cu trei capre, O Panc-Iași
o Povestea ursului cafeniu, V. Colin
o Ursul păcălit de vulpe, I Creangă
o Puf-Alb și Puf-Gri, de C Gruia
o Ionică mincinosul, Al. Mitru
Noțiunea morală:Înțelepciune, Hărnicie, Lene, Naivitate,
Minciună
Interpretarea datelor a demonstrat faptul că toți copiii ai

reprezentări corecte ale noțiunilor morale: 7 din 9 fete au ales
personajul simbolizând hărnicia atât pentru calitatea morală dar
mai ales pentru faptul că era de sex feminin.6 din 8 băieți au
ales înțelepciune mai ales pentru faptul că personajul era de sex
masculin.
Toate activitățile desfășurate în acest sens au dovedit
prezența unei gândiri morale, a capacității de a evalua
comportamente și de a emite judecăți morale. Copiii, fără a se
putea desprinde în totalitate de exemplele ofe¬rite de poveşti
şi povestiri, au analizat corect fiecare atitudine, au denumit
corect trăsătura morală ce caracteriza autorul acţiunii
ilustrate, dovedind astfel că gândesc, judecă moral, evaluând
corect faptele altora. Este evident că preşcolarul înţelege
legile elementa¬re şi fundamentale ale lumii reale prin analogie
cu specificita¬tea confruntărilor din lumea poveştilor care se
întemeiază întotdea¬una pe ciocnirea dintre bine şi rău.
Grădiniţa îl poate ajuta, deci, pe copil să acumuleze
posibilităţi noi de percepere a existenţei, cu întâmplări care
conturează un început de viziune asupra lumii reale.
Măiestria pe care trebuie să o dovedească educatoarea constă în
crearea unor situații și cerințe e care prin importanța și
necesitatea lor să declanșeze la copil comportamentul dorit.
Având ca temei cele ilustrate mai sus, consider că poveștile,
povestirile și repovestirile precum și dramatizările contribuie
în cea mai mare parte la educarea morală a copiilor, la formarea
personalității acestora.

ACTIVITĂŢI DE ȊNVĂŢARE OUTDOR ȊN GRĂDINIŢĂ

silvia stancu
Bucuresti, Bucuresti

ACTIVITĂŢI DE ȊNVĂŢARE OUTDOR ȊN GRĂDINIŢĂ

Profesor Ene Silvia Beatrice, Grădiniţa „Floare de Colţ”,
Bucureṣti, sector 3
e-mail: silvyuca23@yahoo.com

CATEGORIA: Exemple de bune practici educative
pe segmentul de educaţie informală

Educaţia informală reprezintă totalitatea influenţelor
neintentionate, eterogene ṣi difuze. Individul acumulează
cunoṣtinţe, abilităţi ṣi aptitudini din experienţele sale
pe parcursul vieţii.
Educaţia informală se caracterizează prin:
 spontaneitatea contextului în care experienţa educaţională
se realizează;
 atractivitatea ṣi diversitatea stimulilor educaţionali care
fac ca impactul formativ să fie relevant ṣi semnificativ pentru
subiect;
 absenţa restricţiilor care stimulează nevoia de
cunoaṣtere autonomă, liberă a persoanei;
 varietatea conţinutului informaţional, acoperind toate
domeniile de cunoaṣtere;
 caracterul dominant al valorilor promovate, în funcţie de
specificul socio-cultural al comunităţii de apartenenţa ṣi de
aspiraţiile morale ṣi spirituale ale subiectului.
Locul ideal pentru învăţarea prin descoperire este natura.
Aceasta ne oferă spatial necesar pentru o bună desfăṣurare a
activităţilor. De asemenea, preṣcolarii sunt mai deschiṣi, mai
activi, dornici să-ṣi exprime ideile ṣi sentimentele celor din
jur.
Educaţia în aer liber reprezintă un complex de activităţi în
aer liber, de educaţie de mediu şi de dezvoltare socială şi
personală. Educaţia permite preṣcolarilor să experimenteze
„învăţarea activă” într-un cadru natural cum ar fi:
curtea grădiniţei, parc, pădure.
Scopul acestui tip de învăţare este identificarea şi compararea
diferitelor abordări privind educaţia în aer liber, dezvoltarea

şi introducerea unui nou concept de educaţie pentru toţi.
Educatia outdoor reprezintă forma de predare-învăţare-formare
ṣi se desfăṣoară în afara grădiniţei , respectiv în
natură şi spaţii culturale. Obiectivul principal îl reprezintă
plasarea în cadrul vieţii cotidiene a elementelor pe care copiii
le învaţă la grădiniţă, dezvoltarea spiritului practic şi a
adaptării la situaţiile concrete de viaţă, modalităţi de
înţelegere a elementelor educaţionale predate la grupă.

Activităţile outdoor vizează explorarea posibilităţilor de
utilizare a aerului liber şi a cadrului natural ca spaţiu de
învăţare şi formarea unor deprinderi pentru a lucra tematic,
folosind acest spaţiu într-un mod interdisciplinar.
Menirea cadrelor didactice este să creeze situaţii
educaţionale care să întărească încrederea în sine,
ţinând cât mai multe activităţi în aer liber, fără a
utiliza manuale.
Activităţile outdoor care se pot organiza ṣi desfăşura cu
preşcolarii pot fi sub formă de: ateliere de creaţie “Micul
pictor”, activităţi sportive “Cine ajunge primul”, excursii,
jocuri diverse, acţiuni practic-gospodăreşti, activităţi
ecologice.
Rolul fiecărei activităţi este de a aduce preṣcolarului un
bagaj de cunoṣtinţe, experienţe ṣi de a-l pune în
situaţia de a găsi soluţii singur sau de a aduce copilul în
situaţia de a conlucra cu coechipierii pentru a ajunge la
rezultatul dorit ṣi de a dezvolta spiritul de competitie.
Organizarea activităţilor de tip outdoor presupune o pregătire
temeinică din partea cadrelor didactice, pregătirea materialului
didactic pentru activitate, de locaţii bine stabilite ṣi de

susţinere materială.
Voi prezenta câte un rezumat din fiecare activitate de tip
outdoor pe care le-am desfăṣurat în acest an ṣcolar cu
preṣcolarii grupei “Broscuţelor”.

“Plantăm flori ṣi copăcei în curtea grădiniţei”

Această activitate a fost organizată de cadrul didactic pentru a
înfrumuseţa ṣi decora spaţiul exterior din curtea
grădiniţei, unde au fost implicaţi ṣi părinţi
preṣcolarilor.
Preşcolarii au plantat flori şi copăcei ornamentali în
grădină şi în jardiniere. Fiecare copil când vine la
grădiniţă urmăreṣte evoluţia florilor plantate de ei, le
îngrijesc şi le protejează, valoarea educativă a acţiunii fiind
foarte mare.
,Parcul nostru ca o floare!”

Este o activitate de igienizare a parcului din curtea
grădiniţei. Atât părinţi cât ṣi copiii au purtat mănuşi de
unică folosinţă şi saci menajeri pentru această activitate.
Preşcolarii au înţeles necesitatea menţinerii curăţeniei în
parcul în care ei se joacă zilnic iar după terminarea
activităţii la grădiniţă, pe chipurile lor s-a vazut o mare
bucurie pentru munca depusă.
Se mai pot organiza excursii şi drumeţii, vizite la grădina
zoologică, la grădina botanică, prilej minunat de a admira natura
în ipostaze diferite, de a cunoaşte transformările ei, impactul
omului asupra sa, dar şi ocazie de a participa la acţiuni de
ecologizare.

“1 Iunie – Ziua tuturor copiilor”

Această activitate s-a desfăṣurat într-un cadru festiv,
acţiune în care s-au implicat cadrele didactice dar ṣi
directorul unităţi.
Preşcolarii au participat la concursuri variate desfăşurate în
aer liber, au susţinut programe artistice, s-au jucat, au cântat,
au dansat şi s-au distrat.
, La sfârṣit am organizat un picnic la iarbă verde, am servit
tort, prilej pentru a pune în practică normele de comportare în
astfel de situaţii, de a arăta respect pentru natură şi mediul
înconjurător.

Integrarea copiilor cu cerinţe educative speciale în invatamantul de masa

MARIA TRAISTARU
Liceul Tehnologic "Petre Ionescu Muscel", Arges, Domnesti

Integrarea copiilor cu cerinţe educative speciale în invatamantul
de masa

Prof.inv.primar prescolar
Trăistaru Maria
Liceul Tehnologic Petre Ionescu Muscel
Loc. Domnesti

Jud.Arges

Tendinţa crescândă de integrare şcolară în unităţile
obişnuite de învăţământ a copiilor cu CES este bine cunoscută
atât în lume, cât şi în România .
Complexitatea manifestărilor determinate de realitate4a dintre
normalitate şi integrare adus la interpretări, amânări,
experimente, tatonări, reuşite şi eşecuri în acţiunea de
integrare a copiilor cu CES în şcoala de masa .
Educaţia integrată se referă în esenţă la integrarea copiilor
cu CES în structurile învăţământului de masă care poate oferi
un climat favorabil dezvoltării armonioase a acestor copii şi o
echilibrare a personalităţii acestora .
Verbul " a învăţa " este cel mai des asociat cu şcoala .
Procesul de învăţare începe însă mult mai devreme, chiar din
primele clipe ale naşterii. A simţi, a se mişca, a se uita, a
auzi toate sunt rezultatul învăţării. Şi acesta este doar
începutul .
În faza următoare de dezvoltare, copilul îşi dă seama că
lucrurile văzute şi auzite pot fi asociate, se leagă între ele .
De exemplu, copilul cunoaşte vocea mamei, sunetul clopoţelului
etc. Învaţă să asocieze experienţa tactilă cu senzaţia
vizuală şi auditivă . Astfel, de exemplu, apăsarea burţii
păpuşii din plastic şi sunetul fluierător devin senzaţii
asociate . Astfel îşi lărgeşte copilul sfera experienţelor,
fiind întotdeauna gata pentru perceperea şi prelucrarea noilor
informaţii . Relaţia dintre " dacă " şi " atunci " este
descoperită cu un interes intensificat . De exemplu : " Dacă
încep să plâng, cineva intră şi se ocupă de mine " ; sau

într-o situaţie mai complexă : " dacă mă ridic sub masă, îmi
lovesc capul " ; iar într-o situaţie şi mai complexă : " Dacă
alerg pe pat, atunci pot să cad, iar căderea rezultă durere " .
Legăturile " dacă - atunci " - deoarece aduc surprize copilului -
îl motivează la cunoaşterea relaţiilor de cauzalitate şi la
experimentarea individuală . De exemplu " Dacă rostogolesc mingea
sub dulap, ea dispare " . Noile cunoştinţe sun integrate în
cadrul experienţelor prelucrate anterior şi astfel în momentul
şcolarizării copilului preîntâmpină" minunea " cititului,
învăţului cu această experienţă bogată .
Învăţarea este cea mai semnificativă în această perioadă (
de la naştere până la momentul şcolarizării ), reprezentând
fundamentul oricărui proces de învăţare ulterioară .
După toate acestea ne putem închipui că, prin compromiterea
procesului de dezvoltare şi maturizare intelectuală, are de
suferit, dezvoltarea intelectuală, aceasta fiind deviată pe un alt
traiect, iar prin acesta implicit scade eficacitatea performanţelor
intelectuale . Aşa se explică faptul că tulburările precoce ale
dezvoltării copilului radiază în profunzime, deoarece afectează
acele structuri de bază ( modalităţile fundamentale ale
percepţiei, organizarea, orientarea şi focalizarea atenţiei etc )
care reprezintă condiţii esenţiale în formarea funcţiilor
intelectuale mai complexe . La fel, nu putem pretinde copilului să
citească şi să scrie fluent, să efectueze diferite calcule
până când aceste aptitudini, respectiv aptitudini parţiale, care
reprezintă pilonii performanţelor intelectuale, funcţionează la
un nivel scăzut .
Din cele spuse reiese că şcolarul, a cărui capacitate de
învăţare este perturbată, necesită o asistenţă
psihopedagogică aparte, specifică . Pentru a scoate mai bine în

evidenţă acest fapt, aducem ca argument două exemple :
Mihăiţă are şase ani . La această vârstă a fost şcolarizat,
dar după o jumătate de an a fost respins deoarece nu a reuşit
să-şi asimileze cunoştinţele citirii şi scrierii cu toate că,
după opinia psihologului, coeficientul de inteligenţă al
copilului este bun . Cea mai semnificativă problemă a copilului
este că în timpul citirii schimbă literele, de ex. în loc de M
citeşte B sau în loc de O citeşte R . În cazul lui, încă nu
s-a format o concordanţă între imaginea fonică şi imaginea
vizuală a literelor ( sunetelor ) . Copilul încă nu a surprins
legătura indispensabilă a acestor două elemente, în forma
sunetului şi imaginea literei .. În concluzie, la Mihăiţă
tulburarea procesului de citire rezultă din această incapacitate
de integrare şi racordare a celor auzite şi văzute . Înainte de
toate trebuie ajutată formarea acestor capacităţi, astfel este
nevoie de un program de dezvoltare adecvată, care nu se rezumă la
metode tradiţionale de predare a scrierii şi citirii
.Performanţă scăzută, care apare în clasele primare, iar în
cazul afecţiunilor mai puţin grave apare mai târziu .
Un model comportamental tipic îl reprezintă tulburări ale
atenţiei, hiperactivitate şi neurotizare secundară . În
contextul colectivului., copilul nu acordă atenţie nici
profesorului, nici colegilor, dispune de o necesitate motrică
crescută, nu poate sta locului, eşecul sistematic datorat
deficienţei in telectuale, respectiv faptului că elevul nu este
capabil de performanţele colectivului, implică dezvoltarea unor
simptome comportamentale neurotice secundare : ticuri, comportament
inhibat, sau chiar opusul acestuia, comportament extravagant menit
să compenseze deficienţele intelectuale .

SPECIFICUL PARTENERIATULUI ÎN RELAŢIA ŞCOALĂ – COMUNITATE LOCALĂ

MARIA TRAISTARU
Liceul Tehnologic "Petre Ionescu Muscel", Arges, Domnesti

SPECIFICUL PARTENERIATULUI ÎN RELAŢIA ŞCOALĂ – COMUNITATE
LOCALĂ

TRĂISTARU MARIA
Prof.Inv.Primar Prescolar
Liceul Tehnologic Petre Ionescu Muscel Domnesti

Şcoala şi comunitatea sunt două aspecte care i-a preocupat în
egală măsură pe pedagogi, sociologi, psihologi, filozofi,
antropologi etc., fiecare încercând să surprindă aspectele ce
contribuie la mecanismele de funcţionare ale acestora, agenţii
implicaţi şi gradul de implicare al acestora în promovarea
educaţiei. Asistăm astăzi la dezvoltarea unui adevărat curent
social care are în centrul său comunitatea şi dezvoltarea sa. De
cele mai multe ori, termenii şi expresiile folosite de practicieni,
specialişti şi chiar oamenii de rând sunt confuzi, ne întâlnim
cu o mare diversitate semantică în acestă problematică.
Şcoala este una din instituţiile centrale ale comunităţii, are
roluri specifice dar nu poate funcţiona şi nu se poate dezvolta
fără a ţine cont de specificul comunităţii în care
funcţionează.
În acestă lucrare am încercat identificarea punctelor comune în
valorile transmise de către şcoală şi comunitate, a unor puncte
de dezvoltare comune în vederea creşterii gradului de educaţie al
actorilor comunităţii (elevi, părinţi, diverse categorii sociale
etc.).

I. I. Şcoala şi contextul social
Abordarea temei „Şcoala şi comunitatea locală – parteneriat
pentru educaţie” îşi găseşte legitimarea în tendinţele
actuale ale extinderii câmpului educaţional de la organizaţia
şcolară către alţi agenţi educaţionali.
Şcoala este pe de o parte o instituţie care oferă un serviciu
social, care este direct influenţată de ceea ce se întâmplă în
mediul social, transmite cunoştinţe, dezvoltă abilităţi, norme,
valori recunoscute şi acceptate social; pe de altă parte are o

logică internă de dezvoltare, reproduce propriile norme şi
valori, are propriul sistem de organizare.
Privită dintr-o altă perspectivă, şcoala, este o instituţie
care funcţionează într-o comunitate alcătuită din mai mulţi
factori de educaţie: familie, autorităţi, organizaţii
guvernamentale şi neguvernamentale, agenţi economici etc. care au
la rândul lor o ofertă educaţională explicită şi/sau
implicită. Organizaţiile şcolare sunt astfel, supuse presiunii
multiplilor factori: a grupurilor ideologice care activează la
nivel local, a sistemelor politice, a condiţiilor economice şi a
diverselor tendinţe manifestate în societate. Astfel, asupra
şcolilor sunt manifestate influenţe de ordin: economic, politic,
culturale şi ideologice. Şcoala funcţionează într-un context
social larg, complex alcătuit din societatea globală, constitută
ca sistem social global (naţional, statal). Influenţele
contextului social global asupra instituţiilor de învăţământ
se materializează în: finalităţi ale educaţiei (scopuri şi
obiective), conţinuturi ale disciplinelor, modul de organizare al
sistemului de educaţie şi al instituţiilor, reglementări de
ordin juridic şi administrative.
Şcoala este o organizaţie formală, care are ca scop furnizarea
serviciului social de educaţie în vederea educării, formării,
socializării, profesionalizării tinerei generaţii. Şcoala
funcţionează într-o comunitate locală – dar are propriile
reguli de funcţionare, prescrise, transmite valori acceptate local.
Pe de altă parte – şcoala „prelucrează material uman” din
comunitatea locală, cadrele didactice şi elevii sunt persoane care
trăiesc în comunitate şi suportă influenţele acesteia.
comunitatea este: depozitara unui bine comun, este element de
referinţă morală pentru individ, promovează valori de bază

(prin legile şi tradiţiile sale) şi de referinţă pentru
individ.
În România comunitatea este percepută mai ales ca o noţiune
geografică, ca un spaţiu fizic delimitat. Deşi este un termen
„la modă” şi se vorbeşte mult despre dezvoltarea comunitară
ca soluţie la rezolvarea problemelor locale, legăturile interumane
bazate pe sprijinul reciproc se află, în cele mai multe cazuri, la
începutul cristalizării. Comunităţile din România trebuie să
facă efortul de a deveni comunităţi adevărate care să-şi
descopere spaţiul comun în care oamenii trebuie să conlucreze
pentru a identifica ce nevoi specifice au şi care sunt lucrurile pe
care le preţuiesc cel mai mult.
Bibliografie
1. Cristea, Sorin - Dicţionar de termeni pedagogici, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998
2. Stăiculescu, Camelia - Managementul parteneriatului şcoală –
organizaţii neguvernamentale, în volumul Schimbarea Paradigmei în
Teoria şi Practica Educaţională, volumul II, Chişinău,
Republica Moldova
1. Sandu, Dumitru - Dezvoltare comunitară Cercetare Practică
Ideologie, Editura Polirom, Iaşi, 2005

ACTIVITĂŢILE EXTRCURRICULARE–MIJLOC DE DEZVOLTARE A CREATIVITĂŢII

Larisa Piculeasa
Scoala de Arte si Meserii Argetoaia, Dolj, Argetoaia

ACTIVITĂŢILE EXTRCURRICULARE–MIJLOC DE DEZVOLTARE A
CREATIVITĂŢII

Activităţiile care-i motivează pe elevi şi le atrag interesul de
a participa cu plăcere sunt activităţile extracurriculare.
În şcoală eficienţa educaţiei depinde de gradul în care se

pregăteşte elevul pentru participarea la dezvoltarea de sine şi
de măsura în care reuşeşte profesorul pentru învățământul
primar să pună bazele formării personalităţii copiilor în
acest cadru.
Activităvile extracuriculare sunt activităţii complementare,
activităţi de învăţare realizate la clasă şi urmăreşte
îmbogăţirea informaţiilor primite în cadrul activităţii
didactice, cultivă interesul pentru desfăşurarea anumitor
domenii, atrag elevul la integrarea în viaţa socială, la
folosirea timpului liber într-un mod plăcut şi util, contribuind
în felul acesta la formarea personalităţii elevilor.
Activităţi pe care le-am desfăşurat la clasă pot aminti :
serbări desfăşurate cu diferite ocazii Crăciun, sfârşit de an
, desfăşurarea unor concursuri în școală : Cangurul ,Fii
inteligent la matematică,Comunicare în limba română activităţi
de desene pe asfalt cu ocazia zilei de 1 iunie , activităţi
desfăşurate cu ocazia zilelor de 1 Decembrie, 24 Ianuarie ,
activităţi desfăşurate în parteneriat cu alte școlii şi alte
activităţi.
Jocul este o activitate recreativ-instructivă, prilej de activizare
şi dezvoltarea a creativităţii şi imaginaţiei.El favorizează
dezvoltarea aptitudinilor imaginative, a capacităţilor de creare a
unui sistem de imagini generalizate despre obiecte şi fenomene,
posibilitatea de a opera mintal cu reprezentări după modelul
acţiunilor concrete cu obiectele în timpul jocului.
În procesul instructiv-educativ activităţile extracurriculare îl
atrag pe copil să participe cu plăcere şi să fie interesat de
activităţile propuse.În cadrul acestor activităţi se transmit
copiilor , în mod sistematic şi organizat informaţii din toate
domeniile de activitate:muzicale , literare, plastice accesibile ,

formându-se astfel anumite competenţe : de a audia anumite piese
muzicale , de a interpreta roluri . Interpretând diferite roluri,
copilul reproduce modele de conduită şi le asimilează în propria
lui comportare. Trăsătura cea mai importantă a interpretării
unor roluri este originalitatea şi creativitatea copilului în
redarea impresiilor proprii despre realitatea înconjurătoare,
spontaneitatea şi intensitatea trăirilor exprimate în joc.Are un
pronunţat caracter activ –participativ, permiţând copilului să
construiască relaţii sociale, să-şi exerseze şi să-şi
perfecţioneze limbajul, să rezolve probleme, să negocieze, să
coopereze, să utilizeze simboluri. Fiind cea mai pură formă a
gândirii simbolice, are o contribuţie maj
oră în dezvoltarea intelectuală.
Toate activităţile extracuriculare desfăşurate cu copiii au
rolul lor în dezvoltarea ca persoane inteligente, sigure pe ele
capabile să se descurce în orice situaţie, bogate din punct de
vedere cultural în această societate plină de pseudo-cultură.
În cadrul activităţilor didactice şi extracuriculare, alături
de îndrumătorii lor, aceștia dovedesc creativitate, imaginaţie,
atitudine, talent, afirmându-şi în mod original personalitate.
Serbările, şezătorile, scenetele tematice, prin specificul lor
oferă posibilitatea educatorilor să-i ajute să se implice,
să-şi cunoască foarte bine colegii de grupă, să colaboreze şi
să se afirme în faţa colectivului prin mijloace proprii.Totodată
serbările pregătite susţinute cu ocazia anumitor evenimente devin
un mijloc de educare a voinţei, a încrederii în forţele proprii,
dar şi a posibilităţii de a se transpune prin interpretarea unor
roluri de teatru.
Activităţile extracuriculare bine pregătite, atractive ,
uşurându-le acumularea de cunoştinţe, chiar dacă presupun un

efort suplinemtar.
În cadrul acestor activităţii sunt atraşii şi copii timizi, dar
şi cei impulsivi,ajutăndu-i astfel să se tempereze în preajma
colegilor lor –“copilul care este lăudat învaţă la rându-i
să aprecieze” (D.I. Nolte)
Activităţile extraşcolare joacă un rol deosebit de important în
dezvoltarea fizică şi psihică a unui copil, spun
psihoterapeuţii. Prin intermediul acestora, copilulva învăţa să
interacţioneze mai uşor cu cei din jur şi va putea să exceleze
în anumite domenii spre care are înclinaţii.
Un alt aspect important este legat de numărul activităţilor
extraşcolare, care nu ar trebui să fie mai mult de două. Aşadar,
este de dorit ca acestea să nu-i ocupe tot timpul liber, ci să-i
rămână un interval şi pentru relaxare şi pentru joc.
Obiectivele pe care le-am avut în vedere prin activităţiile
extracuriculare propuse au fost stimularea şi educarea atenţiei,
exersarea atenţiei şi mărirea stabilităţii atenţiei, sporirea
capacităţii de rezistenţă la efort, stimularea sensibilităţii
estetice.
Rolul acestor activităţii extracuriculare este oferirea copiilor
de oportunităţii multiple de recreere, dezvoltarea spiritului de
competiţie, valorificarea potenţialului intelectual şi al
aptitudiniilor, stimularea imaginaţiei creativităţii şi
iniţiativei.
Noile metode prin care se realizează activitatea instructiv
educativă pun în vedere iniţiativa, fantezia şi contribuţia
creatoare a cadrului didactic. Prin activităţii bogate şi prin
considerarea copiilor ca pe nişte oameni în continuă
dezvoltare, căutăm cu ajutorul activităţilor extracurriculare
în care îi antrenăm, să le trezim curiozitatea , să le

păstrăm viu interesul pentru cunoaştere, să-i
provocăm în a căuta şi descoperii lucruri noi.
Menirea noastră este de a trezi curiozitatea viitorilor indivizii
ai societăţii de ale potolii această curiozitate şi de ai
pregătii pentru viaţă, atât cu ajutorul activităţilor
didactice pe care le desfăşurăm la grupă cât şi prin
intermediul activităţilor extracuriculare.

BIBLIOGRAFIE:
•Ciubuc Iuliana , Armonia naturii , Editura Aureo , Oradea , 2011,
pagina 110
•Mangri. F,Elisei.E, Dorobeti,T, Bucovală .G, Experienţe
didactice şi pedagogice de succes ,Poarta Albă , 2010, pagina 230
•Dumitru G, Novac .c, Mitracche .A, Ilie .V, Didactica
activităţii instructiv –educative pentru învăţământul
preprimar.Craiova. Editura Nova. P.99

Calităţi motrice necesare practicării jocului de oină

Filofteia Dumitru
Scoala Gimnaziala George Toparceanu Mioveni, Arges, Mioveni

CALITĂŢI MOTRICE
NECESARE PRACTICĂRII JOCULUI DE OINĂ

Oina este un joc sportiv tradiţional românesc care
solicită calităţi sportive complexe. Este necesar ca jucătorii
să aibă viteză bună de alergare, reflexe rapide în mişcările
de autoapărare şi precizie în aruncarea şi lovirea mingii cu un
baston. De asemenea, din luna iulie a acestui an, oina a fost

recunocută prin lege drept sport naţional.
Deşi este un joc solicitant şi cu multe reguli, copiii sunt
extrem de entuziasmaţi şi participă cu plăcere la fiecare
competiţie de oină.
La acest joc fascinează originalitatea şi
spectaculozitatea lui.
Este un sport complet şi complex, cu magnetismul
sporturilor arhaice.
Originalitatea în ceea ce priveşte materialele de joc
folosite, posibilitatea desfăşurării lui oriunde, posibilitatea
ca fiecare jucător să treacă prin toate fazele jocului, ambiţia
de disputare a partidelor îi conferă o particularitate de
atractivitate în rândurile celor care încep să îl cunoască şi
înţeleagă...
Jucătorii de oină se disting prin forţă, viteză,
rezistenţă fizică, îndemânare, precizie în aruncarea mingii,
reflexe, spirit de observaţie şi de echipă, atenţie
distributivă iar mai presus de toate, inteligenţă.
Jucătorul de oină trebuie să ia decizii extrem de
rapid, să anticipeze desfăşurarea jocului şi să aleagă
execuţia cea mai bună.
Strâns legată de pregătirea fizică este dezvoltarea
calităţilor biomotrice iar solicitarea motrică principală la
care este supus cel care se pregăteşte ( la orice vârstă ) o
constituie cea aplicată asupra acestora .
Pe lângă particularitatea de creştere şi dezvoltare a
copiilor şi juniorilor şi valorificarea lor în cadrul
antrenamentelor , profesorul trebuie să stăpânească şi
particularitîţile dezvoltprii calităţilor biomotrice şi
antrenării lor la orice vârste .

Lucrul este absolut necesar pentru a respecta regulile şi
principiile metodice , adaptate la particularităţile amintite în
diferite etspe de dezvoltare psihofizice ale copilului .
Rezistenţa , forţa , sunt considerate calităţi
condiţionate şi sunt o consecinţă a proceselor energetice din
organism , iar îndemânarea , supleţea , mobilitatea sunt
considerate calităţi de coordonare fiind urmare a proceselor de
conducere , dirijare şi reglare care au loc la nivelul sistemului
nervos central .
Calităţile biomotrice sunt într-o măsură apreciabilă
determinate genetic dar pot fi şi influenţate în bine prin
antrenamente. Ele se manifestă în practica sportivă numai prin
combinaţii .
,,Coordonatele de tip, valoare şi frumuseţe ale oinei”,
apreciază preşedintele federaţiei, Nicolae Dobre, ,,au condus
până în urmă cu douăzeci de ani la o dezvoltare rapidă a
jocului, la practicarea în număr mare a lui, la extinderea în
localităţi şi desemnarea lui ca sport naţional.
Deşi neglijată în post-decembrism, oina a continuat să
existe şi să transmită până azi, datorită farmecului ei şi
sprijinului primit din partea unor oameni cu suflet mare, care au
înţeles faptul că este imperios necesar ca tot ce este românesc
să nu piară.
Oina este, până la urmă, esenţa acestui joc.
Dincolo de faptul că-i un sport, este o creaţie a
poporului nostru, un element de identitate a acestui neam.
Oina, alături de alte valori ale patrimoniului nostru,
nemateriale, contribuie la realizarea identităţii noastre de
români.
Nu întâmplător Federaţia Română de Oină, Muzeul

Satului şi Ministerul Culturii au întocmit documentaţia necesară
pentru ca oina să fie trecută pe lista de patrimoniu U.N.E.S.C.O.
Acest sport a fost ales, alături de căluşar şi doină ca element
reprezentativ pentru conturarea identităţii noastre, ca
români”.

Rolul educației ecologice în dezvoltarea personalității elevului

Victoria Spiridon
Scoala Gimnaziala Nr.2 Piatra Neamt, Neamt, Piatra Neamt

Prof. Rolul educației ecologice în dezvoltarea personalității
elevului
Spiridon Victoria, Şcoala Gimnazială nr.2 PiatraNeamț
Prof.Bălan Ion, Colegiul Tehnic Cartianu Piatra Neamt

Protejarea mediului înconjurător, constituie în prezent una din

problemele importante ale omenirii.
Civilizaţia industrială modernă, aşa cum este organizată, este
în coleziune violentă cu sistemul ecologic al planetei noastre.
Ferocitatea acestui asalt asupra Pământului taie respiraţia, şi
consecinţele oribile se succed atât de rapid, încât ne sfidează
capacitatea de a le recunoaşte, de-a înţelege implicaţiile lor
globale şi de-a organiza un răspuns adecvat şi în timp util.

Lupta de a salva mediul global este într-un anume fel mult mai
dificilă decât lupta pentru învingerea lui Hitler, afirma Al
Gore, vicepreşedintele S.U.A. în cartea sa „Pământul în
cumpănă” pentru ca de data asta războiul se va duce cu noi
înşine. Noi suntem inamicii, după cum nu ne avem decât pe noi
înşine ca aliaţi. Într-un astfel de război care este victoria
şi cum o vom recunoaşte?
Cei slabi şi fără putere sunt primele victime, dar mersul
neîncetat al exploatării şi jefuirii Pământului va trezi în
curând şi conştiinţa altora, care de abia acum încep să
interpreteze alarmele şi strigătele slabe de ajutor. Sunt
elocvente cuvintele binecunoscute ale pastorului Martin Niemoller
despre cum au putut naziştii să acapareze o întreagă societate.
În Germania, naziştii i-au luat întâi pe comunişti şi eu n-am
vorbit pentru ca nu eram comunist. Apoi i-au luat pe evrei şi eu
n-am vorbit pentru că nu eram evreu. Apoi i-au luat pe
sindicalişti şi eu n-am vorbit pentru că nu eram sindicalist.
Apoi i-au luat pe catolici şi eu n-am vorbit pentru că eram
protestant. Apoi m-au luat pe mine şi deja nu mai rămăsese nimeni
care să vorbească pentru mine”.
Probabil, fiecare dintre noi s-a simţit singur, depăşit de
problemele de mediu, care au nevoie acum de soluţii. Cine nu s-a

văzut măcar odată neajutorat? Poate insă că pe cont propriu,
lupta pare pierdută , iar victoria, pare o utopie, dar împreună,
putem găsi soluţii.
De aceea, haideţi să-i învăţăm pe copiii noştri ce ar trebui
să facă, pentru ei şi în numele propriilor lor copii, cât nu
este prea tîrziu. Să-i scoatem în natură, să-i învăţăm să
privească cerul înstelat, să asculte cântecul păsărilor
primăvara, să le arătăm un izvor şi să-l cureţe şi să-l
îngrijească aidoma . Să-i lăsăm să alerge desculţi prin iarba
fragedă, să-i ajutăm să planteze fiecare din ei propriul lor
copăcel şi să conştientizeze că sunt responsabili de ceea ce au
îmblânzit.
Să le arătăm că ,există diverse moduri în care să construim
şi să facem ,,ZERO RISIPĂ,, că ,,orice învăţ are și
dezvăţ,,.că putem lăsa deoparte relele obiceiuri şi să ajutăm
natura.
Unii dintre şcolarii noştri vor fi mâine manageri de mari
companii creatoare de deşeuri care vor sufoca Pământul, sau de
mari companii de cherestea care vor defrişa nemilos pădurile
noastre. Dacă însă încercăm să-i transformăm în mici
ecologişti, arătându-le rănile multiple ale Pământului care
îi hrăneşte şi pe care se joacă, ale aerului pe care îl
respiră şi fără de care viaţa lor nu ar fi posibilă, poate că
le acordăm o şansă pentru un viitor mai puţin ameninţat de
norii toxici creaţi de omenire.
Dacă vom reuşi să dezvoltăm la copii un comportament ecologic,
atunci lupta este câştigată, deoarece ei vor educa şi pe cei
mari-părinţi, bunici.Un exemplu îl reprezintă Proiectele
ECO-ŞCOALA şi LEAF, prin care i-am învăţat pe copii să
respecte natura, să iubească plantele , să iubească frumosul .

Iată câteva activităţi desfăşurate anul acesta de şcoala
noastră, în cadrul acestor proiecte:
Pe 2 februarie, de Ziua zonelor umede, clasa a III,a mers impreună
cu doi reprezentanţi ai Agentiei de Protectie a Mediului Neamţ si
câtiva parinti, la Lacul Pângăraţi, unde li s-a explicat
importanţa acestor zone din Romania .Gerul nu i-a impiedicat pe
copii sa realizeze o excursie deosebită .
Pe 22 martie, de Ziua Mondiala a Apei,sub deviza:,, Pentru o
Românie curată,, ne-am implicat in actiuni menite sa ajute la o
mai buna informare privind problemele apei.
Clasa a Va B, au participat alaturi de Liceul Petrui Rares la o
activitate organizata de Sistemul de Gospodarire a Apelor Neamt.
S-au prezentat filme , s-au dat pliante, copiii au primit diplome de
participare. Şi cei mari si cei mici au realizat panouri cu
materiale reprezentând viziunea lor asupra apei si a mediului in
general
In cadrul Campaniei nationale ,, ROMANIA PRINDE RADACINI,, ne-am
oferit sprijinul, participând alături de Ocolul Silvic Neamţ si
de Clubul Sportiv AIKIDO YAMABUSHI , la plantarea unor puieți de
salcâm intr-o zonă in pantă de la marginea orașului. Astfel,
elevii clasei a VIa B, ,au ecologizat zona si au împărtțit
pliante localnicilor, cu denumirea,, SCHIMBĂ-ȚI ATITUDINEA..
Am marcat zona, cu sprijinul Primariei şi am instalat ECO- CODUL
şcolii noastre:RESPECTĂ NATURA, PRIVEŞTE IN VIITOR,,
Lecţie de ecologizare: Oricine poate afirma că puterea exemplului
e cea mai bună metodă de a mobiliza un grup pentru obţinerea
scopului propus.Un astfel de exemplu le-a oferit elevii şcolii
noastre, cetaţenilor din Piatra Neamţ. Ei au participat, alături
de municipalitae, la o acţiune în cadrul campaniei de ecologizare
de primavara.Acţiunea face parte dintr-un proiect mai amplu,

realizat de Primăria Piatra Neamţ, cu sprijinul Inspectoratului
Şcolar. 60 elevi de la Şcoala nr.2, dotaţi cu saci menajeri şi
mănuşi , împreună cu profesorii Spiridon Victoria şi
Viceprimarul Municipiului, au făcut curăţenie într-un cartier al
oraşului, încercănd să conştientizeze populaţia, să nu mai
arunce gunoaiele la intâmplare şi să păsreze oraşul curat.
Aceasta actiune va continua şi sperăm să-şi atingă scopul
educativ.
Pe 22 aprilie, de Ziua Pământului, elevii clasei a Va B.
diriginte, au mers in centrul orasului, unde au impartit
trecatorilor baloane cu mesajul ,, Salvati Pamantul,, si fluturasi
ce conţineau măsurile ce trebuie respectate pentru a avea un oraş
mai curat. Trecătorii au fost foarte incântaţi de aciunea
copiilor.
Membrii cercului „Micii ziarişti” de la clasa a III-a D, au
iniţiat o activitate pe cât de interesantă pe atât de utilă.
Cum în fiecare clasă mai sunt elevi care rup cu uşurinţă foi
din caiete, micii ziarişti le adună, le selectează şi le dau
diverse întrebuinţări la orele de educaţie tehnologică dar şi
în activitatea de joc din cadrul cercului. Aşa au apărut lanţuri
de flori, şiruri de vrăbii, rândunele, buchete de ghiocei,
fructe, în concordanţă cu anotimpurile. Pe fiecare exponat este
scris „Ai avut noroc!”

Sunt doar câteva din acţiunile pe care le-am deasfăşurat ,
acţiuni prin care încercăm să dezvoltăm la ei un comportament
ecologic, și atunci lupta este câştigată, deoarece ei voreduca
şi pe cei mari-părinţi,bunici

Bibliografie:

Al Gore, Pământul în cumpănă, First Plume Printing, January,
1993,
.

Group Activities for Developing Language Skills

Daniela Incze
Scoala Gimnaziala "Ioan Opris" Turda, Cluj, Turda

We all know that one skill cannot be performed without another. It
is impossible to speak in a conversation if you do not listen as
well, and people seldom write without reading, even if they only
read what they have just written.
The same experience or topic leads to the use of many different
skills, and in our teaching we should try to reflect this. Where
students practice reading we may use that reading as the basis for
practicing other skills. Students involved in an oral communicative

activity may also do some writing or reading, in order to accomplish
the task which the activity asks them to perform. Students may be
asked to write but on the basis of reading, listening and
discussing.
Often our activities have a focus on one particular skill, it is
true, so that at a certain stage, our students may concentrate on
reading abilities, for example. But the focus can later shift to one
or more of the other skills.
What we have to do is to balance and integrate the language skills,
as much as we can, place the emphasis where our students most need
it, and if possible, let the writing come out of the reading and the
speaking come out of the listening.
Because our students are hardly ever exposed to the natural use of
English in real life situations, we must try to involve them in
communicative language activities in the classroom.
In looking for ways of creating more varied forms of interaction in
the classroom I have turned increasingly to the field of simulation
and, within that field, especially role-playing.
The idea of a simulation is to create the pretence of a real-life
situation in the classroom. Students simulate the real world. What
we are trying to do-artificially of course- is to give students
practice in real-world English.
Sometimes the students take part as themselves (if we ask them to
organize a party or a trip, we do not ask them to pretend to be
someone else). And sometimes we ask them to play a role, pretending
to be someone that they are not. In this case we are talking about
role plays. All role plays are simulations, in other words, but not
all simulations are role plays.
More and more teachers are using simulations because they are an
ideal technique for allowing learners to use language creatively and

communicatively.
Simulations encourage motivation because they ensure that
communication is purposeful rather than artificial. Students have
the freedom to choose the meanings they want to express to bring
their background experiences into class and make their own
decisions. Thus more interest and excitement is created in learning.
Learning is more effective the more it engages the learner and
simulations seek to achieve this. There is also less stress involved
in playing the role of someone else, although students may often be
nervous or shy when first asked to participate in a simulation and
it is worthwhile considering this problem before it occurs.
Even we are often more anxious about running a simulation for the
first time than students are about participating. That is why
simulations, like any other interactive learning technique, need
careful planning and classroom management.
Perhaps the best way to minimize nervousness is for students to be
at ease with interacting learning methods. A learning environment in
which pair work, group work, co-operative tasks and discussions play
an important part is one that easily accommodates a simulation.
Students will then be less inhibited by the idea of getting out of
their chairs and participating in a simulated reality.
A series of short, simple role plays or group-based tasks can
prepare students for what to expect and lead them gradually into a
wider activity. I even use different games or short discussions for
breaking the ice and fostering communication. For example, a team
has to guess the mime performed by another team or teams try to
discover the “occupation” of a student by asking 10 yes/no
questions; or students are engaged in small group discussions that
require a consensus solution to a problem.
Once the simulation is underway we must allow our learners to

produce and interpret language on their own. What we have to do is
just to advise and monitor the learning environment. Organising,
during the activity, should be handled by the students themselves.
At the same time we must ensure that those finishing earlier have
something to do.
When students have completed the activity we have to lead a feedback
session, discussing what happened in each group or pair. Only then
we discuss any language errors that we collected while listening to
the groups. Generally, however our assessment will be based on how
students have performed on individual tasks and on their
participation and contribution to the group effort.
The advantage of the simulation technique for language learning is
obvious as it provides students with a realistic environment in
which they can develop a range of communicative and interactive
skills.
An excellent way to give to give intermediate and advanced students
opportunities to speak English more spontaneously and creatively is
to have small group discussions, debates, conversations. They
provide the closest classroom parallel to natural oral use of the
language. Since people always have a purpose when speaking we must
provide this purpose presenting the students with a task which
necessitates student interaction for its successful accomplishment:
a decision, a survey of opinions, a list of preferences, etc.
Students do not need only a reason to talk, they also need a
stimulating topic to talk about.
As in the “real” conversation situation people “think on their
feet” we should beware of providing too much and allowing the
students no place to be creative within a situation. We are often
surprised to discover in certain students a new personality we did
not know existed, which reveals them as much abler.

For developing their ability to tell stories in their own words, as
well as writing summaries of the stories, I often use the following
activity:
I choose two different texts (stories) not longer than 15-20 lines
that I consider suitable for my students. Students are divided into
pairs. Text A is given to one student and text B is given to the
other of each pair. They read the stories silently. When they have
finished reading the students in each pair tell their story to each
other, in their own words. Next they write the stories they have
heard. Then two groups are formed, group A having text A and group B
with text B. Group A asks group B questions to check comprehension
about their text and viceversa. Finally, I read the two texts alous
in order to clear up their doubts about pronunciation. After this,
the written compositions are compared to the original texts. It is
an activity that integrates all the four skills.

Nr. 5/2015

La acest număr au contribuit:
● Maria- Mirela BLENDEA
● CRISTINA TUDOR
● silvia stancu
● MARIA TRAISTARU
● Larisa Piculeasa
● Filofteia Dumitru
● Victoria Spiridon
● Daniela Incze

ISSN: 2393 – 0810