Nr. 63/2020

ISSN: 2393 – 0810

Cuprins

Învăţământ preşcolar

● Rolul familiei in educatia copiilor, LOEMI ANDREEA POP

● Memorizarea - mijloc de predare a poeziilor în învăţământul preșcolar, Stan Oana Elena

● ”Educația incluzivă - prioritate națională Erasmus”, Ionica Stoica

Învăţământ primar

● Promovarea imaginii școlii - opțiune sau necesitate?, Aurelia-Cornelia Boian

● Inteligențele multiple, d ela teorie la aplicabilitate didactică, Crina- Rozalia BLIDAR

● Forme şi factori ale inadaptării şcolare, Ana Covaciu

● Proiect de intervenţie pentru reducerea nivelului de stres al unui elev pe baza Teoriei inteligenţei emoţionale, Luminita Georgeta Racolta

● Metode activ-participative utilizate în lecțiile de Limba și literatura română la ciclul primar, Mircea Vasile Boian

Învăţământ gimnazial

● Impаsul fаmiliаl provocаt de plecările în străinătаte, teodora iordachioaie

● Cum să ne adaptăm stilul de viață pe perioada pandemiei cu COVID-19?, Teodora Mihailescu

Învăţământ liceal

● Tendințe de modernizare in predarea istoriei, Negru Pavel-Rafael

● IDIOMS IN TRANSLATION AT THE ENGLISH CLASS/ TRADUCEREA EXPRESIILOR IDIOMATICE LA ORA DE ENGLEZĂ, Albina Puskás-Bajkó

Interes general

● Efortul populației în timpul Bombardamentelor aeriene Asupra județului Prahova, în anul 1944, Elena Sanda - Păduraru

● SĂRBĂTORI ȘI OBICEIURI DE TOAMNĂ, VALENTINA IRINA CONSTANTIN

● ȘCOALA MEDIU SIGUR PENTRU FIECARE, Maria Bob

● Sindromul burnout în rândul cadrelor didactice, Viorica Felcser

Rolul familiei in educatia copiilor

LOEMI ANDREEA POP
Scoala Gimnaziala Daesti, Valcea, Daesti

Dezvoltarea personalitatii copilului este rezultatul unui ansamblu
de factori: familiali, scolari, comunitari. Factorii familiali sunt
ca proximitate si importanta cei mai importanti in dezvoltarea unei
personalitati armonioase.
Rezultatele mai multor studii arata ca elevii care sunt inconjurati
de dragostea si ajutorul membrilor familiei au rezultate mult mai
bune la scoala fata de copiii ai caror parinti lucreaza de dimineata
pana seara si care nu petrec prea mult timp impreuna cu ei.
De ce este importanta familia in educatia copiilor? Pentru ca are o

influenta deosebita asupra copiilor, care dobandesc mult mai repede
si mai usor cunostinte despre obiceiuri comportamentale, stil de
viata, societate si natura de la persoanele apropiate, cu autoritate
in viata lor, decat de la profesori sau necunoscuti.
De asemenea, familia are un rol foarte important in dezvoltarea
copiilor atat din punct de vedere intelectual, cat si fizic, moral
si estetic.
Familia se preocupa de dezvoltarea fizica a copiilor. Ea asigura
hrana si imbracamintea copiilor, le creaza conditii cat mai bune de
odihna si se ingrijeste de sanatatea lor. Un regim rational de viata
nu poate avea decat urmari pozitive asupra dezvoltarii sale fizice.
Familia ii formeaza copilului primele deprinderi de igiena
personala si sociala si il obisnuieste sa utilizeze factorii
naturali (apa, aerul, soarele) pentru bunastarea organismului.
Dezvoltarea intelectuala. In cadrul familiei copilul isi insuseste
limbajul. Volumul, precizia vocabularului si corectitudinea
exprimarii copilului depind de munca depusa de parinti in aceasta
directie. Ca prim factor de educatie, familia ofera copilului
aproximativ 90% din cunostintele uzuale (ex: despre plante, animale,
ocupatiile oamenilor, obiecte casnice etc.). Familia se preocupa si
de dezvoltarea proceselor intelectuale ale copiilor. Ea le dezvolta
spiritul de observatie, memoria si gandirea. Parintii incearca sa
explice copiilor sensul unor fenomene si obiecte pentru a le putea
intelege. Copiii pun cele mai multe intrebari in jurul varstei de
3-6 ani, iar parintii ii ajuta sa-si insuseasca un numar mare de
cunostinte, raspunzand cat se poate de corect si exact.
Educatia morala a copiilor. in familie se formeaza cele mai
importante deprinderi de comportamant: respectul, politetea,
cinstea, sinceritatea, decenta in vorbire si atitudini, ordinea,
cumpatarea, grija fata de lucrurile incredintate. In realizarea

acestor sarcini, modelul parental ajuta cel mai mult; parintele este
un exemplu pentru copil. Parintii le spun copiilor ce e bine si ce e
rau, ce e drept si ce e nedrept, ce e frumos si ce e urat in
comportamente. Aceste notiuni il ajuta pe copil sa se orienteze in
evaluarea comportamentului sau si a celor din jur. Tot in sens
moral, familia il indruma sa fie sociabil, sa fie un bun coleg si
prieten.
Familia contribuie si la educatia estetica a copilului. Parintii
sunt cei care realizeaza contactul copilului cu frumusetile naturii
(culorile si mirosul florilor, cantecul pasarilor, verdele campului
etc.), cu viata sociala (traditii, obiceiuri stravechi etc.).
Familia exercita o influenta deosebit de adanca asupra copiilor.
O mare parte dintre cunostiintele , deprinderile , obisnuintele de
comportament, elevul le datoreaza educatiei primite in familie. De
aici utilizarea in limbajul comun a expresiei: "A avea cei sapte ani
de acasa".Activitatea educationala este dinamica si flexibila in
acelasi timp, iar educatia stimuleaza idealul fiintei umane exprimat
prin ,,a fi si a deveni".

Memorizarea - mijloc de predare a poeziilor în învăţământul preșcolar

Stan Oana Elena
Gradinita cu program normal Nr.14 Ramnicu Valcea, Valcea, Ramnicu Valcea

Memorizarea - mijloc de predare a poeziilor în învăţământul
preșcolar
Memorizările sunt activităţi obligatorii special organizate
în grădiniţa de copii pentru însuşirea conştientă a lor de
către preşcolari.
Analiza componentei semantice a poeziei ne permite să sesizăm
deosebirea dintre discursul poetic şi cel ştiinţific ( metafora

şi simbolul).
Eficienţa educativă şi formativă a poeziei depinde în primul
rând, de valoarea ei artistică.
Un text literar este un sistem perfect organizat, o structură,
înţelegând prin aceasta atât ,,conţinutul”, cât şi ,,forma
”, în măsura în care acestea sunt organizate în scopuri
estetice.
Mesajul artistic se prezintă ca un cod de norme morale (mesaj
etic) şi estetice (mesaj estetic), pe care copilul, sub conducerea
educatoarei, le desprinde prin contactul direct cu opera (ascultă
poezia, participă la discuţii pe marginea eului poetic, pentru a-i
descifra semnificaţiile şi a le asimila prin trăiri autentice şi
emoţionale).
Memorizarea este o activitate de educare a limbajului, axată pe
obiectivele învăţământului preşcolar şi pe
particularităţile de vârstă ale copiilor. Valoarea formativă a
acestei activităţi se concentrează pe dezvoltarea memoriei logice
voluntare apreşcolarilor, având ca premise specificul proceselor
prohice la aceasta vârstă.
Activitatea de memorizare contribuie la formarea deprinderii de a
memora logic şi conştient oferind baze şi altor procese psihice
ca ima¬ginaţia, gândirea, creativitatea, constituind totodată un
valoros mijloc de cunoaştere şi de dezvoltare a vorbirii
expresive.
Pentru a fi receptată cât mai eficient de către preşcolari ,
poezia trebuie să-i cucerească prin jocul antrenant al rimelor,
prin cadenţa versurilor, prin elementele împrumutate adesea
fantasticu¬lui, prin aliteraţii etc. Procesul receptării dirijate
a poeziei, care începe la vârsta preşcolară, îl introduce pe
copil tot mai adânc în universul acesteia, dezvăluindu-i,

treptat, conţinutul ideatic şi emoţional, precurm şi capacitatea
de plasticizare a cuvântului.
Pentru a le cultiva copiilor capacitatea de receptare a poeziei,
crea¬ţiile în versuri trebuie să răspundă mai multor cerinţe
: o tematică va¬riată circumscrisă universului lor familiar,
adaptată, pe de o parte, par¬ticularităţilor de vârstă, iar pe
de alta, răspunzând cerinţelor învăţă-mântului, reflectate
în obiectivele acestuia.
Ceea ce trebuie să urmărească educatoarele când apelează la
memo¬rizări este atât conţinutul (semnificaţia explicită sau
implicită), cât şi exprimarea acestuia (procedee literare, lexic,
gramatică), , pentru a putea cultiva funcţia formativ-estetică,
funcţie care se exercită cu necesitate în plan emoţional,
determinând creşterea receptivităţii afective şi in¬fluenţa
modelatoare a poeziei.
Din cele relatate rezultă necesitatea înţelegerii operei
poetice, în primul rând de către educatoare şi învăţător,
în lumina unei relaţii com¬plexe a subiectului cu obiectul, a
formei cu semnificaţia, a subiectivităţii individuale şi a
intersubiectivităţii sociale, subliniind faptul că limbajul
artistic îngăduie ca abaterea de la normă, să poată deveni
normă.
În grădiniţa de copii activităţile de memori¬zare se
organizează cu scopul de a se urmări şi asigure, înţelegerea
mesajului acestora, memorarea conştientă a poeziilor, păstrarea
în me-morie cât mai mult timp şi reproducerea lor conştientă.
Ca urmare, având drept criteriu sarcina didactică urmărită, vom
or¬ganiza activităţi de predare a poeziilor (cunoaşterea şi
învăţarea textului unei poezii), activităţii de repetare a mai
multor poezii şi activităţi de verificare, pri care se evaluează

exactitatea reprodu¬cerii textului, precum şi durabilitatea
păstrării acestuia în memoria pre¬şcolarilor .
Memoria preşcolarilor are caracteristici specifice:
• caracterul concret-intuitiv;
• mare plasticitate;
• uşurinţa cu care copilul memorează, păstrează si reproduce
ceea ce are rezonanţă afectiva pentru el ( memoria este activă );
• tendinţa memorării pasive, involuntare;
• nestăpânirea proceselor de memorare.

Tipurile de activităţi de memorizare sunt determinate de
sarcinile didactice, si anume:
• activităţi de predare-învăţare;
• activităţi de fixare ( repetare ), orientate spre însuşirea
temeinica a poeziilor memorate în activităţi de
predare-învăţare si spre consolidarea deprinderilor de
reproducere conştientă şi expresivă;
• activităţi de verificare a însuşirii poeziei, a
exactităţii reproducerii si a temeiniciei memorării.
În învăţământul preşcolar, aceste trei tipuri de
activităţi de memorizare nu sunt distincte, ci sunt activităţi
mixte: într-o activitate de predare-învăţare a unei poezii
trebuie realizată şi o secvenţă de fixare si consolidare a unor
memorizari anterioare, înrudite ca tematică. De asemenea, în alte
activităţi de educare a limbajului se poate desfăşura o
secvenţă de verificare si consolidare a unor memorizări.

”Educația incluzivă - prioritate națională Erasmus”

Ionica Stoica
Gradinita cu program prelungit Nr.23 Craiova, Dolj, Craiova

”Educația incluzivă - prioritate națională Erasmus”
Prof. Stoica Ionica, Gr. P.P. ”Traian Demetrescu”, Craiova
În perioada 1.09.2017 - 31.10. 2019, Grădinița P.P.
”Traian Demetrescu”, Craiova a participat, în calitate de
partener, la Proiectul de mobilitate Erasmus+ KA2, ”TERRA VITA”.
Proiectul a fost coordonat de către profesor Akseniya Tileva,
director al Grădiniței ”Mecho Puh”, din Bulgaria, cu unități

școlare participante din 7 țări europene: Bulgaria, Spania,
Grecia, Polonia, Slovenia, Croația, România.
Prioritatea proiectului o reprezintă incluziunea socială a
copiilor din grupurile vulnerabile și dezavantajate. În
principal, au fost abordate teme de educație ecologică prin care
s-a dorit stimularea interesului și dorinței copiilor de a
experimenta, de a crea, folosind materiale din natură sau deșeuri
reciclabile, în vederea unei copilării mai fericite, cu motivație
și încredere în sine sporite.
Scopul și obiectivele urmărite se regăsesc în acronimul ce
constituie denumirea proiectului: TERRA VITA:
Toleranță-Educație-Responsabilitate-Respect-Acțiune-Viață-Incluziune-Talent-Abilitate.
Fiecare dintre aceste noțiuni definitorii le-am explicat și
ilustrat prin fotografii de la activitățile desfășurate cu
preșcolarii grădiniței noastre, pentru a obține o mai bună
calitate a muncii pedagogice și pentru a garanta un efect pozitiv
asupra tuturor părților interesate (preșcolari, părinți,
comunitate, parteneri educaționali, etc).
Toleranță
Toleranța înseamna a-i respecta pe ceilalți, a învăța
de la ei, a prețui deosebirile și a descoperi asemănările.
Toleranța înseamna a-l accepta pe celălalt așa cum este, ca
individ unic și diferit, dar nu înseamna a accepta un comportament
indezirabil. A fi tolerant înseamnă, de asemenea, a te gândi
mereu să-i tratezi pe ceilalți așa cum ți-ar plăcea și ție
să fii tratat.

Educație
Educația copilului este un demers care presupune un schimb
de experiență, de valori și competențe între toți adulții
care îl susțin în demersul său de dezvoltare integrată. Spirala
relaționară care se țese în jurul copilului, dar care trebuie
să respecte nevoile sale de dezvoltare integrată, se bazează pe
un parteneriat educațional susținut și asumat.

Responsabilitate
Responsabilitatea socială joacă un rol important în
experiența de învățare al copiilor. Preșcolarii sunt
încurajați să aibă grijă de semenii lor și de mediul

înconjurator, prin diferite activități pe care le demarăm în
cadrul unității de învățământ.

Respect
Preșcolarii noștri au avut ocazia de a desfășura
diferite activități prin care au promovat respectul față de
toți cei care contribuie la creșterea, educarea și dezvoltarea
lor armonioasă: părinti, bunici, educatoare, îngrijitoare,
respectul față de autoritățile locale (poliția, pompierii,
jandarmeria), respectul față de sine/de colegi, respectul față
de muncă, de istorie, de strămoși, precum și respectul față
de natură și viețuitoare.

Acțiune
Sub deviza ”Împreună pentru puterea de acțiune!”,
grădinița noastră a menținut constant parteneriatul cu
reprezentanți ai comunității locale, parteneriat dezvoltat de-a

lungul timpului prin acțiuni comune menite să vină în sprijinul
persoanelor provenite din grupuri vulnerabile. Este vorba despre o
activități care urmăresc conștientizarea de către preșcolari,
dar și de către comunitate, a provocărilor cu care se confruntă
persoanele ce aparțin grupurilor dezavantajate, în viața
cotidiană.

Viață
Educația pentru viață a preșcolarului începe cu
cultivarea respectului pentru viață, sub toate formele ei: omul,
animalele, plantele, natura.
Toţi copiii se nasc buni, inocenţi, iubitori, şi educatorul
este dator să protejeze şi să cultive aceste valori. Luând
copiii în serios, le creează acestora o bună imagine despre sine
şi le dă posibilitatea de a relaţiona corect şi de a se
manifesta natural în diverse situaţii. Menirea educatorului este
aceea de a-i învăţa pe cei mici să fie obiectivi, diplomaţi,
echilibraţi, atât în relaţiile cu ceilalţi copii, cât şi în
relaţiile cu adulţii.

Incluziune
Conceptul de educaţie incluzivă a apărut ca urmare a
recunoaşterii faptului că integrarea nu era suficientă pentru a
împiedica marginalizarea copiilor cu nevoi speciale, copiilor cu
deficienţe sau celor care diferă în alt mod faţă de „norma“
generală. Noi recunoaştem acum faptul că nu putem să ne
aşteptăm ca acești copii să se adapteze în mod miraculous
pentru a se armoniza cu politici şi practici şcolare ce au fost
iniţial elaborate în vederea educării unei majorităţi dominante
de copii, omogenă din punct de vedere cultural şi fără
dizabilităţi.

Talent

Activitățile noastre pornesc de la convingerea că în fiecare
copil există valori şi talente înnăscute ori dobândite prin
studiu, muncă şi exerciţiu, talente ce trebuiesc respectate şi
întreţinute de către cei din jur, valorificate prin forme de
manifestare artistice deosebite, care pot fi scoase la lumină şi
apreciate just.

Abilitate
Stabilind obiective ce pornesc de la idealul educaţional al
societăţii în care trăim şi urmărind atingerea acestora în
cadrul activităţilor desfăşurate cu copiii, educatorul creează
premisele unui viitor bun cetăţean.
Bazele aptitudinilor unui bun cetăţean se pun încă de la
vârsta preşcolară prin intermediul activităţilor desfăşurate
în grădiniţă. Prin intermediul situațiilor create în mediul
școlar organizat, copilul intră în contact cu noi contexte
sociale cu ajutorul cărora își dezvoltă abilități senzoriale,
psihomotorii, intelectuale, dar și de relaționare socială. Aici
se pun bazele personalităţii viitorului adult.

Promovarea imaginii școlii - opțiune sau necesitate?

Aurelia-Cornelia Boian
Scoala Gimnaziala Vad, Cluj, Vad

Promovarea imaginii școlii - opțiune sau necesitate?

prof. înv. primar Boian Aurelia Cornelia
Școala Gimnazială Vad, jud. Cluj

Promovarea imaginii instituției trebuie să țină cont de nevoile
și interesele partenerilor și beneficiarilor procesului
educațional. Atât instituția cât și cadrele didactice trebuie
să fie bine pregătite pentru a-și câștiga locul lor în viața

copiilor pe care îi educă. Crearea și promovarea unor imagini
instituționale pozitive în comunitate se realizează în primul
rând, prin rezultatele educaționale pozitive ale elevilor,
părinții fiind primii interesați de acest aspect. Elevii trebuie
să fie motivați să învețe, educația trebuie să fie adaptată
la particularitățile elevilor, folosind diverse strategii de
predare–învățare-evaluare atractive, stimulând potențialul
maxim al acestora.
Prin oferta educațională, Scoala Gimnazială Vad dă posibilitatea
părinților să aleagă activitățile opționale si
extracurriculare la care doresc să participe copiii/elevii, având
în vedere următoarele aspecte:
 Promovarea imaginii școlii la nivelul comunității locale,
în rândul unităților de nivel școlar, la nivel județean,
național si internațional;
 Promovarea școlii printr-un marketing educațional în care
respectarea principiilor educației să fie prioritară;
 Realizarea unor activități de informare despre integrarea si
progresul elevilor, a elevilor cu deficienţe de învăţare, despre
politicile educaționale, despre resursele educaționale folosite;
participarea la „activități deschise“, prin organizarea unor
activități de tip: carnaval, expoziții cu produse ale
activității elevilor, strângere de fonduri, serbări, concursuri
școlare etc.
Oferta educațională a Scolii Gimnaziale Vad este definită în
funcție de: dotările materiale, opțiunile părinților, resursele
umane, resursele materiale si financiare și interesele
comunității locale.
Putem afirma ca in școala noastă se practică un învățământ
care încurajează competența în scopul formării unui absolvent

responsabil, autonom, capabil să decidă asupra carierei, prin
dobândirea unei culturi generale orientată spre toate domeniile
disciplinelor de învățământ. Suntem în căutarea unor pași de
acțiune pentru a face față concurenței unor scoli similare prin:
- formarea de absolvenți competitivi, capabili sa stăpânească
la un nivel superior tehnologia informației și cea
comunicațională;
- orientarea actului didactic spre a obișnui elevul sa gândească,
să abstractizeze, să comunice în limba maternă şi în limbile
moderne de circulație internațională;
- proiectarea activității școlare în scopul integrării in
spațiul european prin constientizarea propriei culturi, dar și
prin descoperirea altor culturi si tradiții europene;
- convertirea actului de predare-învatare dintr-un act reproductiv
într-un act creativ, cauzal, explicativ;
- democratizarea relatiilor din școală la toate nivelele;
- perfecționarea colectivului didactic pentru înlaturarea
formalismului.
Pentru Scoala Gimnazială Vad, promovarea ofertei educaționale este
o prioritate însemnată. Nu este suficient ca oferta școlii să
fie cunoscută, ci ea trebuie să fie înțeleasă, îndeosebi de
părinți dar şi de preşcolari/elevi.
Pentru cunoasterea în comunitate a ofertei educaționale a școlii
noastre ne-am propus câteva obiective specifice pentru promovarea
ofertei educaționale, cum ar fi:
 informarea publicului/ comunității cu privire la activitatea
școlii;
 informarea părinților cu privire la oferta de curriculum la
decizia şcolii si la opțiunile de studiu (oferta educațională)
din cadrul grădinițelor.

În acest sens, responsabilul cu activitatea de relații publice din
cadrul școlii, a elaborat o strategie de promovare a ofertei
educaționale pentru anul scolar în curs. Strategia de promovare a
fost construită pe câteva direcții, si anume :
 promovare indirectă, prin intermediul articolelor de presă
scrisă, unde școala si-a făcut cunoscute strategiile de derulare
si dezvoltare a ofertei educaționale, prin intermediul
Internetului, popularizarea exemplelor de bună practică, pe
wwwdidactic.ro;
 promovarea directă, prin organizarea unui turneu publicitar,
prin majoritatea unităților economice din comună. Această
activitate implică și vizitarea de către cadrele didactice a
familiilor cu copii, popularizând astfel activitatea școlii;
 promovarea directă prin parteneriate cu alte şcoli, derularea
unor activităţi de popularizare a numelui şi renumelui şcolii
(participarea la concursuri organizate de către școlile partenere,
Festivalul de colinde de la Căşeiu, jud. Cluj, Concertul de
colinde ,,Colind din suflet de copil” organizat de Protopopiatul
Ortodox Dej, Concertul de colinde și obiceiuri de iarnă ,,Lada de
zestre a satului someșan” organizat de Asociația Transilvană
pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român,
Despărţământul "Dr. Teodor Mihali" Dej al ASTRA, cu colindul la
Mitropolia Ortodoxă Româna din Cluj-Napoca și la școlile
partenere etc.;
 activităţi de întrajutorare cu scop caritabil (expoziţii cu
vânzare –ornamente pentru brad, felicitări, mărţişoare,
produse culinare tradiţionale ecologice, activităţi derulate în
parteneriat cu Şcoala Gimnazială Specială Dej, Școala
Gimnazială Nr. 1 Dej, Colegiul Național ,,Andrei Mureșanu”
Dej).

Promovarea școlii se realizează şi în cadrul unor parteneriate
educaționale locale, regionale şi naționale prin prezentări
Power Point, în fața potențialilor părinți, prezentarea de
spectacole, expoziții.
Pentru anii următori ne vom intensifica modalitățile de
promovarea a ofertei educaționale, proiectându-ne activități noi
pe lângă cele prezentate anterior: editarea revistei şcolii,
organizarea si participarea la manifestații stiințifice județene
si naționale, realizarea unor prezentări web definitorii pentru
calitatea procesului de instruire si educație care se desfăsoară
în cadrul școlii.
În condițiile unui sistem concurențial în continuă dezvoltare
devine imperativă accentuarea eforturilor de promovare a imaginii
școlii si de stabilire a unor relații directe cu viitorii
potențiali beneficiari/părinți. Se impune planificarea atentă a
campaniilor de informare si comunicare cu beneficiarii, care vor
avea un caracter permanent si vom folosi o gamă largă de mijloace:
anunțuri la radio local si TV, interviuri, reportaje realizate cu
alți părinți, broșuri, pliante.
În concluzie, imaginea școlii poate fi promovată oferind
beneficiarilor ceea ce așteaptă: educație de calitate, accesul la
ofertele educaționale, individualizarea învățării, combaterea
discriminării, reducerea violenței, promovarea unui comportament
moral pozitiv și participarea la activități extrașcolare.
Educația de calitate este rezultatul unui efort colectiv al
cadrelor didactice, fiecare contribuind individual asupra imaginii
de ansamblu a instituției școlare. Responsabilitatea aceasta este
în mâinile noastre, deoarece această imagine pozitivă se
creează greu și se poate pierde rapid. Școala noastră, în ochii
comunității, este rezultatul unei munci constante.

Bibliografie:
- Cristea, Sorin; ,,Managementul organizației școlare”, Editura
Didactică și Pedagogică, București, 2003;
- Proiectul de dezvoltare instituțională al Școlii Gimnaziale
Vad, pentru anii 2015-2020.

Inteligențele multiple, d ela teorie la aplicabilitate didactică

Crina- Rozalia BLIDAR
Scoala Gimnaziala Basesti, Maramures, Baita de sub Codru

INTELIGENŢEI MULTIPLE, DE LA TEORIE LA APLICABILITATE DIDACTICĂ
Viaţa cotidiană şi observaţia atentă ne arată
că natura, în toate formele ei de existenţă este profund
antiredundantă, originalitatea ei şi unicitatea fiind mereu
prezentă. Atunci când privim un arbore de la o oarecare
distanţă, avem impresia că toate frunzele lui sunt la fel. Dacă
însă, avem răgazul şi înclinaţia necesară studiului atent,
vom descoperi că sub aparenta identitate se ascunde o infinitate de

forme, de detalii şi nuanţe, fiecare frunză fiind la fel cu
celelalte şi unică în acelaşi timp. Principiul diversităţii
şi unicităţii individuale este specific şi naturii umane:
simţim, gândim, înţelegem şi acţionăm fiecare în modul său
unic şi subiectiv. Respectarea diferendelor individuale se impune
ca un principiu director în orice act educativ responsabil.
Gardner, pornind de la ideea că „preminaţii din
şcoală nu sunt totdeauna şi premianţi în viaţă”, a ajuns la
concluzia că sistemul educativ contemporan valorizează exagerat
performanţele intelectuale de tip academic (verbal-lingvistic sau
logico -matematic), ignorând celelalte tipuri / stiluri de
cunoaştere şi acţiune, care adesea sunt premise ale succesului
în viaţă. Un important argument în acest sens l-au constituit
exemplele unor personalităţi celebre ca Albert Einstain, Vincent
Van Gogh, Charles Darwin, Friederich Nietzche, Giussepe Verdi,
ş.a., care au avut dificultăţi de învăţare în şcolă dar
care au excelat apoi într-un domeniu de activitate. Gardner
defineşte inteligenţa ca „un mod de a rezolva probleme şi de a
dezvolta produse considerate ca valori în cel puţin o cultură”.
Fiecare tip de inteligenţă are un sistem propriu de simboluri
(imagini, cuvinte, numere, gesturi, etc), o localizare precisă pe
scoarţa cerebrală şi manifestări specifice de la primele semne
ale existenţei oamenilor pe Pământ (desene, dansuri, cântece,
etc). Orice individ, dacă este expus unor situaţii de învăţare
variate îşi va alege acea formă care îi favorizează dezvoltarea
inteligenţei pe care o are mai bine reprezentată.
Pornind de la Teoria inteligenţelor multiple a lui
Gardner a fost identificată o largă gamă de instrumente didactice
care conduc la centrarea demersului educativ pe cel educat şi care
oferă şansa respectării stilului cognitiv propriu fiecăruia. În

conceperea unui demers educativ, trebuie pornit de la premisa că
fiecare persoană posedă o anume combinaţie a celor opt
inteligenţe, considerându-se că în general, un număr de
inteligenţe sunt fie foarte bine dezvoltate fie slab reprezentate,
majoritatea lor însă, situându-se la un nivel mediu. Orice
persoană îşi poate dezvolta oricare dintre cele opt inteligenţe
la un nivel acceptabil dacă beneficiază de un mediu stimulativ.
Nici o activitate educativă nu trebuie să focalizeze excesiv o
singură inteligenţă.
În continuare am să vă expun un caz în care un
copil obişnuit se confruntă cu o situaţie care pentru el este o
problemă importantă.
În urma cu ceva timp am preluat o clasă constituită din elevi cu
probleme de disciplină, cu probleme de adaptare şcolară şi cu
slabe rezultate la învăţătură. Mi-am propus să transform
elevii cu probleme din această clasă în elevi model,
disciplinaţi şi cu rezultate bune la învăţătură.
Fiind elevi la o şcoală din mediul rural, aceştia
nu sunt obişnuiţi cu metodele moderne de învăţare. Ei ştiu de
acasă că trebuie să ştie doar atât: să scrie, să citească
şi să socotească, însă sunt o persoană ambiţioasă care
obţine întotdeauna ce îşi propune. Astfel am încercat să
identific care sunt înclinaţiile fiecărui elev pentru a putea
exploata la maxim talentul fiecăruia.
Elevii supuşi acestui test sunt în număr de 11, 5
băieţi şi 6 fete. Ei provin din familii sărace. Părinţii lor
nu au studii, doar 8 clase şi nu par interesaţi de şcoală prea
mult.
Astfel, după identificarea tipurilor de inteligenţă
am trecut la lucrul diferenţiat în funcţie de acestea. Am

observat că elevii lucrează mai bine şi cu mai mult entuziasm.
Sarcinile de lucru sunt mai bine îndeplinite iar rezultatele sunt
foarte bune în comparaţie cu cele obţinute anterior. Toţi sunt
buni la ceva, toţi se pricep să facă diverse lucruri. Au
descoperit că nu contează dacă nu sunt buni la matematică
(inteligenţa logico-matematică) sau română (inteligenţa
lingvistică), din contră fiind apreciaţi pentru ceea ce ştiu să
facă, pentru ceea la ce sunt buni, i-a determinat să participe
activ la toate activităţile.
Problema instruirii diferenţiate este foarte importantă în
procesul de predare –învăţare întrucât duce la obţinerea
unor rezultate mult mai bune la învăţătură, la realizarea unei
legături armonioase între elevi şi învăţător, la stimularea
elevilor pentru activităţile didactice, iar abordarea
conţinuturilor din perspectiva inteligenţei dominante fiecărui
copil duce la optimizarea calităţii procesului instructiv-
educativ.
Teoria Inteligenţelor Multiple nu schimbă ceea ce avem
de predat, ne ajută doar să schimbăm modul în care lucrăm cu
elevii, ne ajută să înţelegem faptul că elevii pot fi
deştepţi în diferite feluri şi ne instrumentează în a-i ajuta
să evolueze în mod diferit.
Teoria Inteligenţelor Multiple subliniază faptul că fiecare om
are mai multe tipuri de inteligenţă (opt după părerea lui
Gardner), iar abilităţile cognitive multiple pot să fie
identificate, stimulate şi dezvoltate. Ele reflectă modalităţi
diferite de a interacţiona cu lumea. Astfel o inteligenţă este
descrisă ca fiind calea prin care un individ poate să îşi
rezolve problemele de viaţă reală, are abilităţi de a crea un
produs sa de a oferi un serviciu care este de valoare în cel puţin

o cultură, si are potenţialul de a găsi sau de a crea soluţii
care să faciliteze achiziţia de cunoaştere nouă.
Teoria lui Gardner justifică ceea ce se poate constata, de altfel,
în activitatea cotidiană a fiecăruia, anume că nu învăţăm
în acelaşi mod, că avem stiluri diferite şi atitudini de
învăţare diferite şi, ca urmare, avem nevoie de un tratament
diferit, individualizat, pe tot parcursul procesului de instruire
şi formare.
Pe baza studiilor efectuate, Gardner distinge opt tipuri de
inteligenţă: lingvistică, logico-matematică, spaţială,
muzicală, naturalistă, kinestezică, interpersonală,
intrapersonală.
Pe parcursul vieţii omul se confruntă cu variate situaţii de
învăţare, iar el va alege pe cea care se potriveşte cel mai bine
pentru a realiza o învăţare eficientă. Performanţele sale în
învăţare vor fi astfel, în mod evident, amplificate. Limitarea
şanselor la experienţe de învăţare variate pot duce la
reducerea inteligenţei, ştiut fiind că acele zone ale creierului
uman care nu sunt folosite se dezactivează ducând în mod evident
la reducerea potenţialului de învăţare.
Este deci important ce persoanele implicate în orice fel de
învăţare să poată şi să vrea să devină participanţi activi
în procesul de instruire, făcând uz de situaţii de învăţare
care le asigură succesul deplin al activităţii.
Acceptarea teoriei inteligenţelor multiple a lui Gardner are
câteva implicaţii pentru cadrele didactice în termenii instruirii
în clasa de elevi.
Pornind de la aserţiunea fundamentală a acestei teorii, că cele
opt tipuri de inteligenţă sunt necesare pentru o funcţionare
optimă a intelectului uman, educatorii trebuie să le acorde

aceeaşi importanţă în actul didactic. Aceasta contravine însă
sistemelor tradiţionale de educaţie care sunt axate pe dezvoltarea
şi folosirea inteligenţei verbale (lingvistice) şi matematice.
Astfel, teoria inteligenţelor multiple impune ca educatorii să
recunoască şi să educe o gamă largă de talente şi abilităţi.
Ei trebuie să structureze prezentarea materialului într-un stil
care să angajeze majoritatea tipurilor de inteligenţă.
La naştere omul posedă, în aproximativ egală măsură, cele opt
tipuri de inteligenţe, însă elevii vor veni la şcoală cu grade
diferite de dezvoltare a acestora, determinate de experienţele
socio-culturale cu care s-au confruntat. De aici putem concluziona
că fiecare copil va avea un set personal de puncte ,, forte” şi
puncte ,,slabe”. Aşa se explică de ce este uşor sau dificil
pentru un elev să asimileze informaţia când este prezentată
într-o modalitate particulară.
Cadrele didactice trebuie să evalueze învăţarea elevilor în
moduri care să le ofere un punct de vedere adecvat asupra punctelor
,,forte” şi asupra punctelor ,,slabe” ale elevilor. După cum
elevii nu învaţă în acelasi mod, tot aşa ei nu pot fi evaluaţi
în acelaşi mod şi de aceea este important ca educatorii să
creeze ,,profiluri de inteligenţă” pentru fiecare elev.
Cunoaşterea felului în care învaţă fiecare elev va permite
educatorului să ia decizii corecte asupra modului de evaluare a
progreselor copiilor.
Teoria inteligenţelor multiple oferă un număr mare de instrumente
didactice a căror utilizare asigură centrarea demersului didactic
pe elev. Tehnicile şi materialele utilizate în procesul
instructive-educativ pot fi grupate în funcţie de tipul de
inteligenţă predominant.
Ajungem la concluzia că dacă ar fi identificat tipul de

inteligenţă al elevilor s-ar putea lucra în funcţie de
inteligenţa fiecăruia, sarcinile fiind trasate ţinându-se cont
de acest aspect al personalităţii elevilor iar rezultatele
obţinute s-ar putea reflecta în conduita şi activităţile
elevilor. Există o interdependenţă între procesul
instructiv-educativ, zestrea nativa, domeniul de activitate şi
inteligenţa.
Şcoala avută în vedere de Gardner îşi propune:
dobândirea unei înţelegeri profunde în cadrul câtorva
discipline nucleu, încurajarea elevilor în folosirea cunoaşterii
asimilate pentru rezolvarea de probleme cu care se pot confrunta în
comunitatea mai largă (de altfel elevi şi profesori participă
adesea la explorări contextualizate în cadrul real-comunitar),
încurajarea combinaţiei unice de inteligenţe ale fiecărui elev.
Fiecare inteligenţă poate fi folosită deopotrivă în calitate de
conţinut al învăţării şi mijloc / mediu de comunicare a
conţinutului. Un copil care nu are o inteligenţă
logico-matematică foarte dezvoltată, va avea fără îndoială
dificultăţi, de exemplu, în a învăţa un principiu matematic.
Principiul matematic ce urmează a fi învăţat – conţinutul-
există în sfera logico-matematică şi ar trebui comunicat prin
matematică. În aceste condiţii, elevul, care nu este în mod
special „matematic” , şi problema, care este „foarte
matematică”, nu sunt de acord. Matematica în calitate de mediu
eşuează. Trebuie găsită o altă cale pentru conţinutul
matematic, „o metaforă” în alt mediu (de exemplu, limba,
modelele spaţiale, mişcările corporale). Prin intermediul unei
inteligenţe mai bine reprezentate decât cea matematică, elevul
poate ajunge pe o cale secundară la soluţia problemei. Totuşi la
un moment dat, „metafora” folosită trebuie retradusă în

domeniul matematic. Fără această translaţie, ceea ce s-a
învăţat rămâne la un nivel superficial.
În şcoala centrată pe individ, atât metodele de
evaluare cât şi curriculum favorizează diferitele profiluri de
inteligenţe ale elevilor. În cazul evaluării se avansează
procedurile şi instrumentele care se aplică diverselor
inteligenţe care permit „privirea directă” în multitudinea
tipurilor de învăţare. În acest sens, Gardner propune evaluarea
proiectelor elevilor, în timp ce acestea sunt în progres. Prin
expunerea la medii variate sunt stimulate mai multe inteligenţe şi
se poate determina combinaţia de inteligenţe a elevului, o
informaţie utilă în abordarea individualizată ulterioară.
Fiecare persoană are diferite tipuri de
inteligenţă. Conform cu Teoria inteligenţelor multiple (Multiple
Intelligences Theory), prezentată în premieră de profesorul
Howard Gardner, de la universitatea Harvard, există o diversitate
de abordări intrinseci şi talente pe care un om le foloseşte
pentru a percepe, întelege şi a-şi forma o imagine asupra lumii
– cu alte cuvinte, mai multe tipuri diferite de inteligenţă.
Oameni diferiţi au inteligenţe diferite, sau diferite combinaţii
ale acestora, care le influenţează modul de a învăta. Daca ne
gândim la copii, la oameni în general, ca la nişte persoane care
învaţă toata viaţa, ale caror capacităţi de învăţare au
puncte tari şi puncte slabe, putem îmbunătăti procesul de
învăţare dacă le arătăm celor ce învaţă (indiferent de
vârsta pe care o au) cum să recunoască şi să folosească
diferenţele lor educaţionale.
BIBLIOGRAFIE
1. Bruner Jerome, Pentru o teorie a instruirii, EDP, Bucureşti,
1970

2. Gardner Howard, Frames of Mind; The Theory of Multiple
Intelligences, 1984
3. Gardner Howard, Trata de răzgândire, ed Allfa, 2006, Bucureşti
4. Ioan Nicola, Tratat de pedagogie şcolară, EDP, Bucureşti
5. Piaget Jean, Psihologia inteligenţei, Ed. Ştiinţifică,
Bucureşti, 1965
6. Pirău Maria Teresa, Introducere în pedagogie, ed Risoprint,
Cluj Napoca, 2008

Forme şi factori ale inadaptării şcolare

Ana Covaciu
Cluj, Vad

Forme şi factori ale inadaptării școlare
Prof. înv.primar Covaciu Ana
Școala Gimnazială Vad, jud. Cluj

Inadaptarea comportamentală a unor elevi vizează, în principal,
tulburările de relaționare a elevilor în cauză cu părinții,
profesorii, colegii și încălcarea regulilor colectivității
școlare sau extrașcolare.Paleta acestor tulburări este una largă
cuprinzând modificări comportamentale, de tipul: minciună,
inconsecvență comportamentală, violențe verbale, bruscarea de

către băieți a fetelor, refuzul de a saluta și diferite
atitudini non-conformiste. Profesorii se confruntă în ultimul timp
cu abateri severe de conduită, care cer mult timp și efort pentru
a fi eradicate.
Cauzele comportamentelor deviante la elevi depinde defactorii
individuali și factorii externi.
FACTORII INDIVIDUALI– țin de capacitatea personală a fiecărui
elev de a reacționa, de resursele personale, de bogăția și
calitatea schemelor de adaptare. Unii dintre elevi au un potențial
mai mare de adaptare (de maleabilitate, comunicare, acceptare a
interdicțiilor, de toleranță la frustrare), iar alții unul mai
redus (sunt mai rigizi, mai toleranți, mai puțin permisivi în
raportul cu ceilalți). Factorii individuali pot fi grupați în
două categorii: factori constituționali, dependenți de zestrea
ereditară și de structura neuro-psihică a copilului și de unele
particularități ale personalității în formare.
1.Factorii ereditari acționează nu direct, ci prin
intermediul celor de mediu care vor favoriza sau nu exprimarea
acestor potențialități ereditare.
a.Deficiențele intelectuale. Se apreciază astăzi tot mai
mult că întârzierile mintale reprezintă o premisă a deviației
comportamentale, mai ales atunci când nivelul mintal scăzut se
asociază cu tulburări afective și cu condiții defavorabile de
mediu. Deficiențele intelectuale exprimă dificultatea sau
imposibilitatea celui în cauză de anticipare, pe plan mental, a
urmărilor inevitabile ale atitudinilor dviante adoptate. Ele
exprimă slaba capacitate de a trăi anticipativ o serie întreagă
de efecte sau stări emotive, motiv pentru care persoana respectivă
trăiește mai mult în prezent sub presiunea pulsiunilor și
trebuințelor sale primare.

b.Modificări accentuate ale vieții afective și ale
voinței. Dintre aceste modificări, cu un puternic substrat
ereditar menționăm: toleranța foarte scăzută la frustrare; o
pronunțată labilitate afectivă; un potențial agresiv ridicat;
indiferență afectivă.
Sentimentul de frustrare exprimă starea noastră de disconfort în
raport cu o trebuință sau aspirație care, din diferite motive, nu
a fost satisfăcută. Incapacitatea de a accepta o frustrare, un
reproș sau o sugestie constructivă îi face pe acești elevi să
recurgă la încercări de satisfacere a trebuințelor lor egoiste
pe alte căi decât cele legale.
Labilitatea afectivă reprezintă una din caracteristicile
personalitătii delicvenților, ea manifestându-se prin: reacții
imrevizibile, lipsa unei autonomii afective.
Fenomenul de agresivitate este determinat de instabilitatea
emotivă și de o structură dizarmonică de personalitate de tipul
psihopatiei impulsive, stă la originea multor devieri
comportamentale.
2.Deși nu se poate pune semn de egalitate între
caracteriali și delicvenți, deoarece nu toți copiii cu tulburări
de caracter devin delicvenți, și nu toți delicvenții au cunoscut
în copilărie o fază caracterială deși în numeroase cazuri,
delicvența juvenilă este precedată de tulburări de caracter care
apoi, prin cronicizare, s-au fixat în structura caracterului
respectivilor minori.
FACTORII EXTERNI – în determinarea conduitelor de dezadaptare
școlară se discută faptul că motivația elevului pentru
învățare, perseverența acestuia în activitate, atitudinea sa
față de școală sunt în relație strânsă cu realitatea psiho-
pedagogică din școală, cu climatul afectuv din familie, cu gradul

de dificultate al activității scolare impuse de prfesori sau
parinți.
1.Factorii psiho- pedagigici de ordin familial. Familia prin
dimensiunea sa culturală și gradul ei de integrare socială,
constituie un mediu educativ determinant. Orice dezacorduri și
tensiuni existente în mediul familial vor genera în conștiința
copilului îndoieli, reticențe sau reacții neadaptative. Dintre
factorii familiali care pot genera tulburări comportamentale la
copii menționăm.
 Deficite de climat familial și de structură familială;
 Copilul și divergențele educative despre membrii adulți ai
familiei;
 Grupul fratern;
 Dezacordul dintre cerere și ofertă.
2. Factorii psiho- pedagogici de ordin școlar. Mediul
școlar poate prezenta uneori influențe psiho- pedagogice negative,
care să determine fenomene de dezadaptare școlară la elevi.
Enumer câteva dintre aceste posibile influențe negative.
 Sub- și supraaprecierea capacităților reale ale elevului;
 Dezacordul asupra motivațiilor conduitei elevului;
 Conflictele individuale în cadrul clasei de elevi.
Formele de devianță comportamentală pot fi prevenite dacă sunt
depistate la prima formă de manifestare și se înlătură cauzele
ce le-a produs, având în vedere factorii biologici, psiho-sociali,
apoi condițiile socio-culturale în care se formează omul ca
personalitate.

BIBLIOGRAFIE
1. Cosmovici, A., Iacob L. , Psihologie școlară, Editura Polirom,
Iași 2005

2. Stoica, Marin, Psihopedagogia personalității, Eitura Didactică
și Pedagogica, București 1996

Proiect de intervenţie pentru reducerea nivelului de stres al unui elev pe baza Teoriei inteligenţei emoţionale

Luminita Georgeta Racolta
Liceul Tehnologic Agricol "Alexiu Berinde" Seini, Maramures, Seini

Stresul este o stare intensă şi neplăcută care, pe termen lung
are efecte negative asupra sănătăţii, performanţelor şi
productivităţii. Pentru a putea acţiona în sensul destresării
elevilor este nevoie să ştim care sunt cei mai semnificativi
factori generatori de stres în şcoală. Principalii factori de
stres sunt: învăţarea (informaţii multe – timp puţin);

programul încărcat; oboseala; studiul obligatoriu; discrepanţa
între expectanţele părinţilor şi capacităţile copilului;
altele.
Am conceput şi aplicat un Proiect de intervenţie pentru reducerea
nivelului de stres al unui elev pe baza Teoriilor inteligenţei
emoţionale. Etapele proiectului au fost:
I.Identificarea unui elev cu probleme
A. este elevă în clasa a IV-a. Este o fetiţă normal dezvoltată
din punct de vedere fizic şi intelectual, încadrându-se în
profilul psihologic al unui elev de vârstă şcolară mică.
Provine dintr-o familie normală, fiind unicul copil al acesteia.
Relaţiile interfamiliale sunt bune, organizate, favorabile
creşterii şi dezvoltării echilibrate a copilului, existând o
atmosferă destinsă. Există de asemenea o preocupare atentă din
partea părinţilor atât pentru dezvoltarea fizică, sănătoasă a
copilului cât şi pentru dezvoltarea lui intelectuală. Condiţiile
materiale şi igienico-sanitare sunt normale. Ceea ce a reprezentat
însă o problemă în cazul acestei eleve a fost emotivitatea
puternică, manifestată în timpul activităţii şcolare, cu
precădere în timpul evaluărilor orale. Rareori se anunţa să
răspundă, aştepta să fie solicitată de către cadrul didactic.
Când era solicitată să răspundă, manifesta o oarecare ezitare
în formularea răspunsului, pielea feţei se înroşea, tremurul
vocii şi al mâinilor era vizibil, tonul vocii scăzut. Cu toate
că eleva cunoştea de cele mai multe ori răspunsul corect, iar
cadrul didactic nu o grăbea să răspundă, reacţiile fiziologice
mai sus amintite aveau ca rezultat inevitabil întreruperea
comunicării, bâlbâieli, renunţări. Când aveau loc evaluări
scrise, sub forma unor fişe de lucru, probe de evaluare, teste etc.
eleva manifesta mereu în primele minute ale activităţii o

oarecare nelinişte, îşi agita mâinile în permanenţă, acuza
uneori o stare de disconfort (uşoare ameţeli, dureri de cap,
senzaţie de vomă etc.). Apoi, treptat, se instala o stare de
relaxare aparentă, eleva intrând în ritmul propriu de lucru şi
ducând la bun sfârşit activitatea. Rezultatele obţinute de eleva
în cauză prin aceste forme de evaluare scrisă erau de cele mai
multe ori bune şi foarte bune, astfel încât manifestările
comportamentale şi reacţiile fiziologice ce precedau acestor
activităţi păreau exagerate şi nejustificate.
II. Surse ale stresului
Exerciţiile realizate la orele de educaţie civică (Anexa 1) şi
discuţiile purtate în particular cu eleva A. şi cu părinţii
acesteia, atât în lipsa fetei cât şi în prezenţa acesteia au
avut drept scop identificarea surselor de stres. S-au conturat două
surse:
 una internă (eleva A. percepe unele informaţii sau cerinţe
şcolare ca fiind greu accesibile, „peste puterile” ei). Din
discuţiile avute cu eleva şi din informaţiile culese din fişa
completată de aceasta la orele de educaţie civică a reieşit
faptul că fetiţa percepe ca fiind ceva negativ faptul că nu
reuşeşte mereu să le facă „pe plac” părinţilor, că acest
lucru o întristează cel mai mult şi că aceştia nu o înţeleg
sau nu vor să o înţeleagă atunci când „nu poate mai mult”.
Cuvântul de ordine rostit de părinţi vizavi de rezultatele
şcolare este mereu „TREBUIE!”.
 una externă (expectanţele părinţilor în ceea ce priveşte
succesul şcolar al propriului copil sunt foarte mari). Părinţii
au adresat adeseori „ameninţări” de genul: „N-ai ce căuta
acasă cu calificative mai mici de Foarte bine, invocând de fiecare
dată faptul că eleva dispune de cele mai bune condiţii pentru

studiu şi i se „împlinesc” toate dorinţele. Astfel,
părinţii elevei A. consideră că singura răsplata pentru toate
aceastea ar fi rezultatele foarte bune obţinute de ea la şcoală.
Drept urmare, eleva este supusă în permanenţă unei presiuni
stresante care are consecinţe emoţionale şi comportamentale
iraţionale.
III. Metode de intervenţie pentru reducerea stresului
Aşa cum se poate identifica în literatura de
specialitate există câteva strategii generale de adaptare la stres
(Băban A., 1998):
 reevaluarea evenimentului considerat stresant prin
prisma gândirii pozitive;
Pentru această strategie am utilizat o metodă utilă de
identificare a unor convingeri iraţionale: ale elevei în ceea ce
priveşte capacităţile sale şcolare şi ale părinţilor în ceea
ce priveşte aşteptările lor faţă de rezultatele obţinute de
fiica lor. Am cerut deopotrivă elevei şi părinţilor să
răspundă la următoarele întrebări de disputare:
1) Unde este dovada că acest gând este adevărat (sau fals)?
2) Ar putea să existe o explicaţie alternativă?
3) Care este cel mai grav lucru care s-ar putea întâmpla?
4) Ce s-ar putea face în această privinţă, astfel încât să
devină o oportunitate de învăţare?
5) Care este efectul acestor gânduri?
6) Care ar fi efectul dacă mi-aş schimba gândurile?
7) Cum ar trebui să sune gândurile mele pentru ca rezultatele
(consecinţele) să fie mai bune?
 organizarea eficientă a timpului;
Am stabilit împreună cu părinţii şi cu eleva A. un
program săptămânal pentru pregătirea temelor şi pentru

învăţarea lecţiilor care să permită o organizare eficientă a
timpului. În paralel am stabilit ca de 2-3 ori pe săptămână
eleva să rămână împreună cu mine peste programul şcolar timp
de o oră pentru consultaţii şi explicaţii suplimentare. Am
recomandat părinţilor „întreruperea” drept una din cele mai
simple metode de relaxare. O mică plimbare, înotul, ascultarea
muzicii, o baie pot ajuta la "întreruperea" stresului. Pentru a
reduce stresul trebuie alcătuit programul zilnic, cât mai
echilibrat. În acest program e bine să fie incluse exerciţiile
fizice, mese regulate, odihnă şi somn suficient (8-9 ore).
 învăţarea unor metode eficiente de rezolvare a
problemelor şi de luare a deciziilor;
Pentru un management eficient al emoţiilor elevei am
încercat un proces de automotivare, proces ce presupune 4 acţiuni:
a) adoptarea unui „dialog cu sine pozitiv”; de exemplu:
„Eu, eleva A., sunt din ce în ce mai mulţumită cu mine
însămi şi mă simt relaxată, în fiecare zi”.
„Tu, eleva A., eşti din ce în ce mai mulţumită cu tine
însăţi şi te simţi relaxată, în fiecare zi”
„Ea, eleva A., este din ce în ce mai mulţumită cu sine
însăşi şi se simte relaxată, în fiecare zi”.
b) construirea unei „reţele de sprijin”;
Cineva care / cu care/ pe care… La şcoală
În afara şcolii Acasă
…mă pot baza întotdeauna.
…îmi face plăcere să vorbesc.
…pot discuta orice.
… mă face să mă simt valoroasă.
… îmi poate da un răspuns sincer.
… mă pot baza că îmi oferă informaţii corecte.

… mă provoacă întotdeauna intelectual.
… pot depinde într-o situaţie „grea”.
… mă simt foarte apropiată.
… pot împărtăşi şi veşti mai rele.
c) „vizualizarea” unei persoane care poate inspira; testarea
efectului de vizualizare cu întrebarea „Ce ar face X dacă ar fi
aici acum?”;
d) crearea mediului potrivit pentru automotivare;
 dezvoltarea asertivităţii şi a abilităţii de
rezolvare a conflictelor;
Am aplicat Tehnica Jurnalului pentru părinţii Anamariei.

 stabilirea şi menţinerea unui suport social
adecvat;
Pe toată durata intervenţiei am oferit în permanenţă elevei
întăriri pozitive, menite să sporească încrederea în sine şi
în capacităţile acesteia. Strategiile de adaptare la stres au
fost de două tipuri: centrate pe emoţii (au avut ca obiectiv
reducerea tensiunii emoţionale fără a schimba situaţia, le-am
orientat spre persoană în scopul reducerii sau controlării
răspunsului emoţional la stresori; centrate pe problemă (au avut
ca obiectiv modificarea situaţiei, acţionând indirect asupra
emoţiilor, dezvoltarea de planuri şi implicarea în acţiuni
pentru a răspunde direct, confruntativ stresorilor).
IV. Concluzii: Ca urmare a aplicării acestor metode de intervenţie
am constat o reducere semnificativă a stresului în cazul elevei
A. în ceea ce priveşte performanţele şcolare şi felul în care
privesc acum părinţii ei această problemă. La acest rezultat a
contribuit desigur şi conştientizarea de către părinţi a
faptului că presiunea pe care o exercită asupra fiicei lor având

aşteptări foarte mari de la ea şi sancţionând aspru şi în
permanenţă orice eşec, cât de mic, al acesteia are în cele din
urmă consecinţe emoţionale şi comportamentale nedorite,
iraţionale. Aceste consecinţe se dovedesc nefuncţionale în cazul
ambelor părţi implicate în aşa-zisul „conflict” dintre
părinţi şi copilul lor.
Dacă înainte de intervenţie eleva A. se anunţa
extrem de rar să răspundă oral, acum o face mai des, de cel
puţin două ori pe zi, ceea ce este un progres. Mai mult, când o
face, este mai „sigură pe ea”, emoţiile nu sunt atât de
puternice şi atât de vizibile ca înainte de intervenţie. Se
bucură în acelaşi timp de suportul moral al meu şi al colegilor
şi asta îi creşte încrederea în sine.
Dacă ar fi să concep un alt plan de intervenţie pentru acelaşi
copil, aş schimba poate strategiile de reducere sau adaptare la
stres, utilizând strategiile centrate pe problemă şi pe emoţii
care să permită un management mai eficient al emoţiilor
celorlalţi, ca premisă pentru dezvoltarea abilităţilor
emoţionale la ceilalţi, rezolvarea diferendelor şi a problemelor,
o comunicare eficientă şi motivarea celorlalţi subiecţi care fac
parte din grupul şcolar. Elevii utilizează destul de puţin
strategii active de combatere a stresului. O mare parte dintre elevi
consideră odihna ca fiind principala metodă de control şi
adaptare la stres. Elevii nu conştientizează eficienţa unor
metode centrate pe problemă, metode considerate mai adaptive în
cazul unui grup.

Bibliografie:
Bǎban A. (1998) “Stress şi personalitate”, Presa Universitară
Clujeană

David, D. (2006). Tratat de Psihoterapii Cognitive şi
Comportamentale. Iaşi, Editura Polirom.
Opre, A., & David, D. (2006). Dezvoltarea inteligenţei emoţionale
prin programe de educaţie raţional-emotivă şi comportamentală.
Bucureşti, Editura Academiei Române.
Roudseep, E., (1986). Are You Losing the Battle Against Stress?,
Machine Design, nr. 28

Metode activ-participative utilizate în lecțiile de Limba și literatura română la ciclul primar

Mircea Vasile Boian
Scoala Gimnaziala Vad, Cluj, Vad

Metode activ-participative utilizate în lecțiile de Limba și
literatura română
la ciclul primar

prof. înv. primar Boian Mircea Vasile
Şcoala Gimnazială Vad, jud. Cluj

Metodele de învăţare activă fac lecţiile interesante, ajută
elevii să realizeze judecăţi de substanţă şi fundamentate,
sprijină elevii în înţelegerea conţinuturilor pe care să fie
capabili să le aplice în viaţa reală. Printre metodele care
activizează predarea–învăţarea sunt şi cele prin care elevii
lucrează productiv unii cu alţii, îşi dezvoltă abilităţi de
colaborare şi ajutor reciproc. Ele pot avea un impact extraordinar
asupra elevilor datorită denumirilor, caracterului ludic şi oferă
alternative de învăţare cu „priză” la copii.
În vederea dezvoltării vocabularului la elevi, trebuie să
utilizăm, cu precădere unele strategii activ–participative care
să le îmbogăţească exprimarea. Acestea nu trebuie rupte de cele
tradiţionale, ele marcând un nivel superior în spirala
modernizării strategiilor didactice.
Din multitudinea de strategii moderne iată o sinteză a câtorva
strategii:
1. Brainstorming-ul
Este o metodă prin care se dezvoltă creativitatea elevilor prin
exersarea gândirii divergente, care solicită găsirea unor
soluţii proprii pentru problemele propuse. Etimologic,
brainstorming provine din limba engleză, din cuvintele
,,brain”=creier şi ,,storm”=furtună, ceea ce înseamnă
furtună în creier, efervescenţă, aflux de idei, o stare de
intensă activitate imaginativă, un asalt de idei. Un principiu al
brainstorming-ului este: cantitatea generează calitatea. Conform
acestui principiu, pentru a ajunge la idei viabile şi inedite este
necesară o productivitate creativă cât mai mare.
Brainstorming-ul poate avea mai multe variante:

a) brainstorming-ul cu schimbare de roluri – care solicită
elevilor abordarea problemei din mai multe puncte prin schimbarea
rolurilor.
Exemplu de introducere a metodei:
« Ce aţi face în locul lui Ştefan la aflarea veştii că Mitruţ
a fost omorât? »
b) metoda FRISCO este o metodă prin care elevii „joacă” o
atitudine faţă de o problemă. Atitudinile pot fi:
• optimistul – sigur că problema se poate rezolva şi va găsi
soluţii;
• realistul – caută soluţii, argumente pro şi contra;
• exuberantul – foarte încântat de situaţie;
• pesimistul – sigur că problema nu se poate rezolva;
• scepticul – nesigur, se îndoieşte.
Exemplu: ,,Căţeluşul şchiop” de Elena Farago -
Posibile reacţii ale copiilor:
• optimistul: Ne ducem la doctor şi îl vindecă.
• realistul : Îl ducem la doctor, încercăm să îl vindecăm,
dar dacă e prea târziu şi nu se mai poate vindeca vom avea noi
grijă de el.
• exuberantul: Ce drăgălaş e! N-am mai văzut un căţel aşa
de frumos!
• pesimistul: E prea târziu. Nici nu are rost să încercăm!
• scepticul: Nu cred că se mai poate face nimic. Dacă e prea
târziu?
c) metoda 6-3-5 ( brainwriting) este o metoda asemănătoare
cu brainstorming-ul, având specifică numai notarea ideilor
originale si esenţiale. Elevii grupaţi câte 6 scriu fiecare, 3
soluţii la problema propusă pe o foaie, într-un sens stabilit (de
la stânga la dreapta), fiecaruia dintre cei 5 colegi de grup. Prin

acestă preluare a ideilor colegului se deschid perspectivele şi se
îmbunătăţesc ideile fiecărui participant.
Exemplu : « Găsiţi trei soluţii pentru ca Nică să fie iertat
de mama lui. »
Avantajul metodei constă în faptul că dezvoltă gândirea
critică şi oferă elevilor timizi posibilitatea de a se exprima.
2. Gândiţi – lucraţi în perechi, comunicaţi !
Este o modalitate simplă şi rapidă de învăţare prin colaborare
pe grupe. La o întrebare pregătită anticipat de învăţător,
elevii pot găsi mai multe răspunsuri posibile. După ce dau
răspunsuri individual, elevii îşi citesc răspunsurile în
perechi şi vor încerca să elaboreze un răspuns comun corect.
Rezumarea într-un timp scurt a răspunsurilor, obligă elevii să
sesizeze şi să sintetizeze esenţa informaţiilor primite şi apoi
să le prezinte clar şi concentrat :
Exemplu : Ce calităţi avea Cuza ? ( Ocaua lui Cuza, de
Dumitru Almaş)
Listă cu însuşirile personajului: cinstit, credincios, cu bună
credinţă, corect, necinstit, omenos, drept,
nerecunoscător, arogant, rău, demn, viclean, păgubit, lacom,
bogat.
Prin confruntarea răspunsurilor în perechi şi între perechi
există premisele organizării informaţiilor acumulate în
structuri cognitive prin realizarea de contexte noi de exersare a
acestor conţinuturi şi duc la o învăţare buna.
3. Mai multe capete la un loc
Strategia urmareşte învăţarea prin cooperare pe grupuri de 3–4
elevi. Fiecare membru al grupului are alt număr (1,2,3,4). După
enunţarea unei întrebări problemă, fiecare va spune răspunsul
său, iar apoi, după dezbateri, vor formula răspunsul grupului, pe

care îl va comunica clasei unul dintre numere, anume solicitat.
Metoda asigură implicarea în activitate a tuturor elevilor.
Exemplu de sarcină pe echipă:
„Cu ce bogăţii se mândreşte ţara ?” ( Ţara
mea, de Andrei Ciurunga)
4. Termenii cheie
Metoda presupune ca învăţătorul să identifice şi să scrie pe
tablă 4, 5 cuvinte cheie din textul ce urmează a fi studiat. Apoi
li se cere elevilor individual şi apoi pe perechi, ca folosind
aceste cuvinte să alcătuiască un text. După un timp limitat,
câteva din perechile de copii vor citi textul scris. Citind textele
elevilor şi apoi textul original propus pentru studiu se poate
realiza o comparaţie care duce de multe ori la fixarea
cunoştinţelor corecte.
Exemplu: Se scrie un text scurt folosind cuvintele următoare:
unire, domnitor, moldoveni, oca, munteni, negustor.
5. Eseul de 5 minute
Învăţătorul cere elevilor ca timp de 5 minute să scrie
neîntrerupt tot ce gândesc despre un anumit subiect. Când vor
citi ideile în perechi sau în grup, în faţa clasei, elevii vor
sublinia aspectele de care sunt siguri şi pe cele de care nu sunt
siguri. Ultimele le vor urmari în cursul lecturii textului nou
pentru a-şi clarifica incertitudinile. E bine ca la sfârşitul
activităţii elevii să revină asupra celor scrise în debutul
lecţiei şi să le evalueze din perspectiva noilor informaţii.
Exemplu : « Scrieţi în 5 minute tot ce vă trece prin minte
despre ţara noastră!”
6. Cvintetul
Reprezintă instrumentul de sintetizare a informaţiilor, de
evaluare a înţelegerii şi creativităţii elevilor şi mijlocul

de exprimare a creativităţii lor. „CVINTETUL” este o poezie
format din cinci versuri, cu ajutorul căreia se sintetizează şi
condensează informaţiile, incluzându-se şi reflecţii ale
elevilor, care pot lucra individual, în perechi sau în grup.
Alcătuirea unui cvintet favorizează reflecţia personală şi
colectivă rapidă, esenţializarea cunoştinţelor, manifestarea
creativităţii etc.. El are următoarea structură algoritmică:
1. Primul vers conţine un singur cuvânt cheie, de obicei
un substantiv (subiectul poeziei).
2. Al doilea vers este format din două cuvinte, de obicei
adjective care descriu subiectul poeziei.
3. Al treilea vers este format din trei cuvinte, de obicei
verbe la modul gerunziu care exprimă acţiuni.
4. Al patrulea vers este format din patru cuvinte care
exprimă sentimentele autorului faţă de subiectul abordat
(eventual o propoziţie).
5. Al cincilea vers este format dintr-un cuvânt care
exprimă esenţa subiectului.
Exemplu: „ Ghiocelul
Plăpând ,
mic
Ascunzându-se , îndrăznind ,
răsărind
Aduce bucurie în
suflet.

Vestitor”
Variantele obţinute pot fi afişate şi citite colegilor. Cvintetul
este unul dintre cele mai rapide şi mai eficiente mijloace de
sinteză şi rezumare a informaţiilor şi noţiunilor.

7. Jurnalul cu dublă intrare este o metodă prin care cititorii
stabilesc o legătură strânsă între text şi propria lor
curiozitate şi experienţă. Acest jurnal este deosebit de util în
situaţii în care elevii au de citit texte mai lungi, în afara
clasei. Elevii trebuie să împartă o pagină în două, trăgând
pe mijloc o linie verticală. În partea stângă li se cere să
noteze un pasaj dintr-un text care i-a impresionat. În partea
dreaptă li se va cere să comenteze acel pasaj. După ce elevii au
realizat lectura textului, jurnalul poate fi util în faza de
reflecţie.
Vorbind despre necesitatea inovării în domeniul metodologiei
didactice şi a căutării de noi variante pentru a spori eficienţa
activităţii instructiv-educative din şcoală, prin directa
implicare a elevului şi mobilizarea efortului său cognitiv,
profesorul Ioan Cerghit afirmă:
“Pedagogia modernă nu caută să impună nici un fel de reţetar
rigid, dimpotrivă, consideră că fixitatea metodelor,
conservatorismul educatorilor, rutina excesivă, indiferenţa etc.
aduc mari prejudicii efortului actual de ridicare a
învăţământului pe noi trepte; ea nu se opune în nici un fel
iniţiativei şi originalităţii individuale sau colective de
regândire şi reconsiderare în spirit creator a oricăror aspecte
care privesc perfecţionarea şi modernizarea metodologiei
învăţământului de toate gradele. În fond creaţia, în materie
de metodologie, înseamnă o necontenită căutare, reînnoire şi
îmbunătăţire a condiţiilor de muncă în instituţiile
şcolare.”
Bibliografie:
- Alexandru, Gheorghe; Şincan, Eugenia, (1993), „Îndrumător
metodic pentru învăţători, părinţi şi elevi”,

Editura M. Duţescu;
- Cerghit, Ioan, (2006), „Metode de învăţământ”, Editura
Polirom, Bucureşti;
- Şerdean, Ioan, (2006), „Didactica limbii şi literaturii
române”, Editura Corint, Bucureşti;
- Ungureanu, Adalmina, (2003), „Metodica studierii limbii şi
literaturii române”, Editura AS’S, Iaşi.

Impаsul fаmiliаl provocаt de plecările în străinătаte

teodora iordachioaie
Scoala Gimnaziala Ion Creanga, Neamt, Ion Creanga

I.2.1 Situаţiа fаmiliei аstăzi

O primă cаrаcteristică а situаţiei fаmiliei de аstăzi
constă în fаptul că în societăţile moderne industriаlizаte,
fаmiliа este înţeleаsă cа o comunitаte domestică mică
formată din părinţi şi copiii lor. Viаţа аcesteiа este în
mаre pаrte sepаrаtă de domeniul аctivităţii profesionаle.
Copiii sunt împreună cu părinţii lor mаi mult timp, în

măsurа în cаre аceştiа lucreаză, doаr după terminаreа
muncii, lа sfârşiturile de săptămână şi în concediu.
O аltă cаrаcteristică este poziţiа schimbаtă а femeii şi
аtitudineа soţilor fаţă de copil sаu copii. Аngаjаreа
mаsivă а femeilor în аctivităţi extrа fаmiliаle а
influenţаt funcţiile biologice sociаlizаtoаre şi economice
аle fаmiliei, distribuireа rolurilor şi а аutorităţii,
аtitudineа fаţă de căsătorie, mаternitаte, plаnificаre
fаmiliаlă. Аstfel fаmiliа de аstăzi аre în medie puţini
copii, părinţii dorind să аsigure аcestorа аpropiere şi
intimitаte, grijă şi protecţie, precum şi o educаţie şi o
formаre corespunzătoаre. Pentru unii, lucrul аcestа, pаre
reаlizаbil dаcă fаmiliа nu este nici preа mică, nici preа
mаre.
O а treiа cаrаcteristică constă în fаptul că membrii
fаmiliei sunt mаrcаţi într-o mаi mаre măsură decât
înаinte de către societаte, de formele ei de viаţă şi
vаlorile ei. (Fаrcаş, L., 2004) Eа а devenit аstăzi din ce
în ce mаi mult un sistem pаrţiаl аl societăţii, o pаrte
integrаtă dintr-un sistem mаi mаre şi fiind compusă din
sisteme mаi mici – subsisteme : mаritаl, pаrentаl,
subsistemul copiilor, subsistemul bunicilor. Fаmiliа cа sistem
reprezintă o componentă semnificаtivă а sistemului comunitаr
şi sociаl (Spânu, Mаriаnа, 1998). În ceа mаi mаre pаrte
а timpului, membrii fаmiliei sunt în аtenţiа instituţiilor
exterioаre аcesteiа.
Unii teoreticieni аi societăţii pun sub semnul întrebării
cаpаcitаteа fаmiliei de а educа pe copil în mod
corespunzător şi de а-i introduce în domeniul îndаtoririlor
sociаle. Se simte necesitаteа аcută а unei pregătiri а

fаmiliei pentru funcţiа educаtivă ce o poаte reаlizа
societаteа într-un mod sistemаtic, orgаnizаt şi
instituţionаlizаt. (Bătrînu, Emiliа, 1980) În аcest context,
rolul pe cаre îl аre fаmiliа în educаțiа copilului s-а
diminuаt foаrte mult. Pe de аltă pаrte, dezvoltаreа
sistemului industriаl impune conţinuturi noi аle educаţiei pe
cаre fаmiliа este incаpаbilă să le trаnsmită şi fаc din
educаţie şi din copil probleme de interes sociаl şi
nаţionаl, iаr din şcoаlă o instituţie cаre deţine un
monopol legitim. Deci educаţiа depinde de аlţi fаctori
sociаli cum аr fi: structurа de clаsă, grupаreа pe vârste,
diviziuneа sociаlă а muncii, cаpitаluri economice, culturаle.
Neofuncţionаliştii se opun cu fermitаte аfirmаţiilor de mаi
sus, susţinând importаnţа funcţiei educаtive а fаmiliei în
întreаgа evoluţie ulterioаră а tânărului (Stănciulescu,
Elisаbetа, 1997).
Iolаndа Mitrofаn surprinde tаbloul fаmiliei contemporаne
cаrаcterizаt de degrаdаre, аlienаre, mutаţii, şi
restructurări în stilurile de viаţă fаmiliаlă, rătăciri
şi experimente, o încercаre continuă de re-sаcrаlizаre а
relаţiei frаgilizаte dintre sexe. Аutoаreа menţionаtă pune
în аtenţie o vаrietаte de forme de orgаnizаre а vieţii
fаmiliаle diferenţiаte de conţinutul prаcticilor sexuаle:
promiscuitаteа, căsătoriа în grup, poligаmiа cu formele
sаle, monogаmiа şi celibаtul. Desfаcereа аcelui nucleu аl
fаmiliei de аltă dаtă presupune următoаrele modificări
între sexe: egаlitаte între sexe prin dezrobireа femeii, аtât
în domeniul sociаl cât și în cel culturаl, liberаlizаreа
sexuаlităţii premаritаle ce аfecteаză comportаmentul
аdolescenţilor de аmbele sexe, аcele migrаţii definitive sаu

temporаre, cаre contribuie lа dizolvаreа modelului
trаdiţionаl de viаţă fаmiliаlă, instаbilitаteа
аccentuаtă а căsătoriilor, în speciаl în primii 4-7 аni
reflectаtă în creştereа divorţiаlităţii, modificаreа
stilului de viаţă fаmiliаră în perioаdа tаrdivă а
căsătoriei, cа urmаre а creşterii durаtei medii de viаţă,
ceeа ce implică preluаreа îngrijirii bătrânilor pe perioаde
prelungite de către fаmiliа nucleаră, ş.а. (Mitrofаn,
Iolаndа; Ciupercă, Cristiаn, 2002).
Fаptul că mobilitаteа teritoriаlă аctuаlă mаnifestаtă
prin puternicа emigrаre pаrentаlă modifică structurile şi
funcţiile fаmiliаle o determină pe Iаrominа Popovici să
considere că fаmiliа în întreаgа ei splendoаre idilică
trаdiţionаlă se păstreаză mаi curând cа o celulă
economică şi cаdru de mаnifestаre а momentelor de loisir.
Împărţireа аtribuţiilor membrilor în fаmiliа de аzi s-а
modificаt. De multe ori unul dintre părinţi şi uneori аmbii
părinţi sunt plecаţi cu аnii lа muncă în străinătаte. În
cele mаi multe dintre cаzuri mаmа este ceа cаre iа drumul
străinătății. Prin urmаre, unii membri din fаmiliа
trаdiţionаlă cum аr fi: bunici, mătuşi, unchi, veri şi
nаşi аu fost înlocuiţi de prieteni - аngаjаţi cu lunа, cu
ziuа, sаu cu orа ori de instituţii speciаlizаte. Se pot
observа cu ușurință schimbările evidente suferite în cаdrul
fаmiliei de bаză.

I.2.2. Crizа fаmiliаlă
Аdeseа, fаmiliа se аflă în dificultаte аtât în momente
prevăzute, dаr nepregătite, specifice diferitelor stаdii din
ciclul vieții (sosireа în viаțа de cuplu а primului născut,

copilul lа vârstа аdolescenţei, părăsireа cаsei de către
ultimul copil sаu chiаr pensionаreа), cât şi în momente
impredictibile (modificări determinаte de şomаjul unuiа sаu
аmbilor părinţi, spitаlizаre, аccidentаre, hаndicаp, deces,
sărăcie). Soluţiа găsită de аceаstă cаtegorie sociаlă
în vedereа creșterii nivelului de trаi este găsireа şi
ocupаreа unui loc de muncă în străinătаte. Аcest fаpt este
evidenţiаt și de Institutul Nаționаl de Stаtistică, conform
căruiа în 2017 un număr de 23156 de muncitori din cаre 10.198
bărbаţi şi 12.958 femei, cu vârste cuprinse între 18-25 de
аni 7.449, între 26-49 de аni 13.418 şi peste 50 de аni 2.289.
Deciziа părinților de а-și câștigа existențe peste
grаnițele țării este un fаctor cаre vа аveа puternice
consecințe аsuprа copiilor rămаși аcаsă și, mаi târziu,
аsuprа întregii fаmilii. Аcesteа sunt pentru mediile rurаle
şi urbаne аtât pozitive constând în creştereа cаlităţii
vieţii, cât şi nefаste constând în modificаreа structurii
fаmiliаle, schimbări în exercitаreа rolurilor, deviаnţа
comportаmentаlă lа copii. Se poаte vorbi аici de o instаlаre
а fenomenului de criză în cаdrul fаmiliei.
Crizа fаmiliаlă аpаre аcolo unde există un dezechilibru în
interiorul fаmiliei cа urmаre а unei rupturi lа nivel de
comunicаre între pаrteneri, în rаportul psihico-аfectiv, în
situаțiа аpаriției unor comportаmente deviаnte, în
situаțiа sepаrării pentru o аnumită perioаdă de timp, în
cаzurile de divorț etc. Crizа fаmiliаlă este definită cа
fiind ,,orice situаție cаre induce аpаrițiа stresului în
fаmilie, а tensiunilor între membrii ei аmenințând coerențа
fаmiliei sаu аvând cа rezultаt rupereа ei.”(Ciofu, C.,
1998)

Odаtă cu аpаrițiа crizei fаmiliаle аpаre și аșа
numitа crizа copilăriei cаre vа аduce schimbări mаjore în
comportаmentul copilului. Аcestа vа fi nevoit să-și аjusteze
comportаmentul după noi reguli, după noi situаții. Eа pune
аstfel în evidenţă experienţа subiectivă а controlului celui
în cаuză. Şi fiindcă se produc episodic, ele definesc
trаnziţii mаjore аle ciclurilor vieţii. În аcest context,
perioаdа critică аpаre cа o perioаdă а dezvoltării
relаtiv limitаtă şi discontinuă cаlitаtiv în cursul căreiа
un eveniment oаrecаre аre impаctul său cel mаi puternic.
Orgаnizаreа psihică este mаi sensibilă în аceаstă
perioаdă lа аnumite evenimente sаu experienţe. În cаzul în
cаre аcesteа vor аveа loc, ele vor provocа trаnsformări în
orgаnizаreа psihică, аchiziţii noi, dаcă nu аceste
structurări nu se vor produce.
Crizele nu sunt în mod indispensаbil întâmplări grаve sаu
neobişnuite, ele pot formа o structură normаlă а împlinirii
persoаnei. Ceeа ce se întâmplă în crize este fаptul că
modаlităţile obişnuite de а se descurcа аle persoаnelor nu
funcţioneаză; nu reuşesc să se аdаpteze fie pentru că
situаţiа este nouă pentru ele, fie pentru că nu а fost
prevestită, sаu pentru că o serie de întâmplări аu devenit
covârșitoаre.

I.2.3. Modificаreа structurii fаmiliаle

O consecință importаntă а migrаţiei externe аsuprа
fаmiliei este schimbаreа structurii sаle prin intentаreа

divorţului. Există situаţii când un părinte reîntors în
ţаră cere în mod juridic desfаcereа căsătoriei. Fаctorii
etiologici în аcest cаz pot fi: sepаrаreа părintelui de
fаmilie pe o аnumită perioаdă, cаuze dejа existente
înаinteа plecării (conflictele intrаfаmiliаle), relаţii
extrаconjugаle, probleme de comunicаre, etc. Indiferent de
motivul determinаnt, cei mаi аfectаţi sunt copiii. În
situаţiа în cаre părintele custodic iа deciziа de а migrа
sаu remigrа în exterior copiii sunt încredinţаţi unei аlte
persoаne spre а se ocupа de creștereа și educаreа аcestora.
Prin urmаre, copiii se confruntă cu diverse probleme: sepаrаreа
părinţilor, privаreа de părinţi, existenţа persoаnei de
îngrijire, deprivаreа аfectivă, lipsа comunicării, lipsа
modelului pаrentаl. Vom urmări în continuаre delimitări
conceptuаle аle divorţului şi reаcţiile copiilor lа
sepаrаreа părinţilor.
În Legeа 59/26 iulie 1993, este făcută diferenţа dintre
desfаcereа căsătoriei cаre intervine prin divorţ şi
încetаrea căsătoriei cаre intervine în cаzul decesului unuiа
dintre părinţi.
Literаturа de speciаlitаte а conceput mаi multe metode
privind motivаreа divorţului şi аnume: divorţul cа remediu,
cа sаncţiune şi concepţiа mixtă rezultаtă din combinаreа
primelor două. (Irimescu, Gаbrieleа, 2004)
Unul din аutorii cаre аu prezentаt divorţul cа fiind un
complex psiho-sociаl în аceeаşi măsură în cаre este un
proces juridic а fost Bohnаnn (1970), cаre а identificаt şаse
forme аle formei de divorţ: emoţionаlă, legаlă, economică,
comunitаră şi psihică. Аceste probleme pot existа în
аcelаși timp într-un cuplu și să se răspândeаscă dintr-o

dimensiune în аltа. Invers, înţelegereа şi cooperаreа
într-un domeniu pot încurаjа colаborаreа şi în аltul
(Pаrkinson, Lisа, 1993).
Divorţul constituie un eşec аl аngаjаmentului cuplurilor
fаţă de stаtutul lor conjugаl şi fаţă de menireа
fаmiliei, dаr cаre poаte fi rezolvаt cu responsаbilitаte. De
аsemeneа, el аre un intens impаct nefаvorаbil аtunci când
unul sаu аmbii părinţi renunță lа responsаbilităţile lor
fаţă de dezvoltаreа psihologică şi аfectivă а copiilor.
Divorțul este suportаt greu de toаte persoаnele implicаte în
аcest fenomen, dаr se pаre că dintre аceștiа, copiii sunt cei
mаi аfectаți. Întâi аpаre divorțul emoționаl, copilul
fiind supus neînțelegerilor dintre părinți, tensiunilor cаre
аpаr între аceștiа, pentru cа mаi аpoi să își fаcă loc
și divorțul juridic. Copilul se interiorizeаză profund înаinte
de а trăi evenimentul despărţirii, devine din ce în ce mаi
confuz, motivele invocаte în fаţа justiţiei fiind mаi
totdeаunа circumstаnţiаle. Аcesteа аscund de fаpt
modificări psiho-аfective, de intensităţi diferite аle
personаlităţii părinţilor. (Păunescu, C., 1994)
După unii аutori, divorţul părinţilor echivаleаză pentru
copil cu pierdereа unui părinte, de obicei а tаtălui. Divorţul
constituie însă soluţiа finаlă а unei lungi perioаde de
dezаcord, ostilitаte, reproşuri şi tulburări emoţionаle cаre
аu măcinаt relаţiile dintre soţi. Uneori el este urmаt de
recăsătoriа pаrtenerului restаnt, cu tot аlаiul de evenimente
mаi mult sаu mаi puţin expectаte (аpаriţiа unor noi copii
din căsătoriа аnterioаră а noului soţ, аpаriţiа unor
copii din аctuаlа căsătorie, părinte vitreg, frаţi vitregi,
schimbаreа relаţiilor fаmiliаle). Este de dedus că nu mаi

există relаţie optimă între părinţi şi copil.

• Reаcţiile copiilor lа sepаrаreа părinţilor
Reаcţiile copilului lа forţа de аgresivitаte а divorţului
sunt аtât de ordin generаl cât şi de ordin pаrticulаr, în
funcţie de vârstа lа cаre survine divorţul şi de relаţiile
părinţilor după divorţ. Vârstа ceа mаi vulnerаbilă а
copilului este între 3 şi 7 аni. În măsurа în cаre copilul
poаte înţelege unele situаţii, mаi аles dаcă este аjutаt
şi să le аccepte аfectiv, consecinţele divorţului nu mаi sunt
аcute, dаr ele modifică аspectele relаţionаl-sociаle аle
comportаmentului аcestuiа.
Copiii văd experienţа divorţului cа o ruptură
trаumаtizаntă ce conduce lа distrugereа rezervorului de iubire
а copilului şi-i submineаză orice interes fаţă de
învăţătură. În locul iubirii copilul simte аdeseа o stаre
de confuzie şi de teаmă, nici unа dintre аcesteа nefiind
fаvorаbilă învăţăturii. Un copil аi cărui părinţi аu
divorţаt vа аrătа mаi puţin interes fаţă de
învăţătură, mаi аles în primele luni până se vor luа
măsuri de sigurаnţă şi vа înţelege că este iubit. Un
rezervor plin de iubire îi vа аjutа pe аceşti copii să
аtingă un аnumit nivel emoţionаl, cаre cu timpul vа contа
foаrte mult pentru următorul pаs în ceeа ce priveşte
învăţăturа (Chаpmаn, G. şi Cаmpbell, R., 2001).

Cum să ne adaptăm stilul de viață pe perioada pandemiei cu COVID-19?

Teodora Mihailescu
Centrul Judetean de Resurse si de Asistenta Educationala Alexandria, Teleorman, Alexandria

Pandemia de COVID-19 a izbucnit în China, pe continentul asiatic
și s-a extins acum în toată lumea. Fiind vorba de un virus
necunoscut, este destul de greu să anticipăm ce va urma și când
se va sfârși. Realitatea este că, pe lângă amenințarea
directă pe care o reprezintă virusul în sine, pandemia are și
multe efecte ce schimbă modul în care ne trăim viețile și se

văd mai ales în comportamentul nostru de zi cu zi.
Pentru unii, consecințele sunt reale și înseamnă șomaj, lipsa
siguranței și izolare, pe când pentru alții, încă neafectați
în mod direct, panica se manifestă prin frică și incertitudine.
Există totuși și persoane care zic să vedem și partea bună și
să profităm de această perioadă pentru a ne cunoaște mai bine
și a redescoperi alte forme de solidaritate (atât între
indivizi, cât și între țări).


E ușor de observat că fiecare dintre noi, adulți sau copii, dăm
o anumită interpretare situației actuale dată de pandemia cu
COVID-19 și, în consecință, reacțiile noastre psihologice,
atât cele emoționale cât si cele comportamentale, sunt diferite
de la un individ la altul. Până la urmă, trăim o experiență cu
care omenirea nu s-a mai confruntat în istoria recentă și nimeni
nu știe exact cum să o gestioneze. Dar, în timp ce nu putem
controla această situație, putem avea sub control răspunsurile
noastre psihologice.
Astfel, aceia dintre noi care ne raportăm într-un mod negativ la
situația de pandemie și/sau o eventuală contaminare, având
abordări de genul: “toți oamenii pot fi contaminați, sigur mă
voi îmbolnăvi și eu”; “ceea ce se întamplă acum este cel
mai groaznic lucru posibil”; “eu nu voi putea să suport aceste
restricții impuse”; “e sfârșitul lumii” etc,

vom dezvolta răspunsuri
psihologice nesănătoase – anxietate, panică, frică, depresie,
agresivitate, sentimente de vinovăție, care ne vor afecta atât
viața cât și capacitatea de a face față acestei situații și,

implicit, îi vor afecta și pe cei din jurul nostru, copiii,
familia.
Cei care ne raportăm într-un mod pozitiv la situația de
pandemie, cu detașare și speranța că va fi bine, vom fi calmi si
relaxați, dar aceste răspunsuri psihologice pot deveni
nesănătoase pentru o situație de pericol iminent sau pentru o
problemă ce trebuie urgent rezolvată, deoarece ne va găsi
nemotivați suficient.
Atitudinea recomandată în această situație practică de
pandemie în care nu este exclusă o eventuală contaminare, este
gândirea rațională. Abordări de genul: “nu doresc ca
ceva
rău să mi se întâmple și voi face tot ce ține de mine în
acest sens, chiar dacă știu că nu pot controla unele lucruri, eu
voi încerca totuși; sunt un om slab, dar nu în general;

e adevărat, este vorba despre o perioadă
dificilă, dar nu este cel mai rău lucru care se poate întâmpla;
îmi displace, dar voi suporta situația, voi respecta regulile
impuse și voi încerca să ies cu bine din ea; este de asemenea
foarte adevărat că mulți oameni nu respectă aceste reguli, dar
nu înseamnă că aceștia sunt mereu periculoși”, este
raportarea rațională care va genera emoții negative sănătoase
(ex. îngrijorare, dar nu panică sau anxietate; nemulțumire,
însă nu furie și agresivitate; tristețe sau supărare, dar nu
depresie; regret dar în niciun caz vinovăție clinică). Aceste
răspunsuri sunt sănătoase deoarece ne mobilizează în
confruntarea cu situația incertă de pericol pe care o traversăm,
deoarece, pe lângă criza din domeniul medical, va urma cu
siguranță o criză financiară ale cărei consecințe nu le putem

prezice acum. Mulți dintre noi trăim simptome de
anxietate/depresie la un moment dat care pot include: dificultăți
de concentrare, gânduri intruzive, neputiță, îngrijorare, frică
intensă, tristețe, insomnii, furie, cât și senzații fiziologice
puternice precum palpitații, tremurat, amețeală, presiune în
piept. În același timp, trăim și fenomenul de izolare, care
intensifică aceste stări. Lipsa de încredere în ceilalți cât
și în instituțiile statului face ca provocarea să fie cu atât
mai mare.
Este evident că această perioadă marcată de incertitudine,
prelungindu-se, ne forțează să ne dezvoltăm o rutină
comportamentală nouă. Dar acest lucru nu se face pur și simplu,
deoarece vechea rutină se activează involuntar și astfel va fi
greu de controlat. De aceea, este important să ne planificăm
eficient o nouă rutină, pe principii psihologice riguroase,
acceptată de fiecare:
1. Să înțelegem foarte bine de ce o parte dintre vechile
obiceiuri sunt riscante și trebuie să le schimbăm (pandemia
este un risc pentru toți). În acest sens trebuie să ne informăm
doar din surse de încredere și să evităm știrile false. Există
riscul de a dezvolta compulsia de a urmări în permanență
ultimele cifre, știri, care nu fac decât să ne crească nivelul
de stres și să ne epuizeze. Din fericire, putem alege să ne
deconectăm de la fluxul masiv de informații pe tema pandemiei și
să verificăm știrile doar o dată sau de două ori pe zi și doar
din surse oficiale. E în regulă să ne fie mai greu, să ne
simțim copleșiți, să fim mai puțin productivi decât de obicei
sau să fim mai ușor iritabili.
2. Să ne facem un orar săptămânal scris (sâmbătă/duminică
pentru următoarea săptămână), la un interval de o oră, maximum

de două ore, bine personalizat și acceptat, pentru a deveni în
timp, prin practică, o nouă rutină comportamentală de viață!
3. Acest orar trebuie să cuprindă zilnic activitățile de bază
(ex. igienă, masă, studiu/serviciu, relaționare interpersonală,
joacă/relaxare, somn):
În ceea ce privește igiena, recomandăile sunt de a pune accent pe
spălatul pe mâini, cât mai des, cu săpun din abundență și
pentru cel puțin 20 de secunde. În plus putem să ne bucuram
oricând de o baie fierbinte și relaxantă.
De asemenea dieta trebuie să fie sănătoasă, cu mai puține
dulciuri și proteine din carne și mai multe fructe si legume
proaspete care să nu ducă la creșterea în greutate. În plus nu
trebuie să uităm de hidratare!
Includerea activităților sportive în activitățile de bază este
foarte importantă, mai ales în asociere cu dieta, ambele
contribuind la un stil de viață sănătos.
E important să ne implicăm în activități plăcute, cu sens,
care sunt în concordanță cu valorile noastre. Izolarea poate fi
un moment foarte bun pentru a reflecta, a ne gândi la lucrurile
care sunt cu adevărat importante pentru noi, pentru a ne face
ordine în gânduri și chiar pentru a ne contura o direcție cu
sens pentru propria viață. Activități care ne produc plăcere
precum vizionarea unor filme, citirea unor cărți, învățarea
unei limbi străine, activități relaxante de creație, ascultarea
muzicii preferate, învățarea și practicarea unui alt sport, etc.
pentru care timpul era limitat până acum, ne pot ocupa o parte din
timpul zilnic.
Comportamentele care țin de aspectele definitorii din
personalitatea noastră cum ar fi extraversia-socialilitatea pot fi
puse în evidență prin susținerea oferită persoanelor apropiate.

Este firesc să rămânem în contact cu cei dragi mai ales în
această perioadă de izolare și, din fericire, suntem norocoși
că tehnologia ne permite să facem acest lucru prin multe mijloace.

Pentru cei care rămân acasă împreună cu familia, provocările
sunt diferite. Brusc, vom petrece mult mai mult timp decât de
obicei cu familia într-un spațiu limitat, ceea ce poate conduce la
tensiuni. Într-o astfel de situație, e bine să programăm ziua
în așa fel încât să avem atât activități plăcute comune,
cât și spațiu personal și în același timp să ne acceptăm
reciproc.
Pentru unii dintre noi este important ca cineva să ne verifice, o
dată sau de două ori pe zi, că urmăm și implementăm orarul,
mai ales în cazul acelora dintre noi care știm că avem
dificultăți de autodisciplină și/sau de autocontrol. Dacă
orarul nu este respectat riguros, vom analiza cauzele, le eliminăm
și-l refacem până când acesta devine acceptabil și usor de
implementat. În timp, aceste practici cognitiv-comportamentale pot
deveni o nouă rutină sănătoasă de viață.
Dacă vom ține cont de aceste modificări cognitiv-comportamentale,
nu doar că vom reduce stările noastre negative (suferința
psihologică și reacțiile disfuncționale la criză), dar vom
reuși să ne dezvoltăm stările pozitive. Pandemia și problemele
asociate cum sunt o potențială contaminare, izolarea, etc., pot
deveni astfel nu doar suportabile, ci și oportunități de
dezvoltare personală.
De asemenea, Ministerul Sănătății face o serie de recomandări,
de care nu trebuie să uităm ! Trebuie să urmăm exact cerințele
autorităților naționale (dublate de specialiști), iar apoi să
le implementăm adecvat în viața noastră!

Tendințe de modernizare in predarea istoriei

Negru Pavel-Rafael
Liceul Teoretic "Eftimie Murgu" Bozovici, Caras-Severin, Bozovici

Tendințe de modernizare in predarea istoriei
Profesor Negru Pavel-Rafael

Progresele mari realizate în epoca contemporană, în
toate domeniile de activitate, au impus învăţământului şi
şcolii necesitatea unor adânci transformări. Aceste transformări
constituie ceea ce numim, în mod obişnuit, modernizarea procesului
de învăţământ. Şi, întrucât procesul de predare-învăţare
din şcoală reflectă nivelul ştiinţei istorice în ansamblul ei,

înseamnă că, abordând problema modernizării, ne referim şi la
modernizarea conţinutului disciplinei istorice.
În ştiinţa şi metodologia istorică s-au manifestat, în ultimul
timp, tendinţe şi orientări înnoitoare. Dintre acestea
desprindem câteva:
a) În primul rând, s-au adus şi se aduc critici serioase
eurocentrismului şi etnocentrismului (explicarea evenimentelor de
istorie universală de pe poziţia istoriei naţionale). Ca urmare,
tot mai multe tendinţe se manifestă în sensul de a se trata şi
încadra – în ansamblul istoric – civilizaţiile asiatice, dar
mai ales cele precolumbiene din America Latină şi cele africane,
aşa cum, de altfel, s-au introdus şi la noi lecţii referitoare la
aceste probleme în programele şi manualele de istorie universală.
b) De asemenea, în aproape toate ţările se manifestă tendinţa
de se structura materialul predat, în special la clasele de liceu,
pe probleme mari, de sinteză, care să aibă un caracter de
generalizare şi sintetizare.
Combătându-se istoria evenimenţială şi istoria-naraţiune în
care descrierea abundă, filosofii istoriei manifestă, tot mai
mult, preocupări de a-şi pune probleme, de a interpreta fenomenele
studiate, pornind de la un anumit număr de ipoteze conceptuale.
Ceea ce pare să caracterizeze evoluţia recentă a istoriografiei
este declinul, probabil definitiv, al acestui gen de istorie
(istoria-naraţiune), mereu înfloritoare, la nivelul producţiilor
de mare consum – spune François Furet – dar din ce în ce mai
părăsită de profesioniştii disciplinei. ,,Am impresia –
continuă el – că am trecut, fără a şti întotdeauna, de la
istorie-naraţiune la o istorie-problemă” (în ,,Diogène”, nr.
89/1975, pp. 113-130).
În Franţa, această tendinţă s-a materializat în elaborarea de

manuale pe teme de civilizaţie contemporană. Predarea pe teme de
civilizaţie şi cultură, deşi mai persistă încă discuţii
asupra conceptelor, începe să prindă teren din ce în ce mai
mult. În Japonia, de pildă, conceptul de cultură (în sensul de
totalitatea valorilor materiale şi spirituale) reprezintă firul
călăuzitor în predarea istoriei.
În Italia, după opinia pedagogului Nazareno Padellaro, istoria
nu-i interesează pe elevi, deoarece nu se predă pe baza unor
idei-forţă sau piscuri călăuzitoare, cum ar fi: idee de
libertate socială, ideea de libertate naţională, etc., ceea ce
înseamnă că se preconizează predarea tot pe probleme mari, de
sinteză, care să opereze cu faptele istorice, atât pe verticală
cât şi pe orizontală, în diacronia şi sincronia lor.
c) Aproape în toate ţările se manifestă tot mai multe păreri,
în sensul că, în predarea istoriei, ponderea să cadă pe istoria
modernă şi contemporană, deoarece principalele evenimente legate
de lupta revoluţionară, formarea statelor naţionale, etc., ţin
de aceste perioade ale istoriei.
d) O altă tendinţă de modernizare în conţinutul disciplinei
istorice este şi aceea de a se selecta anumite probleme,
considerate reprezentaive sau tipice, renunţându-se la cronologia
strictă a evenimentelor. În Anglia, această metodă a căpătat
denumirea de ,,istorie în tranşe" sau pe fragmente, lăsându-se
libertate profesorilor în alegerea temelor, în care se pot
valorifica şi propunerile elevilor. Acest lucru, dar sub o altă
formă, se constată şi în şcolile din alte ţări, ca: Germania,
Austria, Danemarca, Scoţia, etc.
Desigur că această modalitate are latura ei pozitivă, deoarece,
prin studiul individual şi cercetare personală, profesor şi elevi
reuşesc să aprofundeze anumite probleme şi să acopere, cu

informaţii, unele perioade istorice. Dar, ea are şi minusurile ei,
întrucât nu se studiază ansamblul, întregul din care s-a extras
o parte, or, se ştie că procesul istoric uman este o unitate în
diversitate şi nu se înţelege particularul fără contextul
general.
e) De asemenea, tot mai mult se manifestă, în metodologia
istorică, ideea corelării interdisciplinare, care, în unele
ţări, a dus chiar la fuzionarea unor discipline de contact:
istoria cu geografia (geo-istoria – în Franţa), istoria cu
geografia şi instrucţia civică (Franţa), istoria cu educaţia
civică (Italia), istoria, geografia, filosofia (Germania), etc. În
Ungaria se preconizează corelarea istoriei cu literatura, ca o
modalitate de predare integrativă .
f) În ceea ce priveşte modernizarea tehnologiei didactice,
tendinţele şi orientările noi duc către acelaşi consens
general, şi anume în a atribui procesului de învăţământ un
tot mai mare şi eficient caracter formativ.
În toate ţările se manifestă tendinţa generală ca
participarea elevilor să fie cât mai activă, să se optimizeze
relaţia profesor-elev, în care elevul din obiect al predării să
devină subiect, participant şi colaborator în construirea
lecţiei. În acest sens, se pune tot mai mult accent pe predarea
problematizată, pe învăţarea prin ,,descoperire” şi
cercetare, prin folosirea metodelor din ştiinţele exacte, cum este
modelarea, precum şi încercările de cibernetizare a procesului de
învăţământ prin instruire programată.
De asemenea, tot ca un consens general se manifestă şi tendinţa
de a se îmbina tradiţia cu modernul şi de a se folosi vechile
metode care şi-au dovedit viabilitatea în noile condiţii ale
modernizării predării şi ale folosirii mijloacelor tehnice

audio-vizuale. În acest sens, se observă că multe din metodele
şcolii active, ca expunerea-povestirea, prelegerea, conversaţia
euristică îşi au încă eficienţa, dar trebuie accentuate noile
orientări metodologice arătate mai sus.
g) Şi în privinţa mijloacelor audio-vizuale se constată
tendinţe, orientări şi critici care au, drept scop, folosirea
judicioasă şi calitativă a lor.
h) De altfel, din experienţa la clasă, s-a putut demonstra că,
în predarea istoriei, numai îmbinând folosirea materialului
didactic clasic (harta, planşa, ilustraţia din manual, etc.) cu
proiectarea unor diapozitive sau secvenţe dintr-un diafilm, dar nu
mai mult de 10-12 minute din bugetul de timp al lecţiei, asigurăm
eficienţa acesteia şi realizăm scopul instructiv-educativ al ei.
Se ştie că abuzul în folosirea mijloacelor tehnice moderne,
mergându-se până a se construi artificial aşa-zisele lecţii
,,automatizate”, este combătut de profesorii cu măiestrie
pedagogică deosebită, pentru că verbalismul din lecţia
tradiţională, deseori criticat, a fost înlocuit cu un alt
verbalism, mai rafinat. De asemenea, tendinţe tot mai pregnante se
manifestă în direcţia formelor de organizare a lecţiei. Se
preconizează lecţii în cabinetul de istorie sau de ştiinţe
sociale, la muzeu sau monumente istorice, lecţia-excursie, în care
elevii să fie organizaţi în grupuri sau să rămână ca o
comunitate unitară. Şcoala fără clase, dar cu cabinete şi
ateliere, este considerată ca şcoală a viitorului, dar, pentru
aceasta, trebuie să se ţină seama de posibilităţile concrete
ale locului respectiv .

Bibliografie

1. BOLOVAN, Sorina Paula, Didactica istoriei: noi orizonturi în
predarea, învăţarea şi evaluarea istoriei prin metode active,
Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2007.
2. CERGHIT, I., Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă,
Bucureşti, Editura
3. NEACŞU, Ioan, Instruire şi învăţare: teorii, modele,
strategii, Bucureşti, 1990.
4. PĂUN, Emil, Introducere în pedagogie, Bucureşti, Ministerul
Educaţiei şi Cercetării, 2005.

IDIOMS IN TRANSLATION AT THE ENGLISH CLASS/ TRADUCEREA EXPRESIILOR IDIOMATICE LA ORA DE ENGLEZĂ

Albina Puskás-Bajkó
Liceul Teoretic "Bolyai Farkas" Targu Mures , Mures, Targu Mures

IDIOMS IN TRANSLATION AT THE ENGLISH CLASS/ TRADUCEREA EXPRESIILOR
IDIOMATICE LA ORA DE ENGLEZĂ

An idiom is usually a group of words whose meaning will be peculiar
and cannot be predicted from the meanings of the constituent words.
From the translator's point of view, collocations and idioms belong

to rather demanding text units, which often require a high level of
linguistic, communicative, cultural and translational competence.
In most cases when an idiom is translated, either its meaning is
changed or it is meaningless. There are estimated to be at least
25,000 idiomatic expressions in English, therefore the English-
Romanian translator needs to be aware, and appreciative of their
semantics (the difficulty with idioms being that their meaning is
not deducible from that of the individual elements), their syntax
(non-free and sometimes puzzling), their pragmatics (related to a
variety of linguistic and textual circumstances, more specific of
which can stem from conscious breach of the frozen syntax, the
metaphorical quality of their meaning or culture-specific usage
patterns) on both the source and the target languages of the
English-to-Romanian translation process. In addition, a successful
choice of an appropriate equivalent requires a well-founded
translational decision as to the most relevant aspect(s) of the
value of the phrase in question i.e. the aspect which should be
matched in the translation, as well as an awareness of the various
procedures that can be employed. The paper discusses translation
equivalents of English collocations and idioms present in Romanian
translations at the English class.
Examples would be:
Bookworm= șoarece de bibliotecă;
Copycat= imitator,
To have a sweet tooth= a se da în vânt după dulciuri;
A pain in the neck= o persoană agasantă;
To be on cloud nine- a fi în al noulea cer

These were translated by my students (from school) as:

Bookworm= vierme de carte
Copycat= pisică de copiat
To have a sweet tooth= a avea carii din cauza
dulciurilor
A pain in the neck= o durere de gât
To be on cloud nine= Aladin pe norul numărul 9.
(Collocations taken from Oxford Advanced Learner’s Dictionary)

Idiom Literal translation in Romanian Meaning
A bee in my bonnet O albină in pălărie A problem on my mind
Have a bone to pick with you Am de ros un os cu tine Have a
discussion with you/ have a complaint against you
Open up a whole new can of worms A deschide o întreagă nouă cutie
cu viermi Expose a lot of serious problems
An arm and a leg O mână și un picior Very expensive
Baker’s dozen Duzina brutarului Thirteen
Finding your feet A-ți găsi picioarele To become more comfortable
in whatever you are doing
Funny farm Ferma de glumeți A mental institutional facility
Graveyard shift Schimbul groparului Working hours from about 12:00
am to 8:00 am
Lend me your ear Împrumută-mi urechea ta To politely ask for
someone’s full attention
No room to swing a cat Nu e loc nici sa învârți o pisică An
unsually small or confined space

Let us imagine what a so called”instinctive translator” would
visualize when they meet the following idioms:

Hand in glove
Hangover
To rub elbows
To have skeletons in the closet
To dig somebody
Eager beaver
Like something the cat dragged it
To chicken out of something
A dog’s breakfast
An elephant in the room
To drink like a fish
Snail mail
Paper tiger
Cold turkey

My students gave me an approximate translation in pictures for these
idioms. They transposed the literal translations into visuals,
making them extremely alluring and funny. I must tell you, I laughed
in tears.
It is difficult for Romanian native speakers to master English
idioms, because the figurative meanings of English idioms cannot be
predicted through an analysis of their individual word meanings. It
is not surprising, “The trouble (...) is that they take everything
Americans say literally” (Buchwald, 2000, p. 104).
Since it is vital for EFL learners to learn English idioms in order
to master English, it is important for EFL teachers to design
various activities for students to use with English idioms and
subsequently acquire them efficiently. Moreover, students learn

better when they are provided with collaborative activities because
they can interact with peers and share fun in learning. For example,
Scarcella and Oxford (1992) stressed that teachers need to
illustrate key vocabulary effectively by showing pictures and
diagrams so as to improve the ESL students’ reading comprehension
. Mayer (1999) found that words and pictures presented together
helped students recall better than alone. It is efficient to provide
interesting pictures to foster and reinforce vocabulary development.
Consequently, visuals must be stimulating, interesting and
motivating to students’ comprehension and retention of reading.
Finally, when teachers integrate listening, speaking, reading and
writing activities together in teaching English idioms, students can
be involved in the application of English idioms in four skills.
Thus, it is effective to teach EFL learners English idiom when they
are provided with various activities to practice and use English
idioms in different contexts.

BIOGRAPHY:
1. BUCHWALD, A. (2000). Don’t say ‘Let’s Get Together’ to a
foreigner, in S.K. Cohen, Building Reading Fluency. Words in Focus,
Singapore: Thomas Learning.
2. MAYER, R. E. (1999). Research-based principles for the design of
instructional messages: The case of multimedia explanations.
Document Design, 1, 7-20.
3. SCARCELLA, R. C., & Oxford, R. L. (1992). The tapestry of
language learning. The individual in the communicative classroom,
Boston, MA: Heinle & Heinle.

Efortul populației în timpul Bombardamentelor aeriene Asupra județului Prahova, în anul 1944

Elena Sanda - Păduraru
Alta institutie, Prahova, Ploiesti

Bombardamentele aeriene desfășurate în Ploiești, în 1944, au
fost :
-Perioada 1 august 1943- 9 iulie 1944 : 657 răniți și 817 morți,
în total 1747 victime ;
-Perioada 1 august 1943 – 1 august 1944: 306 răniți și 1359
morți, în total 1665 victime;
-La 15 mai 1944, în urma bombardamentelor din 5,15,24 aprilie și 5
mai 1944: 486 răniți și 619 morți, în total 1105 victime ;

-După bombardamentele din 5 IV, 15 IV, 24 IV, 5 V, 18 V, 31 V, 6 VI
1944 : 604 răniți și 665 morți, în total 1269 victime ;
Dărămături : 1537 (totale); 1565 (parțiale); 3556 (avariate);
Incendii: 357 ( totale ) și 76 (parțiale);
Bombe incendiare : 500 (explodate); 103 (neexplodate); 103
(ridicate);
Bombe explozive : 9470 (explodate); 267 (neexplodate); 231
(ridicate)
La 24 mai 1944, Consiliul Interministerial a decis pentru
lucrările de interes general militar crearea unităților Apărare
Pasivă și dotarea lor. Fondurile necesare au fost date din
creditul de război .
Fondul pentru răscumpărarea prestației Apărării
Pasive trecea la Ministerul Afacerilor Interne și era
întrebuințat pentru lucrările de interes local , instalații de
alarmare, șanțuri, adăpost etc .
Fondul pentru sinistrați trebuia întrebuințat la
cheltuielile de ridicare a dărămăturilor , ajutatra
sinistraților, reparații urgente ale autorităților locale
împreună cu Consiliul de Patronaj .
Ministerul Finanțelor a întocmit un proiect de lege pentru
punerea la dispoziție a sumelor necesare Consiliului de Patronaj,
în vederea stocării de alimente și îmbrăcăminte destinate
sinistraților .
Comandamentul Apărării Pasive a întocmit pentru
adăposturi tip ce urmau a se constitui pentru lucrătorii din
industrii, pe cheltuiala intreprinderilor respective iar pentru
lucrătorii C.F.R, din fondurile sale proprii; Pentru populație pe
cheltuiala primăriilor .
Suma necesară acordată de Minister pentru construirea a

16 adăposturi tunel – 40.000.000 lei ; suma necesară pentru
acoperirea a 125 adăposturi colective – 5.500.000 lei . Total
45.500.000 lei .
În afara sumei de mai sus, pentru definitivarea
adăposturilor, tranșee executate în mediul rural la școli,
biserici, primării, spitale, dispensare și parte din gospodării
în lungime totală de 11000 metrii liniari , socotit la 88.000.000
lei; Total general : 133.500.000 lei .
Președenția Consiliului de Miniștrii a hotărât la 27
mai 1944 : în zone îndepărtate față de centrele vizate de
atacurile aeriene inamice autoritățile au produs uneori panică
în rândul populației fugind pe câmp sau în păduri la auzul
avioanelor și au antrenat astfel și populația .
Pentru a se evita intrarea în panică a populației
satelor, în caz de bombardament aerian, un ofițer a propus
următoarele : toate autoritățile și țăranii să stea în case
la adăpost de eventualele gloanțe sau shije provenite din luptele
aeriene , dar cei de la câmp să își continuie munca atâta timp
cât nu au văzut avioane zburând jos, sau să doarmă ori să să
adăpostească până la trecerea avioanelor cu zboruri joase ; în
sate sau tabere unde se găseau refugiați sau evacuați să se
instituie un comandament militar compus din cel mai vechi ofițer
pensionar și ajutat de alții care asigurau ordinea și disciplina
în rîndurile refugiaților și evacuaților .
Mareșalul a aprobat instituirea unui Comandament militar
la sate și dacă era necesar să se aplice această propunere.
Prefectul a respins ordinul Mareșalului cu privire la
comandamentele militare de la sate, în 8 iunie 1944.
S-a înființat Comisii de Constatare provizorii în
municipii, comune urbane și rurale . Aceste comisii au luat

ființă: I. în municipii și comune urbane câte o comisie pentru
fiecare circumscripție de poliție (în municipii) și pentru
cartiere sau regiuni (în comunele urbane). II. Pentru comunele
rurale și sate câte o comisie de constatare provizorie a
sinistraților afectați de bombardamente .
Comisiile au fost instituite în municipii de Prefecți ,
de poliție și comandanții militari ; în comnele urbane de
comandanții de garnizoană și poliție respectiv în comnele
rurale de către Pretori și Primari .
În afară de Comisiile de Constatare, Decretul – Lege mai
prevedea instituirea unor delegați de constare având
contribuțiile prevăzute la art. 9.
Ei erau în număr de 2 -5, pentru fiecare stradă în
municipii și comunele urbane și pentru fiecare sat, în comunele
rurale .
De preferință puteau fi numiț : ingineri, magistrați ,
avocați, membrii Corpului Didactic și Preotese sau pensionari de
stat, în comunele urbane ; învățători și preoți în comunele
rurale .
Numirea lor s-a făcut de circumscripțiile politice sau
Preturi respectiv la cerere sau din oficiu .
Delegații de Constatare au intrat în compunerea Comisiilor
de Constatare prevăzute la alineatele I,II, de mai sus , care aveau
competență determinată prin art. II al Decretului Lege .
În executarea imperativului legal, conținut în
Decretul – Lege din 3 mai 1944, s-au luat măsuri pentru numirea
indirectă a delegațiilor în comisiile de constatare în toate
localitățile supuse bombardamentelor și preventiv pentru
celelalte localități .
Procedura numirilor și atribuțiile acestor organe de

constatare, expuse și în acest ordin circular s-ar găsi în
dispozițiile art. 6-15, ale Decretului Lege din 3 mai 1944 .
La Ordinul Telefonic al Ministerului Afacerilor Interne,
primit pe 28 iulie 1944, la ora 16,15, prin care s-a cerut un raport
al pagubelor suferite prin bombardamente de la începutul
războiului până la aceea dată . Prefectura a raportat
următoarele : Clădirea Prefecturii Prahova – pagube de
20.000.000 lei ; Clădirea Serviciului Tehnic – pagube de
30.000.000 lei ;Localul Secției Tehnice Câmpina – pagube de
2.000.000 lei ; Localul Primăriei, comuna Corlătești – pagube
de 500.000 lei ; Localul Primăriei, comuna Poiana Câmpina –
pagube de 500.000 lei ;
Drumuri : șoseaua Bucov – Scăeni pagube de 5.000.000 lei și
șoseaua Berceni – Corlătești pagube de 10.000.000 lei .
În anul 1944, Prahova a fost martoră a numeroase
bombardamente aeriene care au făcut pagube însemnate în Ploiești
și județul Prahova.

Bibliografie :
1.Arhivele Naționale ale României, filiala Prahova, fond
Prefectura Prahova, dosar 90/1944.
2.Arhivele Naționale ale României, filiala Prahova, fond
Prefectura Prahova, dosar 85/1944.
3.Arhivele Naționale ale României, filiala Prahova, fond
Prefectura Prahova, dosar 86/1944.
4.Arhivele Naționale ale României, filiala Prahova, fond
Prefectura Prahova, dosar 87/1944.
5.Arhivele Naționale ale României, filiala Prahova, fond

Prefectura Prahova, dosar 88/1944.
6.Arhivele Naționale ale României, filiala Prahova, fond Primăria
Ploiești, dosar 209/1945.
7.
https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/aprilie-1944-moartea-vine-din-cer-bombardamentele-aliate-asupra-romaniei
. (poze)

Prof. Elena PĂDURARU

SĂRBĂTORI ȘI OBICEIURI DE TOAMNĂ

VALENTINA IRINA CONSTANTIN
Scoala Gimnaziala Nr.2 Piatra Neamt, Neamt, Piatra Neamt

SĂRBĂTORI ȘI OBICEIURI DE TOAMNĂ

Apariția sărbătorilor de renovare a timpului în lunile de
toamnă nu este o surpriză etnologică. În această perioadă
își încheie ciclul biologic majoritatea plantelor, în timp ce
unele animale de-abia își încep ciclul de reproducție. Cele mai
evidente elemente, specifice unei sărbători de renovare a

timpului, sunt grupate la și în preajma zilei de 26 octombrie, la
Sâmedru. Cultura populară a păstrat însă și amintirea anului
nou biblic, ce începea la 1 septembrie, și a unui început de an
la sfârșitul lunii noiembrie și începutul lunii decembrie, Anul
Nou dacic.
În ziua de 1 septembrie biserica creștină celebrează pe
Cuviosul Simeon Stâlpnicul:”Se numește astfel fiindcă toată
viața lui a șezut numai într-un stâlp înalt” sau “din
pricină că toată viața lui a stat într-un picior pe un stâlp
înalt și cu mâinile ținea pământul să nu cadă”; “Sf.
Simion ține, se zice pe alocuri, cerul și pământul, adică
stâlpii pământului ce stau pe peștele din mare”. Asemănător
altor sărbători care cad în luna septembrie, deci în preajma
echinocțiului de toamnă (Sântămărie, Ziua Crucii, Teclele), în
ziua aceasta se efectuau numeroase observații și previziuni
meteorologice: Sf. Simion “ține anul; cum e ziua lui, așa e tot
anul”. “Dacă dimineața e ploioasă, va fi primăvara
ploioasă. Dacă e la amiază frumos, va fi anul bun. Dacă toată
ziua e ploaie sau soare, va fi tot anul ploios sau secetos. Dacă
este Sf. Simion posomorât, toamna e rea și n-au chip oamenii
să-și strângă grânele”. Preziceri meteorologice eficiente se
efectuau însă prin observarea stadiului de dezvoltare a viermilor
din gogoșile de stejar: “cine știe să caute în ziua de Simion
Stâlpnicul, e ca și cum ar căuta în zodie. Dacă viermele va fi
zburat pe această vreme, e semn că anul va fi secetos, uscăcios.
Dacă viermele va fi cu aripi, anul va fi potrivit în roade. Dacă
aripile nu-i vor fi crescute încă, anul viitor va fi bogat în
roade”.
La trecerea de la vară la toamnă Calendarul popular păstrează
amintirea unui străvechi început de an, marcat de moartea și

renașterea Zeiței Mumă peste care părinții Bisericii creștine
au suprapus moartea (Adormirea) și nașterea Fecioarei Maria.
Sântămăria Mare este cea mai îndrăgită divinitate feminină a
Panteonului românesc, invocată și astăzi de fete pentru
grăbirea căsătoriei, de femei pentru ușurarea nașterii, de
păgubiți pentru prinderea hoților, de descântătoare pentru
vindecarea bolilor etc. Ea are trăsăturile Născătoarei, a Marii
Zeițe neolitice, invocată în momentele de grea cumpănă ale
omului.
Conform tradiției creștine, Fecioara Maria a fost născută
miraculous. Părinții ei Ioachim descendent al unui neam
împărătesc, și Ana, descendentă din neamul lui David, erau
defăimați și huliți că nu aveau copii. Ioachim se roagă lui
Dumnezeu în munți iar femeia lui, stearpă și neroditoare, în
grădină să le dea rod sfânt pântecelui. După unele tradiții
populare, Ana ar fi rămas însărcinată mirosind sau sărutând o
frunză de păr sau o floare, credință care avea să genereze și
sintagma copil din flori pentru nașterea nelegitimă. Pruncul
Iisus, el însuși zămislit miraculous, din sărutul unei icoane
găsite într-o fântână, este năcut de Maica Domnului în
grajdul Moșului Crăciun, zeu la vârsta senectuții care se opune
venirii Fiului pe lume.
Unele din obiceiurile specifice Sântămăriei Mici au fost preluate
de sărbătoarea vecină, Înălțarea Sfintei Cruci (14 septembrie)
numită în Calendarul popular Ziua Crucii și, local, Ziua
șarpelui. La aceste sărbători se făceau observații astronomice
și pronosticuri meteorologice, se culegeau plante de leac și
altele. Șarpele este una din primele divinități ale omenirii,
atestată de arheologi încă din paleolitic. Unele credințe se
referă la Șarpele blestemat de Dumnezeu: ”Șarpele nu a fost de

la început șarpe. A fost om și locuia la Dumnezeu în cer, dar
l-a blestemat și l-a făcut șarpe când a înșelat-o pe Eva”;
”În cer, la Dumnezeu, sunt de toate lighioanele, numai șerpi nu.
Șarpele dintâi era zburător, avea aripi și picioare, ședea în
cer și era bun la Dumnezeu. Dar, el a primit duh rău într-însul
și a învățat-o pe Eva de au păcătuit. Dumnezeu s-a mâniat și
i-a dat afară din Rai, atât pe dânșii (Eva și Adam), cât și
pe șarpe. Șarpelui i-a luat picioarele, i-a tăiat aripile și l-a
aruncat pe pământ blestemându-l să se târâie ca funia, iar
când îl va durea capul să iasă la drum, că va veni popa și îi
va face agheasmă să-i treacă. De aceea iese șarpele la drum,
iară omul merge cu măciuca de-i dă în cap și-l omoară.”
În Panteonul românesc Vinerea Mare este o reprezentare mitică
identificată în Panteonul roman cu Zeița Venera, inițial
protectoare a vegetației și fertilității. Biserica creștină de
rit oriental a suprapus peste ziua de celebrare a Zeiței Venera pe
Cuvioasa Paraschiva (14 octombrie), numită de popor Vinerea Mare,
după modelul Fecioarei Maria (numită Sfântămăria Mare). Ea este
invocată de femeile lipsite de rod, pentru tămăduirea bolilor,
căsătoria fetelor, nașterea ușoară a copiilor etc. În zonele
pastorale în care la Vinerea Mare se slobozesc berbecii în turmele
de oi pentru împerechere ziua este numită și Năpustitul
Berbecilor sau Nunta Oilor.
Practicile legate de cultul morților apar în sâmbăta dinaintea
lui Sâmedru, adică la Moșii de Toamnă, numiți și Moșii cei
Mari sau Moșii lui Sâmedru. În calendarul popular această zi
este una dintre cele mai importante sâmbete ale morților.
Ofrandele care se dau acum pentru sufletele morților (grâu fiert,
colaci, unt, untură, lapte, brânză, fructe) indică, fără
îndoială, ocupația celor care le fac. Interesantă este și

formula de invocare a spiritelor morților spusă în ținutul
Almăjului și prin care li se cerea acestora, în schimbul
pomenilor date, ajutor, belșug și spor în casă:
“Voi moși strămoși
Să-mi fiți tot voioși,
Să-mi dați spor în casă,
Mult pe masă,
Cu mult ajutor
În câmpul cu flori”.
Focul lui Sâmedru este scenariul morții și renașterii anuale a
divinității prin tăierea și incinerarea unui pom în noaptea de
25/26 octombrie.
În după-amiaza zilei de 25 octombrie cetele de copii însoțite
de câte 2-3 feciori, merg în pădure, aleg pomul care va fi
incinerat, îl doboară, îl curăță de crengi și îl aduc pe
locul unde se va aprinde rugul funerar. Trupul neînsuflețit al
zeului (butucul sau trunchiul copacului), numit par, fixat în
poziție verticală și îmbrăcat în cetină verde, se numește
Focul lui Sâmedru. Înălțimea acestuia este, uneori, cât turla
bisericii din sat. La lăsarea serii, în liniște și cuprinși de
emoții, copiii aprind Focul. Când rugul începe să lumineze
cerul, copiii izbucnesc în strigăte de bucurie, adresând
invitația la cea mai mare sărbătoare a anului: Hai la Focu lui
Sâmedru! Femeile împart, ca la o înmormântare obișnuită,
covrigi, fructe și băutură. În timp ce trupul divin este mistuit
de flăcări, cei prezenți beau, mănâncă, glumesc, cântă și
joacă. Focul lui Sâmedru este un Revelion unde se celebrează
moartea și renașterea, prin incinerare, a unei vechi divinități
geto-dacice.
Pentru a se putea aprecia bogăția roadelor în anul viitor,

exista și la Sâmedru preocuparea firească a oamenilor de a afla
știri despre mersul vremii la începutul unităților mai mari de
timp (an, anotimp, lună): “Prin județul Muscel, ciobanii care
vor să afle dacă iarna va fi moinoasă sau geroasă, își aștern
dulama în mijlocul oilor și se uită ca să vadă ce fel de oaie
se va culca pe dânsa. Dacă se va culca oaie neagră, e semn pentru
ei că iarna va fi bună; dacă se va culca o oaie albă, după
socotința lor, iarna va fi aspră”;”Tot prin aceste părți
oamenii se uită să vadă cum e luna. Dacă luna va fi plină și
cerul senin, iarna va fi bună; dacă, dimpotrivă, luna va fi
plină și cerul va fi acoperit cu nori, dacă ar ploua sau ar
ninge, aceste semen arată că iarna va fi aspră, că zăpezile vor
fi grele, iar gerul va fi strașnic; Când ultima oaie care iese din
strungă la muls e neagră, a doua zi plouă, se întunecă; dacă e
albă, se face timp frumos, se luminează”.
Sântandrei este o mare divinitate geto-dacică peste care
creștinii au suprapus pe Sfântul Apostol Andrei cel Întâi
chemat, ocrotitorul României. El a preluat numele și data de
celebrare ale Apostolului Andrei (30 noiembrie) cel care a predicat
în primele decenii după nașterea lui Iisus pe pământurile
Daciei.
Până la începutul secolului al XX-lea se organizau în Colinele
Tutovei, în noaptea de Sântandrei, petreceri de pomină ale
tinerilor, asemănătoare cu Revelionul. Pentru a fi feriți de
acțiunea malefică a moroilor și strigoilor, tinerii camuflau și
ungeau cu mujdei de usturoi ferestrele și ușile casei unde se
desfășura petrecerea înainte de lăsatul serii. Petrecerea se
numea Noaptea strigoilor, timp nefast, când strigoii vii (oamenii
care se nasc cu căință, cu coadă – o vertebră în plus, din
legături incestuoase) își părăsesc trupurile fără știrea

lor, iar strigoii morți ies din sicrie, morminte și cimitire
pentru a provoca suferințe oamenilor, pocesc și sug sângele celor
vii, leagă sau iau puterea bărbaților, strică taurii,
răspândesc molimele, fură sporul vitelor, se joacă cu lupii și
urșii etc. În acest timp, petrecerea tinerilor în vatra satului,
numită și Păzitul Usturoiului, era în toi.
Fetele aduceau câte trei căpățâni de usturoi, le puneau
laolaltă într-o covată pentru a fi păzite de o bătrână la
lumina lumânării. Complet izolați de lumea din afară,
stăpânită de forțele malefice, tinerii se distrau, cântau,
jucau, beau, adesea fără măsură, mâncau, glumeau, ca la un
adevărat revelion. Dimineața, pe lumina zilei, tinerii ieșeau în
curtea casei unde covata cu usturoi era jucată în mijlocul horei
de un flăcău. Se împărțea usturoiul și, în mare veselie, se
întorceau pe la casele lor. Începea un an nou. Usturoiul
privegheat se păstra ca ceva sfânt, la icoană, și se folosea
peste an ca leac pentru vindecarea boilor, pentru prinderea
farmecelor și descântecelor etc.
Atmosfera devenea și mai apăsătoare datorită unei importante
zile a lupului fixată de tradiție pe data de 30 noiembrie, la
Sântandrei. În această zi lupul își poate îndoi gâtul
țeapăn, devine și mai sprinten, astfel că prada, indiferent că
este animal domestic sau om, nu mai are scăpare. Ca urmare, acum
trebuia să se ia măsuri suplimentare de pază a vitelor și să se
efectueze diverse practice magice de apărare împotriva lupilor. Se
considera că nici un alt moment al anului nu era atât de prielnic
pentru transformarea oamenilor în pricolici, oameni cu
înfățișare de lupi sau câini, ca în ajunul și în ziua de
Sântandrei. Pricolicii sunt suflete ale oamenilor care își
părăsesc trupul în timpul nopții, se rostogolesc de trei ori și

capătă înfățișare de lup sau de altă vietate.
Ca la orice început de an, prisoseau practicile magice de aflare a
ursitei, adică a viitorului soț. Fata de măritat prepara o
“Turtucă de Andrei”, turtiță subțire din făină de grâu,
foarte sărată, coaptă pe plita sobei și o mânca înainte de
culcare. Băiatul care venea în vis să-i aducă apă ca să-și
potolească setea urma să o ceară de nevastă în cursul anului.
Alte fete, după ce soseau acasă de la Păzitul Usturoiului,
semănau câte un cățel de usturoi privegheat într-un cocoloș de
aluat. După modul cum încolțea și creștea usturoiul semănat,
se făceau anumite pronosticuri matrimoniale. Timpul era însă
favorabil și pentru observații meteorologice și astronomice. Unii
bătrâni, neștiutori de carte dar cititori în stele, observau
cerul în noaptea de Ovidenie sau de Sântandrei și noroceau anul,
prevestind dacă va fi bogat sau sărac, ploios sau secetos, dacă
va fi pace sau război etc. Obiceiul de a semăna în noaptea de
Sântandrei grâu într-o oală de pământ pentru a interpreta
rodnicia ogoarelor în noul an este practicat și astăzi.

Bibliografia:
Ghinoiu Ion – Sărbători și obiceiuri românești, Editura
Elion, București, 2007
Ghinoiu Ion – Obiceiuri populare de peste an. Dicționar, Editura
Fundației Culturale Române, București, 1997
Marian Sim. Fl. Sărbătorile la români. Studiu etnografic, vol. I,
București, Institutul de Arte Grafice, 1898
Pamfile Tudor – Sărbătorile de toamnă și postul Crăciunului,
Academia Română, Colecția Din viața poporului român,
București, 1916

Rădulescu-Codin C., Mihalache D., Sărbătorile poporului cu
obiceiurile, credințele și unele tradiții legate de ele. Culegere
de prin părțile Muscelului, Academia Română, Colecția Din
viața poporului român, București, Socec, 1909

ȘCOALA MEDIU SIGUR PENTRU FIECARE

Maria Bob
Călăraşi, Altă localitate

ȘCOALA MEDIU SIGUR PENTRU FIECARE

Maria BOB, profesoară de istorie și educație civică, grad
didactic întâi
Liceul Teoretic „Vasile Alecsandrii” or. Călărași

Rezumat: În articolul propus se accentuează necesitatea creării
în școală a unui mediu sigur pentru fiecare, care oferă

experiențe pozitive pentru toți copiii şi promovează starea lor
psihosocială bună, respectul de sine şi încrederea. Promovează
egalitatea, respectul, nondiscriminarea şi incluziunea tuturor
copiilor. Promovează un mediu care reflectă o stare de
sănătate, nutriție şi igienă bună.

Termeni-cheie: Școala, mediu sigur, bunăstarea copiilor,
egalitate, nondiscriminarea, incluziune, culturi democratice în
instituție, Consiliul Elevilor, prevenirea violenței, școala
prietenoasă copilului, participare decizională.

Amploarea schimbărilor ce au loc în lume şi în Republica Moldova
constituie o provocare pentru învățământ, impulsionând reforme
menite să producă remanieri la nivel de politică educațională,
dar şi la nivel de sistem, de proces. Acțiunile întreprinse în
ultimul deceniu în vederea racordării învățământului la
imperativele societății au creat premise pentru modernizarea
continuă a școlii.
Managementul școlii contemporane trebuie să fie unul participativ,
membrii comunității scolare (cadre didactice, elevi, părinți,
personal administrativ) fiind consultați în legătură cu
direcția de dezvoltare şi politicile acesteia, implicați în
luarea deciziilor referitoare la schimbările majore în activitatea
instituției. O asemenea școală, deschisă pentru fiecare, își
propune să ofere prin învățare condiţii autentice pentru
viață într-o societate democratică. O școală pentru fiecare
este o școală democratică, în care relațiile dintre membri se
bazează pe încredere şi respect reciproc. Într-o astfel de
școală copiii au posibilitatea să-şi exprime opiniile, să se
implice activ şi creativ în probleme care îi privesc direct sau

indirect: prin consiliul elevilor, prin promovarea practicilor care
să contribuie la crearea unei culturi democratice în instituție,
prin dezvoltarea sentimentului de apartenență la o comunitate
scolara prietenoasă. (1)
Educația pentru adaptare la schimbare, pentru promovarea valorilor
unei societăți deschise, pentru egalizarea șanselor este axată
pe dezvoltarea competențelor. În acest context, pentru a face
față noilor roluri şi responsabilități, școala urmează să
își modernizeze structurile, mecanismele şi serviciile. (2)
Abordările care vizează școala în ansamblul său implică o
atenție acordată climatului școlar general. Un mediu de
învățare sigur și protector sprijină relațiile benefice pentru
și între profesori, personalul școlii și elevi. De exemplu, un
mediu fizic sigur, primitor și stimulativ, precum și sporturile
și activitățile fizice regulate desfășurate pentru toți elevii
sunt importante. Școlile pot investi în managementul conflictelor
în cadrul spațiilor comune din școală, pentru a promova o
cultură a dialogului și a diversității. Aceste condiții
contextuale și de învățare ajută la crearea unui climat benefic
și creează un sentiment de apartenență pentru toți elevii. (3)
Toți elevii – dar mai ales cei care prezintă dificultăți de
învățare sau nevoi speciale, sau care se confruntă cu probleme
de ordin personal , social sau emoțional – au nevoie de acces
facil la profesori sau alți specialiști care pot veni în
sprijinul dezvoltării lor educaționale și personale.
Activitățile de consiliere și mentorat pot oferi orientare
profesională, în timp ce activitățile culturale și
extracurriculare sunt importante pentru extinderea aptitudinilor
personale și sociale.
O gamă variată de servicii de sprijin și consiliere care se

bazează pe o viziune integrativă a individului poate, de asemenea,
include servicii sociale și servicii destinate familiei. Ar trebui
să se acorde o atenție deosebită impactului evenimentelor critice
ale vieții (inclusiv evenimente traumatizante) asupra dezvoltării
personale a unui tânăr. Aceasta ar trebui să includă sprijin
emoțional și psihologic, oferit în cadrul școlii sau prin
intermediul altor servicii, grupuri de suport. (3) Un astfel de
sprijin ar trebui să se axeze pe consolidarea încrederii în sine
și în ceilalți și a motivației elevului, permițându-i
acestuia să își construiască o viziune pozitivă asupra
viitorului său.
Profesorii și personalul școlar ar trebui să beneficieze de
oportunități de dezvoltare profesională astfel încât să poată
oferi ajutor elevilor care au nevoie de sprijin emoțional
suplimentar. Aceștia ar trebui să cunoască și să aibă acces la
canalele de comunicare, cu scopul de a împărtăși informații
personale despre elevi și a accesa sprijin suplimentar pentru
elevii respectivi. De asemenea, ar trebui să fie sprijinită
bunăstarea emoțională a personalului. (4)
O problemă şi o dilemă a sec. XXI este violența, care afectează
atât personalitatea elevilor, cât şi școala. Cum poate fi
prietenoasă o școală, dacă în spațiul ei se aplică metode
autoritare? Cum pot învăța copiii în colaborare, dacă acasă
sunt supuși violenței şi au drept model comportamente deviante?
Pentru a minimaliza efectele violenței, se impune o abordare
directă a fenomenului care, uneori, nu este perceput în faza
inițială. Pentru aceasta elevii şi părinții pot fi antrenați
în activități de percepere a tipurilor de violenta. (5)
În acest context, pentru a preveni violența în mediul școlar, a
preveni diverse riscuri este important ca, curțile instituțiilor

să fie îngrădite, la intrarea în instituție să fie un gardian,
holurile și zonele cu risc sporit să fie supravegheate de sisteme
video. (6)
Școlile ar trebui să aibă, de asemenea, strategii de prevenire a
comportamentului agresiv . Aceste strategii ar trebui să abordeze
toate formele de agresivitate, inclusiv hărțuirea online, pentru a
asigura un mediu sigur și pentru a răspunde efectiv
încălcărilor drepturilor copiilor. La nivel de instituție este
necesar de a elabora Politica de Protecție a Copilului pentru a
crea un climat sigur, protectiv și a preveni copiii, personalul de
orice formă de violență. Toate activitățile desfășurate în
Instituție au ca scop diminuarea factorilor de risc pentru copii
şi adulți de a deveni victime sau autori ai violenței şi
consolidarea factorilor care îi protejează față de asemenea
situații. (5)
Acțiunile de prevenire primară sunt adresate tuturor elevilor şi
urmăresc oferirea de informații, dezvoltarea de abilități de
bază şi atitudini cu referire la problema violenței şi
consecințele acesteia, în conformitate cu Metodologia de aplicare
a Procedurii de organizare instituțională .
Cunoștințele şi competențele de prevenire a violenței au un
caracter pro activ și sunt dezvoltate în cadrul tuturor
disciplinelor școlare şi prin activitățile extracurriculare.
Toate cadrele didactice sunt obligate să contribuie la dezvoltarea
acestor abilități.
Programele de educație parentală constituie o parte importantă a
activității de prevenire primară a violenței față de copii.
Instituția conștientizează rolul părinților în prevenirea
violenței, de aceea contribuie la dezvoltarea abilităților
parentale în cadrul ședințelor cu părinții, îi informează

despre drepturile copilului, Politica Instituției referitoare la
protecția copilului și rolul fiecărui cetățean adult de a
raporta cazurile suspectate sau cunoscute de abuz. (5)
Instituția acordă o atenție sporită copiilor din grupuri cu risc
sporit de a deveni victime ale violenței sau de a manifesta
comportament violent. Prevenirea secundară are ca scop
identificarea timpurie a factorilor de risc şi prevenirea
riscurilor de maltratare sau neglijare a copiilor. (7)
Un alt aspect ce trebuie de abordat în contextul unei școli sigure
pentru toți ar fi asigurarea unei alimentații sănătoase pentru
fiecare. Acest aspect ar preveni multe riscuri: pentru că au
consumat multă energie în timpul orelor, elevii se înfometează
și obișnuiesc să consume în pauze orice aliment pe care îl
găsesc la chioșcul de peste drumul școlii , ce presupune
traversarea străzii , trafic, procurarea produselor nesănătoase,
apariția bolilor gastrointestinale din cauza alimentației
nesănătoase și corecte.
Ori altfel spus, școala mediu sigur pentru fiecare:
1. Oferă experiențe pozitive pentru toți copiii şi promovează
starea lor psihosocială bună, respectul de sine şi încrederea .
Elevii învață din lucrul în grup şi din practicile aplicate,
participă în activitățile școlare conform intereselor lor.
2. Promovează egalitatea, respectul, nondiscriminarea şi
incluziunea tuturor copiilor. Școala nu clasifică public elevii
conform performanțelor, oferă tuturor elevilor oportunități
egale, fără a fi părtinitoare, dispune de măsuri pentru a ajuta
copiii cu nevoi speciale de protecție (orfani, copii cu
dizabilități, copii din familii sărace).
3. Oferă educație în baza realității vieții copiilor,
dezvoltă respectul elevilor față de părinți şi pentru

conservarea culturii locale, oferă orientare şi consiliere despre
educația permanenta şi modul de viață.
4. Promovează educația, comportamentul şi un mediu care reflectă
o stare de sănătate, nutriție şi igienă bune, promovează şi
sprijină sănătatea elevilor şi a tuturor persoanelor din
școală, este mediu fără droguri, jocuri de noroc și violență
5. Ajută copiii, părinții şi profesorii să stabilească
parteneriate armonioase în spiritul colaborării, oferă
oportunități pentru toți elevii de a se uni în exprimarea
opiniei lor în privința activităților şi vieții școlare.
6. Consolidează guvernarea școlii prin descentralizare, abordare
comunitară (1)

Bibliografie
1. Stoicescu, D. Valori comportamentale şi reducerea violenţei în
şcoală. Dezvoltarea profesională a cadrelor didactice prin
activităţi de mentorat,. Bucureşti : s.n., 2009.
2. Whitson, Signe. Fenomenul Bullying. București : Herald, 2017.
3. Depino, Catherine. Violenţa în şcoală. Ajută-ţi copilul
să-i facă faţă. Bucureşti : Trei, 2013.
4. Jigău, M. Prevenirea şi combaterea violenţei în şcoală:
ghid practic pentru directori şi cadre didactice. Buzău : s.n.,
2006.
5. Prevenirea violenței în instituția de învățământ. Ghid
metodologic. Chișinău : ÎS „Tipografia Centrală”, 2017. p.
116.
6. Protecția copilului față de violențăîn instituția de
învățămant. Culegere de acte normative. Chișinău : ÎS
„Tipografia Centrală”, 2017. p. 116.
7. D. Petrovai, B. Bursuc. Strategii de gen specifice de prevenţie

şi intervenţie în comportamente agresiv, . Bucureşti : s.n.,
2005.
8. Raffauf, Elisabeth. Prevenţia înainte de toate. Cum să
protejăm copiii de abuzul sexual. București : Trei, 2015.
9.https://www.google.com/search?q=%C8%98COALA+MEDIU+SIGUR+PENTRU+FIECARE&safe=active&sxsrf=ACYBGNS1z9Xd5-W-Hii2xGw7nx5mBjNjZA:1581411166238&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=2ahUKEwiJsbrWj8nnAhUzQ0EAHevNCrMQ_AUoAXoECAwQAw&biw=1920&bih=888#imgrc=kWRTsOwTKvoFPM&imgdii=pVSFWh4kORcGPM

Sindromul burnout în rândul cadrelor didactice

Viorica Felcser
Scoala Gimnaziala "Kun Kocsard" Ojdula, Covasna, Ojdula

Sindromul burnout în rândul cadrelor didactice

Bornout-ul este o stare de stres cronic, care apare în viața
persoanelor cu performanțe înalte, pasionate de ceea ce fac,
asumându-și sarcini de lucru extrem de grele și punându-și
presiune enormă asupra lor. Utilizat pentru a denumi simptomele
cauzate de suprasolicitarea fizică și psihică a organismului,
termenul de sindrom bornout se referă în special la efectele

nefaste ale suprasolicitării profesionale. Herbert Freadenberger
descrie fenomenul burnout drept timp excesiv petrecul la locul de
muncă, asociat cu migrene, insomnie, epuizare emoțională,
depersonalizare, reacții nervoase impulsive și lipsa aprecierii
pentru reușitele personale.
Fenomenul epuizării emoționale apare frecvent la cei care
profesează în învățământ. Meseria de dascăl necesită un
volum mare de timp și efort intelectual susținut pregătirii
corespunzătoare pentru orele de curs: multe ore de studiu și de
analiză a articolelor și lucrărilor de specialitate, elaborarea
strategiei de abordare a fiecărei lecții, pregătirea materialelor
didactice, a instrumentelor de evaluare și de analiză, aprecierea
elevilor și a produselor activităților acestora. Pe lângă
aceste activități profesorul are responsabilități administrative
în cadrul instituției școlare, trebuie să participe la numeroase
cursuri de perfecționare. Zilnic trebuie să interacționeze cu cei
din jur: cu elevii și părinții acestora, cu managerii
istituției, cu colegii, toate aceste relații consumând energie
mentală, emoțională.
Reforma continuă din învățământ, nesiguranța și
schimbările permanente constituie și ele factori de stres pentru
fiecare cadru didactic. În acest context , în timp, bucuria
succesului și emoțiile realizărilor devin din ce în ce mai
dificil de atins, iar acest fapt consumă energia și entuziasmul
profesorului. Arderea emoțională se manifestă prin alterarea
imaginii de sine, afectarea sănătății, creșterea tensiunilor
în relațiile umane, dezinteres față de sarcinile de serviciu.
Bornout-ul nu apare brusc, trupul și mintea noastră ne dau
avertismente, trebuie doar să recunoaștem primele semne
îngrijorătoare. Acestea pot fi următoarele:

• Oboseala cronică apare prin lipsa de energie, obosela zilnică,
starea de extenuare din punct de vedere fizic și psihic, sentiment
de teamă nejustificată.
• Insomnia apare la început ca o dificultate în a adormi în
unele nopți din săptămână, apoi aceasta se agravează, devenind
o problemă permanentă.
• Afectarea concentrării și a atenției sunt semne timpurii,
manifestându-se prin lipsa atenției și uitarea ușoară.
Problemele pot ajunge până la punctul în care nu putem face
față sarcinilor pe care ni le asumăm și totul începe să se
prăbușească.
• Simptomele fizice pot include dureri toracice, palpitații,
dificultăți de respirație, durere gastrointestinală, amețeli
și dureri de cap. Sistemul imunitar devine slăbit, făcându-ne
mai vulnerabili la infecții, viroze, și alte probleme medicale
legate de imunitate.
• Pierderea poftei de mâncare se manifestă prin pierderea
apetitului, slăbire semnificativă.
• Anxietatea apare prin simptome ușoare de tensiune și
îngrijorare, care poate afecta capacitatea de lucru productiv și
poate provoca probleme în viața personală.
• Depresia poate deveni din ce în ce mai periculoasă, începând
cu tristețe, sentimentul de vinovăție și lipsă de valoare,
culminându-se într-o stare, când devenim tot mai deprimați și
credem că lumea ar fi mai frumoasă fără noi. La acest punct
trebuie să căutăm ajutor profesional.
• Furia apare cu tensiune și iritabilitate interpersonală.,
aceasta provocând mai târziu izbucniri și certuri serioase acasă
și la locul de muncă.
Din punct de vedere medical menținerea unei stări prelungite de

suprasolicitare profesională produce în organism o serie de
reacții specifice care deteriorează activitatea organică,
metabolică, imunitară și cardio-vasculară. Implicit se creează
un fond favorabil pentru declanșarea unor afecțiuni mai grave.
Efectele bornout-ului pot fi prevenite prin adoptarea unor tehnici,
elaborate de către specialiști.
Iată unele dintre acestea !
 Organizarea zilei poate preveni suprasolicitarea. O bună
planificare a dimineții și a celorlalte momente ale zilei, a
sarcinilor de îndeplinit, a momentelor de relaxare și a odihnei
atrag o scădere a nivelului de stres. Trebuie să respectăm un
program de lucru, să menținem ordinea, să prioritizăm sarcinile,
să limităm activitățile neimportante și consumatoare de timp.
 Respirația amplă, în cursul căreia se modifică diametrul
cavității toracice și al cavității abdominale contribuie la
menținerea nivelului de oxigen, care ajunge la celule, generând
energie.
 Exercițiul fizic este responsabil de scăderea cortizolului,
numit și hormonul stresului. Prin mișcare crește nivelul de
endorfine și serotonină din organism, ceea ce conduce la
îmbunătățirea stării de bine. Totodată sportul contribuie la
creșterea puterii de concentrare, are efect benefic asupra
capacității de memorare.
 Alimentația sănătoasă este esențială în menținerea
stării de bine. Este importantă calitatea, cantitatea alimentelor,
precum și o planificare riguroasă a meselor. Este de dorit a se
evita produsele rafinate, făina albă, zahărul alb, grăsimile și
alcoolul în exces. Se recomandă a se consuma fructe, legume
proaspete, proteine în cantitate suficientă, carbohidrați,
grăsimi în cantități moderate.

 Fixarea unor limite clare și bine definite determină o
structurare eficientă a sarcinilor de lucru. Această metodă
permite stabilirea sarcinilor cu adevărat importante și astfel
timpul va fi folosit pentru ceea ce contează. Prin impunerea unor
limite se realizează și un echilibru între cerințele personale
și ale celorlalți, dar și o bună gestionare a energiei.
 Pauzele luate la interval de 50 de minute (10-15 minute) sunt
și ele productive. Ignorarea pauzelor nu este indicată, deoarece
creierul uman nu se poate concentra continuu. Pauzele pot fi
petrecute servind o gustare, realizând câteva exerciții care
stimulează circulația sângelui.
Lângă tehnicile propuse de către specialiști, este bine să avem
prin preajmă persoane de încredere, cu care putem discuta despre
unele probleme care ne frământă, care ne ajută să avem o
abordare pozitivă asupra vieții noastre.
Profesorii care sunt conștienți de sursele și simptomele arderii
emoționale și care sunt informați de existența strategiilor de
adaptare și a măsurilor de prevenire pot fi capabili să evite
această stare.

Bibliografie:

 Druncea, Simona (2014). De la stres la sindrom burnout. Simptome
și soluții.
 Nirestean,Aurel (2010). Personalitate și deschidere
spirituală. Editura University Press.
 Preda, Vasile Radu (2010). Efece ale stresului și strategii de
coping la cadre didactice și la elevi. Babeș Bolyai

Nr. 63/2020

La acest număr au contribuit:
● LOEMI ANDREEA POP
● Stan Oana Elena
● Ionica Stoica
● Aurelia-Cornelia Boian
● Crina- Rozalia BLIDAR
● Ana Covaciu
● Luminita Georgeta Racolta
● Mircea Vasile Boian
● teodora iordachioaie
● Teodora Mihailescu
● Negru Pavel-Rafael
● Albina Puskás-Bajkó
● Elena Sanda - Păduraru
● VALENTINA IRINA CONSTANTIN
● Maria Bob
● Viorica Felcser

ISSN: 2393 – 0810