ISSN: 2393 – 0810
● Educația timpurie, Alexandrina Cîrstea
● Lectura altfel..., liana-monica nistor
● Clasa pregătitoare - primul pas pe drumul școlarității, Anca Ioana Sugar
● ÎNVĂŢAREA INTERACTIV – CREATIVĂ, Alina Pascu
● Anaglifele geometrice-mijloace de invatamant atractive, carmen cimpoeru
● Ce poate face învățătorul ca să sprijine performanțele elevilor, Veronica Manolache
● Să ne imaginăm viitorul!, Teodora Mihailescu
● Competențe ale elevilor în predarea istoriei, Negru Pavel-Rafael
● TIC în studiul limbii și literaturii române, Nicoleta Mocan
● Tipuri predominante de comunicare, Potîrniche Elena
● . Tranziția elevilor de la ciclul primar la ciclul gimnazial, Elena Iacob
● Clasa virtuală: provocări și soluții didactice, Cristina-Mihaela Sin
● Talentul muzical-Aptitudinea muzicală, sanda marinau
● Aspecte ale comunicării didactice pentru viitor, Daniela Palcuie
● Demersuri didactice pentru copiii cu ADHD, emel cadar
● Necesitatea IAC (învățării asistate de calculator) în educația modernă și implicarea activă a elevilor în e-Learning, Tunde Vizsuly
● Adoptă o clasă! - Proiect educațional, Mihaela Naraevschi
Alexandrina Cîrstea
Gradinita cu program normal Jiblea Noua, Valcea, Jiblea Noua
Educația timpurie este cea mai importantă perioadă din viața copilului, întrucât este marcată de momente cruciale pentru succesul său de mai târziu, la școală și în viață.
Educația timpurie se constituie într-o abordare pedagogică ce
acoperă intervalul de la naștere la 6 ani, interval în care au
loc transformări profunde și achiziții fundamentale în
dezvoltarea copilului. Este cea mai importantă perioadă din viața
copilului, întrucât este marcată de momente cruciale pentru
succesul său de mai târziu, la școală și în viață.
Educația timpurie se realizează atât în mediul familial, cât
și în cadrul serviciilor specializate, precum creșa sau
grădinița. Intervenția adultului asupra copilului în această
perioadă este crucială.
Focalizarea pe educația timpurie este firească, știut fiind
faptul că dezvoltarea copiilor este rapidă în această etapă de
vârstă, iar valorificarea potențialului pe care îl are copilul
creează pentru acesta premisele performanțelor lor ulterioare.
Există corelații puternice între frecventarea grădiniței și
comportamentul copiilor ca elevi:
progresul semnificativ în plan intelectual pentru copii,
indiferent de mediul din care provin;
descoperirea de către fiecare copil o propriei identități, a
autonomiei și dezvoltarea unei imagini de sine pozitive;
efectele pozitive asupra viitoarei integrări sociale și
reducerea comportamentelor deviante precum și a eșecului școlar;
dezvoltarea abilităților sociale prin interacțiunile generate
de mediul de învățare;
comportamente centrate pe sarcină;
dezvoltare socio – emoțională;
motivație și atitudini pozitive față de învățare.
(Pre-School Education in the European Union. Current Thinking and
provision,1995, în Curriculum pentru Învățământ Preșcolar,
M.E.C.T., 2008)
Principii și cerințe în educația timpurie
Promovarea și practicarea unei educații centrate pe copil și pe
dezvoltarea globală a acestuia, în contextul interacțiunii cu
mediul natural și social.
Abordarea holistică a dezvoltării copilului, care presupune
considerarea și acordarea în permanență a unei atenții egale
tuturor domeniilor de dezvoltare: dezvoltare fizică, sănătatea,
dezvoltarea limbajului și a comunicării, dezvoltarea cognitivă
și dezvoltarea socio-emoțională a acestuia.
Adecvarea întregului proces educațional la particularitățile de
vârstă și individuale.
Promovarea și aplicarea principiilor incluziunii sociale, luarea
în considerare a nevoilor educaționale individuale specifice ale
copiilor. Toți copiii trebuie să se simtă acceptați și
valorizați.
Centrarea demersurilor educaționale pe nevoile familiilor în
scopul creării unui parteneriat, incluzând participarea
părinților la organizarea și desfășurarea activităților.
Valorificarea principiilor învățării autentice, semnificative
în care copilul este autor al propriei învățări, prin
implicarea sa activă și prin interacțiunea cu mediul.
Respectarea coerenței și a continuității curriculumului pentru
educația timpurie a copiilor cu vârsta cuprinsă între naștere
și 6 ani și respectarea coerenței și a continuității cu
curriculum pentru învățământul primar.
Respectarea standardelor europene și internaționale privind
educația timpurie. (Curriculum pentru educația timpurie a
copiilor cu vârsta cuprinsă între naștere și 6/7 ani, M.E.C.T.,
2008).
Efecte ale educației timpurii pe termen lung
1. Copiii care au beneficiat de educație timpurie de calitate se
simt mai atrași de școală, manifestă atitudini pozitive față
de învățare, obțin rezultate mai bune, sunt motivați și doresc
să finalizeze întreg parcursul școlar, ceea ce duce la creșterea
ratei de școlarizare.
2. Educația timpurie contribuie la egalizarea șanselor copiilor,
la progresul acestora și ulterior la integrarea în societate.
3. Educația timpurie contribuie substanțial la realizarea
idealului educațional a spiritului uman prin factorii implicați:
calitatea personalului din grădiniță;
mediul educațional organizat pe centre de activitate/ interes;
numărul de copii din grupă;
calitatea proiectării demersurilor instructiv- educative la nivel
macro și micro (demers personalizat, care presupune elaborarea de
instrumente didactice de interpretare personală a programei
școlare în funcție de contextul educațional).
Educația timpurie este o necesitate în contextul social actual.
Dacă procesul de dezvoltare este neglijat, mai târziu, compensarea
acestor pierderi este dificilă și costisitoare. La acest nivel
trebuie depistate și remediate deficiențele de învățare și
psiho –comportamentale ale copiilor pentru a avea următoarele
beneficii: performanțe școlare superioare , diminuarea ratei
eșecului școlar și a abandonului.
Pentru a asigura calitatea educației, a îngrijirii și
protecției copilului doresc să învăț, să mă dezvolt
permanent, să lucrez în echipă cu toți factorii implicați,
pentru a asigura o intervenție integrată și o abordare globală a
dezvoltării fiecărui copil cu care interacționez și față de
care am o responsabilitate, acționând coerent și având în
atenție permanentă copilul și particularitățile lui.
BIBLIOGRAFIE:
Cuciureanu, M „Educația timpurie. Integrarea copiilor în
grădiniță”, București, Institutul de Științe ale Educației;
„Curriculum pentru învăţământul preşcolar”, M.E.C., 2008;
„Educația timpurie și specificul dezvoltării copilului
preșcolar”, M.E.C.T.,2011;
„Repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a
copilului de la naștere la 7ani”,UNICEF,2008.
liana-monica nistor
Scoala Gimnaziala "Ioan Vladutiu" Ludus , Mures, Ludus
Modalități pentru trezirea interesului și a gustului pentru
lectură la școlarul mic
Lectura altfel...
,,Cât citești, atâta crești,cât citești, atâta ești.”
(Vasile Romanciuc)
Una dintre cerințele învățământului
modern este aceea a formării la elevi a deprinderilor de studiu
individual și de muncă independentă, a capacității de a gândi
creator, de a soluționa individual sau prin conlucrare multitudinea
de probleme cu care se confruntă în anii de școală. Acesteia
îi revine misiunea de a-i înarma pe elevi cu deprinderi temeinice
de autoinstruire și autoperfecționare prin intermediul a diverse
mijloace și, nu în ultimul rând, prin mijlocirea cărții. La
vârsta școlară, lectura are un rol hotărâtor în îmbogățirea
și dezvoltarea cunoștințelor elevilor, în formarea gustului
pentru citit, în cultivarea și îmbogățirea limbajului prin
formarea și dezvoltarea unui vocabular adecvat. Lectura literară
pune la dispoziția copilului cunoștințe despre mediul
înconjurător, despre viața oamenilor, animalelor și plantelor,
despre trecutul istoric al poporului nostru, despre muncă și
profesiuni, cunoștințe de educație cultural–artistică și
moral–religioasă.
Trezirea interesului și a gustului pentru
lectură se face tot mai greu; putem spune că există o ,,criză”
a lecturii în rândul elevilor provocată de mulțimea
informațiilor obținute, mai ușor, prin intermediul tehnologiilor
computerizate. De aceea, încă din clasele primare este necesar să
cunoaștem ce, cât și cum citesc copiii, respectând
particularitățile de vârstă. Micii cititori trebuie inițiați
și deprinși cât mai de timpuriu cu utilizarea concomitentă a
cărții și a mijloacelor moderne audiovizuale ca premisă
esențială a unei învățături eficiente. Alegerea cărților
potrivite este doar un prim pas. Al doilea pas și tot atât de
important este deprinderea lecturii, obținerea eficienței ei
maxime în urma citirii unui text.
De asemenea, lectura necesită nu numai
îndrumare, ci și control. Sondajul în lectura particulară
trebuie să constituie o cerință obligatorie, manifestată în
cadrul verificării cunoștințelor elevilor. Controlul lecturii
elevilor trebuie să fie o activitate permanentă a învățătoarei
spre a preveni comoditatea, efectuarea unei lecturi facile,
superficialitatea, neglijarea cărților. Pentru evaluarea lecturii,
în funcție de scopul urmărit, se pot parcurge diverse
modalități: verificarea caietelor de lectură suplimentară sau a
fișelor de lectură, care se face periodic, iar corectarea acestora
oferă indicii despre ce citește elevul, ce reține din ceea ce
citește, cum înregistrează informațiile, cum selectează date
și personaje semnificative; corectarea acestor caiete/fișe este
urmată de analiza concluziilor în fața întregii clase, cu
prezentarea aspectelor pozitive și negative; convorbirile cu clasa
și individuale despre lecturile elevilor, care sunt foarte utile,
deoarece oferă informații cât mai multe și cât mai precise
asupra materialului citit, elevii beneficiind și de întrebările
ajutătoare ale cadrului didactic; observarea performanțelor vor
evidenția elevii care, în urma lecturii particulare, își
completează informațiile, se exprimă îngrijit, nuanțat,
apreciind acest lucru ca un gest de silință și inteligență;
afișarea unui tabel cu evidența lecturii elevilor în clasă, care
va stimula concurențial cititul cărților; controlul fișelor de
cititor de la bibliotecă, care ajută cadrul didactic să vadă
cât de preocupați sunt elevii pentru lectura suplimentară, ce și
cât citesc, ce preferințe au.
În ciclul primar – ca, de altfel, de-a
lungul întregii școlarități – este necesar să se acorde o
atenție deosebită utilizării unor tehnici de lectură care să
vizeze citirea corectă, coerentă și expresivă, ascultarea
conștientă a unui text citit, argumentarea punctelor de vedere,
înțelegerea ordinii logice a faptelor prezentate, exersarea
memoriei de scurtă durată prin reținerea unor amănunte din
textul citit sau audiat.
Prin joc, aceste obiective pot fi atinse
într-un mod mai atractiv, mai stimulativ – având, totodată,
posibilitatea de a dezvolta spiritul de echipă, colaborarea,
toleranța față de opinii diferite, respectarea rolului atribuit
în joc și a regulilor impuse și, nu în ultimul rând,
activizarea tuturor elevilor.
Dintre tehnicile de lectură, am aplicat, la
clasa a III-a ,,Lectura puzzle oralizat” și ,,Guri și urechi".
Voi descrie prima tehnică de lucru: am ales un text accesibil și
l-am fragmentat. Am notat aleatoriu textul cu litere (de exemplu: D,
A, C, B) și am conceput un chestionar de control. Chestionarul avea
atâtea întrebări câte fragmente am obținut (răspunsul primei
întrebări se află în primul fragment,…). Activitatea s-a
desfășurat altfel:
• am împărțit clasa în grupe de câte 4-5 elevi;
• fiecare elev a primit câte un fragment din text;
• am acordat timpul necesar lecturării individuale, în gând;
• elevii au povestit în cadrul grupului fragmentul primit, fără
a arăta secvențele din text;
• se stabilește ordinea inițială a părților de text;
• elevii verifică refacerea textului prin chestionar;
• am identificat, pentru fiecare grup în parte, ordinea
cronologică corespunzătoare;
• grupele pot citi cu voce tare rezultatul muncii lor.
Aplicarea acestor tehnici a prilejuit câteva ore de lectură
plăcute și antrenante, ale căror rezultate nu au întârziat să
apară, fapt pentru care am reluat acest gen de activități,
diversificând tipul de texte și accentuând latura creativă.
În clasa pregătitoare, am participat la
ZIUA INTERNAȚIONALĂ A CITITULUI ÎMPREUNĂ, alegând povestea
,,Ridichea uriașă”- poveste populară. Las fotografiile să
vorbească!
În clasa I, pentru a sărbători
această zi, am realizat o fișă prin care am implicat și
părinții și copiii, fiecare primind câte o sarcină. Această
fișă o veți regăsi în unul dintre afișele realizate de copii.
Din partea factorilor educativi este nevoie de răbdare,
perseverență, voință, precum și de modelul propriu.
Vorbind de ,,modelul propriu”,
consider că și părinții au mare responsabilitate în a transmite
și cultiva copilului lor dragostea pentru citit. În rândurile
următoare, voi scrie din postura de părinte și voi da câteva
exemple utile, în acest sens, de activități părinți – copii:
Cititul este o abilitate foarte importantă
pe care trebuie să o poată stăpâni copiii noștri. De departe,
cea mai eficientă metodă de a-i încuraja pe copii să iubească
și să aprecieze cărțile și cititul este să le citim de mici.
Cu cât începem mai devreme, cu atât șansele de succes sunt mai
mari. Copiii cărora li se citește de mici vor învăța să fie ei
înșiși buni cititori. Cu cât li se citește mai mult, cu atât
sunt mai interesați să învețe să citească. Ideal
este ca fiecare copil să ajungă să deschidă o carte de plăcere,
singur, fără să-i ceară cineva din familie sau de la școală.
Mulți copii nu vor să citească pentru că
preferă să vadă filmul realizat după carte, părându-li-se mai
atractiv să meargă la cinema decât să stea acasă citind. Pentru
a-i convinge să aleagă lectura, putem apela la una din
următoarele metode: le explicăm că majoritatea filmelor de succes
sunt ecranizări ale unor cărți minunate, iar un film de
aproximativ o oră nu poate surprinde tot ceea ce este prezentat în
carte, cartea fiind deci mult mai interesantă. Dacă nu se lasă
astfel convins, putem citi împreună o carte, apoi putem viziona
împreună filmul, încercând astfel să le demonstrăm că, de
multe ori, cartea este mai interesantă decât filmul, iar
acțiunea prezentată în carte este mult mai palpitantă.
Citirea sau povestirea zilnică a unei povești,
ținând cont și de dorința copilului de a reasculta o poveste
foarte îndrăgită. Repovestirea realizată de copil conduce la
îmbunătățirea capacității de concentrare și de redare a
informațiilor (stând un număr mare de ore în fața
calculatorului, copilul întâmpină numeroase probleme în redarea
unei întâmplări reale sau din lecturile sale).
Lectura ,, în oraș”. Orice plimbare poate
fi un motiv pentru lectură, dar un alt fel de lectură – cea a
semnelor de circulație, a comportamentului, a culorilor, a
reacțiilor celorlalți. Orice călătorie este, de asemenea, un
prilej pentru a povesti istoricul locurilor, pentru a depăna
amintiri și a împărtăși impresii.
Importanța lecturii este evidentă și mereu
actuală. Lectura este un instrument care dezvoltă posibilitatea de
comunicare între oameni, făcându-se ecoul capacităților de
gândire și limbaj. Lectura elevilor este un act intelectual
esențial, care trebuie îndrumat și supravegheat de școală și
familie.
Bibliografie:
• Ilica,A., Moș,P., Moș,A., Ardelean,A., Ardelean,A.(2007),
Didactica limbii române şi a lecturii (îndrumări metodice pentru
profesorii din învăţământul primar), Editura Universităţii
,,Aurel Vlaicu” Arad;
• Gheorghe,A., Şincan,E.(1993), Îndrumător metodic pentru
învăţători, părinţi şi elevi, Editura ,,M. Duţescu’’.
Anca Ioana Sugar
Scoala Gimnaziala "Lucian Blaga" Satu Mare, Satu Mare, Satu Mare
Articolul cuprinde un scenariu al unei ședinte cu părintii ,
activitate în care se prezintă profilul de formare al
absolventului de clasa a IV-a, structurat pe cele 8 competențe
cheie.
Clasa pregătitoare – primul pas pe drumul școlarității
Prof. Anca Ioana Șugar
Școala Gimnazială ,,Lucian Blaga” Satu Mare
Una dintre provocările acestui an școlar a fost participarea la
programul de formare continuă din cadrul ,,Proiectului CRED –
Curriculum relevant, educație deschisă pentru toți”. Numesc
această activitate de formare drept o provocare, deoarece datorită
pandemiei o parte a cursului am desfășurat-o online, prin
webinarii pe Google Meet. Prin participarea la acest curs mi-am
dezvoltat competența digitală, mi-am schimbat viziunea asupra
modului de abordare a competențelor programei școlare, iar
schimbul de opinii și de experințe de predare-învățare-evaluare
cu celelalte colege mi-a îmbogățit experiența didactică cu
resurse educaționale valoroase. Una dintre temele dezbătute în
cadrul acestui curs a fost legată de prezentarea părinților
elevilor de clasă pregătitoare a profilului de formare a
absolventului de clasa a IV -a, structurat pe baza celor 8
competențe cheie.
Prima întâlnire cu părinţii elevilor de clasă pregătitoare
impune învăţătoarei atât prezentarea competenţelor prevăzute
în programa şcolară, cât şi prezentarea celor 8 competenţe
cheie care vor contribui la formarea profilului elevului la
sfârşitul ciclului primar.
Toate cele 8 competenţe cheie sunt la fel de importante pentru că
fiecare dintre ele contribuie la crearea unei vieţi de succes în
societatea cunoaşterii.
Prezint mai jos un scenariu al unei ședințe cu părinții în care
voi descrie modalitatea de prezentare a celor 8 competențe cheie:
Comunicare în limba maternă, Comunicare în limbi străine,
Competențe matematice și competențe de bază în științe și
tehnologii, Competența digitală, A învăța să înveți,
Competențe sociale și civice, Spirit de inițiativă și
anteprenoriat, Senzibilizare și exprimare culturală.
Activitatea debutează folosind sloganul ,,Să facem
cunoștință!“. După ce se realizează prezentarea
învățătoarei/învățătoarelor clasei, părinții vor face
cunoștință prin intermediului unui joc. Astfel, pentru
prezentarea competenţei – ,,Comunicare în limba maternă” voi
folosi jocul ,,Caruselul”. Caruselul este o metodă care se poate
valorifica şi la clasă în cadrul mai multor
discipline:matematica, l. română, ştiinţe sau în cadrul unor
activităţi cu adulţii. Metoda constă în aşezarea părinților
pe două şiruri de scaune, faţă în faţă. Profesorul lansează
o întrebare, iar părinții îşi răspund reciproc. Apoi, prin
voluntariat, răspunsul este făcut public. Înainte de formularea
următoarei întrebări, participanţii îşi schimbă locul pe
scaune, mutându-se întotdeauna pe scaunul din stânga, astfel
încât fiecare să poată veni în contact cu toţi ceilalţi.
Această mutare se face când conducătorul jocului va adresa
cuvântul: CARUSEL. Prin folosirea acestei metode fiecare părinte
are ocazia de a cunoaşte grupul de părinţi al clasei. Vor
observa astfel că şi elevii vor dobândi pe parcursul ciclului
primar cunoştinţe despre limba maternă ceea ce va duce la
formarea competenţei ,,Comunicare în limba maternă”.
În continuare fiecare părinte va trebui să rostească un salut,
să ofere informaţii despre sine sau să numere până la 10
într-o limbă străină. Părinţii vor afla astfel că elevii vor
învăţa să participe la interacţiuni verbale şi într-o altă
limbă, dezvoltându-şi astfel competenţa – ,,Comunicare în
limbi străine.”
Voi împărți apoi părinții în două grupe – grupa
părinţilor care au fetiţe şi grupa părinţilor care au
băieţi. Vom stabili astfel câte fete şi câţi băieţi vor
forma clasa pregătitoare. Vom continua activitatea prin stabilirea
de comun acord a denumirii clasei. Părinții vor face propuneri în
acest sens. Deoarece albinele sunt viețuitoarele care reprezintă
hărnicia împreună cu părinţii am decis să alegem denumirea
,,Clasa Albinuţelor”. Clasa va avea nevoie de o mascotă a clasei
care va fi o albinuță , a cărei nume îl vom alege cu elevii.Voi
informa părinţii că prin acest
exerciţiu am prezentat a treia competenţă cheie – Competenţe
matematice şi competenţe de bază în ştiinţe şi tehnologii.
Întreaga activitate desfăşurată în cadrul şedinţei are
nevoie de atenţie, de utilizarea unor metode şi tehnici care să
conducă la finalitatea acesteia, ceea ce presupune utilizarea
competenţei – A învăţa să înveţi.
Pentru că viitorii elevi ai clasei pregătitoare vor învăţa
într-o clasă din alternativa educaţională step by step, voi
prezenta părinţilor un material în format PPT , prin care voi
descrie principiile alternativei, modul de organizare a grupului de
elevi, modul de predare şi de evaluare precum şi organizarea
activităţilor de după amiază. Materialul prezentat va fi
însoţit de poze reprezentând activităţi din anii trecuţi
şcolari. Voi sublinia faptul că pentru această prezentare am
folosit competenţa digitală, competenţă pe care elevii şi-o
vor forma pe parcursul anilor de studiu.
În continuare voi implica cele două grupe de părinţi în
realizarea a 8 albinuţe, fiecare grupă realizând câte 4 albine.
Pentru această activitate voi pune la dispoziţia părinţilor
materialele necesare, voi explica modalitatea de lucru. Voi cere ca
sarcinile în cadrul grupului să fie împărţite, astfel încât
fiecare participant să-şi aducă contribuţia la realizarea
albinuţelor. Prin această activitate practică, voi informa
părinţii că şi în activităţile şcolare elevii vor munci în
echipă ceea ce le va forma competenţe sociale şi civice.
După realizarea albinuţelor fiecare participant va trebui să
decupeze din carton un hexagon. Toate piesele obținute le vom lipi
pe o coală mare cartonată astfel încât se va obţine un fagure.
Participaţii vor observa că activitatea se va realiza punându-se
accent pe creativitate, cooperare cu ceilalţi membri ai grupului.
Astfel voi introduce părinţilor competenţa – Spirit de
iniţiativă şi anteprenoriat.
Pentru prezentarea ultimei competenţe vom folosi cele 8 albinuţe
realizate de către părinţi pe care voi lipi etichete cu cele 8
competenţe cheie. Acestea vor fi aşezate pe fagurele realizat de
părinţi. Ne vom exprima astfel bucuria faţă de rezultatele
muncii noastre din cadrul şedinţei şi vom încheia prima
întâlnire cu crearea unor versuri despre hărnicie.
Albinuţele harnice
La şcoală vor veni,
Cu spor de vor munci
Înţelepciune vor dobândi!
Bibliografie:
Suport curs ,,Proiect CRED – Curriculum relevant, educație
deschisă pentru toți”
Alina Pascu
Scoala Gimnaziala Nr.3 Lugoj, Timis, Lugoj
Învăţarea interactiv-creativă este un proces evolutiv, care are la bază receptivitatea faţă de experienţele noi, căutate şi rezolvate prin explorare, deducţie, analiză, sinteză, generalizare, abstractizare, concretizare.
ÎNVĂŢAREA INTERACTIV – CREATIVĂ
Prof. înv. primar: Pascu Alina
Școala Gimnazială Nr. 3 Lugoj
1. Ce este învăţarea interactiv-creativă?
Învăţarea interactiv-creativă este un proces evolutiv, care are
la bază receptivitatea faţă de experienţele noi, căutate şi
rezolvate prin explorare, deducţie, analiză, sinteză,
generalizare, abstractizare, concretizare, punând accentul pe
realizarea conexiunilor între sensuri şi solicitând o profundă
implicare intelectuală, psihomotorie, afectivă şi voliţională.
În cadrul învăţării interactiv-creative, elevul descoperă,
imaginează, construieşte şi redefineşte sensurile, filtrându-le
prin prisma propriei personalităţi şi solicitând procesele
psihice superioare de gândire şi creaţie. Ea apare ca urmare a
eforturilor individuale şi colective, al interacţiunii educatului
cu ceilalţi, bazându-se pe schimburile sociale în dobândirea
noului. Dezvoltând acest tip de învăţare, cadrele didactice
stimulează elevii să devină capabili să elaboreze proiecte
personalizate de învăţare, să-şi asume responsabilitatea
desfăşurării învăţării, conştientizând, aplicând,
(auto)evaluând, gestionând şi dobândind progresiv autonomie în
propria formare. Învăţarea interactiv-creativă pune accentul pe
învăţarea prin cercetare-descoperire, pe învăţarea prin efort
propriu, independent sau dirijat; pune accent mai ales pe
echipamentul intelectual operatoriu, pe gândire şi imaginaţie
creatoare, "învăţarea prin descoperire asigură însuşirea
activă şi trainică a cunoştinţelor"; procesele de asimilare şi
înţelegere fiind mai atractive ea are o valoare formativă mai
mare, favorizând dezvoltarea atitudinilor şi spiritului
investigativ şi inventiv, flexibilitatea şi productivitatea
gândirii, a curiozităţii organizate, a motivaţiei complexe şi a
creativităţii.
Interactivitatea presupune interrelaţionarea, directă sau
mediată, cu ceilalţi, cu cadrul didactic şi colegii şi procese
de acţiune transformativă asupra materialului de studiu.
Creativitatea solicită procese de combinare, de conversie, de
imaginare şi restructurare continuă a datelor, prin situarea celui
care învaţă şi situaţii problematice care necesită rezolvare.
Avem învăţare creativă atunci când elevul dobândeşte o
experienţă nouă prin propriile puteri, descoperind-o şi
exersând-o în cadre problematice divergente. Interactivitatea
presupune creativitate, în timp ce creativitatea poate fi
individuală sau de grup.
2. Modalităţi de stimulare a creativităţii şi a activismului
în procesul didactic
Stimularea activismului şi a creativităţii în
şcoală presupune favorizarea unui mediu de învăţare interactiv,
incitator şi dinamic. Învăţarea prin cooperarea asigură
dezvoltarea unui câmp de relaţii optime manifestării creatoare
şi active a elevului în clasă.
Condiţiile şi situaţiile specifice care pot duce la dezvoltarea
spiritului investigativ, a gândirii divergente, a atitudinii
creative şi active în şcoală, pot fi considerate următoarele:
• Încurajarea elevilor să pună cât mai multe întrebări;
• Limitarea constrângerilor şi a factorilor care produc
frustrare;
• Stimularea comunicării prin organizarea de discuţii şi
dezbateri între elevi, între profesor şi elevi;
• Activizarea elevilor prin solicitarea lor de a opera cu idei,
concepte, obiecte în vederea reconsideră-rii acestora şi a
emiterii de noi variante;
• Cultivarea independenţei cognitive, a spontaneităţii şi a
autonomiei în învăţare;
• Stimularea spiritului critic constructiv, a capacităţii de
argumentare şi de căutare a alternativelor;
• Favorizarea accesului la cunoaştere prin forţe proprii,
stimulând atitudinea reflexivă asupra propriilor demersuri de
învăţare;
Conduita creativă a cadrului didactic este unul din factorii care
asigură dezvoltarea potenţialului creativ al elevilor. Predarea,
ca proces creativ, presupune ca profesorul să medieze între elev
şi lumea cel înconjoară. El trebuie nu numai să organizeze
spaţiul şi activitatea, ci şi să participe alături de elevi la
elaborarea cunoştinţelor; să servească drept model în
legăturile interpersonale şi să încurajeze interacţiunile
cooperante dintre elevi; să-i îndrume cum să-şi folosească
timpul, spaţiul, echipamentul şi materialele; să ajute individul
sau grupul să extragă din experienţe informaţiile necesare,
valorile şi să le interpreteze şi evalueze.
Atmosfera creată în clasă de către profesor constituie un factor
care influenţează comportamentul de învăţare al elevului.
Instaurarea unui climat favorabil unei conlucrări fructuoase între
profesor şi elevi, a unui climat caracterizat printr-o tonalitate
afectivă, pozitivă, de exigenţă şi înţelegere, de
responsabilitate, reprezintă o condiţie principală ce trebuie
realizată în lecţie.
Cadrul didactic creativ oferă posibilitatea elevilor de a-şi spune
părerea într-o atmosferă neautoritară, promovând o atitudine
deschisă, prietenoasă, elastică, pozitivă şi receptivă,
apreciind ideile bune ale elevilor şi neridiculizând nereuşitele.
El îngăduie elevului să-şi manifeste curiozitatea, indecizia,
interesul pentru schimbul de informaţii. Climatul spornic de lucru
este facilitat de faptul că învăţătorul tratează de fiecare
dată întrebările elevilor cu interes, respectă opiniile
celorlalţi, întăreşte constant convingerea elevilor că pot
emite idei valoroase, antrenându-i în procesul de evaluare,
comunicându-le criteriile de evaluare şi oferindu-le timpul
necesar exersării propriilor capacităţi. Pentru a stimula
activismul şi creativitatea elevului, cadrul didactic însuşi
trebuie să fie un tip creativ şi activ, să manifeste un
comportament şi o atitudine pozitivă în acest sens.
Importantă în dezvoltarea creativităţii şi a activismului în
învăţare este stimularea efortului personal al elevului,
stimularea tendinţei acestuia de a aduce o contribuţie proprie, de
a fi original inventiv, creativ. Misiunea cadrului didactic nu
încetează odată cu terminarea lecţiei, ci se manifestă şi
dincolo de cadrele acesteia. El trebuie să cunoască potenţialul
creativ al fiecărui elev şi modalităţile de stimulare, să
sesizeze manifestările creative ale elevilor în afara orelor de
clasă, în activităţile extraşcolare, să-l facă pe elev
conştient de propriile capacităţi şi să le dezvolte capacitatea
şi obişnuinţa autoevaluării.
Un rol important în crearea unui climat propice stimulării şi
dezvoltării unei învăţări interactiv-creative, îl deţine
atitudinea cadrelor didactice faţă de creativitatea elevilor şi
de posibilităţile acestuia de a se descurca în situaţii
problematice, implicându-se activ. Aspiraţiile elevilor, valorile
morale şi intelectuale preţuite de învăţător acţionează
asupra personalităţii aflate în formare. Ceea ce va preţui şi
va promova cadrul didactic va preţui şi va dezvolta şi elevul în
mod mai mult sau mai puţin conştient.
3.Profilul elevului activ şi creativ
Elevul activ şi creativ este cel care devine coparticipant alături
de cadrul didactic la propria formare şi coresponsabil de
realizarea şi efectele procesului de învăţare. Asumându-şi
rolul de actor în actul educativ, el îşi proiectează eficient
proiectul de învăţare personalizat, îşi construieşte
cunoaşterea, asumându-şi riscuri, conştientizând eforturile
necesare, alegându-şi strategiile de învăţare, gestionându-şi
timpul şi apelând la evaluări formatoare. Elevul activ şi
creativ dă dovadă de multă îndrăzneală în aprecierea critică
a unui
produs, de independenţă în abordarea şi analiza problemelor, de
spirit de
contraargumentare, de libertate în manifestarea comportamentală
generală. De multe
ori, comportamentul lui la ore devine deranjant pentru unii
profesori mai conservatori.
Profilul elevului creativ şi dinamic se referă la acele
trăsături care dovedesc capacitatea de a se detaşa de
informaţii, de a se mişca liber în sfera cunoştinţelor,
manifestând iniţiativă şi spirit independent. Persoanele
creative au un nivel superior de aspiraţii, au interese variate,
manifestă o vie şi permanentă curiozitate, ieşind din şablon,
punând în discuţie probleme interesante. Elevul cu potenţial
creativ înalt are încredere în forţele proprii şi este capabil
de o corectă autoevaluare, în relaţiile cu cei din jur manifestă
comportamente controlate, vrând să ofere o bună imagine atât în
faţa cadrelor didactice cât şi în faţa colegilor.
4. Factorii care blochează creativitatea
Factori care inhibă creativitatea: accentul exagerat pe competiţie
sau pe cooperare inhibă libertatea de exprimare creativă a
elevului; conformismul, ca presiune din exterior, de supunere la
norme, şi din interior, ca tendinţă de acceptare a acestora;
ridiculizarea ideilor elevilor; stilul autoritar al cadrului
didactic; sistemul de evaluare etc.
O cale de stimulare şi antrenare a creativităţii şi a
participării active a elevilor o constituie înainte de toate
identificarea blocajelor, a barierelor, a factorilor inhibatori.
Sidney Shore (1990) a inventariat trei tipuri de blocaje ale
creativităţii: emoţionale, culturale, perceptive.
Analizând barierele individuale în derularea cu eficienţă a
raporturilor interumane necesare cooperării şi colaborării, E.
Limbos (1994), vorbeşte despre: bariere legate de contextul
socio-cultural, bariere datorate atitudinilor
individualiste, bariere datorate fricii endemice, bariere
referitoare la relaţia individ-grup.
BIBLIOGRAFIE:
1. Învăţământul primar, Revista dedicată cadrelor didactice,
nr. 1, Ed. Discipol, 2000.
2. Anucuţa, P. - Pedagogie pentru studenţi şi cadre didactice
care dau examen de definitivat şi gradul II, Ed. Augusta,
Timişoara, 1997.
3. Mureşan P. – Învăţarea eficientă şi rapidă, Ed. Ceres,
Bucureşti, 1990.
carmen cimpoeru
Liceul cu Program Sportiv Targu Jiu, Gorj, Targu Jiu
In materialul prezentat mi-am propus sa evidentiez importanta
folosirii unor mijloace de invatamant cat mai interesante si
atractive pentru realizarea unei activitati de predare-invatare
reusite.
Anaglifele geometrice- mijloace de
învăţământ atractive
In materialul prezentat mi-am propus să evidenţiez importanţa
folosirii unor mijloace de învăţământ cât mai interesante şi
atractive, care să faciliteze realizarea unei activităţi de
predare –învăţare reuşite.
Profesor pentru învătământ primar
Cimpoeru Gabriela Carmen
Liceul cu Program Sportiv, Târgu-Jiu
Organizatorii grafici pot fi un instrument de lucru atractiv pentru
elevi prin confecţionarea unei variante 3D.
Fenomenele trebuie studiate într-un numǎr cât mai mare de
situaţii şi în condiţii cât mai favorabile desfǎşurǎrii lor.
Observaţia poate fi, în funcţie de obiectiv: integralǎ sau
selectivǎ.
În cazul observaţiei integrale, mi-am propus sǎ urmǎresc elevii
în toate acţiunile şi activitǎţile pe care le desfǎşoarǎ în
cadrul orelor de învǎţare a noţiunilor de geometrie.
Prin observaţia selectivǎ am cǎutat sǎ urmǎresc şi sǎ
consemnez un aspect al activitǎţii, de pildǎ, identificarea celor
mai eficiente mijloace pentru a-i ajuta pe elevi sǎ-şi formeze
reprezentarea spaţialǎ a corpurilor geometrice. Pentru aceasta am
folosit anaglifele geometrice şi ochelarii 3D.
Pentru cǎ modelele matematice confecţionate din materiale opace nu
pot fi privite în interior şi pentru ca elevii sǎ identifice şi
sǎ deosebeascǎ figurile geometrice plane de formele geometrice
spaţiale am folosit, în mod special, anaglifele geometrice.
Anaglifele geometrice sunt desene ale corpurilor geometrice,
executate în douǎ culori (roşu şi albastru-cyan), privite cu
ajutorul unor ochelari, care, la rândul lor, au şi ei un vizor
colorat în roşu şi altul în albastru-cyan, care dau imaginea
unui corp în relief .
Dacǎ privim o anaglifǎ fǎrǎ ochelari, ea ne apare ca un desen
fǎrǎ sens, cu multe linii care se întretaie şi din care, cu
multǎ greutate, am putea bǎnui ce reprezintǎ. Aceeaşi anaglifǎ
privitǎ cu ochelari apare, la puţin timp dupǎ ce am privit prin
ochelari, ridicându-se din plan cu liniile bine conturate, dând
imaginea unui corp în relief. Senzaţia spaţialǎ este atât de
realǎ încât avem impresia cǎ am putea atinge liniile figurii cu
mâna.
Privind o anaglifǎ ne apare foarte clar forma corpului, iar ceea ce
este mai important, vedem în interiorul lui şi observǎm cum sunt
dispuse unele faţǎ de altele elementele corpului. Datoritǎ
acestei proprietǎţi a anaglifelor putem spune cǎ ele reprezintǎ
corpurile în mod real.
Explicaţia faptului cǎ avem senzaţia spaţialǎ a figurii
reprezentate în anaglifǎ constǎ în faptul cǎ suntem
înzestraţi cu vedere biocularǎ. Fiecare, din cei doi ochi,
percepe o imagine separatǎ care se transmite, prin intermediul
nervilor optici şi prin canalele de conducere, scoarţei cerebrale,
care apoi sunt compuse pe scoarţǎ şi dau senzaţia spaţialǎ.
Dacǎ se realizeazǎ pentru un anumit obiect douǎ imagini plane
corespunzǎtoare la douǎ puncte din spaţiu, situate la o
distanţǎ egalǎ cu distanţa dintre ochi (6,5 cm), şi dacǎ
ochiul stâng vede numai acea imagine a obiectului care este
destinatǎ lui, şi invers, atunci observatorul, privind cele douǎ
imagini ale obiectului în condiţiile prezentate, are senzaţia
spaţialǎ a obiectului dat.
Cu ajutorul ochelarilor cu vizoare colorate fiecare ochi nu vede
decât imaginea care îi este destinatǎ. Cele douǎ imagini se
compun pe scoarţa cerebralǎ şi astfel ia naştere senzaţia
spaţialǎ (3D).
Am observat cǎ elevii percep mult mai rapid, mai uşor şi cu mai
mult entuziasm forma corpului geometric privind anaglifele
geometrice şi nu doar modelele matematice realizate din materiale
clasice.
Pentru ca un numǎr mai mare de elevi sǎ reuşeascǎ sǎ identifice
formele geometrice spaţiale de cele plane am considerat necesar sǎ
integrez ca mijloace de învǎţǎmânt în lecţia de geometrie ,
anaglifele geometrice vizualizate prin ochelari 3D
roşu-albastru(cyan).
La clasa am lucrat cu anaglife geometrice necesare pentru a forma
reprezentǎri spaţiale elevilor :
Observarea anaglifelor şi realizarea senzaţiilor spaţiale îi
entuziasmeazǎ pe elevi, sporindu-le interesul pentru noţiunile
geometrice, implicit pentru geometria spaţialǎ, ajutându-i
sǎ-şi consolideze cunoştinţele dobândite.
Am folosit, pe lângǎ albumul de anaglife geometrice, şi imagini
cu corpuri geometrice ale cǎror fotografii au fost prelucrate prin
softul 3D AnaMaker, descǎrcat de pe internet . Pentru fiecare
obiect am realizat câte douǎ fotografii , aparatul fiind deplasat
cu distanţa de 6,5 cm. Introduse în program, acestea sunt
prelucrate automat într-o singurǎ fotografie ce conţine
informaţia ambelor fotografii, rezultând efectul de spaţialitate.
Pentru exemplificare ataşez urmǎtoarele imagini:
Profesorii pot transmite un mesaj puternic : organizatorii grafici
îi învaţă pe elevi că le stă în putinţă să facă ce-şi
propun. Atunci când prezentăm elevilor un nou organizator grafic,
trebuie să descriem scopul acestuia, să demonstrăm cum se
utilizează şi să oferim elevilor oportunităţi de practică
ghidată.
După ce elevii se acomodează cu utilizarea organizatorului, este
adecvat ca aceştia să realizeze mai multe aplicaţii independente.
In cele din urmă, ar trebui să fie încurajaţi şi ajutaţi să
îşi creeze proprii lor organizatori.
Intr-o astfel de lecţie şcolarul este foarte motivat. Controlul
asupra diferitelor aspecte ale instruirii (format, viteză, volum,
complexitate, succesiune) dă fiecăruia posibilitatea de a-şi crea
un stil propriu de învăţare, în vederea obţinerii performanţei
în educaţie.
Cheia unei activităţi de predare-învăţare de succes o
constituie utilizarea unei game diverse de strategii didactice care
să stimuleze curiozitatea şi imaginaţia elevilor.
Bibliografie:
Dughi Tiberiu, Roman Alina, (2009), Dimensiuni psihologice ale
învǎţǎrii, Editura Universitǎţii Aurel Vlaicu, Arad
Rotariu Georgel, (1972), Anaglife geometrice, Editura Didacticǎ
şi Pedagogicǎ, Bucureşti
http://archive.animateclay.com/index.php/News/2009/6/2/Anamaker:-Free-3-D-Imaging-Software/
Veronica Manolache
Liceul cu Program Sportiv Botosani, Botosani, Botosani
Articolul se referă la metode și strategii cu ajutorul cărora
cadrul didactic poate sprijini elevii pentru obținerea
performanțelor
Ce poate face învățătorul ca să sprijine performanțele
elevilor
Prof.înv.primar Manolache Veronica
Liceul cu Program Sportiv Botoșani
Profesorii de azi se confruntă cu foarte multe presiuni
provocate de reforma școlară și de numeroase schimbări. Elevii
cu care lucrăm și unii dintre părinții acestora sunt mai
provocatori decât ceilalți din anii trecuți. Trebuind să facem
față tuturor tensiunilor, noi, profesorii care ne iubim profesia
și ne-o facem cu dăruire, trebuie să contribuim la realizarea
performanțelor elevilor noștri, să nu ne mulțumim doar cu un
nivel mediu de pregătire al copiilor. Aici intră în discuție
comportamentul nostru, dar și aspectele referitoare la stilul de
predare și metodele folosite care pot să motiveze ori să
demotiveze elevii.
Un profesor care adoptă un stil de predare bazat pe
competiție îi favorizează pe elevii care nu sunt suficient
motivați și prin crearea situațiilor de competiție sunt puși
în situația de a se confrunta cu ceilalți elevi și sunt
motivați să obțină niște rezultate mai bune.
În școala contemporană nu se mai aplică stilul
disciplinar autoritar, un stil rigid dealtfel, deoaree elevii nu
răspund favorabil, se răzvrătesc mai rău. O soluție este
negocierea și stabilirea regulilor clasei împreună cu elevii.
Astfel avem șanse mai multe ca dânșii să fie cooperanți.
În funcție de caracteristicile clasei la care predăm e
necesar să selectăm și să optăm pentru acele stiluri și metode
de predare care să-i motiveze pe școlari să învețe cu interes
și să aibă rezultate cât mai bune. Elevilor trebuie să le dăm
cerințe școlare care să corespundă capacităților și
intereselor acestora, altfel ei se vor descuraja și vor renunța.
O condiție esențială, care asigură intensificarea
motivației, realizarea performanțelor, o reprezintă energia,
entuziasmul cu care predă și comunică profesorul cu clasa.
Școlarii simt de multe ori temele ca pe o povară, nu
manifestă interes ca să le rezolve ori le fac fiind obligați,
constrânși de părinții care se implică în viața de școlar a
copilului. Rolul temelor pentru acasă trebuie explicat clar, iar
școlarii să înțeleagă că sunt responsabilitatea lor, nu a
părinților, că îi ajută să-și consolideze cunoștințele
predate la școală și să își formeze un stil de muncă
independentă, realizată prin efort propriu. Temele neadecvate,
prea grele sau fără legătură cu lecția curentă ar putea
submina performanțele. Profesorul trebuie să ofere un feedback
referitor la tema dată pentru a avea impact asupra achizițiilor
elevilor.
Un învățător/profesor ideal este o combinație între
afectivitate și autoritate. El trebuie să aibă multă răbdare,
să empatizeze cu școlarii, să fie apropiat de ei, să-i
încurajeze, însă e necesar să impună și respect. Copiii din
clasele mici mai ales au nevoie să simtă că învățătorul îi
sprijină și că îi pasă de ei chiar și în momentele când
greșesc.
Dintre metodele eficiente care cresc motivația și pe care
învățătorul e indicat să o folosească, este învățarea prin
cooperare. Lucrând pe echipe în cadrul cărora fiecare școlar are
un rol, copiii își asumă responsabilități pentru învățare.
Rezolvând în echipă sarcinile de lucru, elevii învață și de
la colegii lor, nu doar de la profesor.
Metodele de predare utilizate de învățător trebuie să
se adreseze stilurilor de învățare ale elevilor bazate pe văz,
auz, acțiune. Acestea influențează posibilitățile de succes,
dar motivația elevului va fi mai puternică dacă se va aplica o
metodă potrivită de învățare.
Din moment ce cunoștințele transmise au fost înțelese
și reținute de școlari, profesorul poate să-i solicite să se
confrunte și cu unele sarcini mai dificile. Reușind să le
rezolve, elevii știu că sunt capabili de performanță și acest
fapt le menține motivația și chiar o intensifică.
Efortul elevului trebuie apreciat și evidențiat de
către profesor întotdeauna. Astfel școlarul conștientizează că
efortul său e foarte important și că așa va reuși să aibă
succese.
Următoarele metode se referă la situațiile când elevii
trebuie motivați, deoarece nu manifestă interes suficient pentru
activitățile de învățare. Ce trebuie să facă profesorul?
Să rămână calm când elevii refuză sarcini
Să-i trateze cu respect și pe cei slab motivați
Să întocmească programe individualizate
Să exprime expectanțe clare, realizabile
Să dea sarcini pe care să le poată rezolva școlarii
Să dea sarcini pe care să le poată rezolva școlarii
Să-i învețe pe elevi să rezolve sarcinile în pași mici
Să folosească încurajări pentru motivarea școlarilor
Să recunoască performanțele elevului evidențiindu-le
În concluzie, profesorii trebuie să se adapteze la
nevoile și interesele copiilor din clasă, să folosească metode
de predare potrivite stilurilor de învățare ale acestora, să
gestioneze toate situațiile de demotivare găsind soluții și în
timp se vor vedea progresele și se vor concretiza performanțele.
Teodora Mihailescu
Centrul Judetean de Resurse si de Asistenta Educationala Alexandria, Teleorman, Alexandria
Articolul acesta este un exercițiu util în explorarea planurilor de viitor și poate fi folosit de elevi ca să iși pună in practică propria strategie de viitor.
Consilier școlar: Teodora Mihăilescu, CJRAE Teleorman
In timpul unor etape importante de dezvoltare din viața copiilor
și adolescenților, atât părinții cât și profesorii sunt cei
care le asigură nevoile de a le fi alături, de a-i
ocroti, de a-i iubi necondiţionat, de a-i accepta aşa cum sunt, de
a le fi aproape, de a-i educa, de a-i inţelege şi susţine, de a-i
ajuta să iși găsească propriul drum. În plus adolescentii au
nevoie să ii pregătim pentru acel moment din viitor în care
adulții nu vor mai fi în spatele lor să îi ocrotească, moment
important in care ei au nevoie să fie incurajați, indrumați și
sprijiniți.
Atunci când ne imaginăm viitorul, ne gândim de fapt la propriile
dorinţe.
Pentru unii, viitorul nu este clar definit, e ca o nebuloasă în
care absolut orice este posibil.
Pentru alţii, însă, viitorul este locul în care planurile lor se
vor materializa.
Vă propun un exercitiu la care pot participa elevi de cls aVIIIa -
aXIIa.
Acest exercițiu ii ajută să iși creeze o imagine cât mai clară
a ceea ce iși doresc să devină în viitor; această imagine
poate fi forţa călăuzitoare care ii va îndrepta spre realizarea
dorințelor lor.
Exercițiul este asemeni unei călătorii în viitor.
Începe chiar acum să te pregătești pentru viitor!
Imaginează-ți cum ai vrea să arăți din punct de vedere fizic
la 24 de ani (am considerat că 24 de ani este o vârstă
potrivită). Conturează felul în care vei arăta pe o coala de
hârtie și descrie ce vei face pentru a ajunge așa cum iți
dorești.
Pe o altă coală de hârtie scrie în partea de sus meseria pe
care vrei să o ai la vârsta de 24 de ani. Pentru a ajunge să faci
respectiva meserie, trebuie să te pregătești din timp.
Imaginează-ți că, momentul prezent este în josul foii, iar în
partea de sus este viitorul. In spaţiul gol vei scrie care sunt
paşii pe care trebuie să ii faci pentru a avea respectiva meserie.
Paşii nu trebuie scrişi neapărat într-o ordine anume (exemplu
“să intru la facultatea de medicina”,“să intru la liceu,
profil uman”,“să învăţ mai bine la biologie”,“să fac
multe teste”, “să vorbesc cu un profesor despre intenţiile
mele”, etc). Ulterior ordonezi acești pași din punct de vedere
cronologic. De asemenea poți adăuga. Fă-ți o planificare cât
mai detaliată a paşilor pe care trebuie să îi urmezi pentru
a-ți indeplini visul de a avea acea meserie. Acesta reprezintă
parcursul educațional.
Pe altă foaie, scrie ce realizări importante vei avea atunci.
După ce ți-ai conturat felul în care vei arăta, ce meserie vei
avea, ce realizări importante vei avea, structurează-ți o imagine
cât mai detaliată a ta în viitor,
alege-ți singur ce, unde, şi cum ai vrea
să fie și răspunde la urmatoarele intrebări:
Cum crezi că va fi
viaţa ta atunci?
Unde vei
trăi, in ce oraș, în ce țară?
Ce anume vei lucra, ce job vei avea și unde?
Ce
salariu speri să ai?
Ce vei face cu acești bani, pe ce îi vei cheltui?
Iți vei întemeia o familie?
Cum va arăta familia ta?
Ce persoane vor fi în jurul tău?
Cum va fi viața ta socială?
Cum va arăta casa ta?
Ce mașină iți vei cumpăra?
Ce hobby-uri vei avea?
Imaginează-ți cum va fi
o zi obişnuită din viaţa ta.
Cât esti de mulţumit de felul în care ți-ai imaginat că va fi
viitorul tău? Dacă este un aspect care te nemulţumeşte,
corectează-l, astfel încât până la urmă să rezulte o imagine
de care ești complet mulţumit.
Cum te simți când te gândești la viitorul tău?
Ce ar
trebui să faci pentru ca viitorul tău să fie cel pe care ți-l
dorești? Cine te poate ajuta
?
Astfel, din aproape în aproape, iți poți crea o planificare a
viitorului. Indiferent cât de detaliaţi sau nu sunt paşii spre
viitor, vei avea de invățat din acest exercițiu. În etapa în
care vei planifica pas cu pas ce ai de făcut, tu de fapt înveți
să îți creezi o strategie de viitor. În timp, această strategie
poate fi modificată, îmbogățită, chiar regândită. Oricând
poti să modifici pașii la care te-ai gândit acum.
Acest exercițiu de dezvoltare personală poate fi folosit pentru
adolescenţi ca o metodă de orientare școlară și profesională
cât și de carieră.
În acest caz, este important ca imaginea construită în viitor
să fie realistă, pentru că altfel adolescentul nu se va motiva
să o atingă. De asemenea, adolescenţii au o nevoie mai mare de a
construi planuri concrete, realiste, posibil de atins, aşadar etapa
de planificare trebuie să fie cât mai detaliată.
Vă doresc succes pentru ca peste ani și ani să puteți privi
inapoi și să spuneți “Am fost un om împlinit și fericit!”
Negru Pavel-Rafael
Liceul Teoretic "Eftimie Murgu" Bozovici, Caras-Severin, Bozovici
Materialul prezintă cele mai importante competențe ale elevilor pentru disciplina Istorie , în domeniul cognitiv ,afectiv și psihomotor.
Competențe ale elevilor în predarea istoriei
Profesor Negru Pavel-Rafael
Istoria românilor, ca obiect de învăţământ, alege
cele mai importante fapte şi fenomene din viaţa poporului nostru,
din ştiinţa istoriei fiind selectate numai cunoştinţele care au
o importanţă deosebită în evoluţia societăţii omeneşti pe
teritoriul patriei noastre şi care conduc elevii la formarea unor
reprezentări şi noţiuni de istorie, cu care vor opera mai târziu
în înţelegerea fenomenelor istorice, ca, de exemplu: formarea
poporului şi a limbii române; lupta pentru afirmarea fiinţei
naţionale; lupta pentru libertate, neatârnare şi progres –
cunoştinţe structurate în ordine cronologică şi sincronică,
aşa cum s-au petrecut ele în realitate .
Un loc important în predarea istoriei îl ocupă fixarea
competențelor, care, potrivit taxonomiei lui Bloom, privesc
următoarele domenii:
a) În domeniul cognitiv, esenţa cunoaşterii istoriei este de a
şti şi de a răspunde, de a forma deprinderi şi abilităţi
mintale, de a realiza transferul învăţării. Istoria lărgeşte
orizontul de cunoaştere, furnizează informaţii empirice,
descriptive, teoretice, care prezintă o importanţă covârşitoare
pentru înţelegerea ştiinţifică a omului şi a societăţii.
Percepţiile, senzaţiile, memoria, gândirea, imaginaţia sunt tot
atâtea procese prin intermediul cărora se asimilează, se
prelucrează, se stochează informaţiile, realizându-se componenta
intelectuală a personalităţii elevului.
El trebuie să cunoască faptele istorice esenţiale, cu ajutorul
cărora să reconstituie drumul străbătut de societatea umană din
cele mai vechi timpuri până în zilele noastre, să dovedească
gândirea istorică şi capacităţile intelectuale necesare
înţelegerii şi explicării ştiinţifice a fenomenelor şi
proceselor istorice; să opereze cu noţiunile şi cu conceptele
fundamentale, pentru a elabora raţionamente şi judecăţi
istorice; să fie în măsură de a se folosi de deprinderile de
muncă independentă, pentru a selecta – din diverse surse de
informaţii – principalele date, fapte, evenimente referitoare la
istoria românilor şi alte date racordate la istoria universală.
Rolul hotărâtor în realizarea obiectivelor cognitive îl au
calitatea cunoştinţelor dobândite de elevi, apartenenţa
obiectivă şi autentică a celui care predă şi a elevilor lui la
respectarea adevărului istoric şi comunicarea lui cu convingere.
b) Competențele domeniului afectiv vizează formarea noţiunilor,
aptitudinilor şi convingerilor morale, a sentimentelor şi
valorilor ideale de viaţă şi caracter, cultivarea curiozităţii
ştiinţifice, a dragostei pentru viaţă, frumos şi adevăr.
Esenţa competențelor afective ale istoriei constă în dezvoltarea
atitudinilor, în transmiterea aprecierilor, intereselor şi
valorilor societăţii, jucând un mare rol în modelarea
personalităţii elevului şi în întărirea legăturilor care
unesc comunităţile umane. Latura afectivă a personalităţii
cuprinde emoţii, dispoziţii afective, sentimente şi pasiuni –
deci acele elemente care reprezintă ,,fundamentul” pe care se
desfăşoară relatarea şi explicarea faptelor trecutului.
c) Competențele domeniului psihomotor vizează formarea
deprinderilor intelectuale şi practice în domeniul dat.
Comportamentul psihomotor este conceput ca ansamblu comportamental
de conservare şi de menţinere a sănătăţii fizice şi mentale,
integrat contextului civilizaţiei contemporane .
Între competențele cognitive, afective şi psihomotorii există o
strânsă legătură, fragmentarea lor fiind artificială, din
motive metodice. Predarea-învăţarea istoriei în şcoală trebuie
să urmărească, la acel nivel, dezvoltarea completă, echilibrată
a celor trei tipuri de comportamente: cognitiv, afectiv şi
psihomotor – izvoarele nesecate ale obiectivelor generale ale
acestei discipline şcolare. Prin urmare, predarea-învăţarea în
şcoală lărgeşte orizontul de cunoaştere al elevilor privind
devenirea umanităţii, îmbogăţeşte trăirile interioare într-o
manieră binefăcătoare pentru formarea personalităţii acestora,
realizează domeniul psihomotor astfel încât ei trebuie să
dispună de următoarele competențe generale:
1. să stăpânească informaţii calitative şi cantitative în
domeniile cognitiv, afectiv şi psihomotor despre evenimente,
personalităţi, epoci istorice, zone ale acţiunii umane, despre
modul de funcţionare şi organizare a societăţii, etc., pentru a
fi capabili să le reconstituie, să le înţeleagă şi să le
explice genetic, funcţional şi axiologic;
2. să denumească factorul omenesc, identificând interesele,
motivele, concepţiile, opiniile, mobilurile indivizilor şi
comunităţii umane în acţiune, sesizând similarităţile şi
deosebirile dintre oamenii aceleiaşi epoci sau de pe trepte
diferite ale istoriei, stabilind caracteristicile care
individualizează marile valori ale civilizaţiei româneşti,
europene şi mondiale, descoperind factorii care au însoţit
factorii de progres, stagnare sau de regres a societăţii;
3. să înţeleagă strânsa interdependenţă dintre om şi
acţiunile sale de ocrotire a mediului, dintre învăţăturile
istoriei şi solidaritatea umană împotriva consecinţelor
conflagraţiilor şi calamităţilor de tot felul, conexiunile
dintre necesităţile locale, naţionale şi universale şi
îndatoririle contemporanilor faţă de moştenirea înaintaşilor
şi faţă de dezideratele de azi şi de mâine;
4. să cunoască noţiunile de istorie privind principalele domenii
ale acţiunii umane în diversitatea lor spaţio-temporală ca
realităţi demografice, sociale, economice, tehnice, politice,
ideologice, culturale, religioase, mentale, de mod de viaţă, etc.,
la nivelul diferitelor tipuri de comunităţi şi civilizaţii, să
opereze direct cu ele, să le folosească adecvat şi elevat, pentru
a stabili exact conţinutul şi sfera fiecărei naţiuni;
5. să identifice tipurile de surse istorice, să stăpânească
modalităţile de folosire a acestora pentru a întocmi discursuri
argumentate, sinteze despre o problemă istorică sau chiar pentru a
elabora un portofoliu tematic, probând că posedă stil de muncă
intelectuală corespunzător;
6. să conştientizeze apartenenţa sa la un spaţiu istoric, etnic
şi cultural prin îmbinarea istoriei locale cu istoria naţională
şi a acestora în contextul universal, reuşind să manifeste
toleranţă şi acceptare a realităţilor etno-lingvistice şi
culturale şi formarea stilurilor de muncă intelectală;
7. să opereze cu informaţiile istorice în scopul exersării
operaţiilor şi formelor gândirii logice, memoriei, imaginaţiei
şi cultivării atitudinilor, sentimentelor şi convingerilor.
Competențele elevilor sunt considerate cărămizile cu
care se construieşte întregul sistem educativ. Ele corespund unor
modificări în comportamentul acestora pe care urmărim să le
realizăm prin predrea fiecărei lecţii, cu scopul de a-i învăţa
cum să stăpânească, să evalueze şi să utilizeze informaţia,
punând-o în serviciul formării propriei personalităţi.
Fixarea competențelor elevilor în cadrul lecţiei de istorie
constituie ,,sufletul” procesului de învăţământ, deoarece ele
corespund acelor schimbări pe care dorim să le realizăm prin
intermediul activităţii de predare-învăţare în orizonturile
cognitiv, afectiv sau comportamental ale personalităţii elevilor.
Ele descriu, într-o formă condensată, rezultatele concrete,
planificate, ce se aşteaptă de la elevi după desfăşurarea unor
activităţi didactice educative .
BIBLIOGRAFIE
1. CĂPIŢĂ, Carol, Istorie: didactica istoriei, vol. 1-2,
Bucureşti, Ministerul Educaţiei şi Cercetării, 2005-2006.
2. FELEZEU, Călin, Didactica istoriei, Cluj-Napoca, Editura Presa
Universitară Clujeană, 2000.
3. RANCU-BODROG, Gheorghe, Predarea istoriei românilor în şcoala
primară, Drobeta Turnu-Severin, Editura Radical, 2003.
Nicoleta Mocan
Scoala Gimnaziala Sacadat, Bihor, Sacadat
Mijloacele de comunicare (TV, presă, radio, cinema, Internet)
exercită o influenţă puternică asupra adolescenţilor, iar
acestea dețin un potenţial pedagogic ridicat care ar trebui
utilizat în procesul de educaţie.
Prin evoluţia societăţii, variația informaţiei şi
schimbările tot mai rapide din ultimii ani, impunerea
calculatorului în şcoală ca instrument didactic a fost
inevitabilă. Oferind un ajutor nepreţuit la disciplinele
exacte, prezenţa calculatorului la ora de limba şi literatura
română a fost respinsă la început. S-a vorbit despre clişee,
despre învăţarea mecanică, despre eliminarea creativităţii.
Amintim aici opinia lui Jean Piaget care afirmă: Învăţământul
programat conduce bine învăţarea, dar nu ajută deloc la creaţie
.
Conform unui studiu realizat în mai multe ţări europene, având
ca obiect utilizarea în activitatea didactică a tehnologiei
informaţiei şi comunicaţii, disciplinele din domeniul
comunicării se regăsesc printre disciplinele avantajate de
utilizarea T.I.C. .
Astfel, se estimează că primele discipline care pot utiliza T.I.C.
sunt:
• Ştiinţe (fizică, chimie, biologie): eficienţa utilizării
T.I.C. – estimată ca foarte eficientă în proporţie de 59,7%;
• Limbă și comunicare: eficienţa utilizării T.I.C. –
estimată ca foarte eficientă în proporţie de 57,4%;
• Geografie: eficienţa utilizării T.I.C. – estimată ca foarte
eficientă în proporţie de 50%;
Se poate observa că disciplinele pentru studiul limbii și
comunicării folosesc oportunităţile de vizualizare, comunicare,
de organizare grafică, de reprezentare oferite de noua tehnologie.
Software-urile educaţionale elaborate pentru studiul limbii române
pot furniza situaţii de învăţare în care elevii să uite, de
fapt, că învaţă, să îi determine să participe activ la
situațiile de învățare.
Bazându-ne pe activităţile de învăţare a limbii și
literaturii române în cadrul orelor de curs în care se
utilizează TIC, elevii pot fi antrenaţi în realizarea unor
produse precum: prezentări literare, afişe, grafice, reviste,
bloguri, forumuri, teste, diferite software-uri educaţionale,
jocuri, pliante publicitare, dicţionare on- line. Aceste produse
pot fi apoi, valorificate în cadrul unor activităţi educative
interactive, formând astfel competenţele de socializare şi de
comunicare.
Didactica limbii şi literaturii române oferă o mulțime de
metode, mijloace, procedee şi strategii educative care, aplicate cu
success prin utilizarea T.I.C, pot aduce satisfacţii şi rezultate
participanţilor la actul educativ.
În procesul educativ, la limba şi literatura română pot fi
utilizate cu succes toate metodele, procedeele şi strategiile
didactice tradiţionale. Studiul gramaticii limbii române şi al
literaturii presupune cumularea mai multor tehnici şi abordări. La
ora de limba română nu există metodă universal valabilă; pentru
fiecare scriitor, curent literar, lecţie de limbă şi comunicare
trebuie adoptate metode potrivite de predare în vederea obţinerii
succesului şcolar.
Folosirea instrumentelor T.I.C. în procesul de
predare-învăţare-evaluare a limbii și literaturii române este
mult apreciată de elevi. Utilizarea lor face lecţia mai uşoară
şi mai atractivă, în special când introducem elemente de
interactivitate şi de socializare, precum e-mailul, forumurile şi
videoconferinţele. Mulţi elevi, prin învăţarea independentă
şi folosirea unei varietăţi de noi tehnologii, devin mai
încrezători în forţele proprii şi procesul de învăţare
pentru ei devine mai ușor. În acest context, competenţele
specifice limbii române pot interacţiona în foarte mare măsură
cu competenţele cheie T.I.C., rezultând activităţi moderne de
predare-învăţare-evaluare.
Văzută astăzi ca o metodă didactică de ultimă oră, instruirea
asistată de calculator îşi are originea în instruirea
programată. Instruirea programată este o strategie care constituie
o aplicare a principiilor ciberneticii la procesul de
învăţământ .
După Sorin Cristea, instruirea asistată de calculator reprezintă
o metodă didactică/de învăţământ, care valorifică
principiile de modelare şi de analiză cibernetică a activităţii
de instruire în contextul noilor tehnologii informaţionale şi
comunicaţionale, caracteristice societăţii de tip postindustrial.
Instruirea programată şi instruirea asistată de calculator se
regăsesc în tratatele de pedagogie alături de metode precum
explicaţia, demonstraţia, problematizarea, brainstorming-ul.
Motivele pentru care nu au fost utilizate aceste metode până acum,
ar fi : aplicarea lor cere dotări speciale (calculatoare) care abia
în ultimii ani au pătruns în şcoli (de obicei metoda era
utilizată experimental); evoluţia inteligenţei artificiale a
contribuit la răspândirea resurselor Tehnologiei Informaţiei,
până acum câţiva ani acestea fiind inaccesibile.
Sugestii pentru folosirea T.I.C. în formarea competenţelor
specifice limbii și literaturii române :
Competenţe specifice Exemple de activităţi TIC
Receptarea mesajelor transmise oral sau în scris în diferite
situaţii de comunicare
- realizarea şi rezolvarea unui puzzle lingvistic;
- exerciţii de punere în corespondenţă: imagine- cuvânt,
cuvânt-imagine;
- ilustrarea prin desen a unui text citit;
-
- jocuri educaţionale de gramatică, jocuri de puzzle;
Producerea de mesaje orale sau scrise adecvate unor anumite contexte
de comunicare - reprezentarea grafică a unui minirebus;
- realizarea unui document care să cuprindă un dialog imaginar, pe
o temă dată;
- realizarea unei invitaţii, a unei scrisori; concurs de
ghicitori propuse;
Realizarea de interacţiuni în comunicarea orală sau
scrisă - realizarea unui document care să cuprindă un dialog
imaginar, pe o temă dată;
- întocmirea unei pagini web personale
- realizarea unui blog personal
Transferul şi medierea mesajelor orale sau scrise în situaţii
variate de comunicare - realizarea unui referat pe o temă dată
utilizând o enciclopedie, o bibliotecă sau un dicţionar online
- realizarea unui album de artă cu informaţii şi imagini extrase
dintr-o enciclopedie online;
- realizarea de pagini web cu conţinut interdisciplinar
- realizarea de pagini web specifice unor evenimente
De asemenea, putem utiliza în cadrul orelor de limba și literatura
română sistemul A.E.L. În şcoala românească a fost implementat
de câţiva ani un sistem virtual de educaţie A.E.L. (Advanced
E-learning sau Asistent Educaţional pentru Licee). A.E.L. este o
platformă educaţională complexă oferită de Ministerul
Educaţiei şi de Siveco; le sunt propuse elevilor o serie de
lecţii interactive în format electronic pentru numeroase
discipline.
Acest sistem are următoarele avantaje: AeL este o soluţie
completă de eLearning oferind facilităţi de gestionare şi
prezentare de diverse tipuri de conţinut educaţional precum
materiale interactive tip multimedia, ghiduri interactive,
exerciţii, simulări, jocuri educaţionale şi multe altele
La disciplinele umaniste aceste lecţii aproape că lipsesc.
Specificul disciplinei limba şi literatura română face ca o serie
de clasificări, teste grilă, tipuri de itemi să nu poată fi
aplicate având în vedere aspecte precum creativitatea,
originalitatea şi subiectivitatea la nivelul conţinuturilor
didactice. De aici derivă dificultatea formalizării lecţiilor
pentru a fi tratate computerizat.
Observăm că, profesorul de limba română, dispunând de o
imaginație bogată, poate implementa cu succes, în cadrul orelor,
noile tehnologii. Însă, nu este corect să ne imaginăm, în
situaţia actuală, că apariţia şi implementarea tehnologiilor
moderne vor face să dispară cărţile sau tabla din sălile de
clasă. Studiul unei opere literare va presupune întotdeauna
lectura unei cărţi şi formarea deprinderilor pentru interpretarea
ei. Tehnologiile viitorului propun, alături de modalităţile
tradiţionale de studiu, şi alte abordări care au o bază
conceptuală nouă, însă nu exclud nimic, ci completează, oferind
noi puncte de vedere asupra unei anumite probleme sau direcţii de
studiu.
Bibliografie:
CUCOȘ, C., 2006, Informatizarea în educaţie, Editura Polirom,
Iaşi;
GHEORGHE, M., 2005, Tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor,
Editura Corint, Bucureşti
CRISTEA, S., 2000, Dicţionar de pedagogie, Editura Litera
Internaţional, Chişinău-Bucureşti
NICOLA, I., 1996, Tratat de pedagogie şcolară, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
PIAGET, J., 1972, Psihologie şi pedagogie, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
Potîrniche Elena
Scoala Speciala Tecuci, Galati, Tecuci
In articolul de fata se vor exemplifica doua tipuri predominante de
comunicare.
Tipuri predominante de comunicare managerială
Comunicarea este definită – de către majoritatea specialiştilor
- ca un proces prin care un emiţător transmite o informaţie
receptorului prin intermediul unui canal, cu scopul de a produce
asupra receptorului anumite efecte.
Tipuri de comunicare organizaţională:
• Comunicarea de sus în jos-director-conţinut-profesori
• Comunicarea de jos în sus-profesor-conţinut-director
• Comunicarea pe orizontală: angajaţi-conţinut-angajaţi
1. Comunicarea de sus în jos- exemplu:
După cum bine ştim Scoala altfel a fost şi este o provocare
pentru mulţi profesori, învăţători, consilieri educativi,
elevi, părinţi şi directori. Pe această cale ţin să vă anunţ
că de săptămâna viitoare începe Şcoala altfel. Apreciez toate
activităţile pe care le-aţi desfăşurat până acum şi vreau ca
şi în acest an să desfăşuraţi activităţi frumoase dar mai
ales utile pentru elevi. Vreau să vă încurajez să învăţaţi
din succesul avut în anii anteriori dar şi din greşeli pentru ca
astfel să realizăm activităţi cât mai frumoase şi complexe
anul acesta. Doresc în continuare să implicaţi în activitate
elevii, părinţii şi diversi agenţi economici. Am observant că
deja sunt câteva cadre care organizează o excursie la nivelul
şcolii care sunt sigur că va fi benefică elevilor. Vreau să vă
implicaţi aşa cum aţi făcut-o de fiecare dată iar ceea ce este
cel mai important să implicaţi toţi elevii în toate
activităţile. Foarte mare atenţie vă rog să acordaţi
siguranţei elevilor pe unde mergeţi şi să aveţi însoţitori
în cadrul deplasărilor. De asemeni să aveţi un proces verbal de
instruire a elevilor privind comportamentul pe drumurile publice
cât şi în mijloacele de transport. Dacă aveţi nevoie de sprijin
puteţi veni şi vom căuta o soluţie. Aş vrea să realizaţi
activităţile cu foarte multă seriozitate. Acestea fiind spuse
vă urez mult succes!
2. Comunicarea pe orizontală- exemplu:
- Având în vedere că luna următoare va fi Săptămâna
Educaţiei Globale mă gândeam să realizăm câteva activităţi
în colaborare cu clasa dumneavoastră. Ar fi frumos să realizăm
câte un atelier în fiecare zi. Ce părere aveţi?
- Să ştii că ar fi o idee bună având în vedere că elevii
noştri sunt apropiaţi ca vârstă(clasa a VI-a şi a VII-a A). La
ce tip de atelier te-ai gândit?
- M-am gândit să realizăm un atelier de pictură în care vom
realiza mai multe ,,tablouri’’ pe farfurii de carton de diverse
forme. Marţi ar fi frumos de realizat un atelier de handmade în
care vom realiza borcane de Crăciun din borcane folosite, carton,
zăpadă artificială şi diverse materiale de împodobit brazii.
Miercuri am putea realiza o activitate de colectare a frunzelor de
toamnă şi alte materiale(conuri, ghinde) cu care să realizăm
bucheţele de flori din frunze şi colaje cu toate materialele
adunate. Pentru joi şi vineri ce idei de ateliere aveţi?
- Păi cred că ar fi ideal de realizat un atelier de croitorie în
care elevii să înveţe să folosească acul şi aţa, să-şi
coase un nasture, să coase pe o farfurie de carton.
Bibliografie:
1. http://www.univath.ro/pdf/tematica_licenta/Curs_Comunicare_in_AP.pdf
2. https://www.edu.ro/sites/default/files/Ghid_program_%E2%80%9EScoala%20altfel%E2%80%9D.pdf
Elena Iacob
Scoala Gimnaziala Hodac , Mures, Hodac
Articolul descrie dificultățile de adaptare ale elevilor la trecerea de la ciclul primar la ciclul gimnazial precum și exemple de activități ce pot contribui la facilitarea tranziției.
Tranziția elevilor de la ciclul primar la ciclul gimnazial
"Dă-i un peşte unui om şi-l vei hrăni pentru o zi.
Învaţă un om cum să pescuiască şi el va putea să se
hrănească pentru o viaţă."(proverb chinezesc)
Perioada tranziției de la ciclul primar la cel gimnazial
constituie pentru elevi o perioadă de intense transformări, se
ȋntâmplă exact ȋn clipa ȋn care elevul intră cu adevărat ȋn
adolescenţă, etapă in care copilul se dezvolta foarte mult.
Situaţiile de inadaptare școlară sunt mai frecvente la
tranziţia de la o etapă de şcolarizare la alta (clasa a V-a, a
VIII-a etc.), deoarece aceste treceri necesită o readaptare a
elevului, la noi cerinţe educative.
Consider că principalele dificultați de adaptare ale elevilor
la trecerea de la ciclul primar la ciclul gimnazial sunt:
• Diferenţa de stil de predare dintre profesorul din
învăţământul primar şi cel din gimnaziu .
• Schimbarea sistemului de evaluare, în mod special trecerea de
la aprecierea prin intermediul calificativelor la măsurarea
rezultatelor şcolare prin intermediul notelor.
• Creşterea gradului de dificultate a disciplinelor studiate .
• Problema reducerii timpului liber al elevilor prin creşterea
numărului de teme şi a orelor alocate studiului individual pentru
pregătirea lecţiilor acasă.
• Creşterea numărului de discipline şcolare şi a gradului de
dificultate.
• Siguranţa copilului în şcoală şi la ieşirea de la ore.
Exemple de activități ce pot contribui la facilitarea tranziției
de la ciclul primar la ciclul gimnazial:
Activități extrașcolare pentru diminuarea
riscurilor tranziției precum:serbări școlare, excursii,
activități de consiliere a părinților elevilor, rezolvarea unor
situații cu ajutorul psihologului școlar, ore demonstrative
susținute de profesor la ciclul primar, participarea
învățătorului la lecții deschise ale foștilor elevi,
activități de consultare și consfătuire între diriginții
claselor a V-a și învățătorii claselor a IV-a, ședințe cu
părinții, proiecte comune desfășurate de elevii din cele
douăcicluri de școlaritate. Este importantă și abordarea în
cadrul orelor de dirigenţie, a unor teme specifice
autocunoaşterii, dezvoltării şi consolidării stimei de sine.
Consider că este importantă o atentă monitorizare a elevilor
de către părinți în perioada de debut a gimnaziului, dar şi
după aceasta, pentru a asigura un început şcolar gimnazial de
calitate.
BIBLIOGRAFIE
1 .Creţu Elvira, Psihopedagogia şcolară pentru învăţământul
primar, Editura Aramis, Bucureşti, 1999
2. Cucoş Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2006
3 . Goleman, D. (2001). Inteligenţa emoţională. Bucureşti:
Curtea Veche
4.Bronson, P., Merryman, A. ( 2011). Şocul educaţiei. O nouă
perspectivă asupra dezvoltării copiilor. Piteşti: Paralele 45.
Cristina-Mihaela Sin
Scoala Gimnaziala Nr.1 Pantelimon, Ilfov, Pantelimon
Scopul acestui studiu este unul constructiv și se îndreaptă
către o analiză realistă a provocărilor impuse de clasa
virtuală, a problemelor întâmpinate în practică și, în
paralel, către soluțiile aplicate pentru remedierea lor.
1. Școala în situații de criză – perspective
Fenomenul global cu care ne confruntăm în anul curent,
răspândirea virusului Sars-COV19, are repercusiuni majore în ai
toate sectoarele de activitate. Chiar la o privire de ansamblu,
atât la nivel internațional, cât și național, apar
dificultăți care se anunță greu de remediat în viitorul
apropiat. Dincolo de aspectele economice și de cele legate de
sănătatea publică, în jurul cărora se concentrează dezbaterile
autorităților și ale societății civile, îmi voi îndrepta
atenția către sistemul de învățământ.
Acesta a fost în mod fundamental afectat de întreruperea
activităților didactice în instituțiile de învățământ,
autoritățile propunând și ajustând pe parcurs diferite
metodologii și recomandări de continuare a activității didactice
la distanță, având în vedere că, în România, suspendarea
cursurilor s-a produs chiar în mijlocul anului școlar, la
începutul celui de-al doilea semestru. Acest lucru a accentuat
complexitatea problemei, prin volumul considerabil de cunoștințe
rămas de parcurs și, implicit, prin procesele de consolidare și
evaluare a acestora. Fiecare dintre aceste etape – predare,
aprofundare, evaluare – atrage după sine dificultăți specifice
de realizare în contextul desfășurării actului de
predare-învățare la distanță.
În cele ce urmează, voi încerca să subliniez aspecte ale
procesului didactic văzut din poziția profesorului (de Limba și
literatura română), pentru ciclul gimnazial, în timpul sistării
întâlnirilor publice și pe durata predării online.
2. Contextul predării
În aceste condiții, îmi voi structura abordarea pe mai multe
subpuncte pe care consider că este important să le aduc la
lumină. Ele se bazează pe activitatea de învățare online a
elevilor de la clasele V-VIII din cadrul Școlii Gimnaziale, Nr. 1
Pantelimon – Ilfov, pe parcursul a trei luni, din martie până
în iunie 2020. Cele mai numeroase „întâlniri online” au fost
cele cu clasele a VII-a și a VIII-a, având în vedere faptul că
pentru aceste clase programa școlară prevede activități de
învățare bazate pe conținuturi cu grad ridicat de dificultate
(îndeosebi de gramatică) iar elevii sunt aproape de examenul
național. Majoritatea elevilor provine din mediul urban și dispune
de mijloace tehnice de a participa la cursurile online (laptop /
tabletă / telefon inteligent).
Cel mai des folosite mijloace de facilitare a învățării online
s-au bazat pe platforme și aplicații dezvoltate de Google, pe care
le voi menționa în continuare, specificând și elementul
tradițional corespondent pe care l-a înlocuit într-o anumită
măsură.
A. Aplicația Google Meets mi-a permis să planific distribuția
lecțiilor în baza unui orar prestabilit și, totodată,
menținerea comunicării cu elevii. Astfel, platforma a înlocuit,
virtual, sala de clasă, prin faptul că a fost posibilă
interacțiunea audio-vizuală dintre mine, în calitate de
profesoară, și elevi, precum și între elevii înșiși.
Imaginile tuturor au fost permanent vizibile pe ecranul fiecărui
participant, cu mențiunea că uneori am optat doar pentru
păstrarea interacțiunii audio, din diferite motive, ceea ce nu a
împiedicat, totuși, calitatea lecțiilor desfășurate.
B. Google Drive (prin Google Sheets și Google Forms) a fost un
instrument ingenios și foarte util pentru a ține evidența
prezențelor și a activității elevilor în timpul fiecărei
lecții. Utilizarea unui document de tip *.xls s-a realizat cu
cunoștințe minime și oferă opțiuni de editare care se dovedesc
foarte eficiente, mai ales în cazul activităților repetitive:
calculul automat al sumelor și al mediilor, ordonarea după mai
multe criterii și aplicarea de formule de calcul specifice. Un
aspect pozitiv foarte important în privința utilizării acestor
instrumente este acela că elevii s-au simțit foarte motivați să
fie activi, deoarece puteau vedea la începutul lecției, în timp
ce notam prezența, și numărul de puncte acumulate pentru
prezență și activitate.
Figura 1. Catalogul de prezență și activitate
După cum se poate vedea în Figura 1, am conceput în Google Sheets
un document (pe care l-am numit catalog online) pentru a ține
evidența prezențelor și a participării la activitate ale
fiecărui elev. Pentru ilustrare, am surprins în figură doar clasa
a VII-a, cu care am făcut și ore de Limba latină. Cu ajutorul
unei formule de calcul aplicată în primele patru coloane fixe, am
înregistrat totalul de prezențe și activitate, notând cu „x”
și „y” prezența (limba și literatura română, respectiv,
limba latină) și cu „*” și „+” activitatea /
intervențiile (limba și literatura română, respectiv, limba
latină). Prin această formulă, punctajul aferent fiecărui total
s-a actualizat odată cu introducerea unei noi zile de activitate.
De asemenea, opțiunea de a filtra și de a sorta, în orice
coloană, în ordine alfabetică și numeric descrescător sau
crescător, m-a ajutat să pot manipula documentul în funcție de
scopul urmărit. Astfel, după notarea prezenței, prin aranjarea
în ordine alfabetică a elevilor, puteam să le arăt acestora, la
începutul fiecărei lecții, progresul pe care l-au făcut, prin
aranjarea tabelului în ordinea crescătoare sau descrescătoare a
numărului de intervenții din timpul orelor, precum și a
numărului de prezențe. Această practică a determinat motivarea
elevilor, atât în privința implicării mai pronunțate în
desfășurarea lecțiilor, cât și în participarea efectivă la
ore.
Proiectarea și efectele acestui sistem de înregistrare a
rezultatelor mizează pe conceptul mai recent de gamification, care
desemnează o tehnică didactică inovatoare. Gamification presupune
simularea unui context de competiție guvernat de reguli și
punctaje obținute în funcție de acestea, asociate cu recompense.
Rezultatele sunt afișate sub forma unui clasament, precum în
situația exemplificată, și perspectiva de a le obține determină
motivarea elevilor și angajarea dimensiunilor sociale. Consider că
această tehnică m-a ajutat foarte mult în abordarea „clasei
virtuale” și în planificarea didactică adaptată noului mod de
interacțiune cu elevii. Această abordare mi-a permis să transform
dezavantajele predării bazate pe mijloace tehnice în avantaje
puternice în ceea ce privește eficiența procesului educațional,
datorită faptului că am fructificat curiozitatea elevilor și
preferințele lor pentru jocuri și activități de tip concurs.
Instrumentele create cu ajutorul platformelor menționate, precum
și faptul că am angajat elevii în utilizarea dispozitivelor
electronice și a internetului pentru activități școlare.
C. Google Classroom este platforma în care am pus la dispoziția
elevilor documentele generate în timpul orelor (sub forma unui
mini-suport de curs). Totodată, acest suport online a oferit și un
cadru ușor și organizat pentru monitorizarea temelor și a notelor
(...).
D. Microsoft Word (care poate fi înlocuit cu oricare alt program
de procesare de text) utilizat prin funcția share-screen în timpul
sesiunilor Google Meets, a îndeplinit rolul tablei tradiționale,
pentru a însemna informațiile predate și a oferi un suport vizual
în timpul predării. Documentele rezultate au fost atașate în
Google Classroom.
3. Evaluarea cunoștințelor
Având un rol-cheie în procesul didactic în general, evaluarea
cunoștințelor devine un proces cu atât mai important cu cât
urmează predării și consolidării cunoștințelor sub auspiciile
unei situații de criză, în care s-a încercat optimizarea, pe
cât posibil, a procesului instructiv la distanță și online.
Probleme. Evidențiem doar una dintre provocările apărute, și
anume, cea a acurateții evaluării, care implică în mod direct
înlăturarea tentațiilor de a transgresa limitele permise în
rezolvarea testelor (obținerea de informații ajutătoare pentru
rezolvarea testului, chestionarea colegilor prin mijloace private de
comunicare ș.a.).
Soluții. Prima soluție pe care am identificat-o și pe care am
urmărit-o de-a lungul activității a fost evaluarea continuă,
prin însemnarea activității și a intervențiilor din timpul
fiecărei ore în catalogul descris anterior, la punctul B. De
asemenea, am pus accent pe autoevaluare și exerciții
recapitulative, stimulând implicarea elevilor prin diferite teme
precum eseurile și alte activități de creație. O altă soluție
potrivită considerăm că are în vedere testele cu itemi deschiși
prin care se solicită prelucrarea informațiilor (de exemplu, la
lecțiile de gramatică, subiecte care cer alcătuirea de
propoziții în care un anumit cuvânt sau o anumită parte de
vorbire să aibă funcții sintactice diferite). O altă modalitate
de evaluare potrivită o reprezintă testele individualizate, cu
texte suport diferite pentru fiecare elev și cerințe variabile,
în care să predomine cerințele de tip explicație, analiză și
creație. De exemplu, copiii au avut de compus o scrisoare-răspuns
către Covid, în care au utilizat mijloace tehnice și aplicații
foto-video.
6. Concluzii
Revenind la punctul de plecare al prezentei comunicări, observăm
că școala românească se află, încă, într-un punct în care
este obligată să-și revizuiască propriile abordări. Începând
de la autoritățile de stat decidente și ajungând la profesori
și părinți, cel mai bun punct de plecare pare să fie
conștientizarea faptului că responsabilitatea pentru buna și
eficienta educație a copiilor noștri este problema tuturor.
Cuvintele-cheie pentru ceea ce urmează sunt implicare responsabilă
și adaptare, astfel încât să putem întoarce situația dată în
favoarea elevilor.
Scopul prezentărilor anterioare a fost acela de a evidenția
faptul că predarea în sistem online și bazată pe intermedierea
tehnologiei este nu doar posibilă, ci vine și cu avantaje proprii.
În virtutea acestei idei, îndrăznim să credem că aceste metode
trebuie îmbunătățite și utilizate chiar și după revenirea la
clasă, deoarece se pot constitui în ajutoare de încredere. Mai
mult, implementarea la scară națională a acestui tip de
interacțiune didactică (prin asigurarea de dispozitive și
infrastructură tehnologică necesare) drept canal auxiliar de
comunicare didactică, va încuraja coeziunea și implicarea mai
multor cadre didactice, precum și o diminuare a conflictului dintre
generații.
Continuarea activității de predare-învățare în sistem online
este un prilej binevenit de colaborare a tuturor cadrelor didactice,
a elevilor și a părinților, precum și a altor categorii care
doresc să se implice, cu scopul de a contribui la dezvoltarea unei
rețele de aplicații, metode și instrumente de
predare-învățare-evaluare, precum și a unui suport didactic și
pedagogic de comunicări bazate pe experiențele personale din care
să învățăm împreună cum să abordăm și să gestionăm
astfel de situații.
7. Bibliografie
OMEC 4135 = ORDIN nr. 4135/21.04.2020 de aprobare a Instrucțiunii
privind asigurarea continuității procesului de învățare la
nivelul sistemului de învățământ preuniversitar
Europe 2020 education indicators in 2018
sanda marinau
Liceul de Arta Oradea, Bihor, Oradea
Aptitudinea muzicală este o însușire a personalității care face
posibilă efectiuarea cu succes a activității muzicale. Persoana
manifestă interes și
înclinație deosebită pentru muzică.
TALENTUL MUZICAL-APTITUDINEA MUZICALĂ
,,Aptitudine, dispoziție naturală și dobândită de a efectua
anumite sarcini. Timp îndelungat aptitudinile rămân
nediferențiate și, în general, numai cu începere de la vârsta
de aproximativ 10 ani ele prind a se preciza. Dispozițiile
particulare, cum ar fi abilitatea de a desena,... aptitudinea pentru
muzică, se manifestă destul de precoce.”
O atenție deosebită din partea psihologilor a fost acordată
studiului aptitudinilor muzicale. In sensul acesta se studiază
probleme ce privesc sensibilitatea muzicală, însușirile
creatoare, și însușirile interpretative, factorii generali de
personalitate care îmbracă forme specifice în strucura
talentului. Unii autori vorbesc depre aptitudinea muzicală pornind
de la simțul înălțimii, intensității, ritmului, armoniei,
diferențierea tonurilor, recunoașterea intervalelor succesive,
analiza tonurilor combinate sau izolate.
Aptitudinea muzicală este o însușire a personalității care
face posibilă efectiuarea cu succes a activității muzicale. O
persoană cu aptitudine muzicală manifestă interes și
înclinație deosebită pentru muzică, fredonează melodii,
cântă, învată cu ușurință cântecele auzite, manifestă
dorința de a cunoaște cât mai multe date din domeniul muzical.
Talentul muzical constă în dezvoltarea aptitudinii muzicale la un
nivel superior, caracterizat prin originalitate și capacitate
creatoare. Când o persoană reușește să creeze muzică
originală, cuceritoare, răscolitoare, exprimând idei, sentimente
și dorințe profund umane, suntem în prezența unui talent
muzical.
Trebuie remarcat faptul că aptitudinea muzicală este o
combinație specifică de însușiri senzoriale intelectuale,
afective și volative. Din punct de vedere senzorial este nevoie de
o bună acuitate auditivă. Datorită căreia se poate percepe
înălțimea sunetelor, intensitatea lor, ritmul, armonia și
timpul. Nu totdeauna o persoană care dispune de un organ auditiv
bun dă dovadă de înzestrare muzicală. Aceasta înseamnă că
doar simpla peercepere a sunetelor nu e de ajuns, ci este nevoie în
plus și de o înțelegere a lor. Se știe că Beethoven și-a
pierdut la un moment dat definitiv auzul, dar aceasta nu l-a
împiedicat să compună cele mai frumoase lucrări muzicale.
Aproape toți cercetătorii vorbesc despre un auz interior și unul
exterior. La Beethoven auzul interior era foarte dezvoltat.
„La 35 de ani a găsit, pentru a da frâu liber independenței
sale de creație un aliat excepțional: surzenia. Beethoven se poate
astfel închide în sine, în dublul sens al cuvântului: se
izolează de omenire, dar aude cu atât mai limpede vocea sa
interioară. Și acesta înseamnă a doua libertate a sa, cea mai
prețioasă. Desigur, auzului minții sale a rămas intact nu numai
în privința înălțimilor sonore ci și a intensităților și
coloritului sonor. Dar totuși, ceea ce domină este auzul pur
mintal, acela pentru care ceea ce contează în muzică este ideea,
independent de întruchiparea ei.”
Înălțimea unui sunet este determinată de frecvența sau
numărul de vibrații pe secundă. Intensitatea sau tăria unui
sunet depinde de amplitudinea undelor sonore.
Ritmul muzical este capacitatea de a trăi activ, motric, de a
simți expresivitatea emoțională a ritmului muzical și de a-l
reproduce cu exactitate. Perceperea ritmului ușurează substanțial
înțelegerea structurii melodice a unei compoziții muzicale.
,,Ritmul presupune izocronismul și carura, deși li se
împotrivește. Spontaneitatea ritmică pretinde și depășește
ordonarea metrică. Ritmul este construirea timpului în funcție de
spontaneitatea sufletului. Ritmul este timpul sufletului și al
intelectului, împotrivindu-se și suprapunându-se și
încorporându-se timpului sensibilității pure, în sensul în
care înțelegea Kant acest cuvânt.”
Memoria, mai ales memoria auditivă, este de asemenea o componentă
necesară a aptitudinii muzicale. Execuția după după auz al
melodiilor este un indiciu al aptitudinii muzicale, care ajută la
depistarea timpurie a acesteia. Copiii înzestrați muzical, odată
ce aud o melodie, încep să fredoneze anumite fragmente care i-au
impresionat.mai puternic, iat după câteva percepri repetate o
redau în întregime.
Tot așa de importantă este și memoria vizuală. ,,Psihologia ne
arată cum artele învață cele două simțuri privilegiate -
văzul și auzul - să asculte, așa cum îndeamnă Claudel, muzica
devenirii interioare a lucrurilor și a faptelor. Dincolo de
înțelegerea preocesului de geneză a operei de artă, psihologia
aplicată acestui domeniu ne introduce în fascinanta confruntare
intelectuală a întrebărilor care frământă conștiința
estetică a lumii moderne.”
Nu se neglijează nici memoria motrică, actorul cântăreț
trebuie să-și amintească gesturile, mișcările, locul de
deplasare pe scenă. Arta interpretativă se manifestă pe două
laturi, cântăreț și dirijor. Sensibilitatea muzicală este
asociată cu înțelegerea conținutului de idei al partiturii sau
al frazei muzicale. Același lucru este valabil și pentru dirijor,
care cucerește și entuziasmează publicul. Stăpânind perfect
partitura, pătruzându-i sensul, el îi dă o nouă viață,
dominând în același timp orchestra cu prestigiul și autoritatea
sa.
,,Înrâurirea imediată a muzicii asupra noastră este,
indiscutabil, de natură emoțională. Percepem succesiunea unor
stări sufletești și ne simțim ființa afectivă zguduită,
înălțată. Dar acesta este doar punctul de pornire al
înțelegerii muzicii. A te mărgini să remarci emoții și să le
încerci, înseamnă să rămâi la periferia fenomenului muzical.
Procesul înțelegerii nu progresează decât dacă izbutești a
prelungi în conștiință ecourile muzicii după stingerea
sunetelor și sintetiza mulțimea stărilor sufletești deslușite
în muzică și trăite de propria-ți sensibilitate.”
La apariția interesului pentru muzică un rol determinant îl are
în primul rând mediul familial. Așa de exemplu în familia lui
George Enescu cântatul era practicat cu pasiune și seriozitate.
Străbunicul său a fost preot, dotat cu o voce superbă, mama sa de
asemenea avea o voce frumoasă și cânta la chitară.
Dintre toate aptitudinile, cele muzicale apar cel mai timpuriu. Nu
trebuie uitat însă că marile talente muzicale nu sunt produsul
exclusiv al înzestrării native, ci mai ales al unei munci
perseverente. George Enescu obișnuia să spună: În muzică este
nevoie de talent cam 30%, restul de 70% este muncă. Prin acel 30%
înțelegând înzestrarea nativă.
,,Totuși, fără cultură și exercițiu, geniul muzical va
rămâne totdeauna foarte imperfect...Istoria marilor artiști
demonstrează câtă sudoare a picurat în timp ce ei își făceau
exercițiile, cât ulei a consumat lampa lor de noapte, câte
încercări nereușite au înghițit flăcările șemineului lor,
cât de retrași în tăinuita lor singurătate și-au exersat ei
degetele, urechea și inima, până când, în sfârșit, s-au
prezentat în fața lumii cu realizările lor de maeștri,
smulgându-i acesteia aclamații de admirație.”
Având aceste criterii de evaluare, problema care se pune e cea a
integrării acestor modalități într-un complex educativ optim,
care să permită atât selecția științifică a valorilor
artistice, cât și stimularea eficientă a capacităților
depistate în conformitate cu particularitățile de personalitate
ale fiecărui aspirant la creație și interpretare artistică. În
procesul de stimulare a aptitudinilor artistice, psihologul și
pedagogul utilizează ca materiale informative nu numai rezultatele
metodelor științifice, ci și datele observației empirice pe care
le pot furniza părinții, personalul didactic, cei din anturajul
copiilor talentați. Numai așa, într-un mod coordonat se poate
spera în creștera eficienței educative și într-o valorificare
maximă a talentelor riguros selecționate.
BIBLIOGRAFIE
1. ALBU, Gabriel, Introducere într-o pedagogie a libertății,
Editura Polirom, Iași, 1998
2. BĂLAN, George, Enescu, Editura Tineretului, București, 1963
3. George, BĂLAN, Dincolo de muzică Editura pentru Literatură,
București, 1967
4. DELACROIX, Henri, Psihologia artei, Editura Meridiane,
București, 1983
5. GOLÉA, Antoine, MUZICA din noaptea timpurilor până în
zorile noi, vol. 1, Ed. Muzicală, București,
1987
6. IONESCU, Constantin, A. Educație Muzicală, Editura Muzicală,
București, 1986
7. LAROUSSE, Dicționar de psihologie, Editura Univers Enciclopedic,
București, 1996
8. PINCHERLE, Marc, Lumea virtuozilor, Editura Muzicală a Uniunii
Compozitorilor , București, 1968
Daniela Palcuie
Colegiul Energetic Ramnicu Valcea, Valcea, Ramnicu Valcea
Comunicarea didactică pentru viitor are ca scop dezvoltarea unor competențe cheie, și va include metode şi instrumente de lucru noi (poate chiar neconvenționale), adaptate contextului actual.
Aspecte ale comunicării didactice pentru viitor
Ing. Palcuie Daniela
COLEGIUL ENERGETIC – RM. VÂLCEA
Comunicarea didactică pentru viitor are ca scop dezvoltarea unor
competențe cheie, și va include metode şi instrumente de lucru
noi (poate chiar neconvenționale), adaptate contextului actual,
care vor utiliza, pe lângă alte resurse, şi tehnologia
disponibilă în momentul în care ele sunt planificate şi puse în
practică.
Comunicarea didactică a viitorului are ca scop formarea de
competențe necesare într-un moment viitor (care nu este deloc
departe). Ne luăm ca reper următoarele categorii de competențe:
- Gândire critică;
- Colaborare/munca în echipă;
- Comunicare clară/eficientă;
- Dezvoltarea creativității;
- Conectivitatea;
- Cultura/Cetățenia.
Copiii de astăzi au predispoziția de a recepta şi integra noul.
Au nevoie de stimulare rapidă şi constantă, de gratificare
imediată, de feedback imediat, de metode ce folosesc tehnologia
actuală (videoclipuri, stimuli puternici, colorați, variați), de
stabilirea de misiuni în învățare. Totuşi, în mediul
educațional ne interesează cum putem crea în copii
disponibilitatea de învățare durabilă. Pentru asta este nevoie
să îi motivăm să îşi depăşească zona de confort, să
proceseze cerințe multiple (duble, triple), să rămână focusați
pe o sarcină pe termen lung, să îşi dezvolte capacitățile de
analiză, sinteză, evaluare şi creativitate.
Pentru a dezvolta operațiile gândirii și nivelul
raționamentelor, e preferabil ca sarcinile de lucru să fie
organizate în doze scurte, clare, de câte 5-10 minute, cu feedback
imediat și cu criterii de notare elaborate anterior, împreună cu
elevul.
Pentru a putea elabora strategii didactice eficiente si aplicabile
activ-participative, este nevoie să conştientizăm şi să ținem
cont de următoarele aspecte:
1. Elevul de astăzi are nevoie să i se descrie concret cum arată
ascultarea activă, atenția, liniștea în bancă. Are nevoie de
stabilire de mize pentru aceasta și de laude pentru comportament
stabil sau autocontrol – așa zisa disc indisciplina pozitivă.
2. Elevii au nevoie de laude permanente ale eforturilor, nu ale
rezultatelor; lauda inteligenței distruge nevoia de a încerca
lucruri noi sau capacitatea de a se ridica din eșec, de teama
invalidării valorii personale.
3. Elevul de astăzi are nevoie ca în clasă să existe:
Măcar câte un element de noutate în fiecare zi – în modul de
aranjare a mobilei sau în
bogăția de material didactic sau de strategie a profesorului;
Măcar câte un element de ”wow” – ceva care să le
stârnească atenția, mirarea;
Câte un rol social atribuit în oră: ”ceasornicar”,
“observator social”, “facilitator” , “managerul
materialelor”.
De întrebări care le hrănesc ”ego-ul”: ”tu ce părere
ai?”/”ce te face s ă crezi asta?”
4. Cel mai bine, elevul de astăzi învață dacă se mișcă.
Fiecare profesor – chiar și cel de matematică – poate organiza
ora ca s ă existe momente de deplasare, cu un scop anume, din
bancă, de regrupare, de schimbare de rol;
5. Elevul de astăzi are nevoie ca toate criteriile de evaluare să
fie dinainte stabilite pentru munca lui, clar și transparent,
astfel încât s ă se poată nota singur – autoevaluarea. Testele
– surpriză, de pedeapsă sau testele-fulger sunt percepute ca
nedrepte: sunt bune doar dacă sunt acceptate ca provocări.
6. Orele pot începe de la stabilirea de comun acord a obiectivelor.
Ce știu/Ce nu știu/Ce aș vrea să aflu – poate fi organizat
într-un tabel, ca set de întrebări la care să răspundă
înainte de ora propriu-zisă.
7. Elevii de azi au gândire stelară sau în rețea. Se plictisesc
dacă nu există conexiuni între informații către toate domeniile
de activitate sau de cunoaștere; au nevoie de provocări cognitive
în ritm susținut intr-o predare integrata.
8. Copiii de astăzi au nevoie de trăiri puternice ca să rețină
informație. Emoționalul este fundamental pentru memorie și
energia de lucru.
9. Copiii de astăzi au nevoie de lideri puternici – de profesori
democratici, dar fermi, capabili
să le susțină emoțiile și să stabilească riguros planul de
lucru, ce este și ce nu este acceptabil în oră.
10. Fiecare oră nu are nevoie de titlu, ci de transmiterea clară a
beneficiilor aduse de ea.
11. Copilul de astăzi are nevoie de ghidaj pentru tehnici de
respirație, meditație, autoreflexivitate, centrare în sine,
aliniere cu voința și intențiile proprii – mindfulness.
12. Copilul de astăzi are nevoie mai puțin de informație, cât de
strategii de lucru și gândire. Înainte de a fi profesori de
istorie, geografie sau matematică, va trebui să le arătăm cu ce
contribuim la creșterea și rafinarea gândirii lor. Pedagogia
gândirii vizibile – cu protocoale sau jocuri de gândire este una
dintre cele mai eficiente în lume fiind aplicata in cadrul
Proiectului Zero al Universității Harvard.
13. Tehnologia trebuie integrată în învățare. Mobilele,
tabletele si computerele nu pot lipsi de pe bancă începând cu
clasa a IV-a.
14. Elevul de astăzi învață foarte bine prin joc de rol, prin
punerea în pielea personajelor sau a situațiilor istorice, a
personalităților științifice etc. Are nevoie de modele pozitive
si de empatie.
15. Elevul de astăzi învață foarte mult în afara clasei –
vizite, excursii; ar e mare nevoie de mobilitate și diversitate.
Activitățile extrașcolare și transdisciplinare au un rol
important mai ales daca sunt corelate cu unitățile de învățare
pentru o învățare autentică și relevantă.
16. Copilul de astăzi nu suportă educația DOAR cu stiloul în
mân ă. Învață făcând lucruri cu mâinile – modelând
structuri, machete, instalații; învață negociind, selectând,
exprimând opinii personale.
17. Copilul de astăzi are nevoie să își vadă familia efectiv
interesată de viața lui școlară.
18. Copilul de astăzi are nevoie să își vizualizeze grafic
progresul, direcția, planul de creștere personal
Pentru a pune în practică aceste idei, cadrele didactice trebuie
să ia în considerare cele şase concepte ale educației secolului
al 21-lea.
1. Cooperarea
Una dintre variantele care funcționează este aceea în care copiii
învață în echipe de 2-4 elevi, având roluri sociale şi
cognitive precum: secretarul, prezentatorul, verificatorul,
ceasornicarul, managerul timpului etc (vă puteți crea propriile
roluri şi puteți, uneori, lua idei chiar de la ei) . Ei
cooperează pentru a atinge obiectivul comun şi devin adevărați
jucători de echipă. Obiectivul comun reprezintă suma eforturilor,
talentelor şi deprinderilor fiecărui membru al grupului, având
mai mult ă valoare.
2. Gândirea critică
Elevii filtrează, selectează şi sintetizează informația
găsită în media într-o formă care are sens pentru ei şi care
poate fi aplicată în viața de zi cu zi.
3. Creativitatea
În secolul al 21-lea, o persoana are nevoie sa creeze ceva nou sau
într-un mod nou folosind informațiile deja achiziționate. A fi
creativ nu înseamnă numai să fii artist în orele de arte
vizuale, ci şi a găsi idei noi pentru rezolvarea unei probleme.
4. Comunicarea
Comunicarea este abilitatea de a prezenta informația într-un mod
clar şi precis fiind bazată pe ascultare activă. Are diferite
scopuri: a informa, a convinge, a motiva şi a instrui. Un elev care
comunică eficient este un elev pregătit pentru viață.
5. Cultura /Cetățenia
Este bine ca elevul să fie conștient de tot ceea ce îl
înconjoară. Cetățenia si cultura sunt în egală măsură
importante pentru formarea lui in vederea dezvoltării competentei
interculturale și civice.
6. Educarea caracterului – Conectivitatea
Conexiunea socială îmbinată cu tehnologia şi capacitatea
elevilor de a deveni cetățeni responsabili şi activi sunt alte
obiective ale şcolii secolului al 21-lea.
Variante folosite cu succes în sistemele de educație ale altor
țări sunt învățarea pe bază de proiect, învățarea prin
cooperare, schimbarea spațiului convențional (sala de clasă) cu
unul neconvențional (natură, curtea şcolii, muzee etc.) – care
are, inclusiv, elementul de „nou” şi o mare doză de
„real”, „aplicabil”, „practic”.
Bibliografie:
Comunicarea eficientă cu elevii – note de curs ”Asociația
Transformarea prin formare”
emel cadar
Centrul Scolar pentru Educatie Incluziva "Maria Montessori" Constanta, Constanta, Constanta
Tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenție cunoscută și sub denumirea de THDA sau ADHD, este o tulburare de comportament a copilului care se manifestă prin deficit de atenție și dificultăți în desfășurarea unei sarcini.
De foarte multe ori, copiii cu performanţe scăzute la şcoală
sunt etichetaţi de părinţi şi de educatori ca fiind leneşi,
răsfăţaţi, neastâmpăraţi sau, pur şi simplu, mai puţin
isteţi. Un procent foarte mare din aceştia sunt însă
inteligenţi şi îşi dau toată silinţa să înveţe mai bine,
dar nu reuşesc pentru că suferă de tulburări de citire
(dislexie), de scriere (disgrafie), de calcul (discalculie) sau de
tulburarea hiperkinetică cu deficit de atenţie (ADHD). Copiii cu
tulburări de învăţare sunt priviţi diferit de colegi şi chiar
de învăţători sau de profesori. De suferit va avea, pe de o
parte, dezvoltarea lor intelectuală, pentru că aceşti copii
nu-şi vor atinge potenţialul fără a fi înţeleşi şi
sprijiniţi, iar pe de alta, dezvoltarea lor emoţională. Aceşti
copii vor avea o încredere scăzută în forţele proprii, vor
dezvolta complexe de inferioritate, vor avea probleme de socializare
şi pot deveni adulţi anxioşi, depresivi şi
neîmpliniţi. Tulburarea hiperkinetică cu deficit de
atenție cunoscută și sub denumirea de THDA sau ADHD, este o
tulburare de comportament a copilului care se manifestă prin
deficit de atenție și dificultăți în desfășurarea unei
sarcini. Această tulburare apare în copilărie, dar poate persista
și la vârsta adultă. Nu se cunoaște cu exactitate cauza
declanșării sale, cu toate acestea, cercetările recente au
arătat că cel mai probabil, ADHD este de natură genetică
(potrivit cercetătorilor, la nivelul creierului pacienților cu
ADHD apar unele modificări). Acest lucru sprijină teoria potrivit
căreia această tulburare este, de fapt, o afecțiune biologică,
care se transmite genetic de la părinți la copii. Pe de altă
parte, există cercetători care susțin că expunerea în viața
intrauterină la alcool, tutun, droguri și alte substanțe toxice
crește riscul dezvoltării ADHD. Conform DSM IV
simptomele de tulburare hiperkinetică cu deficit de atenție sunt:
• incapacitatea copilului de a-și menține atenția și aceasta
este ușor perturbată de stimulii din jur;
• adoptă un comportament inadecvat;
• copilul se implică în diverse activități foarte riscante
fără a putea evalua gravitatea riscurilor.
Hiperactivitatea cu deficit de atenție are o evoluție
defavorabilă, prezisă în special de coexistența tulburării de
conduită. Copiii/elevii au dificultăți în controlul
activităților motorii și par în continuă mișcare. Încep mai
multe lucruri, dar nu termină nimic. Sau continuă ceva ce le aduce
succes, deși trebuie să facă altceva. Hiperactivitatea cu deficit
de atenție determină o deteriorare în activitatea socială și
școlară, iar principala complicație este eșecul școlar.
Dificultățile școlare ale copiilor/elevilor cu hiperactivitate cu
deficit de atenție includ achiziționarea unui număr mic de
cunoștințe, chiar dacă au potențial intelectual. De cele mai
multe ori, medicul specialist diagnostichează acești copii și cu
liminaritate/ tardivitate pentru că reușesc să acumuleze lacune
în cunoștințe și să prezinte un deficit informațional și
psihopedagogic ușor, moderat sau chiar accentuat. Sunt incapabili
să-și mențină atenția la sarcină, sunt dezorientați și
adesea uită sarcinile și rutina clasei. Cel mai adesea dau
impresia că trăiesc în altă lume, arătând o atitudine pasivă
în clasă. Prin comportamentul lor, uneori impulsiv, tulbură
activitatea normală a întregii clase. Au tendința de a manifesta
o neatenție activă, ceea ce determină întreruperea din
activitate și a altor copii din jurul lor. Simptomele ADHD se
manifestă devreme în copilărie
Simptomele ADHD pot fi observate de la vârsta de 3 ani, dar
diagnosticarea nu poate fi făcută înaintea vârstei de 6 ani.
Pentru ameliorare, copilul cu vârsta sub 6 ani nu poate
beneficia decat de tratament comportamental şi nici într-un caz
medicamentos.
Diagnosticul va fi pus numai de către medic. Părinţii şi
educatorii pot, doar, să semnaleze suspiciunea de ADHD şi să
prezinte copilul pentru examen de specialitate.
În caz de ADHD părinţii pot apela la specialişti în psihiatria
copilului, însa este necesară şi intervenţia cadrului didactic
precum şi o colaborare foarte bună a părinţilor cu cadrul
didactic. Pentru a putea ajuta un copil care suferă de
ADHD în primul rând trebuie să cunoşti foarte bine copilul atît
istoricul personal al familiei sale cât şi date psihologice
semnificative : memorie, atenţie, vocabular, exprimare, etc. Apoi
este necesară o discuţie cu ceilalţi copii din clasă cu scopul
sensibilizării asupra problemelor colegului lor, cultivarea
relaţiilor de colaborare, includerea colegului în activităţile
clasei, colaborarea şi întrajutorare în activităţi diverse,
climat afectiv de sigurantă în vederea integrării copilului în
colectivul clasei. Următorii paşi pe care cadrul didactic trebuie
să îi urmărească sunt: stabilizarea atenţiei prin exerciţii de
stabilizare a atenţiei, stârnirea interesului pentru
activităţile şcolare, care se poate realiza prin formarea unei
imagini despre rolul şcolii în viaţă, cultivarea factorilor
interni şi externi ai captării atenţiei, cultivarea volumului
atenţiei, prin exerciţii specializate în acest domeniu,
distributivitatea atenţiei prin sarcini cu caracter automat, ca de
exemplu, scrisul în paralel cu urmărirea profesorului, prin
diferiţi stimuli adresaţi unor analizatori diferiţi. Se poate
lucra, de asemenea ,la atenţia involuntară prin intensitatea
stimulilor, contrast, noutate, complexitate. Intervenţia
pentru integrarea elevului în tratarea diferenţiată a elevului cu
ADHD se realizează cu tact, asigurându-se corelarea între
conţinuturile obligatorii şi posibilităţile de învăţare ale
copilului, aplicarea unor strategii diferite de evaluare precum şi
păstrarea permanentă a legăturii cu părinţii
acestuia. Cadrele didactice precum şi părinţii trebuie să
aibă foarte multă răbdare cu aceşti copii şi să îi antreneze
în activităţi foarte simple. Câteva activităţi care pot să le
atenueze comportamentul la şcoală sunt: ştersul tablei,
împărţirea materialelor atunci când se desfăşoară o
activitate artistică, lăudarea atunci când oferă ajutor unor
colegi sau cadrelor didactice. În acelaşi fel, acasă,
părinţii trebuie să-i formeze un set de activităţi simple prin
care să fie recompensat. Gătitul împreună cu părinţii,
curăţenia în casă, dusul gunoiului, spălatul pe mâini, pe
dinţi ar putea fi activităţile pe care părinţii le pot propune
copiilor cu ADHD. Chiar dacă aceste activităţi sunt de bază şi
considerăm că un copil ar trebui să le facă la vârsta de 6 ani,
pentru un copil cu ADHD sunt foarte greu de realizat.
Nediagnosticat şi netratat în copilărie, copilul cu ADHD
poate dezvolta în adolescenţă anumite tulburări de conduită:
furt, minciună, relații sexuale precoce, consum de substanţe;
alcool, tutun, droguri, tulburare afectivă bipolar, etc. Ca
echipa de lucru (părinții, cadrul didactic, profesorul consilier -
școlar, profesorul itinerant/ de sprijin, după caz, profesorul
logoped) să își atingă obiectivele, în sensul contracarării
simptomelor manifestate de copilul cu hiperkinezie și deficit de
atenție, se recomandă respectarea unor reguli:
1. În disciplinarea copilului, regula de aur este consecvența!
Atitudinea factorilor implicați trebuie să fie constantă: de
câte ori repetă un comportament greșit trebuie să i se atragă
atenția și să i se arate comportamentul corect. Altfel, va
profita de inconsecvență va încerca manipularea părintelui sau a
educatorilor implicați. Va fi mult mai greu apoi să se exercite un
control asupra lui, dacă a sesizat o slăbiciune.
2. Folosirea recompensei Acestor copii le este foarte greu să-și
inhibe tipurile de comportament care atrag după ele efecte
negative. Ei nu pot să își regleze ușor nici dispoziția, nici
acțiunile din cauza faptului că nu sunt conștienți de ele.
Atunci când acești copii învață câte ceva sau realizează o
sarcină cerută trebuie să fim atenți la recompensele pe care le
oferim deoarece copilul depune un efort pentru a realiza o
activitate. Satisfacția resimțită de copil la aprecierile
laudative ale educatorilor/părinților devine o motivație pentru
repetarea acelui comportament:
• Lauda să nu fie generală, ci specifică: Exemplu: Ai răspuns
corect la 3 întrebări din 5! Foarte bine! Felul în care ți-ai
așteptat rândul a fost formidabil!
• Prin laudă să se evidențieze efortul, nu rezultatul: Exemplu:
Sunt convinsă că ai lucrat din greu pentru tema aceasta!
• Lauda să sublinieze sentimentele elevului și nu pe cele ale
adultului: Exemplu: Ai lucrat foarte bine. Cred că te simți
minunat!
• Tipuri de recompense: să poată șterge tabla atunci când este
scrisă, să fie primul la rând, să ducă mesaje altor cadre
didactice din școală, să cheme elevii în clasă, să aducă
cornul și laptele, etc.
3. Ignorarea și redirecționarea De câte ori este posibil, este
bine să se ignore mișcarea permanentă a copilului. În aceste
momente este indicat să i se dea posibilitatea să se miște cu
sens. Dacă, de exemplu, lovește în permanență cu creionul în
masă, un fel de răspuns poate fi: Vrei să-mi aduci cartea de
povești din ultima bancă? Este indicat să i se permită să
țină ceva în mână. S-a observat că acești copii se pot
concentra mai bine dacă au ceva în mână pe care pot să-l
manipuleze.
4. Trebuie ajutat să se concentreze Atenția acestor copii este
distrasă foarte ușor de sunete, zgomote, alte obiecte din jur.
Copilul trebuie așezat în clasă astfel încât în jurul lui să
fie cât mai puține lucruri care pot să-i distragă atenția. Va
fi așezat în prima bancă, nu aproape de geam, la distanță
destul de mare de un alt coleg, dar nu separat de restul clasei. Pe
masa de lucru să aibă doar materialele de care are nevoie pentru o
singură activitate. El nu se va putea concentra la rezolvarea unor
exerciții de matematică, dacă pe masa de lucru vor fi acuarele,
cărți cu poze, etc…
5. Implicarea în alte activități Anumite sporturi ar trebui
practicate constant de către copilul hiperactiv cu deficit de
atenție (înotul, artele marțiale), deoarece au ca rezultat
creșterea capacității de concentrare a atenției, determină un
mai bun control al mișcărilor, au un efect relaxant, ridică
nivelul respectului de sine, atât de fragil la acești copii.
Tunde Vizsuly
Colegiul Naţional "Székely Mikó" Sfântu Gheorghe, Covasna, Sfantu Gheorghe
În contextul noii realități, învățământul românesc experimentează necesitatea generalizării strategiilor alternative bazate pe tehnologia digitală și implicarea nativilor digitali în propriul proces de instruire.
Necesitatea IAC (învățării asistate de calculator) în educația
modernă și implicarea activă a elevilor în e-Learning
Un faimos dicton din fabulele lui Esop avertizează să avem grijă
ce ne dorim, pentru că s-ar putea să se îndeplinească.
Într-adevăr, ni se întâmplă des să nu luăm în considerare
implicațiile dorințelor îndeplinite și realitatea experienței
ne vindecă de multe ori de aspirații idealiste.În urmă cu ceva
timp, râvneam și eu să pot măcar încerca telemunca iar în timp
ce îi invidiam pe cei care au această opțiune mă gândeam la
școala viitorului, unde acest vis putea deveni realitate.
Nu mică mi-a fost mirarea când, în martie, m-am trezit, ca
mulți alții, la școala de acasă. Mai mult entuziasmată decât
neliniștită de această nouă situație, am decis să rezonez cu
gândurile lui Whitman care și-a încurajat semenii să încerce
orice, atâta timp cât acest lucru aduce bucurie și satisfacție.
Da, orarul mai flexibil (atât de flexibil încât mă trezeam în
fața laptopului seara târziu chiar dacă m-am așezat în fața
monitorului încă de la primele ore ale dimineții), economisirea
timpului petrecut cu deplasările la și de la școală (o falsă
senzație că am timp berechet), confortul propriei case (care a
devenit cancelarie, secretariat, sală de clasă și laborator
deopotrivă) și nevoia folosirii exclusive a tehnologiei digitale
(sau trezirea la realitate că aceasta avansează mult prea repede
ca profesorul de rând să fie la curent cu toate noutățile) m-au
făcut să-mi revizuiesc visurile ca să nu risc îndeplinirea lor
mult prea repede.
Dacă educatorul, pus într-o situație total neașteptată, este
cuprins de o senzație de neliniște, pe cealaltă parte a
baricadei, acolo unde telelucrul se face de către cel educat,
reacțiile pot diferi semnificativ. Organizația Salvați Copii din
România a realizat un sondaj de opinie privind utilizarea
internetului de către copii, referitoare la perioada
aprilie-septembrie 2018, pe un eșantion de 1156 subiecți, cu
vârsta cuprinsă între 12 și 17 ani. În afară de niște
fenomene îngrijorătoare legate de securitatea cibernetică, s-a
dovedit veridicitatea unor fenomene de care societatea este
conștientă și care se leagă foarte strâns și de atitudinea
elevilor față de școala online.
Concluziile studiului au scos la iveală faptul că într-o zi
liberă obișnuită (de weekend sau vacanță) 33.1 % dintre
adolescenții intervievați petrec 3-4 ore pe internet iar 23.4% au
mărturisit că au nevoie de 6 ore într-o astfel de zi pentru
activități în acest mediu. Copii au fost încurajați să
mărturisească și ce fac când folosesc internetul iar rezultatele
sunt promițătoare pentru specialiștii care cred în mutarea,
măcar parțială, a actului educațional în mediul online,
deoarece 69.4% dintre subiecți au mărturisit că folosesc acest
mediu în vederea obținerii informațiilor necesare pentru
școală. De ce aleg copiii și adolescenții să învețe lucruri
folosind internetul? Autorii sondajului au considerat să ofere
variante de răspuns din care 69.8% din subiecți au ales-o pe aceea
care afirmă că este mai ușoară folosirea materialelor video,
audio și interactive pentru a învăța ceva. În ceea ce privește
legătura dintre elevi și profesori și în afara orelor de curs,
cei întrebați au afirmat în proporție de 30.4% că sunt în
contact cu profesorii online, 41% din aceștia folosind grupul
clasei în vederea realizării comunicării cu dascălii lor în
mediul virtual, în timp ce la rețelele sociale apelează 26.3%, pe
când comunicarea prin email este utilizată de către 10.7%.
Datele prezentate sunt accesibile pe pagina oficială a
organizației (www.salvaticopiii.ro) și nu fac decât să
dovedească nevoia populației școlare pentru folosirea mai
accentuată a mediului online în procesul de
predare-învățare-evaluare în școala modernă, indiferent de
situațiile de criză mondială de orice natură sau de normalitate
ori nouă normalitate.
Totodată, în lumina rolului esențial al competențelor digitale
din cadrul celor opt competențe cheie în educație, cuprinse în
recomandările Parlamentului European pentru absolvenții statelor
membre, predarea facilitată de tehnologie (TET) trebuie să devină
din ce în ce mai mult un deziderat al dezvoltării profesionale,
în funcție și de măsura în care o posedăm și cum putem să o
dezvoltăm. În calitatea sa de competență transversală,
competența digitală contribuie și la o mai bună stăpânire a
altor competențe-cheie, cum ar fi competențele lingvistice, de
comunicare sau cele esențiale în matematică și științe.
Pe baza datelor publicate recent (11 iunie) de EUROSTAT, 80%,
adică patru din cinci tineri cu vârsta cuprinsă între 16-24 de
ani din UE aveau competențe digitale de bază sau peste nivelul de
bază în 2019. Acelaș lucru însă nu se referă și la tinerii
din România, care se situează pe ultimul loc în Europa la acest
capitol, deoarece doar 56% dintre tinerii din România se
încadrează în categoria utilizatorilor cu competențe esențiale.
În prisma acestor informații și cu riscul precizării a ceea ce
este oricum evident, cele conturate de Eurostat și Salvați Copiii
trebuie să constituie motive în plus pentru acceptarea faptului
că e-learning-ul (procesul de învățare prin mjloace electronice)
sau cel puțin instruirea mixtă (blended learning, combinarea
metodelor tradiționale de instruire la clasă cu soluții de
e-learning) trebuie să devină drumul de urmat pentru actualele dar
și noile generații de elevi și profesori. Dacă mai aruncăm o
privire asupra rezultatelor studiilor despre care am pomenit mai
înainte, nu putem să nu remarcăm faptul că puțin peste
jumătate din nativii digitali din România, care au acces la
tehnologie și la mediul virtual, petrec ore bune (cel puțin 3-4)
online pe zi și fac asta, în proporție de două treimi, pentru
accesarea unor informații necesare pentru școală sau dezvoltarea
personală.
Omniprezența tehnologiilor digitale în viața acestor nativi face
ca instruirea asistată de calculator și tehnologia digitală să
aibă caracter obligatoriu în loc să aibă roul unui avangardism
în educație.
Devine din ce în ce mai evident și că mintea noilor generații
funcționează diferit din cauza interacțiunii cu lumea digitală.
Ei efectuează mai multe activități în același timp
(multitasking) și procesează informația mai rapid însă preferă
un efort cognitiv în general mai redus. Profilul elevului din
zilele noastre este completat de dorința învățării prin
interacțiune și a unui control mai pronunțat asupra dezvoltării
personale și a procesului de învățare. Se mai poate adăuga,
fără pretenția unei redioscopii complete, preferința
diversității și a noutății, o autonomie mai pronunțată în
comparație cu generațiile anterioare, adaptabilitatea, aprecierea
mijloacelor online de comunicare socială față de cultura lecturii
textului tipărit și lista mai poate continua.
Învățarea online are o serie de avantaje care vin în
întâmpinarea nevoilor de învățare manifestate de nativii
digitali. În primul rând informația este distribuită rapid și
este accesibilă prin accesare simplă de oriunde și oricând,
fără să fie nevoie ca elevii să se armonizeze pentru a fi
prezenți fizic cu toții în acelaș timp și loc. Conținuturile
care se pot edita, corecta, adapta și în general schimba în
funcție de nevoi, posibilitatea interacționării în grupuri și,
adesea, un feed-back imediat, nu numai de la elevi dar și de la
profesor, constituie numai o parte din multiplele beneficii de care
participanții la instruirea asigurată de NTIC (noile tehnologii de
informare și comunicare) pot beneficia, fără să mai amintim și
de un nivel mai redus de stres sau controlul asupra procesului
propriu de asimilare.Bineînțeles, aceste privilegii depind și de
tipul interacțiunii stabilite de literatura de specialitate:
sincronă, care presupune un control aproape total al lecției de
către profesor (de exemplu videoconferință) sau asincronă, cu
implicarea studiului personal (de exemplu completarea unor sarcini
sau finalizare de proiecte care se încarcă pe platforme gen google
classroom).
Într-o lume în care uzura informației este din ce în ce mai
rapidă, atitudinea față de învățare trebuie să fie una
activă. Condiția esențială pentru formarea unei astfel de
atitudini este motivația sau, altfel spus, determinarea orientată
sau dirijată spre punerea în mișcare a comportamentului uman,
mobilul care duce la eforturi pentru atingerea unui scop, în cazul
de față: asimilarea de cunoștințe și formarea de priceperi și
deprinderi, este concluzia psihologilor.
La fel de adevărat este și faptul că dacă rezultatele
învățării sunt pozitive, motivația se va menține sau se va
intensifica și mai mult.
Dar cum putem dinamiza motivația într-un mediu în care elevul
este deja familiar cu explozia informației și adaptarea continuă
la noile tehnologii?
După părerea mea, cel mai important este să ne implicăm elevii
cât mai mult pentru a le păstra nivelul de interes. Specialiștii
sunt convinși că implicarea autentică înseamnă urmărirea
aspectului comportamental, emoțional și cognitiv al angajării
elevilor. Asta înseamnă că elevul trebuie să dea dovadă de o
purtare corespunzătoare în timpul activităților de învățare
în așa fel încât dinamica grupului din care face parte să fie
una pozitivă sau productivă, se recomandă ca el să aprecieze
activitățile la care este invitat să participe și să o facă cu
plăcere iar efortul lui în a însuși cunoștințe să poată fi
remarcat.
Multe dintre aplicațiile la îndemâna profesorului necesită un
grad ridicat de implicare din partea elevului, dar un exemplu demn
de amintit, în opinia mea, este Padlet. Cei care încă nu sunt
familiari cu aceasta, dar sunt interesați să o încerce exact
pentru că sunt în căutare de tot ceea ce însamnă interactiv,
vor fi încântați să afle că Padlet se poate folosi ca un canal
de discuții printr-un avizier virtual (sau wall) pe care profesorul
și elevii pot adăuga documente, fotografii, înregistrări sau
hyperlink-uri. Când profesorul nu se află la oră, el poate
restricționa editarea padlet-ului, lăsând-ul doar în modul de
vizualizare. De exemplu, elevii pot primi o problemă de rezolvat,
un material de citit în vederea dezbaterii ulterioare sau un
proiect, o temă pentru o prezentare la care trebuie lucrat, urmând
ca elevii să încarce rezolvarea sau o poză cu rezolvarea la un
moment dat. Comentariile, opiniile elevilor se pot posta și pe viu,
în timpul orei. Elevii își pot aprecia colegii sau pot încărca
prezentări individuale sau în grup.
Colaboratorii pot fi invitați prin e-mail, cu ajutorul URL-ului dar
se poate crea și un cod QR.
Avizierul poate fi protejat cu parolă, este gratuită și
colaborativă, așa cum atestă exemplele de activități
menționate (https://padlet.com/).
Probabil mai toți profesorii, care au fost puși în situația de
a preda online, cunosc aplicația Zoom, care permite apeluri video
de grup. Poate sunt mai puțini aceia care au încercat mai multe
opțiuni de care dispune aplicația, și anume: folosirea chat-ului,
împărtășirea ecranului profesorului, folosirea unei table
interactive. Lucrurile devin și mai interesante atunci când
atașăm la laptop o tabletă grafică cu un touch pen. Aceasta din
urmă este o suprafață de lucru sau o planșă orizontală pe
suprafața căruia se utilizează un stilou cu vârf de plastic care
înlocuiește mouse-ul în activitățile care implică precizie sau
este nevoie de utilizarea unor simboluri speciale din domeniul
formulelor matematice, fizice sau semne fonetice și, nu în ultimul
rând, scris de mână sau desen. Cu aceste instrumente la
dispoziție se pot da explicații online însoțite de notițe,
rezumate, diagrame etc. ca și cum am lucra la tabla din sala de
clasă. Elevii care au la dispoziție un astfel de mijloc de lucru
pot lua notițe mai ușor în timpul orelor online.
Tot pe Zoom este posibilă crearea de camere de chat secundare
(breakout rooms) pentru elevii care primesc sarcini care trebuie
rezolvate separat. Grupurile se pot forma înainte de începerea
sesiunii sau în timpul ei, se poate seta perioada de timp alocat
camerelor și perioada de timp până la alăturarea la restul
clasei pentru prezentarea rezultatelor.
Chiar și prezentațiile se pot transforma în ceva interactiv
prin utilizarea unor extensii, cum ar fi Pear Deck, care se bazează
pe prezentații Google Slides. Această extensie permite inserția
într-o prezentație a unor diapozitive de diferite tipuri care
permit interacțiunea cu profesorul înaintea sau în timpul
prezentării. Slidurile apar deja într-o bibliotecă online (slide
library), deci tot ce face profesorul este să adauge un slide din
șabloanele existente, în funcție de tipul de reacție care se
așteaptă de la elevi: formulare ca text (text slide), desen
(drawing slide), alegere din variante multiple (multiple choice
slide) sau alegerea variantei adevărate de răspuns (true false
slide).Elevii intră pe joinpd.com cu ajutorul unui cod, pe care-l
află de la profesor în prealabil, și în funcție de modul în
care se specifică colaborarea lor, ei pot reacționa la conținutul
prezentației iar feedback-ul lor poate fi urmărit pe dashboard sau
panoul de control.
Aplicația Showbie excelează la capitolul feedback de la
profesor. O caracteristică atractivă, printre multe altele, este
că profesorul poate să adauge comentarii orale (pinned voice
notes) legate de tema sau exercițiul trimis de câte ori este
nevoie, după un clic pe porțiunea de text unde se dorește
inserția adnotării orale. Înregistrarea poate fi de un minut de
fiecare dată în varianta Showbie Basic.
Acestea sunt doar câteva exemple din multe alte practici care
dovedesc eficacitatea școlii online, ca rezultat al adaptării
permanente la situații noi în medii noi. Interacționarea în
moduri pe care nu le intuiam cu câțiva ani în urmă trebuie
văzută ca un avantaj din care putem învăța să învățăm,
atât elevii cât și profesorii.
Bibliografie
https://insse.ro/cms/files/eurostat/adse/baze%20de%20date%20eurostat.htm
http://invatareaonline.blogspot.com/2016/04/avantaje-si-dezavantaje-ale-invatarii.html
http://researchandeducation.ro/2019/04/25/autonomie-competenta-si-relationare-in-invatare.html
www.salvaticopiii.ro
Mihaela Naraevschi
Scoala Gimnaziala Nr.7 "Aurel Vlaicu" Fetesti, Ialomita, Fetesti
Proiectul educațional "ADOPTĂ O CLASĂ!", se adresează
instituțiilor partenere care pot sprijini unitatea de
învățământ, prin donarea de laptopuri, în interesul
beneficiarilor direcți ai educației.
ADOPTĂ O CLASĂ! - proiect educațional
Prof. Naraevschi Mihaela
Școala Gimnazială "Aurel Vlaicu", Fetești
În contextul pandemiei de COVID-19, starea de urgență și de
alertă instituite începând cu luna martie a anului școlar
2019-2020 au provocat un experiment social în domeniul educației.
Pentru toți, trecerea la învățarea online a fost o surpriză și
a constituit o provocare, chiar și pentru cei mai adaptabili dintre
profesori și elevi.
În tot acest proces, la Școala Gimnazială "Aurel Vlaicu"
Fetești, protagoniștii au fost profesorii și elevii, urmați
îndeaproape de părinții care au fost incluși în procesul
educațional mai mult decât oricând și, în multe cazuri, mai
mult decât și-ar fi dorit. Împreună au învățat să utilizeze
platforma Classroom, un instrument nou din suita Google Apps for
Education. Cadrele didactice au creat și organizat rapid teme, au
oferit eficient feedback și au comunicat ușor cu părinții.
Elevii au putut să-și organizeze temele în Google Drive, le-au
predat, comunicând direct cu profesorii și cu colegii.
O certitudine este însă că anul școlar 2020/2021 nu poate
începe, în septembrie, în condițiile clasice / tradiționale.
În școala noastră învață 1 090 de elevi și 68 de cadre
didactice. Astfel, în fiecare sală de clasă, va fi nevoie de
câte un dispozitiv tehnic (laptop) pentru a putea susţine lecţii
on-line, în condiţii optime. Conform Art. 163 (1), din Legea
Educației Naționale nr. 1/2011, calitatea educației trebuie să
reprezinte o prioritate permanentă pentru unitatea de
învățământ care însă, în acest moment, nu dispune de fonduri
pentru a pune la dispoziţia cadrelor didactice și elevilor
echipamentele necesare.
Reluarea activităților școlare se va face în anul școlar
2020-2021 prin reducerea numărului de elevi dintr-o clasă și
participarea acestora alternativă la ore. Astfel, pentru școala
noastră, una dintre cele mai reprezentative din țară și care
anul acesta împlinește 100 de ani de când funcționează,
folosirea tehnologiilor digitale în procesul de educație va
presupune o schimbare de paradigmă pentru dascăli, o modificare a
modului de organizare și prezentare a lecțiilor, impunându-se
existența unei infrastructuri performante, eficiente.
Proiectul educațional pe care școala dorește să îl
implementeze, "ADOPTĂ O CLASĂ!", se adresează autorităților
administrației publice locale, reprezentanților comunității
locale, organismelor economice, organizațiilor guvernamentale și
nonguvernamentale, instituțiilor de educație și cultură sau alte
tipuri de organizații care pot sprijini unitatea de
învățământ, prin donarea de laptopuri, în vederea atingerii
obiectivelor educaționale stabilite prin proiectul de dezvoltare
instituțională, în interesul beneficiarilor direcți ai
educației, conform Regulamentului-cadru de organizare și
funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, nr.
5079/2016, cu modificările și completările ulterioare
Potrivit legislației în vigoare (Ordinul MEC 4135/21.04.2020,
privind instrucțiunile pentru crearea și/sau întărirea
capacității sistemului de învățământ preuniversitar prin
învățare on-line), în anul școlar 2020-2021, cadrele didactice
trebuie să realizeze următoarele activități:
a) proiectarea activității-suport pentru învățarea on-line din
perspectiva principiilor didactice și a celor privind învățarea
on-line, fiind responsabile de asigurarea calității actului
educațional;
b) elaborarea, adaptarea și selectarea resurselor educaționale
deschise, a sesiunilor de învățare pe platforme educaționale, a
aplicațiilor, precum și a altor categorii de resurse și mijloace
care pot fi utilizate în procesul de învățare on-line;
c) elaborarea instrumentelor de evaluare aplicabile on-line, pentru
înregistrarea progresului elevilor;
Toate acestea nu se pot realiza în absența unor echipamente
tehnice de calitate cu ajutorul cărora elevii pot urmări on-line
lecțiile predate în sala de clasă de către cadrul didactic și
care, de asemenea, pot facilita monitorizarea acestor activități
de către conducerea școlii, a inspectoratului școlar sau a
ministerului.
Competenţele digitale ale personalului didactic din școala
noastră actualizate permanent prin cursuri de formare oferă
posibilitatea utilizării eficiente a tehnologiei în procesul de
predare-învățare-evaluare şi, ca urmare, se pot atinge
obiectivele educaţionale cu eficacitate, economisind timp şi
ridicând productivitatea la nivelul clasei. Astfel, având la
dispoziție câte un laptop în fiecare sală de clasă,
educatoarele, învățătorii și profesorii ar putea crea resurse
digitale, ar integra dinamic texte, date, obiecte multimedia proprii
sau preluate din locații externe, ar implementa dispozitive
interactive în activități didactice, ar elabora parcursuri
individuale de învățare pentru elevi.
NOI, SUFLETUL ACESTEI ȘCOLI, NE DORIM SĂ FIM SPRIJINIȚI ÎN ACEST
DEMERS PENTRU CA:
NOI, copiii, să putem străbate drumul cunoașterii, construindu-ne
viitorul plini de încredere …NOI, profesorii, să fim un etalon
în fața elevilor, fiindu-le aproape în creionarea parcursului
educațional …NOI, părinții, să ne implicăm activ în bunul
mers al școlii, conștienți fiind că susținerea noastră va da
roade mai târziu …
La acest număr au contribuit:
● Alexandrina Cîrstea
● liana-monica nistor
● Anca Ioana Sugar
● Alina Pascu
● carmen cimpoeru
● Veronica Manolache
● Teodora Mihailescu
● Negru Pavel-Rafael
● Nicoleta Mocan
● Potîrniche Elena
● Elena Iacob
● Cristina-Mihaela Sin
● sanda marinau
● Daniela Palcuie
● emel cadar
● Tunde Vizsuly
● Mihaela Naraevschi
ISSN: 2393 – 0810