Nr. 82/2022

ISSN: 2393 – 0810

Cuprins

Învăţământ primar

● Povești desenate, MIHAELA LEONTE

● Rolul activităţilor didactice extraşcolare în sinteza cunoştinţelor despre mediul geografic, Monica Done-Anghel

● Strategii RWCT folosite în faza de Realizarea sensului și faza Reflecției, Molnár Gabor Marta

● Educația ecologică - prioritate a mileniului III, catalina baiceanu

Învăţământ gimnazial

● ÎNVĂȚAREA LIMBILOR STRĂINE PRIN DRAMATURGIE, Olivia-Yerma Feher

● PROIECT DE PARTENERIAT EDUCAȚIONAL - TRADIȚIE ȘI CULTURĂ ÎN SATELE COMUNEI TĂTARU, Ana Mihaila

● Evaluare și autonomia învățării prin metoda proiectului, Bianca Burciu

Învăţământ liceal

● Formarea capacităţii de investigare experimentală, Mariana Blanaru

● Istoria Bisericii Evanghelice din Bistrița, Bianca Florentina Baisan

● Aportul românilor bistrițeni în revoluția din 1848-1849, Bianca Florentina Baisan

● O idee insuficient argumentată este doar o bârfă epistemologică, Rodica Calota

● O școală în care elevii nu trișează - mit sau realitate, Eugen Oprea

● George Cãlinescu – critic şi istoric literar, Doinita Mitrica

Interes general

● Învăţătura, familia, şcoala-decisive în educaţie, cosmina georgescu

● STUDIU DE CAZ - INADAPTAREA ȘCOLARĂ, Rus Ana

● Exemplu de bună practică. Școala de vară Paulina, Ioana Catauta

Povești desenate

MIHAELA LEONTE
Scoala Gimnaziala Nr.49, Bucuresti, Bucuresti

Proiect „POVEȘTI DESENATE”

Acest proiect nu este ideea mea, apartine Academia de
creativitate.ro, dar mi s- a părut atât de potrivit pentru
stimularea creativității elevilor mei, mai ales pentru a
exemplifica textul creativ, încât le-am propus-o și am încercat
să-i conving pe toți să realizeze un astfel de proiect. Le-am
lăsat, ca temă pentru lectură în Classroom:

„Proiect „POVEȘTI DESENATE”
COPII, vă rog să scoateți acest proiect la imprimantă și
să l prindeți sub formă de carte. Între povești aveți o foaie
liberă pe care veți scrie voi o poveste legată de imaginile și
titlul respectiv. Ordinea imaginilor vă aparține doar să fie din
aceeași poveste. Puteți colora imaginile. Aceste imagini se
regăsesc în poveștile originale și puteți să le
achiziționați și să le citiți. Acest proiect este obligatoriu
și vreau să- l realizați până la finalul acestui semestru și
mi- l veți preda la școală. Succes!”
Ce inseamnă acest proiect?
Cărțile din proiect au anumite imagini realizate de niște
ilustratori profesioniști și sunt desprinse de scolo și așezate
aleatoriu. Copiii trebuie să realizeze o poveste așa cum doresc.
După realizarea cărților care cuprind cele 4 povești:
O REȚETĂ DE CURAJ, de Victoria Pătrașcu

CALUL NĂZDRĂVAN, de Mihaela Coșescu

CĂLĂTORIA LUI MEDILO, de Ioana Nicolaie

ȘCOALA VEVERIȚELOR, de Magda Cojocea

Elevii vor citi cărțile care au niște personaje foarte
interesante, de exemplu în „Călătoria lui Medilo” este vorba
despre un clește de rufe din lemn și vor compara imaginația lor
materializată în poveștile lor cu poveștile reale. Va fi foarte
interesant și distractiv!
În cartea „O rețetă de curaj” de Victoria Pătrașcu

este vorbea despre faptul că se iau doi șoricei cofetari cu nume
franțuzești și se lasă să fiarbă în suc propriu printre
animale puternice și arogante. Se amestecă pe rând în poveste
un melc optimist și un căpcăun- ecou plin de surprize. Stăm cu
sufletul la gură să vedem cum crește aventura în cuptor și
răsuflăm ușurați când am ajuns cu bine la final. Curajul s-a
copt și va transforma visele în realitate.
„Calul năzdrăvan” de Mihaela Coșescu este o poveste care a
pornit de la o copilă care se plictisea și i- a cerut mamei ei un
joc nou iar mama a inventat unul în care schimba literele în
cuvinte. Copila descoperea, ca prin magie, cuvinte noi. Unele
existau în dicționar iar altele nu. Se gândeau atunci ce pot să
însemne acele cuvinte, dacă ele ar exista. Iar atunci când
cuvântul nou avea un sens pentru ele, în mintea lor apărea o lume
nouă, un personaj, o mâncare, o emoție. „Calul năzdrăvan”
este o carte fără vârstă, și care, în același timp, se poate
citi și înțelege diferit la vârste diferite.
Cartea "Călătoria lui Medilo" scrisă de Ioana Nicolae și frumos
ilustrată de Sidonia Calin prezintă povestea unei familii de...
clești de rufe. Familia, cândva numeroasă, este formată acum
doar dintr-un tânăr băiețel și mama acestuia care îi
povestește amintirile sale și îl învață zilnic de ce sunt
necesare antrenamentele zilnice, de ce să se ferească întotdeauna
de ținut blugii pe frânghia de rufe, de ce să nu alerge pe
trepte, de ce este este bine să se ferească de ploaie și multe
altele. Într-o dimineață, în casă se mută o nouă familie de
oameni iar tânărul cârlig de rufe este despărțit de mama sa.
Împreuna cu ajutorul dat de doamna păpădie și dând dovadă de
curaj și istețime, acesta reușește să își găsească mama și
împreună își găsesc locul în cadrul noii familii sosite.

„ Irina și Școala Veverițelor” de Magda Cojocea -Ce poate
fi mai grozav decât să mergi la o super scoală, unde să cunoști
o învățătoare minunată pe care să o iubești din tot sufletul?
Ar putea fi totuși câteva probleme. Irina este primul pui de arici
care a îndrăznit să se înscrie la VeveScoala, exclusivista
Școală a Veverițelor. Tot ce își dorește este să își facă
prieteni și să fie acceptată. Acest lucru însă nu e ușor:
colegii o consideră ciudată, se poartă urât cu ea și o evită.
Va ști Irina ce e de făcut atunci când lucrurile devin complicate
la școală?
Această poveste vorbește, într-o manieră jucaușă, despre
lucruri serioase: bullying, acceptare, prietenie, despre cum să
îți găsești locul atunci când ești diferit.
Am făcut un cerc literar în cadrul căruia am dat citire unei
povești preferate. Elevii clasei a IV-a B au compus diverse
povești total diferite de cele reale și au fost foarte surprinși
de cele reale pe care le-am dezvăluit după ce fiecare a citit
câte o poveste a sa care i-a rămas lipită de suflet.
A fost foarte interesant că unii copii și-au imaginat personajele
într-un mod diferit: Medilo care era în cartea originală un
băiat clește a devenit chiar fată, școala veverițelor este o
școală a animalelor, etc.
ȘCOALA VEVERIȚELOR, scrisă de eleva Parpală Emilia
Era odată o școală de veverițe. Acolo erau acceptate
toate animalele iar profesoarele și majoritatea copiilor erau
veverițe.
Într-o zi părinți , Emei Aricel, au vrut s-o ducă la
școală dar ei îi era frică că o să fie singurul arici de
acolo. Așa că părinții ei au dus-o sa-și vadă viitori colegi.
Când au ajuns acolo Ema a observat că nu mai era niciun arici. Ți

spunea că nu o să aibă cu cine să vorbească. Profesoara -a
apropiat de Ema și i-a spus:
- Dacă vrei poți ziua asta să o petreci la școală să vezi cum
este. Toată clasa a fost fericită că Ema își petrece ziua cu
ei. Ea nu știa dar, ceilalți o considerau specială deoarece erau
câte două animale de același fel dar ea era doar una.
Astăzi mergeau în excursie în pădure ca să i-a aer curat și
să se joace cu Ema Aricel. Ea și-a făcut o prietenă bună se
numea Riri. Riri și cu Ema s-au jucat cu fluturașii.
Ema a văzut cât de frumoasă este școala veverițelor și
le-a spus părinților că acolo vrea să meargă la școală
O rețetă de curaj, scrisă de eleva Isacovici Eva
Era odată un cuplu de șoareci care trăiau în pădure. Acest
cuplu era format din doamna Ameli și domnul Peter. Ei erau
cofetari. Într-o zi de vară domnul Peter îi spuse doamnei Amelia:

- Este timpul să împărțim dulciurile noastre și cu vietățile
mai mari decât noi, nu doar celorlalți șoricei și gângănii de
prin preajmă
- Ai dreptate! Ar fi cazul ca și alte creaturi să guste dulciurile
noastre. Dar noi cum o să ne facem auziți? Întreabă doamna
Amelia.
- Of, la asta nu m-am gândit! Am putea cere ajutorul doamnei
măgar, Anet, care trăiește la ferma din apopiere
- Bună idee! Să mergem!
Așa că porniră la drum. Când ajunseră au găsit-o pe doamna
Anet pregătindu-se să plece cu barca ca să observe mai
îndeaproape urșii de mare. Așa că, cuplul de șoricei se gândi
să meargă cu ea să le împartă urșilor de mare bicuiți cu
vanilie și cășune. Pe drum o întrebară pe doamna Anet cum ar

putea să se facă auziți. Aceasta le spuse:
- Pai trebuie doar să lăsați oricwe frică deoparte și să
încercați, dar să fiți siguri pe voi.
- Mulțumim pentru sfat! Spuseră în cor Peter și Amelia chiar
când ajunseră.
Mai întâi Peter le aruncă urșilor de mare un singur biscuite. Un
urs îl luă, îl gustă și deodată a chemat și pe ceilalți
urși ca să le spună că a gustat cel mai bun lucru din lume.
Auzind asta, domnul Peter aruncă o grămadă de biscuiți. Urșii
erau foarte încântați.
Ajunși pe uscat, cei doi șoareci își luară rămas bun și
porniră spre taur. Acolo se speriară puțin, dar și-au adus
aminte ce le-a spus doamna Anet așa că îi dădură domnului taur
un tort de ciocolată. Acesta gustă și spuse că este cel mai bun
tort din lume. După ce termină tortul, taurul le mulțumi și
șoriceii plecară spre pisoi.
Când au ajuns acolo s-au mai gândit încă o dată la ce spusese
doamna Anet și intrară. Chiar atunci pisoiul spuse:
- Aveți grijă pe unde călcați pentru că am întins un fir ca
să știu dacă intră cineva.
După aceea îl serviră cu o prăjitură cu scorțișoară. Acesta
o înfulecă pe loc și o înghiți. El spuse că e cea mai bună
prăjitură.
Șoriceii plecară acasă. Deodată Amelia spuse că s-au descucat
de minune, iar Peter a aprobat-o.
Rețeta curajului este atunci când îți înfrângi temerile pe
care le ai.
Călătoria lui Medilo, scrisă de elevul Guță Vlad
Într-o familie numeroasă de lângă Londra se nasc doi băieți
gemeni: Medilo și Jack. Deoarece familia lor era săracă se

hotărăsc, cu mare greutate, să îl dea spre înfiere pe Jack. El
a fost înfiat de o familie mult mai bogată care avea o csă mare
pe partea cealaltă a Pădurii Negre.
Cu timpul Medilo a crescut și a devenit un băiat sprinten și
curios. Din acest motiv părinții lui i-au interzis să
părăsească ograda lor și în niciun caz să nu se ducă în
Pădurea Neagră.
Dar într-o zi jucându-se la marginea casei, a observat o floare
înaltă care părea să îl cheme la ea.
-Mergi la casa de după pădure și caută -ți fratele, zise
floarea.Uimit din cale-afară, a uitat de sfatul părinților și
s-a dus în pădure ca să se convingă de spusele florii. Trecând
prin ea, a mai întâlnit încă o floare vorbitoare. Aceasta i-a
spus:
-Ia-mă cu tine și-ți voi arăta care este fratele tău!
După jumătate de zi de mers prin pădure, Medilo a ajuns la
porțile unui imens palat. Acesta avea zece etaje și era
împrejmuit de ziduri înalte. Cu puțin curaj a bătut la porți
și a răspuns un servitor.Medilo, crezând că acesta e fratele
lui, i-a înmânat floarea, dar nu s-a întâmplat nimic.
Uimit de ce vedea în fața sa, servitorul l-a condus pe Medilo în
palat la stăpânul său. Cei doi și-au dat seama că erau aproape
identici și s-au îmbrățișat. Astfel Jack l-a invitat pe Medilo
și pe familia lui să locuiască în somptuosul palat, iar floarea
culeasă din pădure a rămas veșnic deschisă.
Poveștile elevei Bala Maria

Poveștile elevei Belloiu Ioana
Au avut apoi de scris un text despre cum s-a desfășurat ziua
dedicată acestor povești, ce emoții au simțit și au fost foarte

încântați de o oră altfel și că și-au împărtașit reciproc
ideile din povești.

Rolul activităţilor didactice extraşcolare în sinteza cunoştinţelor despre mediul geografic

Monica Done-Anghel
Scoala Gimnaziala Teasc, Dolj, Teasc

Rolul activităţilor didactice extraşcolare în sinteza
cunoştinţelor despre mediul geografic

Prof.înv.primar: Done-Anghel Monica
Școala Gimnazială Teasc, jud. Dolj

Activităţile extraşcolare contribuie la adâncirea şi
completarea procesului de învăţământ, la dezvoltarea
înclinaţiilor şi aptitudinilor elevilor, la organizarea
raţională şi plăcută a timpului lor liber. Ele prezintă unele
particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din
cadrul lecţiilor. Aceasta se referă la conţinutul
activităţilor, durata lor, la metode folosite şi la formele de
organizare a activităţilor. Conţinutul acestor activităţi nu
este stabilit de programa şcolară, ci de către cadrele didactice,
în funcţie de interesele şi dorinţele elevilor.
Participarea copiilor la aceste activităţi sporeşte eficienţa
demersului educaţional, dat fiind cunoscută marea disponibilitate
a celor mici de a descoperi tot ceea ce le stârneşte curiozitatea.
Aceste activităţi îşi găsesc finalitatea în comportamentul
copiilor care devin mai buni, mai sensibili faţă de mediul
apropiat, mai protectori, disciplinaţi, responsabili, plini de
iniţiativă şi prompţi în ocrotirea a tot ce-i înconjoară.
Conştientizând aceste aspecte, am făcut demersurile necesare
pentru derularea unor activităţi extraşcolare (drumeţii, vizite
geografice, excursii) realizate în comun cu elevii altor clase sau
organizate la nivelul clasei pe care o conduc.
Excursia este una dintre cele mai atractive, plăcute şi utile
activităţi de recreere şi odihnă activă, facilitând contactul
cu mediul. Excursia de studiu are ca scop principal lărgirea
orizontului geografic, realizând de asemenea legătura dintre
teorie şi practică. Excursia este o călătorie de cel puţin o
zi, efectuată în afara localităţii de reşedinţă, cu un mijloc
de transport, având ca suport recreerea, vizitarea, informarea,
studiul.

Drumeţiile, ca şi vizitele şi excursiile se organizează cu
răspundere după o planificare tematică, precizându-se foarte
clar şi concret scopul propus, precum şi alegerea perioadei de
desfăşurare.
Importanţa excursiilor :
 elevii dobândesc cunoştinţe noi, studiază fenomenele şi
obiectele în toată complexitatea lor, leagă teoria de practică,
precizează şi fixează mai bine cunoştinţele;
 în excursii se formează priceperi şi deprinderi de a observa
fenomenele naturii şi ale vieţii social – economice, în felul
acesta prin intuiţie directă, cunoştinţele capătă un caracter
realist dezvăluind legăturile lor cauzale;
 au rol important în sintetizarea cunoştinţelor despre mediul
geografic prin cunoaşterea mai multor regiuni, a reliefului variat,
a diferitelor peisaje, zone economice, asigurând aplicaţie în
toate ramurile geografiei fizice şi economice;
 dezvoltă calităţi morale, spiritul colectiv, disciplina,
iniţiativa.
Clasificarea excursiilor :
 după momentul în care au avut loc :
o excursii preliminare – au scop în observarea unor fenomene sau
obiecte necesare înţelegerii temei sau capitolului ce urmează a
fi preluat;
o excursii lecţii – care au ca scop dobândirea de noi
cunoştinţe pe bază de intuiţie în natură. Se mai numesc şi
lecţii intuitive;
o excursii finale – care au ca scop fixarea, aprofundarea,
îmbogăţirea cunoştinţelor şi aplicarea lor în practică.
 după durată :
o de lungă durată;

o de scurtă durată – se desfăşoară în orizontul local, în
2-5 ore.
 după scopul urmărit :
o excursii judeţene – pentru cunoaşterea din punct de vedere :
geografic, istoric, cultural, economic;
o excursii interjudeţene
Pregătirea excursiei cuprinde următoarele puncte :
- elaborarea planului excursiei;
- stabilirea grupului elevilor participanţi;
- alegerea traseului;
- stabilirea programului pe ore, zile;
- asigurarea documentării;
- organizarea grupului de elevi;
- recomandări pentru echipament;
- recomandări privind protecţia mediului înconjurător şi
ocrotirea naturii.
Iată planul metodic al unei excursii de o zi efectuată cu elevii
claselor I- IV .
Itinerar : Craiova - Balş - Drăgăşani - Rm.Vâlcea –
Mănăstirea dintr-un lemn – Horezu – Polovragi – Baia de Fier
- Peştera Muierii - Tg.Jiu – Craiova
Scopul şi obiectivele excursiei:
 cunoaşterea trecutului şi prezentului patriei noastre prin
vizitarea unor obiective din regiunea vizitată;
 cunoaşterea intuitivă a principalelor forme de relief, a unor
ape curgătoare şi stătătoare, aspectele vremii şi climei, a
etajelor de vegetaţie după formele de relief;
 vizitarea unor obiective economice, istorice, culturale;
 formarea la elevi a unor deprinderi de comportare civilizată
în timpul excursiei;

 cultivarea sentimentelor de dragoste şi grijă faţă de
natură, formarea şi educarea sentimentului de mândrie
naţională.
Obiectivele esenţiale ale excursiei :
 obiective naturale :
• forme de relief: Câmpia Română, Podişul Getic, Subcarpaţii
Getici, Munţii Căpăţânei
• relief carstic: Peştera Polovragi şi Peştera Muierii
• nuanţe de climă: de câmpie, de deal şi podiş, de munte
• ape: Olt şi afluenţii: Olteţ, Bistriţa, Luncavăţ, Cerna,
Jiu şi afluenţii: Gilort cu Galbenul, Blahniţa, Amaradia
• Etaje de vegetaţie: a) vegetaţie de câmpie: păşuni,
pâlcuri de stejari
b) etajul
gorunului şi fagului
c) etajul
coniferelor
d)
vegetaţia de pe malul apelor.
 obiective antropice, istorice, economice şi social-economice:
o Întreprinderea de osii şi boghiuri de la Balş
o Combinatul chimic, Hidrocentrala, Parcul Zăvoi, Dealul Capela,de
unde se deschide o largă perspectivă spre valea Oltului, Casa
memorială ,,Anton Pann”, Muzeul de istorie de la Râmnicu
Vâlcea;
o Mănăstirea dintr-un lemn, Mănăstirea Polovragi;
o Operele marelui nostru sculptor Constantin Brâncuşi din Târgu
Jiu
( Coloana Infinitului, Poarta Sărutului, Masa Tăcerii );
o Centre comerciale: popasuri turistice;

o Căi de transport: şosele naţionale, europene, căi ferate,
poduri, viaducte;
o Culturi agricole.
 Organizare administrativă:
 Judeţele: Dolj, Olt, Vâlcea, Gorj;
 Oraşe: Craiova, Balş, Drăgăşani, Băbeni, Râmnicu
Vâlcea, Horezu, Târgu Jiu, Rovinari, Turceni, Filiaşi;
 Comune, sate; aşezări din zona de câmpie, deal, munte.
Aplicaţii făcute cu ocazia excursiei :
- citirea şi interpretarea hărţii urmărind traseul de
străbătut;
- delimitarea şi localizarea pe hartă şi în teren a
subunităţilor reliefului din zona respectivă;
- rolul reţelei hidrografice şi a compoziţiei petrografice în
aspectul reliefului, rolul omului în transformarea formelor de
relief;
- influenţa versanţilor umbrit şi luminat asupra vegetaţiei
naturale şi cultivate;
- schimbarea climei în funcţie de altitudinea reliefului, a
vegetaţiei în funcţie de relief şi climă;
- explicarea circuitului apei în natură, viteza de scurgere a apei
în funcţie de înclinarea pantei, stabilirea malului stâng şi
drept al unui râu, acţiunea de spălare a solului de către ape,
albia râului, fluviului, folosirea apelor de către oameni
(pescuit, irigaţii, transport, construcţii de hidrocentrale ).
Evaluarea şi valorificarea excursiei :
- discuţii pe marginea celor văzute în excursie;
- compunere geografică;
- concurs tematic „Cine ştie câştigă”;
- desemnarea unor locuri care i-au impresionat;

- compuneri de probleme cu date din excursie(distanţe
străbătute);
- colecţii de roci, plante;
- întocmirea jurnalului excursiei.
Excursia este factorul care îmbină armonios latura
instructiv-educativă cu cea de recreere şi odihnă activă, este
principala formă de legătură a geografiei cu realitatea
înconjurătoare, formând la elevi sentimente de dragoste şi
admiraţie faţă de natură, de protecţie şi preţuire a
frumuseţilor peisagistice ale patriei, de stimă şi respect faţă
de munca omului.

BIBLIOGRAFIE

 Bârgăoanu P., Octavian Mândruţ - Metodica predării
geografiei, E.D.P., Bucureşti, 1979
 Joiţa Elena – Didactica aplicată în învăţământul
primar, Ed. Gheorghe Alex., 1994
 Tomescu Viorica, Popa Florentina, Alexandru Gh., Stan Lucian,
Cârţu-Gheorghe Claudia – Metodica predării geografiei şi
ştiinţelor naturii în ciclul primar, Ed. Gheorghe Alexandru,
Craiova, 2001

Strategii RWCT folosite în faza de Realizarea sensului și faza Reflecției

Molnár Gabor Marta
Covasna, Turia

Strategii RWCT folosite în faza de Realizarea sensului și faza
Reflecției
a. SINELG - ( Sistem interactiv de Notare pentru Eficientizarea
Lecturii și Gândirii/ INSERT-Interactive Noting System for
Effective Reading and Thinking): folosită ca mijloc de monitorizare
a înțelegerii textului. După etapa de evocare cerem elevilor să
citească textul și să facă câteva însemnări pe marginea
textului prin folosirea următoarelor simboluri:

 dacă informația citită confirmă ceea ce știau
- dacă informația citită diferă sau contrazice ceea ce știau
+ dacă întâlnesc o informație nouă
? dacă au nelămuriri în legătură cu infomațiile citite
După ce se încheie lectura, textul va fi analizat din perspectiva
semnelor utilizate. Putem completa și un tabel cu informațiile
corespunzătoare semnelor. Desigur în primele utilizări a acestei
metode putem folosi numai două semne, sau trei în funcție de
nivelul clasei. De exemplu insistăm numai folosirea semnelor
”+” și ”?”. Această metodă poate fi utilizată cu succes
în prelucrarea textelor cu conținut științific chiar și în
clasele mai mici.
b. Lectura ghidată este o tehnică de lucru care poate fi
utilizată cu succes în cazul unui text narativ, necunoscut care nu
a fost citit anterior și care este destul de interesant ca să-i
motiveze pe cititori să lanseze diverse presupuneri. Pregătim un
text narativ prin împărțire în câteva fragmente. Se citește
textul de către învățător și elevii sunt rugați să citească
concomitent. Se citește textul până la un punct (elevii pot primi
fragmentele pe rând) elevii își exprimă părerile, sentimentele
în legătură cu fragmentul citit, apoi fac presupuneri despre ce
se va întâmpla ulterior. Procedura se va repeta până se vor citi
toate fragmentele. Se poate completa și un tabel cu două coloane,
în care enumerăm evenimentele din text, respectiv presupunerile.
Ce s-a întâmplat? Ce se va întâmpla?
c. Ghidul pentru învățare: este o metodă care îi ajută pe
elevi chiar atunci când profesorul nu este prezent. Elevii primesc
întrebări, sarcini în scris înainte de citirea unui text, care
le ajută în citirea, lectura activă.
d. Agenda cu notițe paralele: de obicei în munca mea am folosit

această metodă în studierea textelor lirice. Împărțim caietul
cu o linie vericală, în prima coloană elevii aleg citate
preferate iar în coloana a doua comentează, fac observații. Este
o cale bună pentru a face conexiuni între materia studiată și
emoțiile personale a elevilor.
e. ReQuest: este o tehnică care îi antrenează pe elevi în a pune
întrebări pe baza unui text. În prima parte învățătorul pune
întrebări pe baza enunțurilor citite de către elevi. Dacă se
lucrează în perechi elevii schimbă rolurile după fiecare
aliniat. Poate fi folosit și frontal cu clasa, când elevii citesc
un alineat și pun întrebări învățătorului cu cartea
închisă, iar după aceea după citire învățătorul e cel care
pune întrebările. Această metodă oferă ocazia de a exersa
formularea întrebărilor pe baza unui text, în limba română.
Strategii utilizate în faza de Reflecție
a. Eseul de cinci minute: poate fi folosit la sfârșitul orei
pentru ca elevul să își adune gândurile asupra subiectului,
când le cerem elevilor să scrie un lucru pe care au învățat,
și să adreseze o întrebare pe care o au cu referire la subiect.
Învățătorul colectează eseurile și-l utilizează în
planificarea orei următoare.
b. Cvintetul este o poezie de cinci rânduri, care ajută în
sintetizarea unor informații. Structura poeziei este strict
stabilită: Primul vers conține un substantiv: cuvântul tematic,
al doilea două adjective, care să arate însușirea cuvântului
tematic. Al treilea vers este format din trei cuvinte, verbe la
gerunziu care să exprime acțiuni, al patrulea vers este o
propoziție din patru cuvinte, prin care se afirmă ceva esențial
despre cuvântul tematic. Ultimul vers este format dintr-un singur
cuvânt, care sintetizează tema.

c. Cubul: este o tehnică de examinare a subiectului, prin
organizarea cunoștințelor despre un subiect. Poate fi folosit și
în activități orale dar și scrise. În Reflecție putem folosi
pentru sistematizarea cunoștințelor acumulate într-o altă
tehnică, iar în etapa de evocare ca algoritm de actualizare a
informațiilor. În această tehnică folosim un cub pe care sunt
inscripționate verbe ce denumesc operațiile de gândire:
Descrie/Definește, Compară, Asociază, Analizează, Aplică,
Argumentează.
Elevilor din ciclul primar le este greu să folosească și să
înțeleagă toți acești termeni, ca atare propun shimbarea
verbelor cu instrucțiuni mai clare, de exemplu:
 Prezintă! Caută însușiri! Spune sinonime, antonime!
Alcătuiește un enunț! Spune o povestire! Desenează!—povestiri,
ființe, etc
 Timpul, Locul, Personaje, Formule de povești, Evenimente,
Numere magice—în prelucrarea poveștilor
 Cine?/Ce? , Unde? Când? De ce? Cât?/Câte? Cum este?
 sa, s-a, ne-a,nea, s-au, sau
d. Diagrama VENN: este o tehnică de organizare grafică a
informației care constă în discutarea a două sau mai multe
concepte, noțiuni, idei, texte care au similarități și
deosebiri. Individual, în perechi sau în echipe elevii desenează
cercurile, pe suprafața comună se scriu asemănările iar în
afara lor deosebirile.
e. Graficul conceptual: este o cale de a organiza informația, în
special atunci când pot fi comparate trei sau mai multe concepte.
Liniile tabelului prezintă ideile ce vor fi comparate, iar
coloanele unele trăsături prin care vor fi comparate. Poate fi
utilizată și în faza de evocare.

Molnar G Marta, Școala Gimnazială ”Kicsi Antal”, Turia

Bibliografie
1. Fluieraș, V., Paideia și gândire critică, Editura Casa
Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2003
2. Fluieraș, V.,Teoria și practica învățării prin cooperare,
Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2007
3. Ioan Șerdean, Didactica limbii și literaturii române în
învățământul primar, Editura Corint, București, 2008
4. Norel, Mariana Didactica limbii și literaturii române pentru
învățământul primar, Art, București, 2010
5. Norel, Mariana Pop, Liana Limba română ca a doua limbă Modul
de formare pentru cadrele didactice, Dezvoltarea profesională pe
baza activității proprii desfășurată în școală pentru
cadrele didactice din mediul rural,Ministerul Educației,
Cercetării și Inovării. Unitatea de Management a Proiectului
pentru Învățământul Rural, București, 2005.
6. Pamfil, A. Didactica limbii și literaturii române (pentru
școlile cu predare în limbile minorităților naționale) ,
Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2000.
7. Temple, Steele, Meredith Aplicarea tehnicilor de dezvoltare a
gândirii critice, Ghidul IV, supliment al revistei Didactica Pro Nr
2(8),Chișinău, 2003

Educația ecologică - prioritate a mileniului III

catalina baiceanu
Scoala Primara Catamaresti, Botosani, Catamaresti

EDUCAȚIA ECOLOGICĂ – PRIORITATE A MILENIULUI III

Andre Malraux spunea: ”Secolul XXI va fi religios sau nu va mai
fi.” Parafrazând, am putea spune, fără a fi considerați
patetici, că secolul XXI va fi ecologic sau nu va mai fi deloc. Nu
credem că ceea ce am afirmat ar fi exagerat constatând că
poluarea crește exponențial cu progresul civilizației
contemporane, cu fenomenul de urbanizare, cu dezvoltarea industriei,
substanțele chimice produse de om fiind din ce în ce mai complexe,

din ce în ce mai toxice, riscând să fim sufocați de munții de
reziduuri.
Schimbările climatice (furtunile puternice și perioadele de
secetă tot mai dese și mai intense, topirea ghețarilor,
creșterea nivelurilor oceanelor), ca urmare a efectului de seră
produs de emisiile intense de dioxid de carbon, găurile din stratul
de ozon din atmosferă, au provocat o reală îngrijorare la nivelul
opiniei publice, naționale și internaționale, dar și la nivelul
organizațiilor politice naționale și internaționale.
Acum, în întreaga lume, ecologia începe să devină o știință
de bază, omenirea devenind conștientă de greșelile făcute. De
aceea, așa cum ne preocupăm de educația intelectuală, morală,
estetică, de dezvoltarea aptitudinilor și sentimentelor, de
educarea voinței este momentul să ne ocupăm și de educația
ecologică, prin care să-î învățăm pe copii de ce și cum
trebuie protejată natura. În acest sens, senatorii au adoptat o
lege prin care se introduc în programa școlară noțiuni
obligatorii de ecologie și protecția mediului, începând cu anul
școlar 2022-2023. Educația ecologică pe care elevii o pot
învăța în școli are la bază un manual digital, dezvoltat de
organizația World Wide Found.
Educația privind protecția mediului înconjurător oferă
fiecărui elev posibilitatea de a-și manifesta o atitudine
personală, responsabilă față de natură, caracterizată prin
respect, dragoste, considerație și ocrotire, concretizată prin
acțiuni practice de protecție a mediului înconjurător. Educația
ecologică are un caracter inter și pluridisciplinar.
Pornind de la realitatea că în școli există un potențial
extraordinar care trebuie valorificat, în contextul în care
societate impune abordarea de timpuriu a educației ecologice, iar

copiii sunt deosebit de receptivi la acest tip de educație, trebuie
să-i antrenăm în continuare și în activități extracurriculare
atractive. Antrenarea elevilor în proiecte și programe care
vizează mediul înconjurător, protejarea și respectarea lui,
trebuie să fie o preocupare importantă a celor care educă.
Astfel, pe parcursul unui an școlar, activitățile cu caracter
ecologic pot fi cuprinse și se pot desfășura în cadrul unui
proiect intitulat ”Calendarul verde” pentru a marca diferite
evenimente:
 16 septembrie – Ziua internațională a ozonului
 4 octombrie – Ziua internațională a protecției animalelor
 22 martie – Ziua mondială a protecției apelor
 Ora Pământului – ultima sâmbătă din martie
 1 aprilie – Ziua internațională a păsărilor
 15 aprilie - Ziua pădurii
 22 aprilie – Ziua Pământului
 5 iunie – Ziua mondială a mediului
 8 iunie – Ziua mondială a oceanelor

Cuprinderea activităților cu caracter ecologic într-un plan de
acțiune bazat pe studiul problemelor de mediu cu care se confruntă
școala și comunitatea asigură atingerea obiectivelor educației
pentru mediu:
 conștientizarea și sensibilizarea elevilor în scopul
înțelegerii naturii și problemelor ei;
 cunoașterea mediului înconjurător în scopul înțelegerii
funcționării lui, interacțiunii oamenilor cu acesta precum și
cauzalitatea și rezolvarea problemelor;
 formarea unei atitudini pozitive care să îi ajute pe elevi
să-și însușească un set de valori și sentimente de grijă

pentru mediu, precum și motivația de a contribui la menținerea
calității mediului;
 dezvoltarea abilităților necesare identificării,
investigării și rezolvării problemelor de mediu;
 dezvoltarea deprinderilor de a utiliza cunoștințele și
abilitățile dobândite, în vederea unor acțiuni pozitive și
bine gândite care vor conduce la rezolvarea problemelor mediului;
 implicarea părinților și a altor factori educaționali ai
comunității în formarea și dezvoltarea unei conduite ecologice.
Având în vedere că finalitatea educației ecologice este
adoptarea unui comportament adecvat, precum și acțiuni concrete de
protecție a mediului înconjurător, iată câteva modalități de
trecere de la informarea teoretică spre activitatea concretă:
 perceperea și observarea naturii prin excursii, drumeții,
ieșiri în natură;
 observarea organismelor vegetale și animale, a proceselor
esențiale de întreținere a vieții, a legăturii dintre
plante-animale-mediu;
 concurs de ghicitori despre plante și animale;
 antrenarea în activități de ecologizare a spațiilor verzi
din jurul școlii, parcuri, păduri, albii de pârâuri;
 confecționarea și instalarea unor căsuțe pentru păsărele;
 apărarea tuturor formelor de viață ocrotite de lege;
 învățarea unor poezii și cântece adecvate temei;
 participarea la concursuri de afișe, postere, colaje, desene,
creații literare pe teme ecologice;
 îngrijirea ”Colțului viu” al clasei;
 plantare de flori și copaci pe spațiul din jurul școlii;
 crearea unui spațiu de colectare selectivă a deșeurilor
reciclabile;

 organizarea unui Târg de mărțișoare și felicitări
realizate din materiale reciclabile;
 realizarea unor scenete în care personajele poartă costume
realizate din materiale reciclate;
 confecționarea și distribuirea unor fluturași cu mesaj
ecologic;
 expoziție de fotografii din timpul activităților
desfășurate;
 postarea unor instantanee, filmulețe din timpul activităților
pe o pagină media destinată proiectului.
Derularea tuturor activităților cu caracter ecologic dă elevilor
posibilitatea de a se implica direct și în alte acțiuni menite
să le creeze un mediu mai curat, le dezvoltă spiritul civic și
capacitatea de a lua decizii. Contribuind la rezolvarea unor
probleme ale mediului din școală și din comunitate, elevii devin
mai responsabili dezvoltându-și deprinderi pozitive în ceea ce
privește grija față de mediul înconjurător.

Bibliografie:
1. Cătrună Liliana, Mandiziu Gh. – „Să octotim mediul
înconjurător”, Ed. Coressi, București, 2004
2. Revistă de educație ecologică ”Pro Ecologia”, Ed.
Reprograph, 2004

ÎNVĂȚAREA LIMBILOR STRĂINE PRIN DRAMATURGIE

Olivia-Yerma Feher

ÎNVĂȚAREA LIMBILOR STRĂINE PRIN
DRAMATURGIE

Dramaturgia , ca artă , oferă copiilor din clasele
primare dar și gimnaziale o paletă largă și captivantă
a posibilităților de a-și perfecționa cunoștințele de
limbă străină făcând orele mult mai atractive și
motivante . Îndelung de un deceniu am descoperit această
metodă , am cristalizat-o , am dezvoltat-o ca să crească
asemenea unui stejar ce ajunge la maturitate . Am început cu mici

scenete inspirate din fabulele lui Aesop după cum urmează :
Aesop’s fables –The Hare and the tortoise ;The Ant & the
Cricket ; The Shepherd Boy & the Wolf .
Aceste experiențe au crescut cu timpul precum boabele de grâu
care germinează în țarina acopertă de zăpada
mătăsoasă . Recolta mea de ‘’grâu ” a constat în
organizarea , la nivelul școlii în prima fază a unui
concurs de dramaturgie între două echipe a câte doi elevi
fiecare . Cele două echipe au avut ca și provocare să
interpreteze piesa de factură comică ’’The Angry
Doctor’’ , o piesă scurtă a lui Robert Scott .
Interpretarea celor două echipe urma să fie jurizată
după următoarele criterii :
A. ACORDAREA NOTEI PENTRU DECOR
B. ACORDAREA NOTEI PENTRU CSTUMAȚIE
C. ACORDAREA NOTEI PENTRU FLUENȚA ȘI NATURALEȚEA LIMBAJULUI
D. ACORDAREA NOTEI PENTRU CLARITTATEA VORBIRII
E. ACORDAREA NOTEI PENTRU CORECTITUDINEA PRONUNȚIEI
F. ACORDAREA NOTEI PENTRU COORDONAREA KINESTEZICĂ MIȘCARE –
VORBIRE
G. ACORDAREA NOTEI PENTRU SUGESTIVITATEA GESTURILOR
H. ACORDAREA NOTEI PENTRU INTERACȚIUNEA ACTORICEASCĂ INTERPRET
– INTERPRET
Scara notelor acordabile a variat de la 1 la 5 după cum
urmează :
1- Nesatisfăcător
2- Satisfăcător
3- Bine
4- Foarte bine
5- Excelent

Aceste criterii de jurizare se regăsesc în concluziile mele
metodico - științifice legate de obiectivele învățării
limbii engleze prin dramaturgie și acestea sunt :
1 ) Creșterea motivației elevilor cu performanțe
2 ) Promovarea valorilor morale și estetice
3 ) Îmbunătățirea comunicării în limba modernă
4 ) Creșterea coeziunii grupurilor școlare prin această
metodă activ – participativă
5 ) Creșterea motivației școlare intrinseci .
Experiența mea didactică nu s-a oprit însă aici . Grupul
cu cele mai multe puncte accumulate a avut șansa de a
participa împreună cu mine la Concursul Județean de
teatru în limba engleză ‘’ ALL THE WORLD’S A STAGE ,
ediția I din anul 2019 , ceea ce pentru mine a fost o
experiență de neuitat .

Coordonator, Fehér Olivia

PROIECT DE PARTENERIAT EDUCAȚIONAL - TRADIȚIE ȘI CULTURĂ ÎN SATELE COMUNEI TĂTARU

Ana Mihaila
Scoala Gimnaziala Podgoria, Prahova, Podgoria

INFORMAŢII DESPRE APLICANT

SCOALA GIMNAZIALĂ “PROF. EUGENIU CORBU” SAT
PODGORIA
Adresă: Str. Principală, comuna Tataru, judeţul Prahova
Telefon/Fax: ______________
E-mail: scoala_podgoria_ph@yahoo.com
PERSOANĂ DE CONTACT Profesor, Mihăilă Ana,

Adresă poştă electronică: _________________________

- INFORMAŢII DESPRE PROIECT

TITLUL PROIECTULUI – „TRADITIE SI CULTURA IN SATELE
COMUNEI
TATARU”
TIPUL : Cultural – artistic, folclor, traditii, obiceiuri

- REZUMATUL PROIECTULUI
„TRADIȚIE ȘI CULTURĂ ÎN SATELE COMUNEI TĂTARU” este un
proiect
ce-şi propune, prin studii ştiinţifice şi de teren, ilustrarea
istoriei, tradiţiei, obiceiurilor şi spiritualităţii satului
de-a lungul timpului.
- Activitățile planificate încearcă să reînvie tradiţia şi
spiritualitatea satului autentic românesc şi promovarea acestor
elemente pe plan local şi naţional.
Inițiator : Coordonator –prof. Limba română, Mihăilă Ana–
Școala Gimnazială « Prof. Eugeniu Corbu » sat Podgoria, jud.
Prahova
Grupul ţintă - Cadre didactice din unitățile școlare ale
comunei Tătaru- Școala Podgoria,
GPN Podgoria,
Elevii școlii/grădiniței Podgoria

Beneficiarii direcţi ai proiectului -
Beneficiari direcţi: cadre didactice, preşcolari şi şcolari din
comuna Tătaru, participanţi la proiect,
Beneficiari indirecţi:părinţi,reprezentan ai comunităţii

locale.

Rezultate aşteptate - implicarea continuă a cadrelor didactice
în atragerea efectivă a elevilor în organizarea unor activităţi
cu caracter extracurricular, activităţi ce vor conduce la
creşterea calitativă şi cantitativă a acestora.

- PREZENTAREA PROIECTULUI
ARGUMENT
Tradiţiile, obiceiurile, portul şi folclorul sunt comori
inestimabile definesc un popor făcându-l unic, statornic şi
nemuritor în ciuda scurgerii timpului. Ele sunt documente
grăitoare privind istoria şi cultura acestor locuri. Imensul
tezaur folcloric al acestei zone constituie o componentă
valoroasă, o moştenire de preţ, pentru toţi cei care trăiesc
şi vieţuiesc în acest judeţ.
Această moştenire trebuie dusă mai departe, pentru că
un popor trebuie să trăiască prin ceea ce lasă prin fiii săi.
Dorim să inoculăm copiilor dragostea şi respectul pentru
tradiţiile şi obiceiurile româneşti Activităţile desfăşurate
se constituie într-o încercare de păstrare a tradiţiilor
româneşti.

SCOPUL :

- familiarizarea copiilor cu obiceiuri si tradiţii pastrate de-a

lungul timpului de catre oamenii acestor locuri şi cultivarea
respectului fata de traditiile culturale si obiceiurile din aceasta
zona folclorica;
- formarea şi dezvoltarea la elevi a unor componente educaţionale,
morale şi de caracter,
- dezvoltarea cooperării şi a colaborării între cadre didactice
din unităţi diferite de învăţământ;
- cunoaşterea şi valorificarea obiceiurilor şi tradiţiilor
populare româneşti prin respectarea, practicarea şi transmiterea
lor generaţiilor actuale şi viitoare;
- cultivarea sentimentului de admiraţie pentru comorile de artă
ale creaţiei populare româneşti.

OBIECTIVE:
 Cultivarea dragostei pentru tradiţiile și obiceiurile acestei
zone;
 Realizarea unui cadru optim de colaborare în vederea obţinerii
unor atitudini de real interes faţă de înţelepciunea populară ,
tradiţii şi obiceiuri ,
 Antrenarea copiilor în activitaţi menite să contribuie la
preluarea și transmiterea tradițiilor și obiceiurilor;
 Vizitarea unor ateliere, muzee etc., care contribuie la
îmbogățirea cunoștințelor despre folclor, tradiţie, religie;
 Promovarea prin cântec și dans popular, șezători și
obiceiuri locale, frumusetea artei populare romanești;
 Informarea copiilor despre necesitatea cunoașterii, păstrării
și transmiterii tradițiilor din generație în generație,
 Educarea copiilor în spiritul păstrării și transmiterii
folclorului romanesc,
 Realizarea unei mici culegeri de folclor care să conţină

colinde, tradiţii şi obiceiuri practicate de români,
 Consolidarea colaborarii dintre grădiniţă, școala, familie
și comunitate, în scopul orientării și aprecierii valorilor
tradiționale.

MODALITĂŢI DE REALIZARE A OBIECTIVELOR:

• Organizarea de întâlniri între cadrele didactice implicate
în derularea parteneriatului ;
• Stabilirea unui calendar de activităţi la nivelul unităţilor
scolare implicate, în vederea realizării obiectivelor propuse ;
• Întâlniri ale copiilor din unităţile şcolare implicate.
Durata proiectului:
1 noiembrie 2021 - 15 iunie 2022

Monitorizare
- urmărirea periodică a
activităților derulate.
Evaluare
 Analiza lunară a activităţilor desfăşurate şi a
rezultatelor obţinute,
 Observarea impactului asupra copiilor implicaţi în aceste
activităţi,
 Realizarea de mape / portofolii de documentare ce conţin
materialele culese,
La sfârșitul partenerietului se va face o expoziție cu toate
lucrările realizate la care vor participa cadrele didactice din
scoală, reprezentanți ai comunității locale, dar și din
mass-media.
Rezultatele aşteptate ca urmare a implementării proiectului

sunt: creşterea interesului pentru a cunoaşte cât mai multe
despre aşezările rurale din partea persoanelor participante,
formarea elevilor în studiul ştiinţific, conservarea unor obiecte
de patrimoniu, realizarea unei expoziții etnografice.

Continuitatea /sustenabilitatea proiectului
Traditia va fi mereu în centrul atenţiei dascălilor si prin
intermediul acestora sin in atentia elevilor.
Activităţile de promovare/mediatizare şi de diseminare
- prin Inspectoratul Şcolar Judeţean Prahova,
- prin mass media locală,
- la ședințele cu părinții/on-line,
- prin intermediul revistei școlii.
Instituţii implicate:
Școala Gimnazială “Prof. Eugeniu Corbu” sat Podgoria-resp.
Prof. Ana Mihăilă, toate cadrele didactice, tel.0244/460099, GPN
Podgoria, educ. Petre Emilia , tel.02444600099, tel.0244460099 -
comuna Tataru, judetul Prahova
Resurse financiare
Contribuţii personale ale cadrelor didactice implicate în proiect.

Evaluare și autonomia învățării prin metoda proiectului

Bianca Burciu
Colegiul "Costache Negruzzi" Iasi, Iasi, Iasi

Metoda proiectului valorifică eficient creativ și inteligent
modalitățile de lucru activ- participative cu elevii, depășind
ipostaza pasivă, în care acesta era un simplu receptor al
informației. Implementarea metodei este o dovadă clară că elevii
au reținut mai bine prin colaborarea din interiorul unei echipe,
prin responsabilizare. Este, de fapt, modalitatea prin care el
devine autonom, își asumă învățarea, nu doar din obligație,

ci pentru că i s-a oferit posibilitatea de a pune în valoare nu
numai ce cunoștințe deține din orice domeniu, dar și
oportunitatea de a învăța ce poate face cu informațiile
deținute.
Unul dintre punctele forte pe care le are metoda proiectului în
implementarea la clasă este, din punctul meu de vedere, evaluarea.
Trebuie avută în vedere complexitatea aspectelor ce pot fi
evaluate în cazul acestei metode nu doar de predare –
învățare, ci și de evaluare, ce are în centru un elev implicat
activ, nu doar un simplu receptor al noțiunilor impuse de programa
școlară.
Propun pentru exemplificare un proiect ce poate fi implementat la o
unitate de învățare care vizează tipuri de texte nonliterare,
prilej de a-i transforma pe elevi în Mici jurnaliști. Ca
proiecție temporală, activitatea se poate derula pe parcursul a
trei săptămâni, iar produsul final ar s-ar concretiza într-o
revistă, pe una dintre temele de interes ale elevilor: viață
sportivă, tradiții și obiceiuri, ecologie, medicină, stil de
viață sănătos etc. Elevii au astfel posibilitatea de a-și
evalua calitativ și cantitativ informații, noțiuni teoretice de
la diferite discipline studiate, integrate într-un produs sau
progresul acestor informații asimilate treptat de elevi. Evaluarea
devine un întreg proces, fenomen integrat învățării, nu doar o
etapă inițială sau finală, așa cum avem de multe ori tendința.
Elevul devine și el parte direct implicată în procesul de
evaluare, mai ales prin faptul că e pus în permanență să
conștientizeze responsabilitatea pe care o are în interiorul
proiectului. Cu siguranță copiii vor fi entuziasmați de modul de
lucru propus, de flexibilitatea programului, mai ales că vor lucra
în echipe, pe teme accesibile și plăcute.

Grilele de evaluare vor fi prezentate de la început, atât grila de
evaluare a produsului, cât și cea de prezentare orală a grupei.
Astfel, față de evaluarea abordată tradițional, elevii știu
mult mai concret și mai detaliat modul de notare. Se poate adăuga
și o grilă de autoevaluare, ca instrument necesar în evaluare
individuală și pentru a avea mult mai clar, modul în care în
care fiecare elev s-a implicat sau a rezolvat sarcină de lucru.
Complexitatea evaluării unității respective poate fi susținută
și de testul sumativ care va urmări nivelul cunoștințelor
asimilate de fiecare copil în parte. Metoda proiectului vizează nu
doar conținuturi însușite, dobândite dar și abilități,
deprinderi de comunicare orală și de redactare. În ceea ce
privește evaluarea revistei, se va avea în vedere la notare și
structura proiectului, validitatea temei, includerea tipurilor de
texte indicate, corectitudinea și acuratețea exprimării, stilul
adecvat, creativitatea, originalitatea, calitatea informațiilor.
Elevilor li se vor indica, de la începutul implementării
proiectului, câteva site-uri și reviste de specialitate și le va
fi prelucrată Legea drepturilor de autor. În interiorul fiecărei
grupe, elevii își pot însuși drept sarcină redactarea unui
anumit tip de text nonliterar, pe care să îl finalizeze prin
acordul celorlalți. Un alt aspect vizat în evaluare este legat de
prezentarea orală a activității grupei, urmărind modul creativ
în care se adaptează la comunicare și la auditoriu, dacă își
susțin cu argumente punctul de vedere sau dacă au capacitatea de a
convinge, dacă se exprimă corect, clar, cursiv, pe parcursul
prezentării. Pot primi întrebări de la celelalte grupe, pot
explica maniera de lucru, alegerea unei anumite perspective asupra
temei.
Nu se urmărește doar calitatea produsului final, ci și ceea ce se

întâmplă pe parcursul unității de învățare, monitorizarea
fiind o componentă esențială în acest demers didactic, pe care
și-l asumă profesorul, iar reușita activității ține și de
eficiența instrumentelor de evaluare pregătite pentru a valorifica
munca din interiorul echipei. Este recomandat ca în etapa
inițială să se aplice un chestionar, pentru a se face o analiză
de nevoi, deoarece este important ca profesor să știe ce resurse
materialele are la dispoziție pentru că nu e de ajuns să ceri,
trebuie să observi, să constați care este realitatea, pentru a te
putea plia pe resursele deja existente și pentru a le folosi în
mod eficient și creativ. Un aspect extrem de important este și
comunicarea cu elevii, care știu cel mai bine modul în care vor
putea pune în aplicare tema aleasă, iar soluția este implicarea
acestora în planificarea unității de învățare. Astfel, ei vor
ști și vor înțelege de la început ce obiective au de urmărit,
pentru a alege strategii care li se par mai atractive pentru
conceperea produsului ce urmează a fi evaluat, pentru a negocia
componența echipelor de lucru. Aceste decizii sunt direct asumate
de elevi, iar profesorul poate lua rolul de ghid în elaborarea
planurilor de proiect. Elevii sunt cei care își pot împărți
sarcinile în funcție de resursele de care dispun, de
particularitățile aptitudinale.
Metoda oferă oportunitatea învățării reciproce, elevii
câștigă mai multă încredere în ei înșiși, învățarea
devine în mod real centrată pe elev, iar fiecare devine
responsabil de o anumită sarcină, conștient de rolul pe care îl
are în cadrul grupei. Negociază, reflectă asupra propriei
activități, discută cu ceilalți pentru a găsi împreună
soluții. Comunicarea se poate face și în paginile unui jurnal de
reflecție sau prin autoevaluare corectă și sinceră a modului în

care și-a finalizat sarcinile. Această monitorizare este
benefică, pentru că le oferă ocazia să își evalueze propria
învățare prin comentarii ce oferă și profesorului o cale de
ameliorare a unui viitor proiect. Inter-evaluarea îi va ajuta să
se perfecționeze, să își asume curajul de a fi supuși criticii,
sporind dorința de perfecționare.
Metoda este o revelație și pentru profesor, deoarece este
evidentă ușurința elevilor în a-și însuși noțiuni dificile,
legate de o temă mai puțin accesibilă, deschiderea față de o
nouă abordare a materiei, dorința de implicare a unora care de
obicei sunt destul de pasivi în timpul orei. Creșterea motivației
învățării, centrarea actului didactic pe elev, diversitatea
modalităților de evaluare ce sunt în strânsă legătură cu
planificarea, organizarea în conceperea materialului de predat
validează metoda proiectului drept una din variantele viabile, ce
aduc o nouă perspectivă asupra rolului profesorului în evaluare,
de la ce de controlor, la cel de colaborator, coechipier,
îndrumător al elevului devenit autonom în învățare.

Formarea capacităţii de investigare experimentală

Mariana Blanaru
Colegiul National "Alexandru Ioan Cuza" Galati , Galati, Galati

Esenţial este ca în cadrul aces¬tora să se ofere elevilor
posibilitatea de a parcurge toate etapele pe care le presupune
efectuarea unui experiment: sesizarea problemei, identifi¬carea
variabilelor, emiterea independentă a ipotezei, verificarea
ipotezei pe baza datelor observative, corect notate şi
interpretate.
Procese intelectuale implicate in investigarea experimentală
1. Efectuarea observaţiilor, înregistrarea datelor observate și

co-municarea lor in terminologia specifică chimiei. Activitate
intelectuală care constă în clasificarea relaţiilor dintr-o
percepţie globală confuză, In stabilirea unui sistem coerent de
relaţii, în funcţie de un criteriu unic, observaţia trebuie
efectuată sistematic și orientată spre un anumit scop,
determinând înţelegerea conştientă a desfăşurării unei
expe¬rienţe. Atât în experimentul ştiinţific, cit şi in
experimentul integrat în lecţie, observaţia precede explicaţia
sau se desfăşoară concomitent; în ca¬drul activităţilor
experimentale este necesar ca elevii, pe lângă observaţii
spontane, să efectueze şi observaţii organizate asupra
substanţelor şi transformărilor lor, ce permit sesizarea unor
corelaţii între fenomene chi¬mice diferite, între factori
fizico-chlmici diferiţi, interpretarea lor cau¬zală depăşind
cadrul observaţiei stricte. în acest sens este absolut nece¬sară
o planificare a experimentelor de observare: stabilirea precisă a
obiectivelor care trebuie urmărite, a succesiunii operaţiilor pe
care tre¬buie să le desfăşoare elevul, cu rezultatele
observaţiilor.
Ca algoritm pentru dobtndirea informaţiei prin observare, poate fi
propusă o succesiune de etape de care să se ţină seama în
organizarea unor astfel de experienţe sau In anumite faze ale unor
experienţe mai complexe, şi anume:
■ pregătirea substanţelor şi a altor materiale pentru
observaţie;
■ stabilirea precisă a sarcinii de observare;
■ alcătuirea unui plan de observare care să conţină sarcinile
parţiale de observare;
■ achiziţionarea unui număr mare de informaţii
De obicei, existenţa capacităţii de observare se deduce indirect,

din afirmaţiile elevilor ce reprezintă rezultate ale activităţii
lor de observare. Iată de ce se dovedesc necesare activităţi ca:
înregistrarea rezultatelor măsurăto¬rilor sau observaţiilor
efectuate de elevi, comunicarea ţi comentarea ver¬bală a
acestora, folosindu-se terminologia specifică.
În strînsă legătură cu observarea se află formularea verbală
sau în¬scrierea — în terminologia specifică chimiei — a
constatărilor observa¬ţiei, care devin rezultate ale observaţiei
(noţiune, lege, principiu), ce nu trebuie să fie contrazise de
nici o altă observaţie sau de experienţele ur¬mătoare. De
aceea, este necesar ca pregătirea, efectuarea ţi evaluarea
ex¬perienţelor şcolare să formeze o unitate organică.
2. Interpretarea observaţiilor; comunicarea concluziilor obţinute
prin prelucrarea observaţiilor. Prelucrarea succesiunii
observaţiilor obţimete In scopul asamblării lor într-o imagine
globală impune o dirijare din par¬tea profesorului, care
orientează în mod conştient observarea efectuată de elev, In
funcţie de obiectivele propuse. Interpretarea observaţiilor incepe
atunci cînd suportul obiectelor ma¬teriale nu mai este necesar
pentru activitatea mintală a elevului. Ea poate să vizeze:
realizarea unor clasificări pe baza observaţiilor, constituirea
unor categorii prin clasificarea sau înscrierea unor observaţii
(de exem¬plu, compararea proprietăţilor substanţelor studiate,
stabilirea unui plan de organizare a activităţii, găsirea unui
algoritm de determinare), stabi¬lirea cauzelor unui fenomen
observat
3. Formularea ipotezelor este rezultatul unei îndelungate faze
pregă¬titoare; reprezintă o decizie în condiţii de
incertitudine, eînd nu există In¬formaţii privind
posibilităţile ei de verificare. S-a constatat că elevii pot

învăţa cum să formuleze o ipoteză ca moment al investigaţiei
experimen¬tale; de asemenea, cum să creeze o situaţie capabilă
să infirme sau să confirme o ipoteză.
4. Verificarea ipotezelor. În procesul de învăţâmînt la
chimie, există diferite posibilităţi de a examina ipoteza (prin
observaţie în natură sau în laborator ; teoretic — cu ajutorul
teoriilor, principiilor, legilor, calculelor etc.; prin experiment).
Elevii fac do¬vada formării capacităţii de efectuare a unei
investigaţii experimentale, dacă pot:
■ să efectueze observaţii sistematice şi organizate ;
■ să formuleze concluzii pe baza rezultatelor obţinute prin
observaţii;
■ să verifice concluziile observaţiei prin experiment, respectiv
:
• să identifice factorii ce determină desfăşurarea
fenomenului;
• să emită ipoteze privind corelaţiile dintre variabile
(independente şi dependente);
• să proiecteze experimentul şi dispozitivele experimentale;
• să efectueze experimentul;
• să prelucreze datele obţinute;
• să interpreteze rezultatele;
• să confrunte rezultatele cu ipoteza;
• să formuleze concluzia rezultată din experiment;
• să generalizeze rezultatele şi să stabilească limitele lor
de variabilitate.
Aceste obiective pot fi grupate şi într-un alt mod, după cum
urmăresc achiziţionarea unor informaţii despre substanţe şi
transformările chi¬mice ale acestora;
a. folosirea unor informaţii teoretice în efectuarea unor

experienţe simple;
b. demonstrarea caracterului experimental al chimiei.
Prin intermediul activităţilor practice elevul poate să
dovedească dacă are sau nu are formate deprinderi practice de
muncă în laborator, în acest sens el trebuie să poată:
■ să efectueze unele operaţii de bază în laborator: mojarare,
amestecare, dizolvare, decantare, evaporare, filtrare;
■ să prepare soluţii apoase de diferite concentraţii
procentuale ;
■ să efectueze experienţe de laborator în scopul obţinerii
unui anumit rezultat (de exemplu, prepararea unei substanţe,
separarea unei substanţe dintr-un amestec etc.) după instrucţiuni
scrise sau orale, folosind un desen sau un model.
În scopul demonstrării caracterului experimental al chimiei,
elevul trebuie să fie capabil:
■ să verifice, prin experimente proiectate de el, caracterul
adevărat sau neade vârât al unor ipoteze privind:
• posibilităţile de producere a fenomenelor chimice;
• posibilităţi de reacţie între diferite substanţe;
• proprietăţile unor substanţe;
• metodele de obţinere a unor substanţe;
• recunoaşterea unor substanţe în funcţie de proprietăţile
lor.
Prin datele teoretice pe care elevul le primeşte cu privire la
procesele şi operaţiile pe care urmează să le efectueze şi prin
mânuirea corectă a substanţelor şi a instalaţiilor, el ajunge
să stabilească o legătură între cunoştinţe şi practică,
între valoarea teoretică a informaţiilor dobândite şi
condiţiile aplicării şi utilizării acestora.

Istoria Bisericii Evanghelice din Bistrița

Bianca Florentina Baisan
Scoala Gimnaziala Valea Lupului, Iasi, Valea Lupului

Biserica evanghelică din Piata Centrală a fost construită de
comunitatea sasilor din Bistrita la sfirsitul secolului al XIII-lea,
aproape odată cu infiintarea localitătii.
Din vechea bazilică romanică nu pot fi identificate azi elemente
arhitecturale certe, deoarece constructia a cunoscut o refacere
majoră in cursul secolului al XIV-lea, lucrarile se vor finaliza la
inceputul secolului al XV-lea.
Din această perioadă biserica a primit aspectul unei bazilici cu
trei nave, altar degrosat si două turnuri clopotnită in fatada de

vest. Cu această ocazie Petrus Kretczhmer si-a donat averea
bisericii cu ocazia realizării unui altar inchinat tuturor
sfintilor care a fost amplasat pe peretele
vestic al bazilicii, deasupra intrării, intre cele două turnuri.
Tot in această perioadă de reinnoire a bisericii si prosperitate a
orasului sunt turnate, in 1430 clopotele bisericii.
In anul 1464 Bistrita si-a răscumpărat cu 6000 de florini de la
regele Matei Corvin libertatea si primea in acelasi timp dreptul de
a-si ridica propria incintă de zidărie. După o perioadă
constructivă deosebit de intensă lucrările a fost finalizate in
preajma anului 1484. După această dată au continuat lucrările
edilitare in preajma bisericii si a inceput constructia unui turn
central al orasului, care trebuia să devină cel mai inalt punct de
observatie al cetătii. Turnul nordic al biserici a fost demolat cu
această ocazie, iar in fatada de vest in dreptul acestuia a fost
ridicat un turnulet cu scară in spirală prin care se asigura un
acces independentspre turnul nou construit. Intre noul turn al
orasului si turnuletul de acces s-au
păstrat două ferestre din vechea fatadă de secol XV.
Acest turn este construit in mai multe etape identificate după
inscriptiile plasate pe fatadele turnului după cum urmează: la
nivelul etajului I anul 1487, la nivelul etajului II anul 1509, la
nivelul etajului III anul 1513, iar in partea superioară a turnului
a fost finalizată in jurul anului 1519.
Concomitent cu lucrările de edificare a actualului turnau avut loc
si lucrări de renovare a navei, cand au fost consolidate si
completate cu portalurile de nord-est si sud-est. Aceste portaluri
bipartite au o profilatură bogată, cu baghete incrucisate după un
model utilizat in
Transilvania la sfirsitul secolului al XV-lea si inceputul secolului

al XVI-lea. Semnul de pietrar de pe montantii portalului sunt
identice cu semnul de pietrar de la etajul al III-lea al actualului
turn, ce fusese terminat in anul 1513. Lucrările de reconstructie a
edificiului au continuat si in anii care urmează, iar in anul 1560
a fost adus la Bistrita, Petru Italus de Lugano, mester din nordul
Italiei care lucrase pe santierul din Liov pentru a renova bazilica
care era intr-un avansat stadiu de degradare.
In această perioadă bazilica a fost transformată in biserică
hală, cu toate navele la acelasi nivel, iar peste navele laterale a
fost ridicate tribune cu balustrade ce aveau balustrii proportionati
după principiile Renasterii. Contrafortii a fost construiti in
forma pe care o au si azi, iar pe fatadele de nord si sud au fost
construite in fata portalurilor gotice portice ale căror
arcuri au o profilatură renascentistă.
O mentiune specială trebuie să facem pentru mobilierul exceptional
al bisericii, care conservă piese medievale, realizări artistice
cu o valoare deosebită. Unele datează de la inceputul secolului al
XVI-lea: cele două strane splendide, sculptate si decorate cu
intarsii, precum si o bancă avand o inscriptie gotică si ornamente
in stilul Renasterii timpurii, piesă executată in 1516 de
călugărul Benedict de Beclean, si adusă de la mănăstirea
dominicană după dezafectarea acesteia in timpul Reformei. Banca
magistrului spitalului, Gheorghe, este lucrată in 1508 de mesterul
Anton si decorată intr-o manieră ce se poate regăsi in geometria
goticului tarziu. O
piesă valoroasă este si dulapul sacristiei datat conform
inscriptiei, din 1507. Sunt valoroase si usa sacristiei (piesă
exceptională, cu decoratii intarsiate policrome, datată 1563) si
strana, aflată in dreapta acesteia si lucrată in 1564. Acestor
piese li se adaugă si numeroase altele, datate in

secolele al XVII-lea si al XVIII-lea, cu ornamente pictate,
inscriptii, insemne de breaslă. Dintre băncile aflate in biserică
cele mai recente datează din primele decenii ale secolului al
XIX-lea.
Cea mai veche lespede este incastrată pe faŃada sudică, in coltul
sud-vestic al cladirii, fiind datată in secolul al XIV-lea -1327.
In jurul personajului reprezentat pe această piatră, s-au tesut
adevărate legende: o ipoteză este că ar fi un personaj feminin,
intr-o atitudine războinică, o alta
ipoteza este aceea a Ursulei H. Wittstok, care amintea in 1860, că
după traditie, lespedea ar reprezenta figura unei persoane care a
donat bisericii o parte a averii sale, contribuind astfel la
refacerea clădirii (tot un personaj feminin). O altă variantă
este presupunerea că, o femeie a căriui copil grav bolnav s-a
insănătosit miraculos, a făcut bisericii o importantă donatie,
iar
orăsenii i-au multumit, figurandu-i chipul pe această piatră. E
posibil sa fie insa vorba, de epitaful unui cavaler a cărui figură
incizată dovedeste stransa relatie a comanditarului cu un atelier
din Boemia1. Piatra insă nu stă astăzi in pozitia ei initială,
in situ, fiind refolosită in momemtul in care a fost ridicata
fatada sudică a vechiului turn. Figura invesmantată in haine de
cavaler, blazonul compus din trei ciocane imbinate stelar, cu
caractere in relief, stilul liniar al reprezentării, au condus la
ipoteza că este vorba de fapt despre un personaj important al
orasului, aflat probabil in legătură cu monetăria sau cu minele
de argint si că era de orgine străină comunitătii
locale.
Cu ocazia executarii lucrarilor conduse de Petru Italus de Lugano
fatada vestică a fost schimbată fundamental, prin construirea unui

pinion de zidărie de dimensiuni impresionante care isi are
corespondenta in spatiul polonez, de unde si denumirea de atic
polonez. Suprafata aticului
este subimpărtită in patru registre care sunt ritmate aditional pe
vertical de coloane angajate sau pilastrii cu forme simplificate.
Extradosul aticului mult mai dinamic face dovada unei organizări
compozitionale ce are corespondenta in stilistica arhitecturii
italiene de la jumătatea secolului al
XVI-lea. Ca urmare a acestor interventii turnul de sud este demolat
pină la nivelul acoperisului, iar pe fatada de de vest sunt
realizate alte două ferestre, ce combină traditia goticului tirziu
cu formele Renasterii. Vechiul portal de acces de pe această
latură va fi inlocuit de un portal monumental specific Renasterii.
Acest portal incheiat in partea superioară cu un arc semicircular
si cu profilatură aplatizată, este proportionat după principiile
Renasterii mature. In partea superioară portalul este ornamentat
cu alte elemente de inspiratie antică (arhitravă, friză si
cornisă) dar interpretate intr-o manieră specifică Renasterii.
Motivul arhitravei este usor subdimensionat si are rol pur
ornamental fiind caracterizat de diverse profilări aplatizate , iar
cornisa mai amplă si mai reliefată conferă unitate si stabilitate
ansamblului. In spatiul destinat frizei se desfăsoară o inscriptie
care precizează interventiile realizate de Petrus Italus de Lugano
intre 1560-1563. Din lipsă de spatiu inscriptia continuă si in
zona extradosului arcului semicircula al golului usii. Din punct
de vedere stilistic cele două portaluri se incadrează in
Renasterea matură, dar detalii precum cheia de arc tratată in
forma ornamentală a unei volute dublate are origini manieriste, iar
usoara dublare a extremei cornisei este specifică Renasterii
tirzii.

Intre 1560-1563 a fost adăugată si sacristia de pe latura
nordică, la care cele mai valoroase piese de pietrărie sunt
portalul de acces din zona corului si fereastra geminată de pe
latura estică. Acestea sunt exemple tipice ale Renasterii mature.
După 1563 nu mai au loc interventii importante la Biserica
Evanghelică, care rămane aproape neschimbată pină astăzi.
In anul 1857 in urma incendiului izbucnit de pe str. Lemnelor, de la
casa arămierului Berger, este distrus acoperisul turnului si
ceasul. Acoperisul a fost refăcut intr-o maneira neogotică in zona
ultimelor registre, iar ceasul instalat in secolul al XIX-lea a
functionat
doar pana in 11 iunie 2008, ora 20.
In anul 2006 a fost montat o schela in jurul turnului pentru lucrari
de reabilitare a
componentelor artistice de pe turn, a celor patru statui din piatra
de la coturile turnului, ce
reprezentau pe Sfanta Fecioara cu Pruncul, Sfantul Florian, Sfanta
Ana si Sfantul Ilie.
Totodata schela servea si pentru executia lucrarilor de inlocuire a
invelitorii din tabla zincata cu tabla de arama.
In seara zilei de miercuri, 11 iunie 2008, in jurul orei 20.00 la
Biserica Evanghelica din Bistrita, s-a declansat un incendiu
devastator; Incendiul a distrus sarpanta si invelitoarea turnului,
acestea prabusindu-se, o parte in exteriorul turnului, dar cea mai
mare parte in interior, peste bolta ce acopera ,,sala muzeu de la
baza turnului’’. Au fost distruse si planseele din lemn de la
nivele intermediare, producandu-se si prabusirea clopotelor si
mecanismelor ceasului. Focul s-a
extins si la sarpanta navei centrale, distrugand o parte a
valoroasei sarpante gotice.

Dupa degajarea resturilor din interiorul turnului s-a constatat ca
cele doua clopote s-au topit datorita temperaturilor ,,de furnal”
din timpul incendiului.
Biserica Evanghelica a fost, este si va ramane simbolul orasului
Bistrita.

Aportul românilor bistrițeni în revoluția din 1848-1849

Bianca Florentina Baisan
Scoala Gimnaziala Valea Lupului, Iasi, Valea Lupului

Aportul românilor bistrițeni în revoluția din 1848-1849
Sașii și românii din Ardeal s-au luptat împotriva curții
imperiale, însă revolta nu a fost niciodată atât de mare precum
cea din 1848.
Vestea că la 15 martie 1848 a ieșit biruitoare revoluția de la
Pesta a pătruns cu repeziciune încă din a doua zi în Bistrița
și orașele săsești, începând să circule zvonuri
contradictorii și confuze.Atitudinea nobilimii săsești este dată
de obiectivele programatice ale revoluției maghiare care prin

articolul VII de unire cu Ungariea, era afectat districtul
grăniceresc Năsăud și săsesc al Bistriței, astfel districtul
năsăudean cât și cel săsesc intrau sub semnul incertitudinii.
În 3 aprilie 1848, românii și-au evidenițiat propunerile în
ceea ce privea o adevărată frăție cu sașii. Românii își
doreau să se implementeze principiul egalității în drepturi,
astfel încât toți locuitorii sași și români din Pământul
regesc sau saso- românesc să fie egali atât în drepturi cât și
obligații, iar datoriile feudale să fie șterse. În al doilea
rând se dorea ca fiecare sas și român să contribuie la
greutățile publice după averea pe care o deținea. Se mai cerea
ca școlile și bisericile să se întrețină din fondul comun al
respectivei naționalități. De asemenea purtarea armelor se făcea
pentru apărarea statului, în funcție de locuitorii districtului.
Alegerile pentru deputați să se facă din cetățenii
contribuitori. De asemenea se cerea ca în comunele pure să se
vorbească o singură limba, cea a locuitorilor, iar în cazul în
care conviețuiau români și sași să se vorbească ambele limbi.
Universitatea săsească nu este de acord cu aceste cerințe
considerând că dacă nu ar fi aceste vremuri,atunci românii nu ar
îndrăzni să realizeze asemenea cerințe. Sașii doreau să- i
sprijine pe români pentru crșterea culturii spirituale, morale,
în care să fie părtași în instituțile legale și
constituționale. Sașii sunt de părere că doar cultura le poate
oferi liniștea necesară românilor. Sașii considerau că în
viitor românii vor avea drepturi peste tot ținutul săsesc. De
asemenea sașii sunt de acord să le permită intrarea în
comunitatea meșteșugărească, odată ce ăși vor câștiga acest
drept, fără să existe vreo deosebire de nație. Erau de acord ca
preoții neuniți care se afau pe Pământul Săsesc să dețină

aceleași drepturi personale de care se bucurau preoții religiilor
primite.Tendința politică a sașilor la mijlocul secolului al XIX-
lea a fost de a încorpora sub numele de Țară Săsească pe toți
locuitorii sași ai Transilvaniei.
La 9 aprilie 1848 sașii bistrițeni au cerut acordarea de arme
pentru înfințarea unei gărzi cetățenești. În 27 aprilie 1848
primarul Clujului i-a răspuns că armele v-or fi cedate din magazia
regimentului 2 de grăniceri din Năsăud, iar cartușele se vor
vinde pe cu banii pe loc.
În 14 aprilie 1848, a fost emis consiliilor orașului Bistrița, de
către comitele de Cluj, cu permisiunea Guberniului, înfințarea
tribunalelor statele, pe timp de trei luni.
La 22 aprilie 1848 guverantorul Teleki Josef trimite ordine ca
trupele cantonate la Lechința să fie trimise spre Bonțida.În
data de 28 aprilie 1848 guverantorul Teleki, îl roagă pe împărat
să elibereze noi arme de foc din magaziile celor patru regimente
din Transilvania, deoarece cele de la Năsăud nu erau suficiente.
În 4 mai 1848, magistratul Bistriței informează Universiatea
săsească, că a discutat propunerile Universității privind
unirea condiționată a Transilvaniei cu Ungaria, fiind de acord cu
ele, iar deputații bistrițeni care erau în dietă vor primi
instrucțiuni în acest sens.
Din documentele analizate, în 15 mai 1848 situația dintre sașii
și români în Bistrița era foarte precară, deoarece în cadrul
unui document, un jude nobiliar sas din Bistrița se teme pentru
siguranța sa, așteptându- se să fie ucis de români. Acest sas
nu mai îndrăznea nici măcar să mai trimită rapoarte oficiale,
deoarece fusese amenințat cu moartea.
Szasz Karoly, secretar de stat maghiar, se adresează prim-
ministrului din Ungaria, caruia îi declară situația din

Transilvania în special în ceea ce îi privește pe sașii din
Bistrița. Acesta declară că manifestările sașilor au luat
amploare și că voința poporului se afla în mâinile lor,
deoarece sașii au fost dintotdeauna favorizați și sprijiniți de
Curtea Vieneză, spunând că a sașii au obținut privilegile
patriciene doar prin uzurpare și șantaj, dispunând de sume ce
întrec milioanele. Sașii Bistrițeni vroiau pe de o parte să-și
păstreze puterea care o aveau în Dietă, chear dacă era in număr
scăsut, însă se și temeau de emanciparea poporului. Maghiarii
considerau că sașii se opuneau Uniunii deoarece erau sprijiniți
și stimulați de Viena. Maghiarii consideră că sașii se foloseau
de români în realizarea manifestărilor, astfel încât ei să nu
piardă din favoruri.
În 21 mai 1848 națiunea săsească s-a adresat împăratului,
manifestându-și nemulțumirea legată de Uniunea Transilvaniei cu
Ungaria. Sașii susțin că ei sunt supușii Casei habsburgice și
nu Ungarieie, fapt consemnat prin Diploma Leopoldină, în care este
prevăzută autonomia legislației, administrației și justiției,
și că sașii din întreaga Transilvanie sunt îngrijorați de
soarta lor, considerând că reprezintă o amenințare a existenței
lor naționale.
Sașii bistrițeni si- au manifestat în mod deschis, hotărât și
fără rezerve, aversiunea lor față de Uniunea cu Ungaria.
Sașii scot în evidență fapul că ei au păstrat timp de șspte
secole bunurile moștenite din strămoși precum: limba, egalitatea
în drepturi și fidelitatea față de principe și patrie. Sașii
enumerează serviciile aduse patriei: lucrarea pământului,
înviorarea comerțului, meșteșugurile, științei, artelor.
În ultimă instanță sașii refuzau să- și dea consimțământul
față de uniune, și că nu vor participa la întâlnirea

Dietei.În orașul Bistrița a fost răspândit zvonul că
Universitatea săsească urma să convoace o adunare națională
generală pe 4 iunie la Mediaș, pentru a discuta de urgență
despre cele întâmplate.
Reprezentanții sași care participau la Dietă trebuiau să
susțină intangibilitatea națiunii săsești, oraganizarea
constituției municipale și administrative săsești, pe baza
străveche; susținerea etnicității germane, asigurarea folosirii
limbii germane la toate dezbaterile și procesele oficiale politice,
juridice și în corespondența cu regele și funcționari;
susținerea automomiei municipale garantate de Diploma leopoldină;
susținerea neștirbită a juristicției și a teritoriului tuturor
scaunelor și districtelor săsești în forma acutala. Sașii
trebuiau să refuze în mod categoric uniunea Transilvaniei cu
Ungaria.
În cazul în care condițiile nu le erau acceptate sau nu erau
garanțiile necesare stabilite, atunci deputații săsești trebuiau
să se declare împotriva uniunii și să înainteze pe căi legale
tronului doleanțelor lor.
Deputații sași trebuiau să- și subordoneze liber opinia cu
privire la unire și să- și impună punctul de vedere folosind
toate mijloacele legale, să- l înglobeze cu toate motivele, în
protocolul Dietei și pentru justificarea lor proprie.
Deputații nu trebuiau să se lase abătuți de o eventuală
majoritate, înafară de declarația care se rostea în numele
poporului săsesc în sala Dietei, fiecare deputat sas, avea dreptul
să vorbească atunci când era momentul oportun. Într- un final
sașii au fost de acord ca românii să fie recunoscuți ca cea de-a
patra națiune, având drepturi egale cu celelalte națiuni.
După terminarea Dietei, toți deputații sași erau obligați să

dea un raport scris amănunțit, la care să fie anexate toate
documentele comunicate.
Legea serviciului militar obligatoriu era cunoscută de toți
locuitorii orașului, însă nobilimea săsească era nemulțumită,
deoarece îi situa lângă români și țigani.Sursele istorice
evidențiază moldul incalificabil a sașilor față de români
după revoluția din 1848- 1849, neavând decât vorbe de hulă și
dispreț față de aceștia.
După revoluția din 1848- 1849, Bistrița nu a mai fost o
componentă a Sachsenland-ului, fapt ce a insemnat începutul
destrămării sale teritoriale.

O idee insuficient argumentată este doar o bârfă epistemologică

Rodica Calota
Colegiul National "Tudor Vladimirescu" Targu Jiu, Gorj, Targu Jiu

O IDEE INSUFICIENT ARGUMENTATĂ E DOAR O „ BÂRFĂ
EPISTEMOLOGICĂ”

-Diseminare proiect caritabil „ÎMPREUNĂ DE CRĂCIUN”-
PROF. RODICA P. CALOTĂ, COLEGIUL NAŢIONAL”TUDOR VLADIMIRESCU”

În data de 09.12.2021, cu ocazia acțiunii caritabile ”Îmbracă
un suflet”,care se desfăşoară în cadrul proiectului de
educaţie incluzivă „Împreună de Crăciun”şi ERASMUS+„Our
culture, our future” („Cultura noastră, viitorul nostru”).
Acțiunea are ca scop strângerea de fonduri și cumpărarea de
daruri pentru elevii cu dizabilități din cadrul CŞEI Târgu-Jiu.

Proiectul își propune să prezinte câteva modalităţi concrete
de lucru cu copiii (soluţii practice) privind creații artistice
ale elevilor de la desene, aranjamente specifice sărbătorilor de
iarnă, decupaje, articole de revistă școlară, vizionări de
prezentări interesante și interactive, concursuri și chestionare,
izvoarele și resursele creativității și inovației stimulate a
elevilor pe principiul descoperirii inteligențelor multiple, a
învățării prin descoperire și a metodelor active de descoperire
și problematizare în funcție de ideile puse în valoare ale
fiecărui cadru didactic, organizator, coordonator.
Obiectivul proiectului este acela de a forma la elevii
cu cerinţe educative speciale (CES) autonomia personală şi
socială, pentru o mai bună integrare în societate.
La activitate participă, prin intermediul Asociației nonprofit
Academia Creativă MULTILINGUA, elevi de la Colegiul Național ”
Tudor Vladimirescu”Târgu-Jiu, de la Liceul de Arte”Constantin
Brăiloiu” Târgu-Jiu și de la Centrul Școlar pentru Educație
Incluzivă iTârgu Jiu, sprijiniți și îndrumați de doamnele
profesoare coordonatoare :Vîlceanu Daniela-Ileana,Calotă Rodica,
Burtea-Protesoiu Elena-Gabriela,Bunăiaşu Roxana,Ecobescu-Tulea
Daniela, Dragotă Teodora,Mititica Gabriela, Buică Elena-Magdalena,
Petrică Alina, Negrea Rodica, Giugiuc Ciprian, Găvan Diana, bibl.

Iriza Cristina, de la Colegiul Național ” Tudor Vladimirescu”,
doamnele profesoare Mihai Melania, Lăcătușu Nicoleta, dnul
prof.Lăcătușu Emil, de la Liceul de Arte ”Constantin
Brăiloiu” Târgu Jiu și doamnele profesoare Sgondea
Simona,Vlădoiu Adela, Bogdan Roxana, bibl. Tacu Mihaela, de la
Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă Târgu Jiu, Pavel
Marieta, Ciolacu Cristina si Brandt Georgiana, de la Palatul
copiilor,Târgu Jiu.
Încercând o metoda inovativă, dar cu vechi rădăcini în
maieutica socratică, voluntarii creativi au „construit” , pe
lângă superbe decoraţiuni hand-made, texte conţinând urări
specifice sărbătorilor de iarnă, cu precădere de Crăciun,
redactate în mai multe limbi studiate la şcoală, prevalându-ne
de informaţii recente din vaste domenii ştiinţifice. Aceste texte
au fost ilustrate manual sau în online, fiecare text fiind
interpretat, respectiv reinterpretat şi evaluat, pe rând, de
fiecare membru al grupului, după ce fiecare autor şi-a prezentat
creaţia.
Moşul ultracrepidarian
Urarea din acest fantastic an
E: Nu fi ultracrepidarian!
Eu nu sunt medic, architect, brutar,
Nici preot, inginer, pilot, primar,
Sunt Moş Crăciun şi-mi văd de treaba mea :
Car daruri, la copii, cu sania !
Nu fac, de fel, aserţiuni,
Eu fac urări, nu spun minciuni
Şi vin în fiecare an :
Nu-s ultracrepidarian!
Le père ultracrépidairien

Je te souhaite cette année fantastique
E : Ne soyez pas ultracrépidaire !
Je ne suis pas médecin, architecte, boulanger,
Ni prêtre, ingénieur, pilote or maire,
Je suis le Père Noël et je fais mon travail :
Cadeaux voiture, pour les enfants, avec le traîneau !
Je ne fais aucune affirmation.
Je souhaite, je ne mens pas
Et ils viennent chaque année :
Je ne suis pas ultracrépidaire !

Ultracrepidarian SANTA?
Wishing you this fantastic year
Don't be an ultracrepidarian!
I'm not a doctor, an architect, a baker,
No priest, engineer, pilot, hacker,
I'm Santa Claus and I'm doing my job:
Gifts, for children, with the sled, I broth!
I don't make any assertions, guy,
I wish, but me, I don't lie
Every year, I come like a lion:
Cause I'm not an ultracrepidarian!

O școală în care elevii nu trișează - mit sau realitate

Eugen Oprea
Liceul "Ion Vatamanu", Străşeni, Străşeni

O școală în care elevii nu trișează – mit sau realitate
Fără a exagera, pot afirma cu certitudine că m-am confruntat cu
fenomenul trișării chiar de la începutul carierei de profesor.
Naiv fiind, lucru datorat încă lipsei de experiență, am
considerat că urma să găsesc cu ușurință un remediu eficient
împotriva acestei pacoste. Odată cu trecerea timpului, însă, am
realizat faptul că acest fenomen este aidoma creaturii mitologice
grecești Hydra, iar eu sunt departe de a fi Hercule, cel care a

reușit să o învingă. Astfel că, deja de mai bine de 15 ani de
zile, duc o luptă aprigă împotriva acestui flagel, încercând
să-i găsesc ac de cojoc.
Trișarea, după dicționar, reprezintă o acțiune care constă în
încălcarea unor reguli "de joc", pentru a favoriza propriul
câștig. Pornind de la această definiție, am încercat să
identific motivele care ar declanșa nevoia de a trișa. Sondajele
organizate în diferite clase de elevi și discuțiile de suflet
purtate cu aceștia m-au ajutat să ajung la următoarea concluzie:
Majoritatea covârșitoare a elevilor au copiat, copiază sau sunt
dispuși să o facă. Atunci, întrebarea evidentă care se impune
este: De ce elevii trișează? Am reușit să identific mai multe
motive pentru care copiii trișează, ceea ce mi-a permis să
înțeleg mai lesne acest fenomen indezirabil:
1. Elevii trișează pentru că anumiți profesori, pe de o parte,
și colegi, pe de altă parte, le permit să o facă. Fie că nu
sunt destul de vigilenți în timpul testelor, în cazul
profesorilor, fie că din spiritul solidarității, în cazul
elevilor, ei nu consideră acest lucru totalmente negativ și nu fac
decât să favorizeze perpetuarea acestui fenomen.
2. Un alt motiv pentru care elevii evită să fie sinceri este
faptul că se inspiră din exemplul altora. Părinții înșiși
încurajează copiii, fie în mod direct, fie indirect, să copieze
în timpul testelor sau la realizarea temelor, mărturisindu-le,
uneori cu mândrie, propria experiență de acest fel sau din
dorința de a-și ajuta odraslele să-și facă cât mai repede
temele, deseori percepute drept o corvoadă, obiectivul final fiind
obținerea unei note mari și mai puțin asimilarea materialului.
Mai mult ca atât, în viziunea multor persoane, trișarea este o
abilitate care le va fi de folos copiilor în viață.

3. Unii elevi aleg o cale ușoară de a realiza o sarcină pentru a
evita depunerea efortului. Este firesc să încerci să obții un
rezultat bun cu eforturi minime și atunci dacă ți se prezintă
șansa de a recurge la un subterfugiu, mulți cedează tentației
și o fac.
4. Un motiv serios pentru care elevii trișează este faptul că nu
au reușit să înțeleagă tema predată. În acest caz, cauzele
pot fi variate - fie deoarece materialul predat nu este accesibil,
fie deoarece elevul însuși nu a fost atent și urmează să se
bazeze pe munca unui coleg mai responsabil.
5. Nu poate fi neglijată, în acest context, dorința elevului de a
nu arăta prost în fața colegilor, profesorilor sau părinților.
Totuși, trăim într-o epocă în care imaginea contează enorm și
dacă păstrarea bunei reputații necesită recurgerea la un
procedeu destul de „inocent‟ precum trișarea, numeroși sunt
cei care sunt gata să o facă.
6. Pornind de la ideea că succesul în societate este cuantificat,
de cele mai dese ori, prin intermediul notelor obținute, nu este de
mirare faptul că elevii devin victime ale copiatului pentru a nu
lua o notă slabă/insuficientă. De fapt, este vorba despre
așa-numitul instinct al supraviețuirii în mediul academic.
7. Suprasolicitarea elevilor reprezintă un alt motiv
îngrijorător. De multe ori, din dorința de a educa un copil
multilateral dezvoltat, pregătit pentru a face față cerințelor
deloc ușoare ale societății contemporane, părinții îl implică
în numeroase activități școlare și extracșcolare, acestuia
fiindu-i extrem de greu să facă față provocărilor. Alteori,
elevii pur și simplu nu dețin abilități necesare de gestionare
corectă a timpului și lasă totul pe ultima sută de metri.
Evident, soluția optimă este trișarea.

8. Frica de a eșua, este un mobil inerent, care justifică în
cazul multor elevi decizia de a se lăsa pradă acestui fenomen
reprobabil. Lipsa încrederii în propriile forțe, frica de a fi
dojenit pentru greșelile comise descurajează unii elevi să
aleagă calea corectă, cinstită.
9. Pe cât ar părea de straniu, există și unii elevi care refuză
să muncească poate, din dorința de a-i face pe alții să
muncească în locul lor, ei remunerându-i sub altă formă, mai
accesibilă în cazul lor.
Familiarizarea cu aceste motive pertinente pentru care elevii
trișează, precum și conștientizarea efectelor nocive pe care le
poate avea această „molimă‟, m-au determinat să iau măsuri
imediate și totodată drastice pentru a o contracara în clasele
în care predau. Astfel, treptat, am purces la implementarea unor
pași concreți care, deși nu au eradicat complet fenomenul, cel
puțin au redus din amploarea acestuia și i-au oprit răspândirea.
1. Înțelegând importanța notelor, am convenit cu elevii mei ca
în cazul unui rezultat nesatisfăcător aceștia să aibă dreptul
la o a doua șansă, excepție fiind, evident, lucrările sumative.
Elevii trebuie să înțeleagă că există anumite reguli pe care
nici chiar profesorul nu le poate încălca.
2. De asemena, am încercat să-i fac atât pe elevi, cât și pe
părinți să conștientizeze faptul că notele nu reprezintă
decât niște indicatori ai efortului depus de către elevi la o
anumită etapă a procesului de învățare. Astfel, unii părinții
au înțeles necesitatea de a încuraja și aprecia efortul
copilului lor, încetând să-i mai compare cu alți elevi, lucru
destul de frustrant și neplăcut, ce poate avea un impact extrem de
negativ asupra dezvoltării acestora.
3. În calitatea mea de profesor, am realizat că și eu trebuie să

depun eforturi mari pentru a descuraja din start orice tentativă de
trișare. În acest context, s-au dovedit a fi destul de eficiente
următoarele strategii: formularea unor subiecte care să nu
permită identificarea acestora în spațiul virtual (internetul
fiind sursa primordială pentru a trișa), căutarea să nu se
soldeze cu succes și să fie o lecție dură de irosire a timpului;
propunerea unor sarcini interdisciplinare și transdisciplinare,
care să permită elevului să perceapă legătura dintre
evenimentele și fenomenele studiate în cadrul mai multor
discipline, precum și cu viața reală; atribuirea unor sarcini
personalizate, bazate pe interesul copiilor, care să-l impună pe
elev să descopere, precum și să creieze prin implicare directă.
4. O altă abordare, cu efecte pe termen lung, a fost promovarea
imaginii negative a fenomenului. Cu toții ne dăm seama de efectul
publicității la nivel de subconștient. Este demonstrat faptul că
frecvența apariției publicității în mijloacele mass media duce
la efectul scontat. Astfel, profesorii, în parteneriat cu
părinții, trebuie să depună eforturi pentru a inculca elevilor
ideea că trișarea reprezintă un fenomen condamnabil. Non copiatul
trebuie să obțină statut de valoare.
5. De asemenea, am încercat să creiez în clasă un climat care
să descurajeze copiatul, un climat bazat pe încredere și respect
reciproc. În loc să deranjeze colegii în timpul testelor, am
implementat în clasă un sistem de numire a unor persoane de
referință și ajutor, care sunt disponibile să explice, uneori
în termeni mult mai accesibili, subiectele dificile, fiind,
evident, remunerate în termeni academici.
6. Unul din pașii considerați destul de duri este refuzul de a
accepta o lucrare suspectă de plagiat și obligația elevului de a
demonstra autenticitatea acesteia. De la început, această măsură

a suscitat neînțelegeri, fiind primită cu repulsie din partea
elevilor. Însă, cu timpul și-a demonstrat eficacitatea.
7. O altă măsură dură, însă necesară în vederea combaterii
fenomenului a constat în elaborarea și punerea în aplicare a unor
mecanisme de pedepsire a persoanei care trișează. Elevul trebuie
să înțeleagă că școala reprezintă o simulare a realității
și trișarea în viața de zi cu zi se pedepsește drastic, având
consecințe foarte dure.
În concluzie, aș putea să adaug că mi-a luat ceva timp să admit
că și elevii buni pot fi tentați să trișeze. De aceea, este
datoria profesorului să fie vigilent, să intervină prompt în
orice situație de trișare, fără excepție pentru a da dovadă de
imparțialitate și corectitudine. Toleranță zero față de acest
fenomen grav și nociv rămâne și astăzi sloganul zilei.

George Cãlinescu – critic şi istoric literar

Doinita Mitrica
Colegiul National de Arte "Regina Maria" Constanta, Constanta, Constanta

George Cãlinescu – critic şi istoric literar

Profesor Doiniţa Mitricã
C.N.A. “Regina Maria”, Constanţa

Pentru orice critic român, primordială este
confruntarea cu opera lui George Călinescu, un demers absolut
necesar.
Acest adevărat model pentru mai multe generații se
dovedește a fi profesionistul unei coerente deopotrivă
metodologice, conceptuale și atitudinile. Călinescu nu mai este,
dintr-un anumit punct, "dansatorul unei atitudini" și "balerinul
judecăților" (Pompiliu Constantinescu), nu mai performeaza "pe
cont propriu, vacuitatea de convingeri" (Vladimir Streinu).
Opera lui George Călinescu se poate aprecia cã este
unitară, în sensul că aceleaşi modalităţi estetice
îmbrãţişeazã proza ori istoria literară, critica literarã sau
poezia, într-un univers literar coerent şi recognoscibil. Mai
mult, s-a avansat teza conform căreia există un "sistem critic"
calinescian, deoarece nu există geniu fără sistem.
Criticul este dublat de creator, George Călinescu generând
o metodă nouă în critica literară, similară creaţiei, conform
principiului că: “a înţelege înseamnă a crea din nou, a
reproduce în tine momentul iniţial al operei”. “Criticul –
susţinea George Călinescu – este şi el un poet în felul lui,
un creator şi, de altfel, numai criticii poeţi au înţeles cu
adevărat poezia”.
Pentru George Călinescu, critica şi istoria literară
reprezintã opere de creaţie, ele fiind două momente ale
aceluiaşi proces: “Nu poţi fi critic fără perspectiva
istorică, nu poţi face istorie literară fără criteriul estetic,
deci fără a fi critic”. Istoria literaturii române de la
origini până în prezent este – aşa cum spunea autorul însuşi
– “o ştiinţă inefabilă şi o sinteză epică”. În
această operă fundamentală, de referinţă în cultura română,

scriitorii devin personaje ca într-un roman, grupate în trei
categorii tipologice: tipul boierului generos, revoluţionar din
inteligenţă, ideolog ardent, fraternizând cu masele, precum
Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Alexandru Odobescu ş.a.;
tipul ruralului, ideolog pătimaş, alături de ţărani, cu
repulsii faţă de aristocraţi, categorie reprezentatã de cãtre
Mihai Eminescu, George Coşbuc ori Liviu Rebreanu; tagma
balcanicilor expansivi, a micilor târgoveţi sau boiernaşi,
asemenea lui Anton Pann, I.L. Caragiale, Ion Minulescu, Ion Barbu,
Tudor Arghezi, Urmuz ş.a.
În Istoria literaturii române…, lucrare-şcoalã a
genului, G. Călinescu realizeazã o critică completă:
sociologică, psihologică şi estetică, într-o viziune
grandioasă, pornind de la miturile naţionale şi terminând
printr-o sinteză a specificului nostru naţional.
În analizele sale, Călinescu a utilizat în mod prevalent
interpretarea estetică, fără a ocoli biografiile scriitorilor
abordaţi. Ùn potrivit exemplu ar fi portretul lui Dimitrie
Cantemir: “Voievod luminat, ambiţios şi blazat, om de lume şi
ascet de bibliotecă, intrigant şi solitar, mânuitor de oameni şi
mizantrop, iubitor de Moldova lui după care tânjeşte şi
aventurier… academician berlinez, prinţ rus, cronicar român,
cunoscător al tuturor plăcerilor pe care le poate da lumea, D.
Cantemir este Lorenzo de Medici al nostru”.
Călinescu ilustrează în cel mai înalt grad un stil
critic rămas peste timp cu epitetul de “călinescian”: colorat
când în nuanţe pastelate, când violent, concis, îndrăzneţ în
modestia sa, adesea paradoxal. Are geniul definiţiilor, al
asociaţiilor şi al etichetărilor plastice ce rămân întipărite
în memorie şi devin citate memorabile.

În formulări lapidare, G. Călinescu fixează pentru
eternitate un scriitor, o operă literarã, un eveniment. De pildă,
autorul Calistrat Hogaş este prezentat ca “un maniac la modul
sublim”. “Hogaş e un scriitor minor, însă un minor mare,
scriind o proză genială şi nesigură”.
Sursa documentară cea mai importantă a fost pentru G.
Călinescu opera scriitorului, pentru că aici creatorul îşi
relevă cel mai adânc chipul moral, generând un alter-ego venit
parcã dintr-o lume paralelã, cea a ficţiunii literare. Criticul
şi istoricul literar respinge genul biografiei romanţate, care
inventează pe seama unui scriitor fapte, cuvinte ori gânduri
imposibil de verificat, întemeindu-şi consecvent opera doar pe
documente şi pe pagini din lucrãrile cu caracter de document.
Pentru a exemplifica, în “Viaţa lui Ion Creangă”
autorul descrie interiorul bojdeucii din Ţicău şi apoi îi
“vede” pe Creangă şi pe Eminescu conversând în acest mod:
“Eminescu, trecându-şi mâna prin păr, îi va fi declamat cu
glasul lui profund, privind în grindă, lucruri ce-l dureau şi pe
Creangă: “Zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă,/ Ce
lumea o împarte în mizeri şi bogaţi!”…
Din aceste exemple se pot desprinde principalele
caracteristici ale stilului lui G. Călinescu de istoric şi
critic literar. Astfel, se remarcã un stil lapidar, adesea
aforistic, intelectual şi artistic, incitant prin capacitatea sa
speculativă. Fraza uimeşte, la rândul ei, prin claritate,
logicã şi vibraţie. Expresia este concisă, iar metaforele sunt
memorabile. În anul apariţiei acestei capodopere – Istoria
literaturii române de la origini până în prezent – autorul
spunea că a fost publicată în “timpuri de suferinţă
naţională (1941), cu scopul de a da oricui încrederea că avem o

strălucită literatură, care slujeşte drept cea mai clară hartă
a poporului român”.
Referindu-se la Opera lui Mihai Eminescu, criticul N.
Manolescu apreciazã cã, dezbãtând problemele de limbã în opera
poetului, Cãlinescu ar fi abordat acest subiect mai degrabã
dintr-o dorinţã de a proba ironic ineficacitatea unei astfel de
abordãri. Altfel spus, pentru Cãlinescu este importantã ideea
poeticã, nu mijloacele artistice prin care este redatã.
Mulţi consideră că fundamental şi permanent la G.
Călinescu este clasicismul, definit într-un eseu şi aplicat,
punct cu punct, în romane.”
Eugen Simion relevã şi numele scriitorilor cu care a fost
asociat George Cãlinescu, pe baza unor puncte comune, unor
similitudini ale stilului, de la Thomas Mann la Petronius ori
Rabelais. Mai mult, romanul Bietul Ioanide nu se aseamãnã, prin
tehnicã şi viziune, cu nicio altã lucrare din literatura
naţionalã.
Mergând pe urmele criticii literare privind opera lui G.
Cãlinescu, E. Simion subliniazã faptul cã “O parte a criticii
(Ov. S. Crohmălniceanu, N. Balotă, S. Damian etc.) e de părere ca
G. Călinescu n-are sentimentul tragicului, esenţiale fiind la el
caricatura, grotescul baroc, burlescul. Paul Georgescu observă,
totuşi, că în Bietul loanide mor şapte personaje şi că
„tragicul călinescian rezultă din conceperea caracterului ca
destin".
Nu în ultimul rând, Mircea Martin subliniazã câteva
expresii de interes, precum „ethos cãlinescian”,
„cãlinescianism”, „organicism”, „sintezã epicã”,
„culturã majorã – culturã minorã”, „literaturã
bãtrânã – literaturã tânãrã.”

Referindu-ne la Viaţa lui Mihai Eminescu, în planul
stilistic, nu lipsesc epitetele, cu specificaţia cã textul este
nonliterar: “Căminarul era un om cuprins”, “omul de muncă,
răzbătător şi cu voinţa de avere”, “proferând înjurături
răcoritoare şi patriarhale”. Se remarcã termenii “cuprins”
şi “rãcoritoare”, utilizaţi cu sens figurat. Astfel de pasaje
creeazã impresia trecerii subtile şi fireşti de la stilul
ştiinţific la cel beletristic.
Cãlinescu stãpâneşte cu rafinament arta portretului,
dovedindu-şi forţa creatoare mai întâi cu Gheorghe Eminovici,
tatãl poetului. Nu lipseşte nici enunţul interogativ, fals
retoric, destinat susţinerii suspansului de moment, autorul dând
imediat rãspunsul adecvat: “Avut-a Gheorghe Eminovici destulă
avere pentru a-şi creşte bine copiii? Fără îndoială.
Căminarul era un om cuprins. Poate că proiectele sale pedagogice
să-i fi întrecut mijloacele băneşti, el însă ar fi putut
să-şi căpătuiască toţi copiii în chip onorabil, departe de
orice umbră de mizerie.” Inversiunea “avut-a” şi exprimarea
“umbrã de mizerie” completeazã dilema rezolvatã cu
promptitudine.
Dincolo de multele detalii ţinând de condiţia materialã
a familiei, Cãlinescu nu renunţã la portretul fizic, din care
desprinde elemente morale: “Gheorghe Eminovici era un om de modă
veche. înalt, voinic mai mult decât gras, "munte de om", de o
putere herculeană, trup sănătos, minte sănătoasă, el ne
priveşte din fotografie cu un cap masiv, acoperit cu păr trainic
şi învăluit cu barba castanie, tunsă cu foarfecele, spre
împăcarea tradiţiei cu civilizaţia, cu nas prădalnic şi ochi
albaştri-verzui, care trec, dispreţuitori, dincolo de lucruri, cu
falca de jos uşor obstinată şi plină de sine. Înfăţişarea

trădează pe omul de muncă, răzbătător şi cu voinţa de avere,
în acel stadiu de înaltă linişte a omului care şi-a agonisit
totul prin sine şi, fără slăbiciuni, e oricând gata s-o ia de
la început.”
Cunoscându-l dintr-o fotografie, de unde “ne priveşte”
(pronumele aflat la plural îl implicã pe cititor), G. Cãlinescu
“simte” omul, îl introduce într-o tipologie potrivitã şi îl
transformã în personaj al propriei vieţi, fãcând risipã de
atribute bine potrivite la adresa unui tatã responsabil în faţa
copiilor sãi.
În relaţia cu Mihai, “Multă vreme părintele a refuzat
să creadă că e ceva de capul fiului său Mihai, până când,
uimit de consideraţia ce i se da, se lasă biruit”. Cu alte
cuvinte, tatãl nu se dã bãtut, ci se “lasã biruit”,
subtilitate care dã, o datã în plus, mãiestria criticului şi
biografului Cãlinescu.
Figura mamei este, de asemenea, memorabilã, stârnind
compasiune: “ Pe lângă un bărbat aşa de întărâtat în
ideile lui şi cu atâta violenţă autoritar, femeia nu putea fi
decât o fiinţă supusă şi blândă, mângâindu-se cu copiii şi
îngenunchind pe la icoane.”, “Existenţa Ralucăi Eminovici s-a
scurs, fără îndoială, obscură şi trudită, într-o casă
plină de copii, în grija continuă de ei, într-o hărnicie
casnică necesară pentru a menţine o familie atât de
numeroasă”.
În descrierea casei pãrinteşti, atrag atenţia
enunţurile negative (“nu era palat boieresc”), cele eliptice
(“nu lipsită de anume eleganţă”), trimiterile arheologice
(“acoperite cu tablă un vag stil neoclasic”, “fronton grec
sprijinit pe două coloane zvelte”), inversiunile şi dublul

epitet (“albei clădiri acoperite”), elementul predicativ
suplimentar (“doi tei străjuiau rămuroşi”). Nu lipseşte
detaliul autohton, pridvorul, iar adjectivul “albei” dã
impresia de curãţenie, de puritate a unei locuinţe în care
numeroasa familie îşi ducea zilele.
Prezentarea micului Mihai este dublatã de citate culese cu
grijã din opera ulterioarã a acestuia, versurile fiind mãrturia
cã lucrurile s-au petrecut aidoma. “O voluptate de a se întinde
pe iarbă sub un copac vine, în unele versuri, ca o adiere din
copilărie: <<Şi sub un tei de pe cal se dete, Se-ntinse leneş,
jos pe iarba moale>>”.
Scriitura capãtã valenţe stilistice nebãnuite, pivotând
între metonimia “coteţelor”, umoristicã în normalitatea ei
de sorginte ruralã, evocarea aproape ştiinţificã a broaştelor
(“verdelui neam al batracienilor”) şi termenii descinşi parcã
dintr-o esteticã a urâtului (“descreierat precoce”, “haimana
sãnãtoasã”). Parfumul descins din secolul al XIX-lea vine din
“rafturile de la scrin şi lăzile cu lumânări”, iar gândul
zboarã spre Scrinul negru, refãcând o punte invizibilã între
obiectul creaţiei şi creator.
Dincolo de savoarea exprimãrii, adevãrul istoric primeazã
şi Cãlinescu nu uitã niciun inconvenient pe care viaţa de
şcolar l-a adus în viaţa lui Eminescu, cu riscul de a ştirbi în
ochii unora genialitatea ce avea sã se manifeste mai tãrziu.
Criticul cultivã nu o datã comparaţia eruditã. Astfel,
“ Viaţa pe care o duce junele poet la Blaj este vrednică de
aceea a lui François Villon sau a lui Arthur Rimbaud”.
Spre a concluziona, Viaţa lui Eminescu nu este o înşirare
de fapte şi de explicaţii, lucrarea reprezintã realizarea
concepţiei lui G. Călinescu despre Eminescu într-un limbaj

proaspãt, elegant sau frust, oscilând între neologisme şi
arhaisme ori regionalisme, în care jocul de cuvinte fascineazã,
umorul atenueazã situaţiile tensionate, grave din viaţa poetului,
la care se adaugã arta descrierii, fineţea observaţiei, erudiţia
afişatã fãrã emfazã, cultul pentru amãnuntul semnificativ,
bogãţia imaginilor vizuale. Stilul ştiinţific este dublat de
elemente colocviale şi chiar aparent beletristice prin bogãţia
elementelor stilistice, fãrã a implica ficţiunea (chiar dacã
momentele pentru care nu s-au gãsit documente sunt înlocuite de
supoziţii ale autorului, dar acestea urmeazã calea unei logici din
care ar rezulta cã biograful şi-a înţeles subiectul lucrãrii
şi cã poate juca rolul acestuia pe principiul mãştilor).

Învăţătura, familia, şcoala-decisive în educaţie

cosmina georgescu
Liceul Tehnologic "Dacia", Arges, Pitesti

ÎNVĂŢĂTURA, FAMILIA, ŞCOALA-DECISIVE ÎN EDUCAŢIE

Prof. Cosmina Mihaela Georgescu
Liceul Tehnologic ,,Dacia”-Piteşti

Educaţia este un fenomen de mare complexitate în plan social şi
individual. În sens pedagogic educaţia are scopul de a identifica

cele mai eficiente metode, mijloace şi procedee de stimulare a
personalităţii copilului. Pentru a evidenţia rolul şi
importanţa educaţiei în perspectiva devenirii individuale şi
sociale, este suficient să redăm spusele lui John Locke în
lucrarea sa ,,Eseu asupra intelectului omenesc”: ,,…nouă zecimi
din oamenii pe care îi cunoaştem sunt ceea ce sunt, buni sau răi,
folositori sau dăunători, prin efectul educaţiei. Educaţia este
aceea care determină diferenţele dintre oameni”.
Trebuie înţeles faptul că acţiunea educaţională se află
într-un proces de continuă perfecţionare, fapt care se
răsfrânge în mod indubitabil şi asupra dezvoltării, prin
amplificarea rolului ei în direcţia constituirii unor structuri
psihice, capabile să răspundă unor solicitări şi cerinţe tot
mai mari din partea societăţii. Deficienţele de învăţare îşi
au cauzalitatea mai ales în deficienţele de ordin educaţional.
Se cunoaşte că educaţia are dimensiuni precum, educaţia
intelectuală, educaţia morală. educaţia tehnologică şi
educaţia fizică. În toate aceste dimensiuni sunt implicate,
trebuie să fie implicate , familia, şcoala şi societatea.
Educaţia intelectuală şi morală se realizează mai ales în
şcoală, dar educaţia în familie îşi spune cuvântul în
evoluţia copilului. Una dintre funcţiile importante ale familiei
este funcţia educativă, alături de cele biologică,
psiho-afectivă şi economică. În acest sens familia are un rol
important în transmiterea limbii, obiceiurilor, a modelelor
comportamentale, urmaşilor săi. În familie, copilul învaţă să
se aprecieze pe sine şi pe ceilalţi, deprinde un anumit mod de
viaţă, vine în contact cu valorile şi normele sociale.
Şi într-adevăr, familia are un cuvânt greu în educaţia
copilului. Cum îşi îndeplineşte astăzi acest rol, este de

discutat. Tot mai mulţi părinţi, pe fondul lipsurilor materiale,
al unui viitor nesigur ,dar şi al unor mentalităţi greşite,
produc abandonul şcolar al copiilor lor. Acest fenomen este
resimnţit din plin, mai ales în mediul rural. Puţine, tot mai
puţine sunt familiile de acest gen, care, în ciuda
dificultăţilor, fac eforturi pentru copiii lor, aceştia reuşind
să se numere printre elevii buni ai şcolilor în care învaţă.
Astăzi tot mai mulţi părinţi renunţă, din motive economice,
dar şi din comoditate, la a-şi mai juca rolul de părinte, în
totalitate, lăsând educaţia copilului pe ultimul plan. Fenomenul
,,căpşunarilor” este edificator. Copiii rămaşi în grija
bunicilor, rudelor resimnt lipsa căldurii părinteşti şi se
ataşează de indivizi dubioşi care îi vor atrage în cercuri la
fel de dubioase. Rezultatul va fi scăderea randamentului la
învăţătură, chiulul de la şcoală şi de multe ori, din
păcate, producerea de fapte antisociale.
La polul opus, sunt familiile cu un potenţial economic bun şi
foarte bun ,ai căror copii beneficiază de toate condiţiile. Aici
avem un alt aspect, de altă natură. Considerând că procurarea
bunurilor materiale este suficientă, aceşti părinţi se preocupă
mai puţin de educaţia copiilor dumnealor, considerând că aceasta
este apanajul şcolii. Şi de foarte multe ori au surprize
neplăcute de a fi puşi în faţa unor fapte reprobabile ale
copiilor. Dar şi în acest caz, sunt numeroase familiile care nu
îşi uită rolul lor în domeniul educaţiei.
În aceste condiţii, rolul şcolii, al dascălilor ei devine mai
important şi mai complex. Raţiunea de a fi a şcolii este copilul,
formarea sa pentru viaţă. Dar acest obiectiv nu poate fi atins în
condiţiile în care chiar şcoala şi oamenii săi nu recurg la
atitudini mai flexibile, mai puţin didacticiste. Cum arătam,

acţiunea educaţională se află într-un continuu proces de
perfecţionare şi în acest proces şcoala trebuie să se
perfecţioneze. Câteva direcţii de îmbunătăţire a procesului
educativ ar putea fi:
- În primul rând trebuie îmbunătăţită relaţia profesor-elev.
Inegalitatea datorată poziţiei superioare a profesorului-adult în
raport cu elevul-copil, trebuie depăşită. Dar aceasta nu dispare
doar dacă profesorul îşi propune acest lucru. Inegalitatea
dispare numai dacă elevul găseşte în profesor un sprijin într-o
situaţie dificilă, nu neaparat în calitate de specialist, ci ca
om. Totul va fi bine când profesorul va încerca să înveţe de la
elev, situându-se în locul lui.
- O altă direcţie a perfecţionării rolului şcolii este
încercarea de a depăşi mentalitatea greşită a multora că
şcoala trebuie, în primul rând ,să informeze, să transmită
cunoştinţe. Nu, în primul rînd ,şcoala are rol educativ, rol
care trebuie extins. Şcoala trebuie să fie iniţiatoarea unor
programe şi proiecte educative nonformale care să urmărească
dezvoltarea la elevi a unor abilităţi şi conduite educative
deosebite.
- O altă direcţie importantă ar fi, în opinia noastră,acordarea
unei atenţii mai mari educaţiei civice în şcoli. Aceasta
deoarece scopul final al şcolii este, în cele din urmă,
pregătirea tinerilor pentru a deveni cetăţeni responsabili care
să participe la viaţa comunităţii, cărora să le pese de lumea
în care trăiesc.
Realizarea acestor direcţii este extrem de dificilă în
condiţiile în care societatea nu se implică suficient: dacă baza
materială şi salarizarea dascălilor vor fi o chestiune de
opţiune a oficialităţilor, dacă slăbirea presiunii

informaţionale la nivelul programei nu se concretizează şi , nu
în ultimul rând, dacă comunitatea respectivă nu va avea printre
priorităţi şcoala. Implicarea comunităţii, a societăţii în
general, în actul educaţional, lasă în ultimul timp de dorit.
Asistăm la o demagogie ,la râsul-plânsul în care deşi se
consideră învăţământul prioritate naţională, se constată
că ,de fapt,nu este nici vorbă de aşa ceva.
Constatăm o adevărată denigrare a actului educaţional prin
emisiuni T.V., presă, poziţia unor oameni importanţi în statul
român. Oamenii şcolii sunt puşi în situaţia de a răspunde
pentru efectele internetului, pornografiei şi violenţei care se
văd pe ecran şi pe prima pagină a ziarelor. Efectul ? Creşterea
violenţei în şcoli şi, pe zi ce trece, dezorienterea corpului
didactic care se vede în situaţia acarului Păun. Ce ne facem cu
puştii care după şcoală ciuruiesc cu mitraliere personaje din
jocurile pe calculator ? A cui e vina ? Evident a mediului în care
trăiesc, a societăţii în general. Nu ne-am propus evidenţierea
dificultăţilor de învăţare din punct de vedere metodic. Aceasta
se face în cadrul comisiilor metodice şi în cercurile pedagogice
pe fiecare disciplină. Mai urgente şi mai grave ni s-au părut
cele legate de factorul educativ, determinant în opinia noastră
pentru nereuşita multor elevi în ceea ce priveşte progresul la
învăţătură.
În concluzie, cei trei factori cu rol decisiv în educaţie,
considerată la rândul său primul pas în succesul al
învăţătură, familia, şcoala şi societatea nu se ridică
astăzi la înălţimea aşteptărilor. Conlucrarea pe palierul
educaţional este cheia succesului. A lăsa totul pe seama şcolii,
în condiţiile ştiute, înseamnă lipsă de răspundere, cu
consecinţe care deja se văd, în evoluţia elevilor, a copiilor

în general.

BIBLIOGRAFIE:

1. Ion T. Radu, Liliana Ezechil, “Didactica, teoria instruirii”,
2006, Editura Paralela 45, Piteşti
2. Adrian Stoica, „Evaluarea progresului şcolar”, 2003, Editura
Humanitas, Bucureşti

STUDIU DE CAZ - INADAPTAREA ȘCOLARĂ

Rus Ana
Gradinita cu program prelungit "Casuta cu Povesti", Bistrita-Nasaud, Bistrita

Prof. înv. preșcolar: Rus Ana
STUDIU DE CAZ
Problema: inadaptarea şcolară. Elevul prezintă deficienţă de
adaptare şi integrare socială, reflectate în nivelul scăzut al
evoluţiei la învăţătură, precum şi o criză de identitate.
DATE PERSONALE ŞI DE FAMILIE :
Numele şi prenumele : Ș.A.
Data naşterii :17.09.2008
Clasa: a VI-a

Şcoala: Școala Gimnazială nr. 4
Numele şi prenumele părinţilor : *mama : M.N.
*tata
: C.I.
Ocupaţia părinţilor: mama : casnică
tata : muncitor
Fraţi şi surori (numele şi vârsta) : are o soră mai
mică, clasa a II-a , elevă la aceeaşi

şcoală, B.
ALTE PERSOANE CARE LOCUIESC CU COPILUL :
Condiţii de locuit: insalubre
Condiţii materiale şi igienico-sanitare ale familiei:
inacceptabile
Nivel cultural al familiei: scăzut
Relaţiile dintre părinţi: încordate, pe baza consumului
de alcool al tatălui
Relaţiile dintre părinţi şi copii: se simte lipsa
comunicării
Atitudinea părinţilor faţă de educaţia copilului :
• Tatăl manifestă dezinteres în ceea ce privește educația
copilului, nu se im-plică în activităţile acestuia;
• Mama îl ajută uneori la teme, implicându-se mai mult în
educaţia copilului.

Atitudinea părinţilor faţă de problemele copilului:
• Tatăl este pasiv;
• Mama se implică.
Influenţe din afara familiei :
• Câteva colege de clasă îl ajută după ore să-şi

pregătească temele pentru ziua următoare.


Alte informaţii relevante :
Factori de formare şi de dezvoltare a problemei:
• Lipsa de interes, de implicare şi de întelegere a problemei
din partea profesorilor;
• Situaţia anterioară şcolară a elevului (ciclul primar a fost
absolvit în cadrul unei unităţi de învăţământ destinată
persoanelor cu nevoi speciale);
• Situaţia financiară a elevului;

Obiectivele propuse pentru acest caz:
• Cunoaşterea cauzelor care au dus la situaţia elevului;
• Determinarea principalelor cauze;
• Realizarea unui plan de consiliere;

Metode şi procedee de investigare:
• Interviul semistructurat şi liber, observaţia, ancheta
socială, studiul documentelor şco-lare

A - Prezentarea cazului – situaţia actuală
• Prezintă probleme la învăţătură în special la ştiinţele
exacte, note foarte mici, la limita corijenţei;
• Criză de identitate;
• Relaţii în permanenţă tensionate cu colegii din clasă,
profesori, familie;

B – Culegerea şi sistematizarea informaţiilor
Analiza activităţii şcolare:
• îşi îndeplineşte cu greu sarcinile şcolare;
• absentează ori de câte ori are prilejul;
• nu vorbeşte în clasă decât atunci când i se adresează în
mod direct o întrebare;
• are note mici la majoritatea obiectelor;
• nu manifestă nici un interes pentru ştiinţele exacte;

Conduita elevului la lecţie:
Are momente când nu se concentrează la cele spuse de profesor şi
când i se adresează intrebări nu ştie ce să răspundă. Când
profesorul desfăşoară activităţi pe grupe, la oră, elevul
preferă să lucreze singur, necomunicând cu membrii grupului din
care face parte, neavând încredere în aceştia.

Relații familiale
Elevul locuiește într-un mediu inadecvat unei tânăr de această
vârstă. Bețiile repetate ale tatălui, bătăile mamei și fuga
acesteia de acasă afectează în mod clar comportamentul
băiatului. Lăsat de multe ori în grija bunicilor, aceștia
nepregătiți din punct de vedere intelectual pentru a-l ajuta la
teme, A. acumulează lacune în scrierea logică, gândire și
exprimare.
Cu un astfel de trecut el nu mai poate ţine pasul cu colegii de
clasă fiindu-i greu să se pregătescă pentru școală.

Relaţiile sociale:
Relaţiile în grupul de elevi:
Elevul stă retras in bancă, nu este comunicativ, fiind o fire

introvertită, nu se exteriorizează. Nu are nici un prieten
apropiat. Când colegii vin să-i ceară un sfat in legătură cu o
problemă a clasei sau îl cheamă la joacă acesta participă,
dar fără nici o plăcere.

Relațiile cu ceilalți profesori
Cadrele didactice au sesizat neimplicarea elevului în cadrul orei,
dar și faptul că se izolează în perioada pauzelor. Au precizat,
totodată că nivelul elevului este sub nivelul clasei și că de
multe ori se încăpățânează și refuză ajutorul. Cu toate
acestea, ținând cont de situația familială, sunt dispuși să
adapteze programa conform nevoilor sale intelectuale sau să
râmână după ore pentru a-l ajuta să recupereze materia
pierdută.

Analiza datelor
a) Comportament psihomotor :
• coordonare oculo – motorie deficitară, cauzată de deficitul
de atenţie
• coordonare spaţio – temporală în limite restrânse
• dominantă în ceea ce priveşte lateritatea este partea
dreaptă
• confundă partea dreaptă cu partea stângă.
b) Comportament cognitiv :
 Gândire:
• caracteristica fundamentală este gândirea preoperaţională,
nu poate manipula concepte decât cu mari dificultăţi chiar şi
în mediul concret

 Memorie:
• deficit de păstrare a informaţiei noi şi de utilizare a
acesteia în situaţii noi
• capacitate de reproducere a unui număr de aproximativ 2-3
elemente dintr-un şir de 6-8 elemente
 Atenţie:
• prezintă deficit de atenţie
• afecţiuni atât la nivelul concentrării atenţiei, cât şi la
nivelul distributivităţii atenţiei
 Inteligența:
• I. Q. (Raven) = 85 (inteligenţă sub nivelul mediu)
c) Comportament verbal:
 Limbaj:
• Vocabular limitat, dificultăţi de utilizare a cuvintelor
potrivite pentru denumirea obiec-telor.
• Construcţie deficitară la nivel de propoziţii
d) Component socio – afectiv:
• dependent de bunici
• trăiri afective normale, sănătoase
• adaptare anevoioasă
• indiferenţă, pasivitate
• influenţabil

MĂSURI DE REZOLVARE A CAZULUI:
• Asigurarea unui climat al clasei de securitate afectivă pentru
a-l motiva în obţinerea de rezultate bune.
• Încurajarea permanentă a elevului că este capabil de succes
• Promovarea motivaţiei de învăţare folosind ca strategie
învăţarea prin cooperare, pre-dare-învăţare reciprocă, jocul
etc.

• Atragerea atenţiei mai mult asupra succeselor decât a
nereuşitelor.
• Încurajarea pentru a-şi exprima liber opiniile
• Sprijinirea sa în înţelegerea erorilor
• Orientarea criticilor pe sarcina de lucru şi nu pe elev
• Va fi implicat în a-şi spune părerea la toate discuţiile din
clasă alături de colegii săi
• I se vor da sarcini precise, fiind implicat în diverse
acţiuni, pentru a fi responsabilizat

CONCLUZIE
Discutând cu părinţii problema acestui copil, s-a constatat pe
baza informaţiilor obţinute că are nevoie de o atenţie sporită
din partea familiei şi nu numai din partea şcolii. Astfel, s-a
stabilit un program de consiliere, la care elevul participă cu
plăcere, s-a ţinut legătura cu familia luându-se măsurile
necesare atât din partea părinţilor cât şi din partea şcolii,
ceea ce a dus la schimbări semnificative în comportamentul şi în
activitatea de învăţare al elevului.

BIBLIOGRAFIE
• Butnaru, D.(2009). Consiliere și orientare școlară. Iași:

editura Spiru Haret.
• Iucu, B. R. (2006). Managementul clasei de elevi – aplicaţii
pentru gestionarea situaţiilor de criză educaţională. Iași:
editura Polirom.

Exemplu de bună practică. Școala de vară Paulina

Ioana Catauta
Scoala Gimnaziala "Ion Pop Reteganul" Sancel, Alba, Sancel

-Școala de Vară Paulina –
(exemplu de bună practică)
Autor: prof. Ioana Cătăuță
Școala de Vară Paulina poate fi integrat în categoria exemplelor
de bună practică, dat fiind faptul că nu reprezintă un câștig
doar pentru elevii beneficiari, ci și pentru profesorii implicați
și, chiar se poate spune că, pentru întreaga comunitate. A fost

un eveniment de mare amploare, care odată implementat la Sâncel,
o comună mică de lângă istoricul oraș Blaj, va deveni o
tradiție și mai ales o bucurie pentru toți cei care ne vom
întâlni și reîntâlni an de an în satul Ralucăi.
Școala de Vară Paulina, în memoria profesoarei Raluca Ana
Medeșan, s-a desfășurat în perioada 22-27 august 2021 la
Sâncel, județul Alba, satul natal al Ralucăi. Raluca Ana Medeșan
a fost co-fondatorul proiectului Profesorul digital, doctorand în
Științele educației la Facultatea de Psihologie și Științele
Educației din cadrul Universității din București și implicată
în mai multe proiecte pentru modernizarea predării și a carierei
didactice. De asemenea, Raluca Ana Medesan a fost co-creatorul
programelor de Managementul Carierei Didactice și Profesorul
Digital din cadrul Finnish Teacher Training Center, dar și
inițiatorul pilotului ”Pepper – asistent de învățare la
Școala Finlandeză Sibiu”.
Alături de profesori din toată țara, peste 100 de copii din
localitățile Sâncel și Blaj, cu vârsta cuprinsă între 6 și
17 ani, s-au distrat și au participat la ateliere de limba
română, robotică, teatru, științe, educație rutieră,
educație media, educație nonformală, cercetășie și
activități remediale, organizate de 30 de profesori din întreaga
țară.
„Mi-am dorit ca activitățile să îmbine principii pedagogice
moderne, metode nonformale,
resurse creative, să fie un program dinamic, care să-i provoace pe
copii și să-i stimuleze.
Echipa de profesori, traineri și studenți coagulată de aceleași
valori, oameni care au lucrat
împreună cu mult entuziasm, au venit din toate colțurile țării

pentru a se alătura comunității din Sâncel. Îmi doresc ca
Școala Paulina să devină în timp un reper, un model de școală
de vară, care poate fi replicată în orice zonă a țării, pentru
orice copil care are nevoie, iar eu sunt fericită că am coordonat
un demers educațional atât de special”, ne-a spus Iulia
Măndășescu, profesor la Școala Specială Gimnazială pentru
Surzi nr. 1, București și organizatorul Școlii de Vară Paulina
de la Sâncel.
Evenimentele și programul copiilor la Sâncel au fost organizate
cu ajutorul localnicilor, o
parte din profesori fiind cazați în comunitate. Mai mult, cei mici
au integrat localnicii în
activitățile lor, ca de exemplu un atelier de vânătoare de
comori prin care aceștia au mers
din casă în casă să întrebe dacă au nevoie de ajutor și să
îi complimenteze, pe principiul pe care Raluca îl promova,
„continuă să le arăți oamenilor că sunt frumoși”.
Profesorii din toată țara au sintetizat cele mai bune practici
identificate în timpul școlii remediale pentru copii, au elaborat
perspective despre lecțiile învățate, lucrurile testate și
practicile inovative în educație și au vorbit despre puterea
comunităților în educație schițând portretul profesorului
mentor.
Ulterior Școlii de Vară Paulina, a avut loc cea de-a doua ediție
a Festivalului „Al 5-lea element EΔucația”, organizat la
Sâncel în memoria Ralucăi Ana Medeșan, între 26 și 29 august
2021.
Din programul Festivalului a făcut parte și o conferință
Superteach, la care au luat parte facilitatorii și ceilalți
participanți, printre care Radu Szekely (Secretar de Stat în

Ministerul Educației), Elena Lotrean (co-fondatoarea Școlii
Finlandeze ERI Sibiu), Sorin Costreie (Consilier de Stat al
Prim-Ministrului României), Andreea Ciortea (trainer Future
Capital), Oana Moșoiu (lector universitar la Facultatea de
Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității din
București), Ana Maria Rusu (profesor de Educație muzicală în
Focșani), Iulia Măndășescu (profesor Școala Specială
Gimnazială pentru Surzi nr. 1, București), Ioana Cătăuță
(director al Școlii Gimnaziale Ion Pop Reteganul Sâncel), Tița
Angheluță (profesor pentru învățământ primar la Școala
„Ferdinand I” București), Bogdan Rațiu (profesor de Limba și
literatura română la Liceul Teoretic „Bolyai Farkas” din
Târgu-Mureș), Dragoș Apostu (co-fondator al Profesorului
Digital), Veronica Soare (KaleidoLove), Adina Jurca (educator
Montessori și profesor MERITO), Ana Bordan (profesor pentru
învățământ primar la Școala Gimnazială „Ioan Vlăduțiu”
Luduș), Andreea Lungu (expert proiecte de parteneriat strategic
pentru educația adulților ANPCDEFP) și Andreia Petcu (proiectul
STIMescu la MUZEU), precum și pe Anca Nedelcu (profesor universitar
doctor la Facultatea de Psihologie și Științele Educației din
cadrul Universității din București), prin ZOOM. Aceștia au fost
oamenii apropiați de Raluca în activitățile și inițiativele
ei, oameni care i-au fost alături în ultimele sale zile și oameni
dedicați educației, în diferite roluri și contexte.
Prin aceste activități derulate, Școala de Vară de la Sâncel
înseamnă un proiect extrașcolar de suflet, un exemplu de bună
practică, unde dascăli, elevi, profesori au demonstrat că pot
schimba lucruri, oameni, mentalități, iar beneficiul tuturor s-a
văzut nu doar pe moment, ci și pe termen lung prin relațiile
frumoase și prieteniile care s-au legat între cei prezenți la

acest eveniment.

Nr. 82/2022

La acest număr au contribuit:
● MIHAELA LEONTE
● Monica Done-Anghel
● Molnár Gabor Marta
● catalina baiceanu
● Olivia-Yerma Feher
● Ana Mihaila
● Bianca Burciu
● Mariana Blanaru
● Bianca Florentina Baisan
● Rodica Calota
● Eugen Oprea
● Doinita Mitrica
● cosmina georgescu
● Rus Ana
● Ioana Catauta

ISSN: 2393 – 0810