Nr. 91/2023

ISSN: 2393 – 0810

Cuprins

Învăţământ preşcolar

● EDUCATIA PENTRU VALORI, stefania draniceanu

● Crearea responsabilitatii copiilor la grupa, LIGIA- GABRIELA MOISE

● CHESTIONARUL DE EMPATIE EMOŢIONALĂ Q.M.E.E. -studiu de specialitate-, ALEXANDRA BABAN

Învăţământ primar

● EMOȚIILE – EXEMPLE DE ACTIVITĂȚI DIDACTICE CU IMPLICAREA INSTRUMENTELOR DIGITALE, Mihaela Mihaila

● JOCUL DIDACTIC MATEMATIC IN VIZIUNEA DIDACTICII MODERNE, Elena-Mihaela Popescu

● IMPLEMENTAREA METODELOR DIDACTICE INOVATIVE ÎN PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV, Nicoleta Unciu

● SOLUȚII ȘI OPORTUNITĂȚI PENTRU COPIII CU PĂRINȚII PLECAȚI LA MUNCĂ ÎN STRĂINĂTATE, MARIA-LILIANA IUGA

● Eficacitatea lapbook-ului ca instrument didactic în procesul de predare- învățare în clasele primare, Ana-Maria Fodor-Kiss

● Provocările prezentului și adaptarea profesorului la particularitățile generațiilor Z și Alpha Studiu de specialitate, Alina Brînză

● ȘTIINȚELE NATURII, O ABORDARE COMPLEMENTARĂ PRIN POEZIE, Daniela Sirghie

Învăţământ gimnazial

● Bullying-ul si tipurile sale, Dorin Lupu

● Rolul aplicațiilor mobile în sistemul de educație, Corina Larisa Avram

● Stimularea interesului pentru lectură prin intermediul proiectelor educative, ANA HARAGA

● EXEMPLE DE BUNĂ PRACTICĂ-DE CE IUBIM LECTURA?, cristina culda

Învăţământ liceal

● Aplicații de dezvoltare a abilităților metacognitive în rândul elevilor, Ioan Alexandru Crețu

● O nouă dimensiune a educației: AR(Augmented reality-Realitate augmentată), Edina Timb

● Promovarea imaginii școlii, Mariana Bulgaru

Interes general

● Utilizarea tehnicilor de gândire critică-formarea competenței de a învăța să înveți la matematică, Angela Goncearuc

● Educație interculturală, manuela irina coroi

EDUCATIA PENTRU VALORI

stefania draniceanu
Gradinita cu program normal Roesti, Valcea, Roesti

„EDUCAȚIA PENTRU VALORI ÎN EDUCAȚIA TIMPURIE”
LIVING VALUES EDUCATION
” Hrănirea inimilor și educarea minții cu resurse și
ateliere”

Dezvoltarea și promovarea Educației pentru Valori Vie
este supravegheată de Asociația pentru Educația Internațională
pentru Valori Vie (ALIVE) , o asociație non-profit a
organizațiilor din întreaga lume preocupate de educația
valorilor.

ALIVE reunește organisme naționale care promovează
utilizarea Abordării Educației pentru Valori Vie și este o
organizație independentă care nu are nicio afiliere sau interes
religios, politic sau național special sau exclusiv. Dezvoltarea
și implementarea Educației pentru valori vii a fost susținută
de-a lungul anilor de o serie de organizații, inclusiv UNESCO,
organisme guvernamentale, fundații, grupuri comunitare și
indivizi.
LVE continuă să facă parte din mișcarea globală pentru o
cultură a păcii după Deceniul Internațional al Națiunilor Unite
pentru o Cultură a Păcii și Nonviolenței pentru Copiii Lumii.
ALIVE este înregistrată ca asociație în Elveția. În
unele țări s-au format asociații naționale pentru Educația
pentru Valori Vii, de obicei formate din educatori, oficiali din
domeniul educației și reprezentanți ai organizațiilor și
agențiilor implicate în educația elevilor sau părinților. În
plus, pentru organizațiile înregistrate, ALIVE îmbrățișează
puncte focale din multe țări, persoane care reprezintă și
facilitează formarea în Valori Vie.
Una dintre cele mai admirabile calități ale umanității
este speranța ei pentru o lume mai bună.
Știind că un viitor mai bun înseamnă schimbarea
prezentului, educația și învățarea sunt două căi cheie pentru
satisfacerea acestei nevoi, deoarece educația implică noi
cunoștințe, înțelegere, abilități și talente. Provocarea cu
care se confruntă educatorii, astăzi mai mult ca niciodată, este
de a defini, în contextul actual de schimbări constante, tipul de
educație care poate duce la un viitor mai bun.
Putem spune multe despre cum ar trebui să arate acel viitor,
dar munca efectivă este de a materializa acea viziune cu

totalitatea experienței umane, cu aspectele ei materiale,
emoționale, mentale și spirituale pentru bunăstarea individuală
și socială. Dacă educația dorește să rectifice erorile,
abuzurile etc., să promoveze o viață cu scopuri înalte și o
dezvoltare personală economică și socială, ea trebuie deci să
ajute fiecare ființă umană să dea tot ce este mai bun din sine,
exprimându-și talentele și potențialul. Există o nevoie clară
de o abordare holistică și integrată, cu o perspectivă care să
pună accent pe valorile care se află în țesătura cea mai
profundă a fiecărui individ, în inima celui mai mare.
Într-o realitate a unor astfel de schimbări bruște, care
aduc atât un potențial enorm de bunăstare, cât și mari motive
de îngrijorare, este o necesitate de necontestat să vedem clar
legătura dintre calitatea educației și calitatea vieții. În
timp ce se pregătește pentru lumea muncii, educația are și
misiunea mai largă de a dezvolta întregul potențial al fiecărui
elev ca individ, membru al societății, cetățean al unei
comunități globale. Dacă acest obiectiv nu este îndeplinit,
există motive suficiente pentru a lucra la o renaștere a valorilor
și calităților care ne definesc ca ființe umane. Valori precum
onestitatea, pacea, cooperarea, dragostea și toleranța fac deja
parte din moștenirea noastră comună ca ființe umane.
Conștient de necesitatea de a consolida cei doi piloni ai
învățării, adică a fi și a trăi împreună, programul LVE,
activ în 80 de țări din întreaga lume, urmărește să sprijine
educatorii într-o
abordare bazată pe valori . Cu toate acestea, nu este conceput ca
ceva care să fie adăugat la
programa școlară, ci ca o parte integrată a fiecărui aspect al
întregii experiențe de învățare.

O metoda foarte interesantă, implementată și utilizată
pentru promovarea valorilor, în diferite țări, este:
”Copacul valorilor în educația copilului”

Să descoperim arborele valorilor: un instrument util, distractiv
și educativ.

Cele trei părți ale copacului valorilor :
Deși puteți utiliza arborele valorilor în moduri diferite,
există trei părți distincte care trebuie abordate succesiv pentru
a asigura utilitatea acestui instrument.
Cel mai important lucru la dezvoltarea copacului este ca toți
copiii să fie implicați activ. În acest fel, pe lângă lucrul la
valori, ei învață să colaboreze.
1. Prezentați comportamente și valori
Prima parte constă în prezentarea comportamentelor și valorilor .
Copiii inițial nu știu ce sunt creativitatea, onestitatea sau
empatia. Cu unele valori, cum ar fi prietenia sau respectul, cu
siguranță le vor fi deja familiare. Cu toate acestea, ei nu vor
cunoaște majoritatea celorlalte valori, chiar dacă s-ar putea să
le aibă deja la locul lor. Din acest motiv este necesar să le
explicăm.
O modalitate bună de a le prezenta este să folosiți exemple.
Întrucât copiilor le plac foarte mult basmele, le putem adapta și
evidenția valoarea aleasă. Dacă conceptul este deosebit de
dificil, un scurtmetraj poate fi util.
2. Identificați valorile care stau la baza unui comportament
După ce copilul a intrat în contact cu valoarea, mai ales dacă
este descoperită pentru prima dată, este timpul să o identificăm

în cadrul comportamentelor.
Tot ca anterior, in acest caz ne putem ajuta cu o poveste sau un
scurtmetraj. Pentru a face munca mai distractivă, copiii pot fi
împărțiți în grupuri.
Imaginile ajută și la identificarea valorilor. De exemplu, se pot
pregăti o serie de imagini, fiecare referindu-se la o valoare
precisă; ulterior, copilului i se poate cere să identifice cât
mai multe. Povestea poate fi unul dintre ultimele exerciții,
deoarece necesită multă atenție, deși, în același timp, vă
permite să lucrați la înțelegere.
3. Construirea unui arbore de valori
Odată ce pașii anteriori sunt configurați, este timpul să ne
construim arborele valorilor. În acest scop, toate grupurile
trebuie să aducă la masă diferitele valori pe care le-au
identificat prin imagini, scurtmetraj sau poveste.
Copiii vor avea sarcina de a ordona valorile, de la cele mai
importante la cele mai puțin importante. Această parte este
interesantă pentru că va fi necesar să se negocieze și să se
discute. Probabil fiecare copil va avea o părere diferită despre
asta. Cele două valori identificate ca fiind cele mai importante
vor fi plasate pe ramurile superioare ale arborelui (desenate
anterior de grup). Valorile considerate minore vor avea loc în
partea inferioară.
Această activitate este utilă pentru stimularea dialogului în
cadrul grupului. În plus, servește la justificarea alegerilor și
la înțelegerea unor valori sunt importante și altele nu. Este un
exercițiu foarte stimulant, deoarece făcându-l se pot dezvolta
și alte valori, precum toleranța.
Putem considera arborele valorilor o activitate completă, admite
și mai multe variante. Se poate realiza în grup sau individual.

Crearea responsabilitatii copiilor la grupa

LIGIA- GABRIELA MOISE

Crearea responsabilității la grupă

Autor: Prof. Inv. Prescolar Moise Ligia-Gabriela

Grădinița cu Program Normal Ciupelnița
Pornind de la ideea că „Fiecare copil pe
care îl educăm este un om pe care îl câștigăm”, (Victor
Hugo) educaţia pentru mai târziu este unul din dezideratele
importante ale şcolii româneşti, fiind un agent puternic al
schimbării, al îmbunătăţirii sănătaţii si al mijloacelor de
trai, contribuind la stabilitatea socială și

stimulând creșterea economică pe termen lung.
Unul dintre pilonii importanţi ai educaţiei
este responsabilizarea copiilor, obişnuirea lor cu munca, cu
executarea unor sarcini de lucru pentru a exersa efectiv la grupă:
consecvenţa, implicarea, finalizarea, succesul dar și insuccesul,
deoarece pentru a înregistra „victorii” şi pentru a evolua
calitativ, copilul trebuie sa aibă parte de exerciţiu şi
câteodată chiar i de greşeli din care să poată învăţa.
Socializarea copiilor în grădiniţă se
referă nu numai la o înţelegere mai bună a „ celuilalt”, la
crearea unor conexiuni cu cei de vârstă apropiată şi cu adultul,
ci presupune şi obişnuirea cu un metacontext al regulilor, ca şi
repere fixe ce ghidează activitatea copilului atât în
grădiniţă cât şi în familie, atât în cadrul instituţional
cât şi în afara acestuia.
În cadrul „Reperelor fundamentale în
învăţarea şi dezvoltarea timpurie a copilului de la naştere la
7 ani”, la Subdomeniul: Dimensiunea socială, Aspectul specific:
Dezvoltarea comportamentului pro-social, la secţiunea „Practici
de sprijin” sunt stipulate următoarele:
Stabilţi rutine şi reguli care să fie respectate în mod regulat,
dar ţinând cont şi echilibrând în mod flexibil nevoile
individuale ale copilului.
 Repetaţi reguli simple: „Acum mâncăm, înainte să mâncăm
trebuie să ne spălăm pe mâini. La fel fac mama și tata...”;
„înainte să ieşim în curte, strângem jucăriile”.
Lăudaţi copilul pentru respectarea acestor rutine şi reguli.
Stabiliţi reguli simple, repetaţi-le în fiecare situaţie
similară şi reacţionaţi la comportamentul copilului.
Luând ca resursă aceste informaţii, am

dorit să obţin o uniformizare a colectivului şi o angrenare a
tuturor copiilor în sarcini care pot fi îndeplinite de toţi
preşcolarii (grupă mică- mijlocie). Astfel, am realizat ecusoane
cu fiecare sarcină de la grupă, cu principalele materiale
didactice implicate în activităţi (reprezentând imagini):
ecusoane cu cărţi de colorat şi creioane pentru Centrul
Bibliotecă,
ecusoane cu piese de construit la Centrul Construcţii,
ecusoane cu pahare de apă si acuarele la Centrul Artă,
ecusoane cu puzzle la Centrul Joc de masă,
ecusoane cu scaune, etc.
Ecusoanele au fost introduse la grupă sub forma
unui joc: „ Jocul curăţeniei”. În cadrul acestuia, fiecare a
primit o misiune de îndeplinit, iar ducerea la bun sfârşit a
misiunii a fost recompensată verbal prin încurajări de tipul:”
Bravo! Sunt mândră de tine! Te-ai descurcat minunat!”. De
asemenea, jocul a fost introdus prin spunerea unei poveşti scurte
despre importanţa curățeniei, cum ne ajută ea să fim mai
sănătoşi, să facem treabă mai repede şi să găsim mai repede
lucrurile cu care dorim să ne jucăm.
În funcţie de numărul copiilor prezenţi, am distribuit în mod
egal sarcinile şi am împărţit copiii pe echipe: de ex: 3 copii
au fost responsabili la Centrul Artă, 3 copii la Centrul
Bibliotecă, ș.a.m.d.
Responsabilii cu scaune aşezau scăunelele în semicerc la
Întâlnirea de dimineaţă sau la pregătirea pentru somn lângă
pătuţuri pentru ordonarea hainelor.
Pentru a evita monotonia dar și pentru a-i determina să
experimenteze toate responsabilitățile, am realizat rotația
sarcinilor in fiecare zi.

„Jocul curăţeniei” a durat câteva
săptămâni, până când nu a mai fost necesară explicarea
regulilor, copiii orientându-se singuri după ecusoane chiar din a
2-a săptămană. După o anumită perioadă am retras ecusoanele
şi am observat că preşcolarii şi-au însuşit în mare măsură
regulile de respectare a curăţeniei, ştiind ce trebuie să facă
la începutul unei activităţi sau la finalul acesteia, la intrarea
în sala de grupă şi la începerea activităţilor organizate
frontal.
Prin joc şi încurajare continuă, copiii au
reuşit să înţeleagă reguli transmise simplu dar şi importanţa
lor, am atins obiectivul de conştientizare a regulilor şi am
contribuit la dezvoltarea autonomiei personale a preşcolarilor.

CHESTIONARUL DE EMPATIE EMOŢIONALĂ Q.M.E.E. -studiu de specialitate-

ALEXANDRA BABAN
Scoala Gimnaziala Tifesti, Vrancea, Panciu

CHESTIONARUL DE EMPATIE EMOŢIONALĂ Q.M.E.E.
-studiu de specialitate-

Prof. înv preșcolar Alexandra Baban
Școala Gimnazială Țifești,
Grădinița cu P. N Sîrbi

În anul 1974 A. Mehrabian şi N. Epstein cu ajutorul
chestionarului Mehrabian Emotional Empathy (Q.M.E.E.) au surprins

capacitatea empatică şi raportarea la experienţa comportamentului
emoţional. În acest chestionar, itemii au fost selecţionaţi
dintr-un set mai larg, utilizându-se drept criterii: corelaţia
nesemnificativă (.06) cu scala dezirabilitãţii sociale a lui
Crowne şi Marlowe (1960); corelaţia semnificativă la .01 cu
scorul total pe scală; validitatea conţinuturilor inserate
parţial din analiza factorială dintr-un număr mai mare de itemi.
Setul final de itemi reprezintă subscale intercorelate care
măsoară aspecte relaţionate ale empatiei emoţionale. Aceste
subscale suprind susceptibilitatea la contagiune emoţională,
aprecierea emoţiilor unor persoane nefamiliare sau îndepărtate,
reactivitatea emoţională extremă, tendinţa de a fi impresionat
de experienţele pozitive şi negative ale altora, tendinţa de
simpatizare sau invers.
Este vorba despre un chestionar care cuprinde 33 de afirmaţii cu
care subiectul poate fi sau nu de acord (anexa 1). Răspunsul la
fiecare afirmaţie este dat pe o scală de la +4 (acord puternic) la
-4 (dezacord puternic). Scorurile obţinute se înscriu pe un ax de
la + 132 la -132. Proba permite calcularea în final a unui scor ce
reflectă nivelul empatiei afective. Deoarece în această probă
subiecţii nu sunt puşi într-o situaţie expresă de a empatiza,
ci relatează numai gradul în care se văd asemănători cu
ceilalţi, am considerat că acest chestionar măsoară de fapt
capacitatea (potenţialitatea) empatică. Ca urmare, cu cât scorul
obţinut este mai mare cu atât capacitatea empatică de care
dispune un subiect este mai ridicată.

Anexa 1

Chestionarul de empatiei emoţională Q.M.E.E.

Sunt de acord Nu sunt de acord
+ -
4 3 2 1 4 3 2 1
1. Mă întristează să văd o persoană
străină care stă singuratică într-un grup
2. Oamenii arată prea multă emoţie şi sensibilitate faţă de
animale
3. Adeseori mi se par deplasate manifestările de afecţiune în
public
4. Mă sâcâie oamenii care îşi fac tot plâng soarta atunci
când sunt nefericiţi
5. Devin nervos dacă îi simt pe alţii în jurul meu că sunt
nervoşi
6. Găsesc o prostie ca oamenii să plângă de fericire
7. În general, trăiesc sufleteşte problemele unui prieten
8. Cuvintele unui cântec de iubire mă pot impresiona adânc,
uneori
9. Mă pierd cu firea când trebuie să aduc veşti proaste
cuiva
10. Oamenii din jur au o mare influenţă asupra dispoziţiilor mele
sufleteşti

11. Foarte mulţi dintre străinii pe care i-am întâlnit mi s-au
părut reci şi puţin sensibili
12. Mi-ar plăcea mai mult să fiu asistent social decât să mă
ocup de pregătirea asistenţilor sociali

13. Nu mi se întâmplă să mă prost dispun pur şi simplu pentru
că un prieten este prost dispus.
14. Îmi place să asist când cineva despachetează cadouri
15. Oamenii singuratici sunt probabil neprietenoşi
16. Mă tulbură să văd oameni plângând
17. Anumite cântece mă fac să mă simt fericit
18. Trăiesc sufleteşte emoţiile din romane
19. Mă înfurie când văd că cineva este tratat cu
răutate
20. Pot să-mi păstrez calmul chiar dacă cei din jur sunt
îngrijoraţi
21. Când un prieten începe să vorbească despre problemele lui,
eu caut să schimb vorba
22. Râsul altuia nu-mi provoacă şi mie râsul
23. Uneori, la cinematografie, mă amuză faptul că în jurul meu
mulţi plâng sau îşi trag nasul
24. Pot lua decizii fără să mă împiedic de sentimentele
altora
25. Nu pot să mă simt bine dacă cei din jurul meu sunt trişti

26. Mi-e greu să înţeleg cum anumite lucruri pot tulbura oamenii
atât de mult
27. Suferinţa unui animal mă întoarce pe dos
28. Mi se pare o prostie să te laşi impresionat de cărţi sau de
filme
29. Mă impresionează când văd bătrâni neajutoraţi
30. Vederea lacrimilor mai degrabă mă enervează decât imi
produce simpatie
31. Când privesc un film mă las foarte tare prins de
acţiune.

32. Adesea constat că pot rămâne rece în pofida agitaţiei dun
jurul meu
33. Copiii mici plâng uneori fără motiv

Bibliografie

1. Clark, K. B., (1980), Empathy. A neglected Topic in Psychological
research, in American Psychologist, vol.35;
2. Davis, M. H., (1983), Measuring Individual Differences in
Empathy: Evidence for a Multidimensional Approach, în Journal of
Personality and Social Psychology, vol.44;
3. Marcus, Stroe, (1971), Empatia - cercetãri experimentale,
Bucureşti, Editura Academiei;
4. Marcus, Stroe, (1997), Empatie şi personalitate, Bucureşti,
Editura Atos.

EMOȚIILE – EXEMPLE DE ACTIVITĂȚI DIDACTICE CU IMPLICAREA INSTRUMENTELOR DIGITALE

Mihaela Mihaila
Scoala Gimnaziala Nr.1 Independenta, Galati, Galati

Educația în secolul XXI nu se mai poate face doar cu tabla și cu
creta. Tehnologia a avansat și pune la dispoziția spațiului
educațional instrumentele sale. Tinerii și copiii sunt atrași de
cultura digitală și de suporturile tehnice care o promovează.
Pentru a intra în conexiune cu aceștia, profesorii trebuie să
valorifice abilitățile lor pentru oferirea de noi experiențe de
învățare. Integrarea tehnologiei în educație aduce experiența
de învățare la un alt nivel.

Recunoaşterea emoţiilor altor persoane şi capacitatea de a
exprima propriile emoţii sunt două aspecte fundamentale ale
inteligenţei emoţionale. Copiii pot să ȋşi exerseze aceste
abilităţi interacţionând cu alţi oameni, discutând despre
emoţiile şi reacţiile altor copii şi despre propriile emoţii.
Jocurile sunt o modalitate prin care aceştia pot să ȋnveţe să
recunoască şi să exprime emoţiile.

Am ȋnceput activitatea cu momentul captării atenţiei, aplicând
un instrument numit Mood Meter. Acest instrument este o hartă a
emoţiilor realizată de Marc Brackett, formată din 4 cadrane
colorate cu: roşu, galben, albastru, verde. Fiecare culoare
semnifică o stare: roşu (ai energie, dar nu te simţi bine),
galben (ai energie şi te simţi bine), albastru (nu ai energie şi
nu te simţi bine), verde (nu ai energie, dar te simţi bine).
Copiii au fost rugaţi să aleagă o culoare care ȋi
caracterizează ȋn acel moment. Sub fiecare cadran se ascund ȋnsă
foarte multe emoţii secundare ce vor fi descoperite pe parcursul
lecţiei.

După acest moment, au urmat câteva ȋntrebări: Ce este emoţia?
Cum apare o emoţie? Câte feluri de emoţii cunoaşteţi? Ce rol au
emoţiile? Pe baza discuţiilor, elevii au concluzionat că emoţia
este o stare afectivă de scurtă durată care apare la un moment
dat, ȋn anumite situaţii. Ea este ȋnsoţită de reacţii ale
organismului (transpirat, puls accelerat, muşchi ȋncordaţi,
dilatarea pupilei, schimbarea vocii, plâns, ţipat, ţopăit,
diferite expresii ale feţei, etc.). În aceeaşi situaţie, două
persoane pot reacţiona diferit. Emoţiile ne pregătesc pentru
acțiune, ne ajută să ȋnteracţionăm cu cei din jur. Toate sunt

fireşti şi nu trebuie să fugim de ele. Trebuie doar să ştim să
le gestionăm. Fiecare are rolul ei în rezolvarea unor situaţii.
Intensitatea și durata emoţiei sunt cele care pot fi negative.

Apoi, prin intermediul unui Mentimeter, copiii denumesc emoţiile
cunoscute de ei, cei mai mulţi identificându-le pe cele de bază.
Am vizionat şi un scurt fragment din filmul „Inside
Out”/„Întors pe dos” , iar pe baza lui am identificat
emoţiile de bază: bucurie, tristeţe, furie, dezgust, frică.

Mai departe, am purtat o discuţie pornind de la clasificarea
emoţiilor ȋn emoţii pozitive şi negative. Copiii au ajuns la
concluzia că emoţiile pozitive îți oferă o stare de bine, de
mulțumire sufletească (iubirea, bucuria, fericirea, optimismul,
entuziasmul, satisfacția, etc.), iar cele negative ȋți aduc
tristețe și te țin departe de ceea ce îți dorești, de ceea ce
este important pentru tine (frica, ura, regretele, supărarea,
depresia, vinovăția, furia, etc.).

Mi s-a părut important ca elevii să ştie cum se naşte o emoţie.
Aceştia au aflat că emoţia este declanşată de un gând care
apare ca urmare a unei situaţii şi că felul în care interpretăm
o situaţie determină emoţia pe care o simţim. Orice gând ne
generează ȋn corp o emoţie care poate avea o intensitate mică
până la foarte puternică. Emoţiile ne influenţează judecata
şi modifică modul în care procesăm informaţiile pe care le
primim şi luăm decizii, de aceea trebuie sa fim capabili să le
controlăm. Dacă îmi controlez gândurile, îmi pot controla
emoțiile și comportamentele.

Apoi, am folosit „Jocul de inteligenţă emoţionalăˮ de la
Intelissimo, iar activitatea s-a numit „Detectivii emoţiilor”.
Jocul conține 48 de jetoane cu emoţii şi definiţiile acestora.
Colectivul clasei poate fi ȋmpărţit ȋn 4 grupe a câte 4-5
elevi. Fiecare grupă a primit 12 jetoane reprezentând de fapt 3
emoţii, cu intensităţile sale. Organizând culorile jetoanelor,
de la nuanţa cea mai deschisă la nuanţa cea mai ȋnchisă, elevii
au obţinut gradele de intensitate ale unei emoţii, de exemplu:
mulţumire-satisfacţie-bucurie-fericire sau
interes-curiozitate-ȋncântare-entuzuziasm. Am citit definiţiile
de pe spatele jetoanelor pentru a ȋnţelege mai bine diferenţele
dintre emoţii.

Am completat un ciorchine al emoțiilor cu ceea ce am obţinut prin
organizarea culorilor ȋn activitatea anterioară. Ciorchinele este
o schemă proiectată pe tabla albă care se completează cu
ajutorul cartonaşelor jocului Intellissimo pentru a surprinde
nuanţele diferite ale emoţiilor de bază.

„Floarea emoţiilor” este o altă activitate care le-a plăcut
foarte mult elevilor mei. Fiecare copil extrage un jeton pe care
este scrisă o emoţie, citeşte definiţia de pe spatele lui şi
completează pe un bilet sub formă de petală de floare o situaţie
ȋn care s-a manifestat acea emoţie. Apoi elevii o mimează. Se
realizează astfel o floare cu toate petalele completate de copii.

Pentru că elevilor mei le place să joace Kahoot, m-am gândit şi
la un concurs. Sarcina acestuia a constat ȋn alegerea emoţiilor
corespunzătoare definiţiei date, elevii bifând una din cele 4
variante oferite. Apoi, cu ajutorul rebusului realizat ȋn Wordwall,

am desfăşurat alt joc. Elevii au avut de recunoscut denumirile
unor emoţii, iar cel care a recunoscut cât mai multe a fost
desemnat câştigător.

Am ȋncheiat activitatea cu un Wordclouds ȋn care le-am cerut
elevilor să scrie toate denumirile de emoţii pe care şi le
amintesc ȋn urma discuţiilor şi activităţilor realizate pe
parcursul orei.

La final, le-am prezentat „Copacul emoţiilor”, un afiş care
ajută la identificarea și conștientizarea emoțiilor copilului,
la diversificarea vocabularului emoţional al acestuia prin
învățarea etichetelor lingvistice corespunzătoare pentru o gamă
complexă a emoțiilor.
Pornind de la cele de bază, planșa indică o multitudine de
variații ale acestora, fiind un instrument excelent pentru
întelegerea lor în profunzime.

Puteți folosi afișul în momentele de reflecție cu copilul pentru
a-l încuraja să își reamintească emoțiile pe care le-a trăit,
desemnând fiecărei situații una din ramurile principale de pe
planșă, cu emoția de bază aferentă. Mai apoi, cu ajutorul
întrebărilor, ghidați copilul înspre descoperirea
particularității emoției respective, alegând, în final, una din
frunzele de pe planşă.

Puteți complica jocul, încercând să găsiți gânduri pe care
copilul le are în momentul în care simte o anumită emoție,
precum și gânduri care ar putea schimba starea sa (în cazul unor
emoții negative). De asemenea, puteți desfășura un mic joc de

rol cu situații în care apar emoțiile de pe planșă.

Pentru a-i putea ajuta pe copii să facă legătura dintre gând şi
emoţie, se poate desfăşura, pe parcursul unei perioade mai lungi
de timp, o activitate numită „Simt ceea ce gândescˮ. Se
decorează două recipiente din plastic, se lipeşte pe fiecare
câte o etichetă: pe unul eticheta cu „Gândurile meleˮ, iar pe
celălalt eticheta cu „Emoţiile meleˮ. În fiecare zi, elevii
exersează identificarea gândului care a declanşat emoţia,
completând bilețele pe care le strângem ȋn cele două
recipiente.

Bibliografie:
https://psihosensus.eu/ce-sunt-emotiile-cele-6-emotii-de-baza/
https://www.scientia.ro/homo-humanus/51-psihologie/468-ce-sunt-si-care-sunt-emotiile.html

JOCUL DIDACTIC MATEMATIC IN VIZIUNEA DIDACTICII MODERNE

Elena-Mihaela Popescu
Liceul Teologic Greco-Catolic "Sf. Vasile Cel Mare" Blaj, Alba, Blaj

JOCUL DIDACTIC MATEMATIC ÎN VIZIUNEA DIDACTICII MODERNE

„… educaţia trebuie să prevină utilizările oarbe ale noilor
tehnologii informatice în comunicare, să împiedice înstrăinarea
omului, să lupte contra dorinţei de divertisment permanent, contra
fricii nejustificate faţă de noile tehnologii informatice în

comunicare, să prevină diminuarea spiritului creativ.” (G. de
Landsheere)
Societatea modernă poate fi privită ca o societate a modificării
continue a cunoştinţelor, acest punct de vedere plasând
instituţiile de învăţământ într-o poziţie cheie care
implică o imensă responsabilitate şi, de asemenea, o provocare.
Greşelile de abordare în educaţia modernă pot conduce la
consecinţe greu de estimat chiar pentru intervale de timp scurte,
dar tocmai în aceasta constă provocarea. Instituţiile de
învăţământ trebuie să găsească metodele pentru a
„produce” elevi cu noi aptitudini: autonomie, flexibilitate,
capacitate de cooperare şi dialog. Trebuie să găsească
mijloacele de a stimula autoinstruirea. Trebuie să pregătească
individul pentru un nou stil de viaţă: învăţarea continuă.
În sprijinul educaţiei intervin noile tehnologii ale societăţii
informaţionale (tehnologiile informaţiilor şi comunicaţiilor).
Metodele învăţământului tradiţional nu pot face faţă
avalanşei de cunoştinţe.Se conturează în acest moment o
soluţie de abordare a problemei, bazată pe tehnologiile moderne.
Dacă primele realizări în domeniul instruirii asistate de
calculator se concentrau mai mult pe învăţare prin verificarea
cunoştinţelor, ulterior au început să apară softuri complexe,
care încurajează construcţia activă a cunoştinţelor, asigură
contexte semnificative pentru învăţare, promovează reflecţia,
eliberează elevul de multe activităţi de rutină şi stimulează
activitatea intelectuală asemănătoare celei depuse de adulţi în
procesul muncii. Toate aceste elemente modifică aria
activităţilor învăţătorului atât cantitativ cât şi
calitativ.
Procesul de instruire trebuie să fie regândit. Trebuie

intensificate cercetările privind psihologia cognitivă. Cadrele
didactice trebuie să înveţe să gândească altfel, să formuleze
altfel problemele, nemaipunându-se accentul pe activităţile
intelectuale de rutină.
Informatizarea învăţământului reprezintă orizontul zilei de
astăzi…
Este unanim acceptată o clasificare a softurilor educaţionale
după funcţia pedagogică specificată pe care o pot îndeplini în
cadrul unui proces de instruire. Printre acestea se înscrie şi
utilizarea jocurilor didactice asistate de calculator.
Astăzi vârsta medie de începere a lucrului pe calculator a
coborât sub 5 ani. Jocurile sunt poarta de intrare în domeniul
informaticii, aşa cum este firesc de altfel. Îmbinarea între
plăcerea jocului şi o ocupaţie utilă a condus la apariţia unei
adevărate industrii de profil. Există zeci de mii de titluri pe
piaţă, inclusiv pe Internet.
Voi prezenta în continuare câteva tipuri de jocuri didactice
matematice adecvate copiilor din ciclul primar şi nu numai,
preluate de pe Internet.
1. Cursa Campionilor (nivel primar) - Aceste programe sunt, în
aparenţă, numai jocuri foarte distractive dar, în realitate,
reprezintă o foarte complexă si eficientă modalitate de a evalua
cunoştinţele matematice ale unui şcolar la nivelul respectiv.
"Clasamentul", tabelă care înregistrează şi ordonează
rezultatele, face ca aplicaţiile să ofere reale satisfacţii
iubitorilor de competiţii. "Cursa" poate fi parcursă cu toate
genurile de exerciţii matematice corespunzătoare nivelului
respectiv, pe 5(cinci) nivele de dificultate, iar jocul "Tabelul"
reprezintă o alternativă distractivă a acestui mod de exersare.
Pentru evitarea repetiţiei, testele sunt aleatoare (cu valori alese

la întâmplare). Interactivitatea, conţinutul foarte bogat în
sunet si imagini deosebite, cât şi comentariile lui Toby,
simpaticul personaj care asistă operarea, atrag mult copilul iar
aplicaţiile îşi ating scopul educaţional, fără ca micul
utilizator să perceapă acest fapt. Cadrul didactic utilizator al
acestor aplicaţii beneficiază de rezultate superioare în
activitatea profesională, simultan cu diminuarea efortului
intelectual si îmbunătăţirea substanţială a climatului
mediului de lucru.
2. Numerele gemene (nivel preşcolar si primar) - este un joc
didactic foarte amuzant, recomandat utilizatorilor de vârstă
preşcolară si celor din clasele primare. Jucând, aceştia îşi
îmbogăţesc cultura generală si cunoştinţele despre
matematică, îşi exersează memoria vizuală si atenţia
distributivă. Ilustraţiile cu dinozauri şi explicaţiile care le
însoţesc reprezintă premiul oferit micului competitor, pentru
terminarea fiecăreia dintre etapele jocului.
Jocul poate fi parcurs în 4(patru) etape de dificultate
crescătoare, de la identificarea numerelor identice între 1 şi
10, până la rezolvarea operaţiilor de adunare si scădere cu
numere până la 20.
3. La vânătoare (nivel preşcolar si primar) - sunt jocuri
didactice recomandate utilizatorilor de vârstă preşcolară şi
celor din clasele primare. Jocul poate fi parcurs în 5(cinci) etape
de dificultate crescătoare, premiul oferit la terminarea fiecăreia
fiind câte un set de 5(cinci) ilustraţii cu animale. Jucând,
aceştia îşi îmbogăţesc cultura generală şi cunoştinţele
în direcţia disciplinei tratate, îşi exersează memoria
vizuală, atenţia distributivă, viteza de reacţie şi spiritul de
competiţie. Jocurile au împrumutat numele poveştilor care le

însoţesc şi care reprezintă premiile oferite micilor
competitori, dacă aceştia termină etapele selectate. Premiile pot
fi acordate în întregime sau numai parţial, în funcţie de modul
în care s-au respectat condiţiile impuse. Jocurile pot fi parcurse
pe trei nivele de dificultate, premiile oferite la terminare fiind
dimensionate conform nivelului ales.
O altă metodă de asistenţă şcolară este cea promovată de INFO
MEDIA şi este rezultatul cercetării unei echipe multidisciplinare
de specialişti. Este o metodă progresivă şi motivantă, în
conformitate cu programa şcolară aprobată de M.E.C. INFO
motivează copilul, îi urmăreşte preogresele, îl încurajează
şi îl ghidează de-a lungul întregului an şcolar, totdeauna cu
umor şi voie bună. Adoptând această metodă de lucru INFO
MEDIA a promovat un număr mare de CD-uri adecvate fiecărei
clase din ciclul primar în special pentru disciplina Matematică.
Iată câteva dintre lecţiile concepute sub formă de joc pe care
le conţin aceste CD-uri.
CD-ul „Lecţii pentru clasa I” conţine 30 de lecţii făcute
după programa şcolară, acoperind materia întregului an de
studiu, în regim de o lecţie pe săptămână.
Fiecare program a fost realizat în stilul unui joc. La fiecare
lecţie copilul are un număr de vieţi. Dacă greşeşte ceea ce i
s-a cerut să facă, i se ia o „viaţă”, dacă reuşeşte, va
fi premiat. În felul acesta el nu va lua aceste lecţii ca pe o
corvoadă, ci va fi fericit să se joace cu noţiunile matematice.
Copilul va rezolva exerciţii variate, de la sarcini simple până
la probleme complexe.
De exemplu: pentru a rezolva adunarea numerelor cu sau fără
trecere peste ordin, în funcţie de lecţia aleasă, copilul se va
juca cu nişte pinguini salvându-i de la a fi mâncaţi de o focă.

Dacă rezolvă corect, pinguinii vor fi regăsiţi şi salvaţi pe
mal.
Şi la acest CD, ca şi la celelalte este prezentă o metodă de
analiză a rezultatelor copilului la îndemâna învăţătorului.
Astfel, fără a sta tot timpul lângă copil, învăţătorul poate
să verifice ce a lucrat acesta: ziua, ora, ritmul, numărul de
răspunsuri corecte sau greşite.

"Lecţii pentru clasa a II-a" – parcurgerea lecţiilor în paralel
cu desfăşurarea cursurilor şcolare permite o sedimentare mai
rapidă şi mult mai plăcută a noilor informaţii dobândite.
Cele 36 de lecţii prezente pe acest CD urmăresc gradat procesul de
învăţare, după programa şcolară.
Fiecare test în parte este organizat pe două sau trei tablouri
care propun într-un format foarte vesel şi jucăuş anumite
exerciţii matematice prin rezolvarea cărora copilul reuşind
să-şi fixeze şi să-şi aprofundeze cunoştinţele acumulate la
clasă.
Dacă un tablou este rezolvat fără nici o greşeală, copilul
primeşte o viaţă în plus pe care o poate folosi la nivelul
următor.
Cu ajutorul calculatoarelor se poate realiza o reţea complexă de
instruire, existând posibilitatea controlului simultan al unui
număr mare de elevi, care utilizează terminalele conectate la un
pupitru central, prin intermediul căruia se poate urmări şi
dirija desfăşurarea procesului.
Folosirea calculatoarelor în procesul de învăţământ contribuie
la o însuşire a cunoştinţelor mai rapidă şi mai temeinică,
deoarece receptivitatea pe cale vizuală este mai mare decât pe
cale auditivă. Totodată, utilizarea calculatoarelor reprezintă o

metodă eficientă în activizarea elevilor, antrenându-i în
studiu individual, în ritm propriu. În aprecierea cunoştinţelor,
calculatorul prezintă avantajele obiectivităţii şi
insensibilităţii la reacţii afective legate de notare.
În timp ce comportamentele cognitive ale elevilor pot fi relativ
uşor măsurabile, mult mai greu se pot măsura abilităţile,
stările afective, atitudinile şi conduita elevilor vizând
activitatea matematică. Aceasta nu înseamnă că învăţătorul
nu trebuie să fie preocupat permanent pentru căutarea unor forme
cât mai adecvate pentru cunoaşterea nivelului de dezvoltare a
gândirii logice, a capacităţii de creaţie, a gradului de
înţelegere şi dragoste pentru matematică, pentru cultivarea
spiritului de ordine şi disciplină, a perseverenţei, a dorinţei
de a învinge dificultăţile, pentru conturarea trăsăturilor de
voinţă şi caracter ce vor deveni viitoarea personalitate. De aici
şi necesitatea unei continue raportări valorice la propria
activitate.
Tot ceea ce am prezentat mai sus nu pledează pentru renunţarea la
metodele învăţământului tradiţional, mai ales în cazul
primilor ani de educaţie în şcoli, când influenţa personală a
educatorului rămâne determinantă. Totuşi utilizarea
tehnologiilor moderne pentru adaptarea procesului educativ la
necesităţile individuale ale fiecărui elev rămâne şi în acest
caz un deziderat.

IMPLEMENTAREA METODELOR DIDACTICE INOVATIVE ÎN PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV

Nicoleta Unciu
Grup Scolar "Radu Petrescu" Prundu Bargaului, Bistrita-Nasaud, Prundu Bargaului

„IMPLEMENTAREA METODELOR DIDACTICE INOVATIVE ÎN PROCESUL
INSTRUCTIV-EDUCATIV”

Prof. înv. primar UNCIU NICOLETA

Liceul Teoretic
„Radu Petrescu” Prundu- Bârgăului, Bistrița-Năsăud

„Să nu-i educăm pe copii pentru lumea de azi. Această
lume nu va mai exista când ei vor fi mari.
Și nimic nu ne permite să știm cum va fi lumea lor. Atunci să-i
învățăm să se adapteze.”

(Maria
Montessori)
Schimbările ce se petrec în societatea contemporană
reprezintă o provocare serioasă pentru cei a căror sarcină
este să-i pregăteasca pe copii pentru secolul XXI. Încercarea de
compatibilizare a învăţământului românesc cu cel european,
modificarea accentului de pe informativ pe formativ obligă
dascălii în creşterea interesului pentru promovarea unui nou
mod de predare – învăţare inovator şi creativ.
Transformările prin care trec actualele sisteme de
învăţământ afectează puternic şi metodologiile de educaţie
şi instrucţie, punând în evidenţă noile tendinţe ale
perfecţionării şi modernizării acestora. Se dezvoltă o
metodologie a cultivării maxime a tuturor capacităţilor şi
aptitudinilor elevului, a stimulării creativităţii şi
iniţiativei individuale şi colective. Accentul cade pe utilizarea
unor metode active, participative, bazate pe angajarea personală,
conştientă şi voluntară a celui supus educaţiei în procesul
învăţării şi elaborării, prin forţele proprii, a noilor
cunoştinţe.
Învăţarea inovatoare trebuie să fie, de asemenea, participativă
la toate nivelurile. Şcoala modernă nu este posibilă fără

implicarea şi participarea activă a elevului care trebuie să
devină un partener motivat al procesului de învăţare.
Folosind metodele active de dezvoltare a gândirii
critice, elevul dobândeşte deprinderi de muncă individuală şi
colectivă, îşi lărgeşte orizontul imaginativ, creativ, îşi
formează un nou mod de gândire care evoluează odată cu
înaintarea în vârstă, atitudini şi noi comportamente, fiind
capabil să străbată drumul anevoios al cunoaşterii împreună cu
ceilalţi.
Ĩntr-un cuvânt, aceste metode stimulează formarea unei
personalităţi active şi creatoare.
Vă propun două exemple de activități inovative pe care
le-am utilizat cu succes în procesul instructiv-educativ.

ŞTIU / VREAU SĂ ŞTIU / AM ÎNVĂŢAT
Este utilizată cu precădere în faza de evocare dar şi in cea de
realizare a sensului, fiind o modalitate de conştientizare, de
către elevi, a ceea ce ştiu sau cred că ştiu referitor la un
subiect, o problemă şi, totodată a ceea ce nu ştiu (sau nu sunt
siguri că ştiu) şi ar dori să înveţe / să ştie.
Procedura este relativ simplă. În faza de evocare:
• Elevilor li se cere să inventarieze – procedând individual,
prin discuţii în perechi sau în grup – ideile pe care le
consideră că le deţin cu privire la subiectul / tema
investigaţiei ce va urma. Aceste idei sunt notate în rubrica
“Ştiu”.
• Totodată ei notează şi ideile despre care au indoieli sau ce
ar dori să ştie în legătură cu tema respectivă. Aceste idei
sunt grupate în rubrica “Vreau să ştiu”.
Urmează, apoi, studierea unui text, realizarea unei investigaţii

sau dobândirea unor cunoştinţe referitoare la acel subiect,
cunoştinţe selectate de dascăl.
Prin metode şi tehnici adecvate, elevii învăţă noile
cunoştinţe iar, în faza de realizare a sensului / înţelegere,
ei inventariază noile idei asimilate pe care le noteaza în rubrica
“Am învăţat”.
În fiecare rubrică apar notate ideile corespunzătoare,
evidenţiidu-se, foarte clar, situaţia de plecare (ceea ce ştiau
elevii), aspectele şi întrebările la care au dorit să găsească
răspunsuri (consemnate în rubrica “Vreau să ştiu”) şi ceea
ce au dobândit în urma activităţii (idei consemnate în rubrica
“Am învăţat”).
Istorie: Unitatea tematică: Popoare de ieri
şi de azi - „Românii”
Ştiu
Strămoşii noştri sunt dacii şi romanii.
Ţara noastră se numeşte România şi este aşezată în centrul
Europei în spaţiul carpato-danubiano-pontic.
Românii vorbesc limba română.
Ocupaţiile tradiţionale sunt agricultura, meşteşugurile şi
comerţul.
Îmbrăcămintea ţăranilor este asemănătoare cu cea a dacilor
(cămăşi de in sau cânepă, iţari, opinci).
Majoritatea românilor sunt creştini ortodocşi.
De Crăciun, Anul Nou, de Bobotează şi Paşti românii merg la
biserică şi apoi sărbătoresc în familie.
La ţară au ridicat case cu multe încăperi şi mobilier frumos.
La oraşe au construit pieţe, străzi, spitale, biserici,
monumente.
Vreme îndelungată, românii au luptat pentru a-şi apăra ţara.

Vreau să ştiu
Cum s-a format poporul şi limba română ?
Cât timp a durat formarea poporului român ?
Care sunt originile limbii române ?
Cu ce limbi se aseamănă limba română ?
Ce popor migrator a influenţat formarea poporului român ?
Cuvinte de origine dacă, latină, slavă
Ce tradiţii şi obiceiuri am moştenit de la strămoşi ?

Am învăţat
Poporul român s-a format în urma unui proces de lungă durată
între sec. I-VIII, în spaţiul dintre Carpaţi, Dunăre şi Marea
Neagră.
Prima etapă a fost romanizarea dacilor (106-271), perioadă în
care aceştia au învăţat limba latină şi au preluat obiceiurile
şi tradiţiile romanilor. Prin romanizarea dacilor s-a constituit
populaţia daco-romană.
A doua etapă a formării poporului român a avut loc în perioada
migraţiilor. Peste populaţia daco-romană au migrat slavii, care
au ajutat la încheierea procesului de formare a poporului român
(sec V-VIII).
În acelaşi timp cu formarea poporului român s-a născut şi limba
română.
Cele mai multe cuvinte provin din limba latină, deci limba română
este o limbă romanică. Alte limbi romanice:franceza, italiana,
spaniola şi portugheza.
Cuvinte de origine:
a) latină: om, frate, ţară, secară, biserică;
b) dacă: mistreţ, mazăre, brânză, barză, mânz, brad;

c) slavă: Vlad, Bistriţa, deal, târg, lopată, gleznă;
Românii au moştenit de la daci portul popular strămoşesc.

DIAMANTUL ŞI PIRAMIDA POVESTIRII
Diamantul şi piramida povestirii încorporează activitatea
fiecărui elev într-un demers amplu de rezolvare a unei probleme.
Ele obligă elevii să sintetizeze principalele probleme,
informaţii, idei ale temei sau textului. Piramida sau diamantul
se construieşte după următoarea regulă:
* un cuvânt pentru regiunea unde este plasată povestea;
* două cuvinte pentru personaje;
* trei cuvinte pentru … ;
* patru cuvinte pentru …
Scriind aceste cuvinte se obţine o piramidă, iar dacă se
continuă descrescător până la un cuvânt se obţine un diamant.
Vara, de Marcela Peneş
1.Titlul poeziei;
2. Autoarea poeziei; Poezia este scrisă de
3. Care sunt lunile anotimpului vara? Lunile verii sunt …..
4. Primul vers al poeziei este …. Scrieţi versul în care
soarele încălzeşte cu putere.
5. Ultimul vers din strofa a doua este … Scrieţi versul din
care reiese lipsa oricărei adieri.
6. Primul vers al celei de-a doua strofe este… Cu ce este
compatat norul? Scrieţi versul în care este scrisă comparaţia.

7. Cum se revarsă căldura? ;
8. Cu ce este comparată căldura? Scrieţi versul.
9. Totul pare nemişcat chiar şi norul, care pare ţintuit în
….;

10. Ce vă aduce în dar vara?

Vara
Amintiri din copilărie , de Ion Creangă
Marcela Peneş
Nică,
Iunie, iulie, august
Ion Creangă,
“Soarele se varsă, parcă“
„Amintiri din copilărie”;
“Nici o adiere nu e“
casa, satul, împrejurimile, obiceiurile;
“Un nor lung precum o barcă”
„La cireșe”, ”Pupăza din tei”, „La scăldat”;
Căldura se revarsă în valuri
”Golătatea înconjură, iar foamea dă dea dreptul”
“Ca o ploaie albăstruie”
”Un boț cu ochi, o bucată de humă însuflețită...”
Argintate cuie
Școli: Humulești, Broșteni, Fălticeni, Iași;
Vacanţa
mama, bunicul David, Ion, Duhu;

copilăria, copilul universal;

povești, povestiri;

Eminescu
Diamantul şi piramida se pot realiza pe diferite teme şi pot
fi folosite la diferite discipline. În activitatea individuală

fiecare elev este obligat să caute răspunsuri sau soluţii pentru
problema abordată . În activitatea în perechi şi în grupuri
elevii îşi confruntă ideile, le compară cu a colegilor, ideile
se clarifică, conţinutul este sintetizat cu uşurinţă şi redus
la esenţă.
Prin astfel de activităţi se realizează implicarea elevilor
în înţelegerea unui conţinut informaţional precum şi
dezvoltarea creativităţii acestora, folosindu-şi deprinderile de
exprimare orală şi scrisă.

Bibliografie:
Dulamă,M.E. (2002), Modele, strategii şi tehnici didactice
activizante cu aplicaţii în Geografie, Editura Clusium, Cluj-
Napoca.
Dumitru,I.,Al.(2000), Dezvoltarea gândirii critice în învăţarea
eficientă, Editura de Vest, Timişoara.
Flueraş, V.(2003), Paideia şi gândire critică, Casa Cărţii de
Ştiinţă, Cluj-Napoca.

SOLUȚII ȘI OPORTUNITĂȚI PENTRU COPIII CU PĂRINȚII PLECAȚI LA MUNCĂ ÎN STRĂINĂTATE

MARIA-LILIANA IUGA
Scoala Gimnaziala Pirtestii de Sus, Suceava, Pirtestii de Sus

SOLUȚII ȘI OPORTUNITĂȚI PENTRU COPIII CU PĂRINȚII
PLECAȚI LA MUNCĂ ÎN STRĂINĂTATE

Prof. înv.primar IUGA Maria-Liliana

Şcoala Gimnazială Pârteştii de Sus, Cacica-jud. Suceava

Este o problemă foarte delicată care afectează
evoluţia şi drumul unui copil spre propria devenire, care de cele
mai multe ori are o pantă descendentă. Rămaşi singuri, copiii
îşi croiesc drumul după propriile lor gânduri şi idei, în
general cu o conduită afectată, datorită lipsei controlului din
partea unui părinte sau neimplicarea celor ce ar trebui să se
ocupe de ei, ajungând să ignore chiar şi reguli simple de
politeţe, considerându-le absurde şi ipocrite.
Rezultatele obţinute într-un studiu efectuat confirmă
ipoteza de la care s-a pornit, aceea a corelaţiei între plecarea
părinţilor la muncă în străinătate şi nivelul crescut al
agresivităţii elevilor rămaşi în grija rudelor, în special a
bunicilor.
Elevii care petrec mai mult timp cu familia au nivel mai
redus de agresivitate, lucru care este de dorit să fie luat în
calcul de către părinţi şi cadre didactice pentru diminuarea
agresivităţii din mediul şcolar.
Dacă vrem ca violenţa să dispară din şcoli trebuie
să fim proactivi în deciziile noastre şi să analizăm originile
problemei. Violenţa poate fi prevenită în şcoli când copii nu
sunt predispuşi numeroşilor factori de risc. Cercetările indică
faptul că, modelele de comportament antisocial care apar precoce la
copii constituie un enorm factor de risc cu rezultate negative pe
termen lung.
Sunt necesare instrumente valide de identificare a copiilor care
prezintă risc la vârste foarte fragede, urmate de o reorientare de
pe aceste trasee distructive fără a ignora problema în speranţa

că se va rezolva de la sine deoarece cu siguranţă aceasta nu va
dispărea. Incidenţa va fi şi mai mare în absenţa unor
intervenţii şi a unor suporturi adecvate.
Trebuie avut în vedere faptul că, înainte de a dezvolta modele
de intervenţie, mai accesibile şi mai eficiente, trebuie să ne
focalizăm asupra prevenţiei.
Cei care abordează agresivitatea în mediul şcolar, precum şi
cei care iau decizii, trebuie să înţeleagă relaţia
indistructibilă între experienţele timpurii de viaţă şi
sănătatea fizică, emoţională, socială şi cognitivă.
Recomandarea societăţii civile vizează elaborarea
de politici sociale care să se axeze pe construirea unei reţele de
sprijin cu persoane din afara familiei (profesori, asistenţi
sociali, consilieri şcolari) ce vor prelua o parte din atribuţiile
părinţilor în domeniul performanţei şcolare precum motivarea
şi încurajarea copilului de a învăţa, discutarea strategiilor
de a învăţa sau de a-şi face temele. Acest tip de sprijin este
necesar pentru copiii cu ambii părinţi plecaţi în străinătate,
dar este recomandat şi pentru copiii al căror un singur părinte a
emigrat, pentru a diminua din responsabilităţile şi presiunea
crescută la care este supus părintele care rămane acasă.
Educaţia, şcoala, au un rol covârşitor în atenuarea şi chiar
eliminarea repercusiunilor nocive a părăsirii copiilor, prin
implicarea acestora în activităţi adecvate, dar şi prin
acordarea ajutorului necesar în acest sens.
Am făcut parte din echipa de proiect "Şcoală
după şcoală" şi "A doua şansă", fapt ce mi-a permis să fiu
cât mai aproape de copiii din grupul ţintă, copii ce au
părinţii plecaţi la muncă în străinătate sau au o situaţie
grea acasă, în familia lor. Activităţile desfăşurate

împreună, întâlnirile şi discuţiile avute cu bunicii acestor
copii mi-au arătat mult mai bine situaţia reală a familiilor,
dificultăţile prin care trec, stările prin care trec cei mici şi
nevoia pe care o au, concretizată în dorinţa de a se face
înţeleşi, ascultaţi, iubiţi, apreciaţi.
Luând în considerare relaţia existentă între
implicarea părinţilor în activităţile elevilor şi nivelul
agresivităţii acestora, în vederea diminuării actelor agresive
ale elevilor, recomand următoarele:
• Activităţi extraşcolare diverse la care să aibă acces
elevii deoarece oferă un cadru propice pentru consumul energetic
şi eliberarea de tensiunea intrapsihică acumulată.
• Consilierea părinţilor în vederea monitorizării şi
organizării eficiente a timpului liber al copiilor. Intervenţia
poate viza, prin urmare, toate cele trei componente ale procesului
educaţional: elevul, cadrul didactic şi familia.
• Dezvoltarea unei strategii de mobilizare şi intervenţie la
nivel local;
• Campanii de informare şi conştientizare adresate
părinţilor;
• Campanii de sensibilizare la nivelul comunităţilor de români
din ţările de destinaţie;
• Dezvoltarea serviciilor de consiliere pentru persoanele care au
în îngrijire copii cu ambii părinţi plecaţi;
• Extinderea reţelei de consilieri şcolari;
• Extinderea programelor de tip „Şcoală după şcoală”;
• Dezvoltarea mai multor cluburi destinate copiilor cu scopul de a
oferi acestora modalităţi benefice de petrecere a timpului liber/
Campanii media de promovare a soluţiilor şi oportunităţilor
pentru aceşti copii, a exemplelor pozitive.

BIBLIOGRAFIE:
1. Druţă, M., E. (2004) „Cunoaşterea elevului”, Editura
Aramis, Bucureşti
2. Eliade, S., (2000) "ABC - ul consilierii elevului", Editura
Hiperborea, Turda
3. Muntean A., Munteanu A. (2011) "Violenţă, traumă,
rezilienţă", Editura Polirom, Iaşi

Eficacitatea lapbook-ului ca instrument didactic în procesul de predare- învățare în clasele primare

Ana-Maria Fodor-Kiss
Liceul Teoretic "Josika Miklos" Turda, Cluj, Turda

Sunt dascăl de 36 de ani, în prezent învățătoarea claselor
simultane III-IV la Liceul Teoretic „ Jósika Miklós” din
Turda, județul Cluj, prin urmare sunt mereu în căutarea
metodelor, materialelor și instrumentelor eficace și eficiente.
Nevoia de a îmbina teoria cu practica, noul cu tradiționalul, iar
mai nou predarea online cu cea față în față mă pune zilnic în

situația de a aplica idei și de a folosi materiale intuitive care
au menirea de a ține viu interesul elevilor și de a-i antrena în
activități prin care să se închege colectivul clasei. Ei vor
coopera în găsirea soluțiilor menite să rezolve sarcinile
trasate. Viața la școală este un teambuilding continuu, având la
bază cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace, temă elaborată de
Stephen Coveyși prelucrată în școala noastră din momentul în
care am obținut titlul de „Școala încrederii”.
Vorbind de eficacitate, ajung la promovarea materialului intuitiv
care se dovedește extrem de util ca suport la oricare tip de
activitate didactică: lapbook-ul.
Am văzut prima dată varianta acestuia sub forma unei cărți
interactive cu titlul Funcționarea corpului uman autori Dr. Nick
Graham, Richard Walker în anul 2004. Varianta unei astfel de
cărți, ușor realizabilă de către elevi, chiar și în clasa
pregătitoare, este lapbook-ul.
Un „ lapbook”, tradus din engleză, este o carte care încape
în poala unui copil. De fapt, este un portofoliu, o colecție de
cărți mici, cu pagini care pot fi deschise și închise, care
oferă spațiu pentru imagini, desene, grafice și lucrări scrise
pe o anumită temă. Cum ar trebui să arate un lapbook depinde doar
de creativitate. Se pot realiza variante de la cea mai simplă la
cea mai elaborată.
Fiecare piesă este unică, execuția ei depinde de subiect și de
creatorul ei. Nu există lapbook nereușit!
Atunci când creează un lapbook, creatorul simte o motivație
interioară de a afișa cât mai mult posibil din ceea ce l-a
acaparat și „l-a vrăjit” iremediabil dintr-o temă anume.
Lapbook-ul facilitează foarte mult învățarea, exersarea
respectiv aprofundarea materialului de parcurs și a temei.

Activitatea de realizare a lapbook-ului poate consta în prelucrarea
unei povești, a unei cărți, a unui subiect învățat din
științele naturii sau dintr-o limbă străină, dar îl putem
pregăti chiar foarte creativ pentru matematică sau o experiență
comună.
Primul pas este să ne gândim ce ar trebui inclus în lapbook
dintr-un subiect, apoi să decidem sub ce formă vrem să le
afișăm: sub formă de broșură, pliant, pagini pliabile, desene,
imagini scrise sau eventual tipărite.
La clasă am realizat lapbook cu diferite teme, la diferite obiecte,
de ex. Povești populare, Fenomene ale naturii, Fracțiile etc.
Veți găsi șabloane gratuite, printabile pe Pinterest. De
asemenea, se pot realiza șabloanele după imaginația și
îndemânarea pedagogului, este mai ieftin, mai creativ și unic. De
asemenea, puteți cumpăra un lapbook prestabilit (adică foile de
lucru asociate), care vă economisește timp și ușurează
completarea paginilor. Este important să se acorde autorului
spațiu pentru munca de cercetare independentă, pentru a-și nota
propria experiență și opinia.
Tema aleasă realizată astfel, îl învață pe copil să o vadă
ca un întreg. Implicându-se activ în pregătirea lui, își va
aminti mult mai bine și pe termen lung ceea ce a învățat.
Lucrările finite trebuie apoi aranjate mai întâi și apoi lipite
definitiv de coperta lapbook-ului. Este recomandabil să faceți
acest lucru dintr-un carton foto mare; cât de mare ar trebui să
fie, depinde de cât de mult conținut vrem să punem în el.
În concluzie, acest mod de abordare a unei teme este eficace,
dezvoltă atenția, imaginația și memoria copilului. Lucrând la
realizarea unui lapbook el va învăța să coopereze, să își
pună în valoare ideile, va avea motivația necesară să caute,

să experimenteze, să își dezvolte competențele- cheie. El
învață cum să folosească Internetul cu înțelepciune pentru a
căuta informații, iar această lume se deschide încet înaintea
lui.
În timpul pregătirii unui lapbook, se dezvoltă și creativitatea
elevilor, ei pot decora, își pot crea propriile ilustrații,
astfel vor acumula și asimila multe informații.
Acest instrument realizat chiar și de cei mici, de la prima
căutare, decupare până la asamblare este extrem de util.
Activitățile dezvoltă îndemânarea, aptitudinile, activează
toate operațiile gândirii.
În cele din urmă, ei obțin o creație unică, care nu este doar
frumoasă, ci și utilă transformând astfel procesul de
învățare într-o activitate atrăgătoare, captivantă,
motivantă și variată.
În încheiere vă prezint imagini despre lapbook-ul Toamna,
realizat în clasă, sperând că am reușit să vă transmit din
entuziasmul colectivului nostru.
Autor: înv. grad did.I : Fodor-Kiss Ana-Maria

Provocările prezentului și adaptarea profesorului la particularitățile generațiilor Z și Alpha Studiu de specialitate

Alina Brînză
Scoala Primara Nr.2 Fitionesti, Vrancea, Fitionesti

Provocările prezentului și adaptarea profesorului la
particularitățile generațiilor Z și Alpha
Studiu de specialitate

prof. înv. primar Alina Brînză
Școala Gimnazială Fitionești

Ritmul tot mai accelerat în care se produc transformările sociale,
culturale şi economice din societate determină restructurarea
permanentă a sistemului şcolar. În consecinţă, şcoala este
determinată să răspundă adecvat, oferind societăţii oameni
pregătiţi corespunzători nevoilor de producţie materială şi
spirituală. Din orice unghi ar fi privită, problema
perfecţionării învăţământului şi adaptării lui la condiţii
noi se impune legic, ca singură soluţie pentru asigurarea
echilibrului necesar între şcoală şi societate, între societate
şi om. Educatorii care pierd din vedere acest proces sau îi
minimalizează importanţa riscă să se autoexcludă spiritual din
fluxul firesc al evoluţiei, iar în cadrul activităţilor pe care
le conduc se pot produce, fără voia lor, anomalii cu efecte
prelungite în evoluţia copilului. Noţiuni ca optimizare,
eficienţă, performanţă etc. devin nonsensuri, dacă nu au
acoperire practică.
În activitatea şcolară, nimic nu este mai dăunător decât un
spirit degradat de uzură a informaţiei cu care operează. În
condiţiile în care copiii de astăzi se dezvoltă într-un mediu
tehnicizat, în care canalele de informaţie se multiplică şi le
sunt atât de accesibile, cadrele didactice care îşi apără
prestigiul şi autoritatea profesională nu-şi pot îngădui să se
lase depăşiţi de situaţie. Condiţiile actuale din societate şi
cele familiale au transformat cu totul misiunea învăţământului
primar. În învăţământul actual accentul este pus mai puţin
pe ce se învaţă şi pentru ce se învaţă şi mai mult pe cum se
învaţă şi cum sunt învăţaţi în şcoală. Comunicarea a fost
întotdeauna o componentă principală a educaţiei, un suport
indispensabil al învăţământului. Cu atât mai mult astăzi,
într-o societate a cunoaşterii şi comunicării generalizate,

când actul comunicării se implică efectiv în toate domeniile
vieţii şi activităţii social umane, beneficiind de puternice
mijloace tehnice informaţionale şi de comunicare,
învăţământul se manifestă şi mai sensibil la aceste
evoluţii.
Depărtându-se cu bună ştiinţă de limitele şi neajunsurile
sistemului tradiţional centrat pe transferul de cunoştinţe,
înţelegând că „transmiterea” nu poate fi totuna cu
„comunicarea”, luată în sensul ei autentic şi actual, este de
evidenţă notorie preocuparea asiduă în ultimele decenii a
învăţământului de a-şi construi un nou sistem comunicaţional
care corelează strâns cu cel informaţional; un sistem didactic
gândit şi elaborat pe alte baze ştiinţifice, ancorat puternic
în relaţiile de mediaţie care caracterizează viaţa şcolii şi
care, îmbrăţişând conceptul modern de comunicare
„interpersonală”, tinde să extindă sistematic
interactivitatea în practica şcolară, să dezvolte în mai mare
măsură relaţiile: elevi-cunoaştere-profesor;
elevi-cunoaştere-elevi; elevi-cunoaştere-multimedia.
În ultimii ani, învăţământul primar (şi preşcolar) pune
accent pe structurile de personalitate, ceea ce înseamnă, de fapt,
o completă şi corectă cunoaştere psihopedagogică a elevilor, un
stil pedagogic flexibil, o continuă ajustare a strategiilor
didactice la obiectivele propuse. La intrarea în şcoală, elevilor
li se asigură şanse egale, dar dezvoltarea acestora este
influenţată de o serie de factori: naturali, fiziologici,
educaţionali, demografici, politici, sociologici, tehnologici şi
economici, care fac ca aceştia să aibă un parcurs educaţional
diferit. Fiecare copil este o individualitate şi numai o abordare
psihopedagogică a acestuia poate favoriza dezvoltarea optimală a

acestuia.
În ultima perioadă s-a vorbit frecvent despre Generațiile X,Y,Z,
Alpha, clasificarea acestora făcându-se în funcție de anul
nașterii (Generația X, de exemplu, e reprezentată de cei
născuți între 1965 și 1979, Generația Y îi desemnează pe cei
născuți între 1980 si 1994, cunoscuți drept Millenials, din
Generația Z , cei născuți intre 1995 si 2009, iar din Generația
Alpha, făcând parte nativii din perioada 2010-2024.
A face parte dintr-o anumită generație este unul dintre acei
factori biografici care nu se referă doar la vârstă, ci și la
contextul social din punct de vedere spațio-temporal. Astfel,
generația Z reprezintă grupul populației de tineri care s-au
născut în mijlocul revoluției tehnologice, nativi digitali care
nu concep lumea fără Internet, rețelele sociale, YouTube și tot
ceea ce oferă lumea virtuală. Sunt strâns legați de utilizarea
tehnologiilor, fiind deplin familiarizați cu utilizarea
dispozitivelor încă de la naștere.
Nativii digitali au cunoștințe avansate despre programe de
calculator, instrumente digitale și Instagram, importanța
tehnologiei căpătând un sens relevant nu numai în raport cu
sfera personală, ci și în sfera profesională. Oamenii din
Generația Z sunt deosebit de confortabili cu limbajul vizual ca
formă de comunicare și exprimare. O caracteristică fundamentală
specifică acestora este învățarea autodidactă, manifestarea
unei atitudini proactive, concretizată în inițiativa pentru
antreprenoriat, definindu-i ca oameni cu vocație de a întreprinde.
Tinerii din Generația Z învață constant singuri prin cursuri
online, bloguri, videoclipuri YouTube, fiind adepții sintagmei Do
it yourself! care evidențiază creativitatea acelor creații
realizate de sine.

Din Generația Alpha fac parte copiii ai căror părinții lor sunt
adulții din generația Millenials, unii dintre copiii alpha fiind
chiar frații mai mici ai copiilor din Generația Z. Primii copii
din Generatia Alpha s-au nascut în 2010, anul în care au fost
lansate iPad și Instagram și în care „app” a fost desemnat
cuvântul anului. Vorbim, astfel, de prima generație complet
digitală, conectată permanent la tehnologie, din prima zi de
viață. Mai mult, pentru mulți copii din Generația Alpha,
telefonul și tableta au luat locul primelor jucării, iar ecranele
device-urilor le sunt cel puțin la fel de familiare ca figurile
părinților. Reprezentanții Generației Alpha se adaptează ușor
și rapid la tot felul de device-uri și aplicații și utilizează
deja inteligentele artificiale disponibile, fiind o generație
pentru care dimensiunea vizuală a informației joacă un rol
esențial atât în comunicare, cât și în învățare.
Schimbările tehnologice și economice rapide la care asistă
copiii din generația Alpha schimba si modul în care ei se vor
raporta, în viitor, la sfera și valorile profesionale. Dincolo de
faptul ca vor fi mult mai mobili în privința schimbărilor
profesionale, viitorii adulți Alpha vor putea ocupa joburi noi,
multe din ele neinventate încă. Joburi precum specialist în
cybersecuritate, pilot de drone, dezvoltator de blockchain, designer
de date, inginer de realitate virtuala, mecanic de roboți sau
ofițer de sustenabilitate sunt doar câteva dintre joburile unui
viitor nu foarte îndepărtat. Preocupările copiilor din Generația
Alpha nu se limitează la tehnologie, conținut online și realitate
virtuală. Grija față de mediu, dorința de a face alegeri
sustenabile și de a se dedica unor activități care să-i
împlinească și să le susțină sănătatea emoțională se
numără, de asemenea, printre valorile lor.

A creste și a educa copiii din Generația Alpha trebuie să țină
cont de o mulțime de dimensiuni care le guvernează stilul de
viață, iar provocările sunt pe măsură. Educaţia trebuie
făcută de educatori cu o foarte bună pregătire ştiinţifică,
motivaţi, cu spirit organizatoric şi practic, care vor constitui
modele de urmat pentru cei care trebuie educaţi. Profesorul este un
„educator şi consilier” care încearcă să dezvolte
capacităţile şi interesele elevilor, nu doar să servească drept
o sursă de informaţii sau un transmiţător de cunoştinţe. În
acelaşi timp, el are un rol esenţial în formarea la elevi a unei
viziuni ştiinţifice asupra lumii. Această extindere a rolului
cadrului didactic dincolo de limitele tradiţionale ale instruirii
presupune asumarea unor noi responsabilităţi, în consilierea
elevilor şi părinţilor, în organizarea activităţilor de timp
liber ale elevilor. Profesorii trebuie să devină conştienţi de
rolul pe care îl au de jucat în cadrul comunităţii ca
profesionişti şi ca cetăţeni, ca agenţi ai dezvoltării şi ai
schimbării. Nu mai puţin se cuvine recunoscută necesitatea
stabilirii unor noi relaţii parteneriale între profesori şi
elevi, între profesori şi colegii săi sau alţi agenţi cu care
cooperează, între care părinţii elevilor.
Avem o mare răspundere morală faţă de copiii care ne sunt
încredinţaţi ca elevi. Atitudinea şi strădaniile noastre vor
avea efecte deosebit de importante asupra procesului maturizării
copilului. Unul dintre principalii factori care contribuie la
angajarea copilului în activitatea de învăţare este exemplul pe
care îl poate desprinde din însăşi viaţa şi comportarea
învăţătorului său. Acesta este pentru elev modelul pe care îl
imită. Nu există elev care să nu caute să îşi imite
învăţătorul în atitudini, gesturi, ticuri, îmbrăcăminte etc.

Se spune că meseria de învăţător este dificilă nu din cauza
laturii ştiinţifice, ci din cauza celei metodice. Se pune foarte
serios problema alegerii celor mai eficiente modalităţi de lucru
pentru a obţine performanţe, competenţe, atât în domeniul
cunoaşterii, cât şi în cel raţional-comportamental. Pentru a
avea succes în această muncă, învăţătorul trebuie să aibă
nu doar competenţe cognitive, ci și digitale, relaţionale, cât
şi comportamental-atitudinale. El trebuie să îndeplinească
standarde de performanţă ce se fundamentează pe un sistem de
principii care exprimă concepţia actuală asupra conţinutului
specific al profesiei didactice şi asupra calităţilor unui bun
pedagog. Învăţătorul trebuie să cunoască foarte bine
specificul comunităţii sociale al zonei unde lucrează,
exigenţele şcolii, apoi să cunoască temeinic colectivul de elevi
şi toate acestea încep o dată cu primirea unei noi generaţii de
copii.

Bibliografie:
• Cerghit, I., 2008, Sisteme de instruire alternative şi
complementare. Structuri, stiluri şi strategii, Editura Polirom,
Iaşi.
• https://www.formacionyestudios.com/ro/cuales-son-las-caracteristicas-de-la-generacion-z.html

• https://www.itsybitsy.ro/copiii-din-generatia-alpha/

ȘTIINȚELE NATURII, O ABORDARE COMPLEMENTARĂ PRIN POEZIE

Daniela Sirghie
Liceul Teoretic "Ioan Petrus" Otopeni, Ilfov, Otopeni

Sunt cunoscute dificultățile elevilor de clasa a III-a în fața
unei noi (și totuși vechi) discipline școlare, aceea a
Științelor naturii. Dragostea pentru animale și pentru natură,
în general, este manifestată în mod vizibil de școlarul mic. Cu
toate acestea, puși în situația de a studia și aprofunda unele
fenomene ale naturii și regularități din natură, copiii se
confruntă adesea cu neputință și demotivare, astfel că
învățarea poate deveni ușor, ușor o corvoadă.

Această realitate, dar și nevoia de a dezvolta la copii
capacitatea de autoanaliză și reflecție în sensul dezvoltării
personale, m-au condus spre o abordare diferită a acestei
discipline. Le-am propus, în acest sens, elevilor diverse proiecte
care să se centreze pe dezvoltarea personală prin studiul
Științelor naturii. Am început cu proiectul ”Noi învățăm de
la animale”, am continuat cu ”Noi învățăm de la plante”,
am trecut prin etapa de ”Noi învățăm de la oameni și pentru
oameni” și ne-am concentrat pe sarcini care să încurajeze
observarea, reflecția, analogia și, în mod deosebit, autoanaliza
comportamentelor.
Am utilizat poezia pentru a da muzicalitate unor informații anoste,
am creat rime pentru a oferi posibilitatea elevilor de a-și exersa
imaginația și creativitatea, îndemnându-i să intre și ei în
jocul liric al cuvintelor atent meșteșugite, am introdus diverse
figuri de stil pentru ca elevii să aibă prilejul de a se
familiariza și de a diferenția cele două limbaje, poetic și
științific.
Vă propun mai departe două poezii care îmbină nevoia de
cunoaștere științifică și cunoștințe cu nevoia de dezvoltare
și autocunoaștere. În cadrul lecțiilor conduse cu ajutorul
acestor poezii, elevii au fost dirijați de învățătoare să
traducă limbajul poetic într-un limbaj științific cu ajutorul
materialelor auxiliare specifice orelor de Științe ale naturii.
Iată cum putem învăța despre apă și alte resurse naturale cu
ajutorul poeziilor!

Insipidă, inodoră, incoloră
de Daniela SÎRGHIE
Insipidă, inodoră, incoloră,

Apa intră ca-ntr-o horă.
În natură,-n subteran,
Ea nu circulă în van.
Joacă-n sus și joacă-n jos,
Nu-i nimica mai frumos!
Stă în mări și în oceane,
Răuri, bălți și chiar ligheane,
Apoi, Soarele s-apară!
Mici baloane să dispară
Ca s-ajungă sus, în pluș
Pregătite de un duș.
Vor să ude munți și văi,
Case, oameni și cotoi.
Să dea viață, să răsfețe
Plante, animale, fețe,
Fețe mii și fericite,
Împlinite, descrețite, răvășite.
Apa încontinuu joacă,
Chiar și când e promoroacă.
Se precipită, transpiră, infiltrează și inspiră.
Plante și copii se miră.
Ce spectacol! Ce natură!
Niciodată nu-i sătulă!

Tot Pământul colectează
Apa ce acum visează
Să pornească-n aventură,
Înc-o tură și-nc-o tură.
Ce spectacol! Ce natură!
Niciodată nu-i sătulă!

Consumator conștient
Daniela SÎRGHIE

Am resurse naturale:
Apă, aer, sol, pietriș.
Am păduri, verdeață, sare,
Gaze naturale, mare
Cu nisip și pești, și soare!
Exploatez și am răbdare.
Mă inspir...
Natura-i mare!
Dornică și generoasă,
Tot ce are dă din casă,
Însă eu sunt conștient,
Consecvent și foarte-atent:
Nu sunt toate pentru mine,
Pentru tine...
Că-s puține, chiar de-s multe
și-ți ajung să faci un munte.

Nu ești singur pe planetă!
Vin și alții c-o rachetă
Azi și mâine și-n decenii,
Secole și chiar milenii.
Generații,
materiale și resuse naturale,
Responsabil, asumat,
Toate sunt de consumat!

Bullying-ul si tipurile sale

Dorin Lupu
Colegiul Naţional "Doamna Stanca" Făgăraş, Brasov, Fagaras

Termenul de „bullying” vine de la cuvantul englezesc
„bully”, care inseamnă bătăuș, huligan și este folosit ca
atare și in limba română. Se poate traduce prin agresiune,
hărțuire sau intimidare.
Ce inseamnă bullying
Pentru a fi considerat bullying, comportamentul trebuie sa fie
agresiv și să includă:
• Intenția: agresorul are ca intenție saă rănească pe

altcineva
• Un dezechilibru al puterii: copiii care-i agresează pe alții
iși folosesc puterea, cum ar fi forța fizică, accesul la
informații stânjenitoare sau popularitatea – pentru a controla
sau a face rau altora. Agresorul iși alege victima care este
percepută ca fiind vulnerabilă, slabă și nu se poate apăra
singură. Dezechilibrele de putere se pot schimba in timp și pot
să apară in situații diferite, chiar dacă implică aceleași
persoane.
• Repetiția: aceeași persoană este ranită mereu și mereu.
Comportament de tip bullying are loc in mod repetat, mai mult de o
data și are potențialul de a se repeta.
Bullying-ul include acțiuni precum amenințarea, răspandirea
zvonurilor, atacarea fizică sau verbală și excluderea
intenționată a cuiva dintr-un grup. De multe ori incepe ca un joc,
insă se transformă intr-un abuz care poate avea efecte foarte
grave. Fenomenul bullying poate avea loc oriunde – la școală, la
locul de joacă, in cercul de prieteni, in familie, la locul de
muncă, pe internet.
Tipuri
Există 4 tipuri de bullying:
Bullying verbal
Este caracterizat de acțiuni verbale rău intenționate, cum ar fi:
Tachinarea , Porecle, Comentariile sexuale neadecvate, Sarcasm,
Insulte, Jigniri, Amenințarea de a provoca ceva rau
Bullying fizic
Presupune rănirea fizică sau distrugerea posesiunilor cuiva pentru
a-l intimida prin:
Amenințare prin ridicarea pumnului, Lovire, Impingere, Imbrancire,
Bătaie, Distrugerea lucrurilor celuilalt, Gesturi obscene

Bullying social
Uneori denumit bullying relațional, se referă la lezarea
reputației sau a relațiilor unei persoane și include:
Excluderea și izolarea intenționată a acesteia , Influențarea
altor persoane de a nu fi prieteni cu acea persoană, Barfitul,
lansarea si raspandirea zvonurilor despre acea persoană, Punerea
persoanei intr-o situatie stanjenitoare in public
Bullying electronic (cyberbullying)
Este acea formă de bullying prin folosirea tehnologiilor digitale.
Se poate intâmpla pe rețelele de socializare, pe platformele de
schimb de mesaje, platformele de jocuri și pe telefoanele mobile.
Agresiunea de tip bullying fața-in-fața și cea in mediul online
se pot petrece concomitent. Totuși, cyberbullying lasă amprente
digitale - rămân inregistrari care se pot dovedi utile și care
pot oferi dovezile necesare pentru a putea pune capăt agresiunii.
Exemple de cyberbullying sunt:
Răspandirea minciunilor sau postarea de fotografii jenante ale
cuiva pe retelele de socializare, Transmiterea de mesaje
suparatoare, intimidante sau de amenințări prin platformele de
schimb de mesaje, „Furarea” identitații unei persoane și
transmiterea in numele acesteia de mesaje rauvoitoare cuiva
Ce roluri joacă persoanele implicate in bullying
Există diverse roluri pe care copiii le pot juca in bullying.
Copiii pot agresa pe alții (bullies), pot fi agresați sau victime
(bullied) sau pot asista la agresiune, fiind spectatori sau martori
(bystenders). Cand copiii sunt implicați in hărțuire, adesea
joacă mai mult de un rol. Uneori, copiii pot fi atât agresați,
cât și agresori sau pot fi spectatori cand alți copii sunt
hărțuiți.
Cine este la risc

Nu există un factor singular care îl determină pe un un copil să
fie in pericol de a fi agresat sau de a agresa pe ațtii.
Hărțuirea se poate intămpla oriunde - in orașe, suburbii sau
sate. In functie de mediu, unele grupuri - cum ar fi tinerii
lesbieni, homosexuali, bisexuali, transgenderi, cu dizabilitați sau
izolați social - pot prezenta un risc crescut de a fi agresati.
Copiii la risc de a fi agresați (bullied)
In general, copiii care sunt agresați au unul sau mai multi factori
de risc:
Sunt percepuți ca fiind „diferiți” fațaă de colegii lor -
sunt fie supraponderali, fie subponderali, poartă ochelari, se
imbracă diferit, sunt transferați recent la școala respectivă
sau nu iși pot permite ceea ce alți copiii consideră ca este
„cool”, Sunt percepuți ca fiind slabi sau incapabili de a se
apăra singuri, Sunt depresivi, anxiosi sau au o stimă de sine
scazută, Sunt mai puțin populari decât ceilalți și au puțini
prieteni, Nu se inteleg bine cu ceilalți, sunt perceputi ca
enervanți sau provocatori și concurează cu ceilalți pentru
atenție
Cu toate acestea, chiar dacă un copil are acești factori de risc,
nu inseamnă ca va fi agresat.
Copiii la risc sa fie agresori (bullies)
Cei care hărțuiesc nu trebuie să fie neapărat mai puternici sau
mai mari decât cei pe care ii agresează. Dezechilibrul de putere
poate proveni dintr-o varietate de surse - popularitate, forța
fizică, capacitate intelectuală - și copiii care agresează pot
avea mai mult de una dintre aceste caracteristici.
Există doua tipuri de copii care sunt mai predispuși să-i
agreseze pe ceilalți:
• Unii care au conexiuni bune cu colegii lor, au putere socială

mare, sunt excesiv de preocupați de popularitatea lor și le place
să-i domine și să-i controleze pe ceilalți.
• Alții care sunt mai singuratici, mai deprimați sau anxioși,
au o stimă de sine scazută, pot fi mai putin implicați la
scoală, pot fi ușor dominați de colegi și nu le pasă de
emoțiile sau sentimentele altora.
In plus, următorii copii au un risc crescut să devina harțuitori:
Sunt agresivi și se frustreaza ușor, Nu au o relație foarte
apropiată cu parinții sau au probleme in familie, Au o părere
proastă despre ceilalți, Au dificultăți in a respecta regulile
• Văd violența ca pe ceva pozitiv
• Au prieteni care ii agreseaza la randul lor pe alții
De ce unii copii agresează
Copiii și adolescenții care se simt in siguranță și sustinuți
emotional de familia lor, de școală și colegi sau prieteni sunt
mai puțin susceptibili de a agresa. Cu toate acestea, unii copii nu
au un astfel de suport. Fiecare individ este unic si există mulți
factori care pot contribui la comportamentul agresiv.
Factori care țin de grupul din care face parte copilul
Unii copii agreseaza:
Să obtina sau sa-și mentină puterea sociala sau sa-și ridice
statutul in grup,Sa-și arate fidelitatea fața de grup și să se
incadreze in cadrul grupului, Sa-i excludă pe ceilalți din grupul
lor, să arate cine poate și cine nu poate face parte din acel
grup, Să controleze comportamentul celor din grup.
Factori care țin de familie
Unii copii agreseaza deoarece:
Provin din familii unde există agresiune și violenta, Au părinți
care nu oferă sprijin emotional și nu comunică cu ei, Au parinți
care raspund cu autoritate sau reactive, Provin din familii in care

adulții sunt prea ingaduitori sau unde există o implicare scazută
a parinților in viața lor.
Factori emotionali
Unii copii agresează deoarece:
Au fost agresați in trecut sau sunt agresați in present, Au
sentimente de nesigurantă și o stimă de sine scazută și
agresează pentru a se simți mai puternici, Nu inteleg emoțiile
altora, Nu știu cum sa-și controleze propriile emoții, Nu au
abilitați pentru a gestiona situațiile sociale intr-o modalitate
sănătoasa și pozitiva.
Factori care țin de scoala
Unii copii agresează deoarece:
Problemele de conduită și agresiunea nu sunt abordate
corespunzator la acea școala, Se simt excluși, neacceptați sau
stigmatizați la scoală.

Prof. Dorin Lupu
Colegiul Național Doamna Stanca
Făgăraș, jud. Brașov

Surse de informație:www.apa.org
www.stopbullying.gov

Rolul aplicațiilor mobile în sistemul de educație

Corina Larisa Avram
Scoala Gimnaziala Amara , Buzau, Ramnicu Sarat

ROLUL APLICAȚILOR MOBILE ÎN SISTEMUL DE EDUCAȚIE

În era tehnologiei înalte, învățământul la distanță a
devenit deja ceva obișnuit și oferă modalități simple și
accesibile de a obține informații.
Schimbul de informații este acum o parte integrantă a vieții
fiecărei persoane. Iar dispozitivele precum telefoanele, tabletele,

smartphone-urile devin baza vieții digitale. Pe măsură ce
tehnologia progresează, dispozitivele electronice primesc din ce
în ce mai multă putere de calcul, permițându-le să realizeze
sarcini din ce în ce mai complexe, precum și să proceseze un flux
mai mare de informații.
În acest moment, aproape toată lumea cu vârsta cuprinsă între
10 și 60 de ani are un dispozitiv mobil. Prin urmare, aplicațiile
mobile sunt mereu actualizate, iar în scop educativ pot constitui o
unealtă a profesorului pentru menținerea motivației
educaționale.
În momentul de față nu există o bază suficient de solidă
pentru construirea unui nou sistem de învățare bazat numai pe
aplicații, dar putem sublinia principalele puncte care se referă
la metodele de predare și dezvoltarea sistemelor online în mediul
educațional.
Elevii preferă din ce în ce mai mult tehnologiile mobile și le
folosesc în mod regulat în viața personală. Așadar, nu este
dificil pentru ei să folosească dispozitivele mobile și pentru
învățare
Unul dintre avantajele utilizării tehnologiilor mobile în timpul
procesului de învățare este că elevii au acces la control asupra
informațiilor primite. Și, de asemenea, libertatea de alegere
dintre cantitatea uriașă de cunoștințe disponibile deschide
oportunități nelimitate pentru elev în învățare, ceea ce îi
oferă libertate și independență. Spre deosebire de forma
tradițională de prezentare a materialelor și temelor
educaționale, M-learning folosește tehnologii inovatoare care aduc
schimbări în procesul de predare. Pentru a furniza un anumit tip
de informație se folosesc servicii moderne precum rețelele
sociale, stocarea în cloud, găzduirea datelor media, iar recent

unii profesori au început să folosească rețelele sociale,
postând acolo informații utile.
Evoluția aplicațiilor mobile a dus la schimbări radicale. Pentru
implementarea cu succes a sistemelor de învățare modernizate,
este nevoie de tehnologii care să permită unui număr arbitrar de
utilizatori să lucreze cu acestea, oferind un mediu de învățare
bun.
Trebuie menționat că există atât avantaje, cât și dezavantaje
în introducerea învățării mobile în procesul educațional.
Avantajele M-learning:
• Mobilitate. Gadgeturile inteligente moderne fac posibilă
organizarea și optimizarea procesului educațional, indiferent de
loc și timp. Acest tip de mobilitate are două aspecte: în primul
rând, posibilitatea implementării unor programe educaționale în
ciuda amplasării unui specialist calificat. În al doilea rând,
accesul ușor de pe diferite dispozitive, prin utilizarea sistemelor
de stocare în cloud. În cazul unei schimbări de telefon mobil,
elevul va avea acces la toate informațiile disponibile anterior.
În plus, pentru a îndeplini sarcini de diferite grade de
complexitate, el poate folosi cu ușurință diferite dispozitive.
• Educație permanentă. Comparativ cu anii precedenți,
utilizarea tehnologiei informației s-a concentrat pe dispozitive
staționare. Dar în această etapă de formare și dezvoltare a
tehnologiei, este implicat accesul continuu la baza de informații.
Deoarece dispozitivele mobile sunt adesea localizate și aparțin
unui singur proprietar, ele fac procesul de educație continuu: prin
urmare, este posibilă îndeplinirea sarcinilor în orice moment
convenabil pentru ei, iar profesorii pot prelua partea pasivă a
învățării în afara sălii de clasă. Aplicațiile mobile permit
învățarea continuă în zonele de conflict și chiar în zonele

de dezastru, demonstrând încă o altă manifestare a
continuității.
• Personalizarea învățării. Aplicațiile mobile permit
cursantului să aleagă în mod independent conținutul anumitor
cursuri, nivelul de complexitate și alt conținut. Și, de
asemenea, cursantul trece la următorul nivel de complexitate, în
funcție de preferințele personale și de cunoștințele
dobândite, evaluază în mod independent rezultatele și
finalizează sarcini suplimentare pentru a consolida materialul. În
plus, un telefon mobil permite fiecărui elev să studieze
materialul în forma care îi este mai convenabilă. Adică,
creatorul de software educațional, pentru a îmbunătăți
calitatea serviciilor oferite, trebuie să adapteze aceleași
informații, precum și modalitățile de reproducere a acesteia
(text, grafică, video, audio), pentru a crește eficiența.
• Îmbunătățirea calității comunicării. Dispozitivele mobile
facilitează construirea unei comunicări rapide și de înaltă
calitate între un profesor și un elev. Feedback-ul elevilor le
permite profesorilor să urmărească performanța elevilor separat
pentru un anumit elev.
Există și alte avantaje:
• oferirea unei game de oportunități de dialog;
• utilizarea dispozitivelor mobile stimulează interesul pentru
învățare în rândul acelor elevi care s-au comportat
constrânși și nu au manifestat entuziasm în prezentarea
tradițională;
• învăţare autonomă şi schimb de informaţii;
• sortarea informațiilor pentru a facilita căutarea după
anumite criterii;
• lucru practic cu diverse tipuri de tehnologii - acces la

materiale nu numai despre tema studiată, ci și cunoștințe
suplimentare, posibilitatea utilizării diverselor tipuri de
tehnologii, care oferă elevilor posibilitatea de a atinge nivelul
cerut de educație;
• trecerea în revistă a materialelor de diferite formate
(materiale video și audio cu caracter didactic);
• o șansă de a se dezvolta în pas cu vremurile etc.
În ciuda avantajelor, există și anumite dezavantaje:
• Odată cu utilizarea în creștere a aplicațiilor mobile, se
constată o scădere a dezvoltării sociabilității, deoarece
contactul dintre elev și profesor va fi minimizat. Prin urmare,
această formă de pregătire va împiedica dezvoltarea unor
calități precum abilitățile de comunicare, încrederea,
conducerea, precum și capacitatea de a lucra în echipă;
• Dificultăți cu accesul gratuit la Internet în unele regiuni,
ceea ce este necesar pentru a utiliza operarea comodă a
aplicațiilor pe gadget-uri;
• costuri financiare de capital pentru lansarea unei aplicații
mobile de înaltă calitate;
• în caz de incapacitate de a lucra cu un dispozitiv tehnic pot
apărea și alte dificultăți în studiul materialului, precum și
în asimilarea acestuia;
• pierderea concentrării la citirea unor pasaje mari de text,
care nu sunt disponibile într-o serie de aplicații mobile.
Învățarea cu ajutorul aplicațiilor mobile, pe de o parte, este
creată pe baza cooperării reciproce, dar, pe de altă parte, este
atât de individuală în crearea comunităților de învățare.
Modernizarea de înaltă calitate și actualizarea metodelor actuale
de predare este atât de necesară pentru procesul educațional
modern de predare a studenților. Și utilizarea software-ului mobil

este una dintre modalitățile eficiente și accesibile de a crește
motivația nu numai a profesorilor, ci și a studenților. Și, în
general, cu ajutorul noilor tehnologii, vor face procesul de
obținere a unei educații mai atractiv pentru generația tânără.

De asemenea, trebuie remarcat faptul că relația dintre elev și
profesor va juca în continuare un rol important în procesul
educațional, deoarece s-a remarcat deja că elevii sunt în mare
parte familiarizați doar cu computerele de jocuri și aplicațiile
mobile și își folosesc tehnologia pentru divertisment. Dar, pe
măsură ce aplicațiile mobile sunt introduse în sistemul de
învățământ, vor exista și schimbări în percepție, deoarece
acest lucru nu va fi ceva radical nou și elevii nu vor percepe
sarcinile de pe ecranul gadget-ului ca pe o altă jucărie
colorată.
Astfel, abordarea propusă pentru organizarea învățării elevilor
folosind dispozitive mobile extinde cadrul condiționat prin
utilizarea de noi capabilități ale platformelor mobile, extinde
mediul de învățare și îl depășește. Experiența acumulată
în utilizarea tehnologiilor educaționale a demonstrat
fezabilitatea și eficacitatea acestora în practica educațională
modernă implementată. Utilizarea unor astfel de inovații în
sistemul de învățământ contribuie la dezvoltarea cu succes a
materialului studiat.
În concluzie, se poate argumenta că M-learning nu înlocuiește
învățarea tradițională, dar poate fi o completare a procesului
de învățare din învățământul superior și o componentă a
blended learning. Utilizarea activă a învățării mobile nu are
ca scop înlocuirea computerelor cu gadget-uri portabile, ci extinde
și completează mediul educațional cu metode interesante și

relevante, care sunt mai preferate și mai accesibile elevilor.

Prof. Avram Corina-Larisa
Școala Gimnazială sat Amara, com. Balta-Albă, jud. Buzău

Stimularea interesului pentru lectură prin intermediul proiectelor educative

ANA HARAGA
Scoala Gimnaziala Dorobant, Iasi, Dorobant

Elevii Școlii Gimnaziale „Aron-Vodă” Dorobanț au fost
inițiatorii Proiectului Educaţional Transfrontalier ,,Folclorul
copiilor, între Dunăre și Nistru”, desfășurat în perioada
nov.2021-februarie 2022. Proiectul a avut ca scop realizarea
dialogului intercultural, prin activități comune de cercetare și
învățare online, între elevii de la Şcoala Gimnazială
“Aron-Vodă”, Jud. Iaşi, România și partenerii noștri -
elevii clasei a VII-a de la de la Gimnaziul Cotiujeni, raionul

Briceni, Republica Moldova. Activitatea a oferit elevilor din cele
două intituții din România și Republica Moldova oportunitatea de
a aborda folclorul copiilor într-un cadru nonformal, inovativ,
atractiv și eficient și a constat în derularea unor activităţi
care au avut ca principal scop dezvoltarea interesului pentru
lectură și studiu, prin activități de documentare, pornind de la
provocarea de a descoperi frumusețea, bogăția și profunzimea
folclorului național. A fost un proiect cu o valoare educativă
remarcabilă. Prin dimensiunea transnațională, Proiectul
Educaţional ,,Folclorul copiilor, între Dunăre și Nistru” a
stimulat interesul pentru comunicare transfrontalieră și
activități parteneriale. Prin dimensiunea transcurriculară,
incluzând ariile curriculare Om şi societate, Arte, dar mai ales
domeniul Limbă şi comunicare, a contribuit la cunoaşterea
realităţii; sporirea volumului de informaţii; îmbogăţirea
vieţii sufleteşti; cultivarea unor trăsături morale pozitive;
dezvoltarea abilităților de utilizare a instrumentelor media în
cercetare și expunerea rezultatelor; dezvoltarea abilităților de
comunicare și exprimare artistică.
Prin obiectivele urmărite, am realizat cunoașterea tipurilor de
texte literare din domeniul folclorul copiilor; familiarizarea
elevilor cu strategiile și mijloacele de comunicare online în
activitățile parteneriatelor educative internaționale;
dezvoltarea abilității de utilizare a instrumentelor media în
realizarea unui produs intelectual care să reflecte rezultatele
experienței comune de învățare.
Activităţile proiectului s-au derulat în șase etape, în
intervalul noiembrie 2021-februarie 2022.
În etapa salutului virtual, 23-30 nov. 2021, s-au organizat
echipele de elevi în ambele instituții: echipa „Tezaur” -

Republica Moldova și echipa „Club DoRO” – România. Fiecare
echipă a creat un poster de promovare, numit ”Salut virtual”,
în care au fost incluse numele echipei, tema proiectului,
instituția, logoul instituției și logoul proiectului.
A urmat prima întâlnire virtuală, 5 dec. 2021. A fost o
întâlnire online, plină de emoții, cu partenerul de peste Prut,
o sesiune interactivă desfășurată pe platforma Zoom.
Elevii au comunicat direct, au făcut cunoștință și au stabilit
tematica și programul colaborării transfrontaliere. S-a stabilit
bibliografia proiectului, care să asigure suportul teoretic al
activităților de studiu în domeniul folclorului.
În etapa de cercetare, dec. 2021 -ianuarie 2022, în fiecare
unitate s-au desfășurat atelierele de lectură, având ca temă
creațiile literare folclorice din domeniul folclorul copiilor. A
fost încurajată participarea tuturor elevilor, exprimarea opiniei
personale, iar activitățile au fost atractive, variate și
stimulative. S-au folosit instrumente de ghidare a lecturii, de
documentare, de culegere a datelor. În penultima etapă, de
acțiune în baza cercetării, 1-20 februarie 2022, elevii din cele
două țări au desfășurat muncă de folcloriști; au mers pe
teren, în comunitate, au cules texte, le-au înregistrat și
tehnoredactat și au realizat portofoliul proiectului. A fost etapa
cea mai îndrăgită. S-a realizat implementarea în practică a
cunoștințelor acumulate; învățarea prin documentare;
dezvoltarea gândirii critice; creativitatea artistică; dezvoltarea
spiritului de echipă; stimularea inițiativei; participarea activă
a fiecărui elev; deschiderea către activități de colaborare;
atitudine tolerantă; abilitățile de comunicare orală/scrisă;
abilități de utilizare a instrumentelor media. În ultima etapă,
cea de colaborare, 22 -28 februarie 2022, elevii din cele două

echipe au alcătuit grupe mixte, având ca sarcină realizarea
portofoliului electronic al proiectului, numit „Folclorul
copiilor, între Dunăre și Nistru”, cu contribuția tuturor
elevilor înscriși. Rezultatul a fost excepțional. Prin
colaborare, participanții au realizat un site al proiectului, cu
secțiunile: poezia obiceiurilor; poezia de ritual; poezii vesele
despre vietăți; jocuri și numărători; frământări de limbă
și ghicitori, în care au publicat rezultatele colaborării lor:
https://sites.google.com/view/folclorulcopiilor/pagina-de-pornire
Activităţile din cadrul proiectului ,,Folclorul copiilor, între
Dunăre și Nistru” au contribuit atât la educaţia
intelectuală, estetică, moral-civică a elevilor din instituțiile
partenere, cât şi la dezvoltarea instituțională, prin promovarea
parteneriatului internațional, schimb de experiență, exemple de
bune practici.

• Comişel, Emilia – Folclorul copiilor. Studiu si antologie,
Editura Muzicală, Bucureşti, 1982;
• Tocilescu, Barbu – Folclor literar românesc, E.D.P.,
Bucureşti, 1975;
• Ionescu, Nelu – Cântece din folclorul copiilor, Ed.
Tineretului, 1955;
• Roşianu, Nicolae – Eseuri despre folclor, Editura Univers,
Bucureşti, 1981;
• G.Breazul - N.Saxu. (1985) Carte de cântece pentru copii,
Editura Muzicală, Braşov;
• Agrigoroae, Dan- Cartea copiilor-folclor literar, ed. ADAN, P.
Neamţ, 2005.

EXEMPLE DE BUNĂ PRACTICĂ-DE CE IUBIM LECTURA?

cristina culda
Scoala Gimnaziala Belis, Cluj, Belis

LECTURA-POARTĂ ÎN COMUNICAREA INTERCULTURALĂ
EXEMPLE DE BUNĂ PRACTICĂ DIN ACTIVITATEA MEA DIDACTICĂ
PROF.CRISTINA CULDA
„CETIM CA SĂ TRECEM EXAMENE (DECI LECTURA STUDIU), CA SĂ
OMORÂM TIMPUL (DECI LECTURA DE LOISIR) SAU CETIM DIN PROFESIUNE
(DECI LECTURA INFORMATIVĂ). LECTURA AR PUTEA FI UN MIJLOC DE
ALIMENTARE SPIRITUALĂ CONTINUĂ, NU NUMAI UN INSTRUMENT DE
INFORMAȚIE SAU DE CONTEMPLAȚIE”.(MIRCEA ELIADE)
Lectura, în rândul elevilor, e atat de importantă încât doar

atunci ne dăm seama când lumea din jurul lor devine mai bună,
creându-și proprii prieteni, idealuri și universuri imaginare.
Este ca o adiere de vânt care te poartă în lumi ideale, iar noi
dascalii suntem cei care trebuie să facem așa încât aceste
adieri să nu întâmpine mici furtuni sau chiar uragane și cei
mici să ajungă cu bine la destinația finală a cărții. Și
pentru că mediul școlar are o influență pozitivă, mai ales în
orele de lectură, recomand cu toată convingerea opționalele
destinate în exclusivitate lecturii ca abilitate de viață. Este
al doilea an în care am acest opțional,iar efectele lecturii
active se pot vedea prin rezultate minunate la concursurile școlare
și mai ales la olimpiadele de lectura, județene și naționale.
Programa oferă posibilitatea organizării flexibile a învăţării
într-un număr variabil de lecţii. Se recomandă ca textele
literare şi nonliterare selectate în vederea dezvoltării
competenţelor generale vizate de prezenta programă să fie legate
tematic de problema abilităţilor de viaţă. Textele literare vor
fi selectate atât din literatura română, cât şi din literatura
universală. Alegând să punctez lectura ca armonizare
interculturală, anul acesta am decis să evidențiez în orele de
cdș texte dramatice pe care să le expunem în mici spectacole.
Aspecte mai rar întâlnite în școli, dar mai dese în școlile
care sunt implicate în proiecte de tip Erasmus +. În cazul nostru,
fiind în al doilea an de proiect Erasmus, activăm cu succes
cultura franceză, atât în orele de limbi străine cât și-n
celelalte dișcipline. Se poate opta pentru selecţia unor texte,
piese de teatru şi filme diverse care pot ilustra teme precum:
familia, şcoala, iubirea, călătoria, prietenia, copilăria,
adolescenţa etc.
Textele literare şi cele nonliterare, piesele de teatru şi filmele

vor fi selectate astfel încât să abordeze din categoriile de
abilităţi de viaţă, următoarele abilităţi specifice:
abilitatea de ascultare activă, abilitatea de negociere, abilitatea
de comunicare asertivă, abilitatea de lucru în echipă, abilitatea
de cooperare, abilitatea de documentare, abilitatea de gestionarea
emoţiilor, abilitatea de a avea încredere în sine, abilitatea de
asumare a responsabilităţilor și abilitatea de gestionare a
stresului.
Mediul școlar este purtătorul multor modele de semnificare a
lumii, școala reprezentând o mare diversitate culturală, într-un
continuu proces de integrare realizat prin dialog şi încredere.
În mediul școlar, procesul de integrare se bazează pe
introducerea experienței culturale a noului venit în experiența
comună a clasei, clasa remodelându-se în consens cu noul venit.
Așa cum educația poate avea un caracter intercultural, la fel de
bine și lectura se poate baza pe o armonizare interculturală,
punând accent pe procesul de comunicare interculturală.
Comunicarea interculturală se bazează pe stabilitate și
schimbare, fiind un schimb între persoane sau grupuri care fac
parte din culturi diferite.
Într-o activitate de lectură interculturală, fiecare membru
trebuie să-şi cunoască nucleul propriei culturi.
Chiar dacă trăim într-o societate tot mai mult stăpânită de
calculator, internet şi alte mijloace de transmitere a informației
pe căi rapide, lectura rămâne totuși mijlocul prin care oamenii
își pot completa cultura singuri, fără niciun ajutor. Lectura
cărții rămâne, pentru fiecare dintre noi, metodă principală de
studiu şi de cultivare continuă, cultivarea limbii fiind
obiectivul esențial de înzestrare a elevului cu o cultură
comunicațională şi literară de bază.

În orele de opțional am încercat să aleg texte literare din care
elevii mei să-și poată alege modelele pe care să le poată avea
ca exemplu în dezvoltarea personalității lor. Am ales texte
precum D-nul Goe de I.L.Caragiale în paralel cu texte din
Mizerabilii de V.Hugo, dându-i importanță personajului Gavroche.
Descoperim valori morale și culturale și încurajăm simbolurile
eroismului și ale curajului, evitând răsfățul și greșita
educație ce poate fi întâlnită, destul de des, în familiile
apropiaților. Și pentru ca impactul să fie și mai mare, după ce
facem cunoștință, atât cu personajele, cât și cu mediul
cultural, intrăm în pielea personajelor,dându-le viață pe
micuța noastră șcenă din clasă. Micul moment, pregătit cu
interes, atât în limba română cât și-n franceză, a fost
aplaudat și de oaspeții din Franța cu ocazia implementării
proiectului Erasmus +, aceștia fiind extrem de încântați.

(Colțul de lectură unde are loc lunar schimbul de carte)

Se observă în ultimii ani o scădere a interesului față de
lectură. Sunt elevi care nu au o bibliotecă acasă, nu au acces la
cărți on-line și atunci școala este cea care trebuie să
stimuleze dragostea și interesul pentru citit. Profesorii,
bibliotecarii, dar și părinții trebuie să stârneasca interesul
elevilor pentru lectură prin activități atractive și variate.
Deoarece lectura continuă modelează personalitatea, am recomandat
elevilor lecturile potrivite vârstei, lecturi ce sunt cu adevărat
instructive şi educative. Am apelat la programa şcolară, de unde
am selectat scriitori şi opere plăcute pentru elevi, organizând
concursuri „Micii scriitori”, „Colţul de lectura si
,,Schimbul de carte”. Schimbul de carte rămâne preferata
activitate lunară în urma căreia elevii mei sunt invitați să ia
loc pe ,,scaunul autorului,, unde își vor face recenzia cărții
citite, oral, iar la final se va face schimbul de carte, fiecare
optând pentru cartea ce le-a stârnit interesul într-un mod
deosebit.
Am apelat la povestiri, nuvele şi romane care prezintă adevărate
modele de viată, o împletire a personajelor pozitive şi negative,

elevul având posibilitatea să gândească singur, să înveţe
ceva din aceste lecturi. Dramatizările, jocurile de rol şi mima
rămân preferatele elevilor ca feedbak lecturii active.
Și pentru ca ne vom apropia de final și cu proiectul Erasmus +,
iar elevii noștri se vor bucura de o minunată întâlnire cu
prietenii lor din Franța, le-am propus, pentru o buna armonizare
interculturala, să găsească informații despre autori și
prozatori francezi, să le găsească un corespondent din literatura
română, să le identifice aspecte comune, dar și diferite. Toate
aceste informații să le adune într-un ,,portofoliu-cadou,, ce,
speram, va trece alaturi de ei granița țării noastre.
Alaturi de elevii mei, în timpul orelor de lectură, mă simt un
profesor ,,fericit,, pentru ca, așa cum spunea Fernando Savater,
lectura rămâne o ,,formă a fericirii,,.

Aplicații de dezvoltare a abilităților metacognitive în rândul elevilor

Ioan Alexandru Crețu
Scoala "Veronica Micle" Iasi, Iasi, Iasi

Ce este metacogniția?
Sistemele de învățământ din prezent pun mult accent pe formarea
în rândul elevilor a competențelor de învățare permanentă,
precum aceea de a învăța pe cont propriu, de a monitoriza nivelul
de înțelegere a învățării sau de a își modifica strategia de
învățare la nevoie. Așa cum afirmă Lemeni și Miclea (2011),
învățarea trebuie să fie una autoreglată, respectiv să

țintească aspecte ce țin de motivația de învățare și de
tehnici sau strategii de învățare.
Conceptul de autoreglare a învățării cuprinde, printre altele,
abilitatea de a exercita un control activ, metacognitiv,
motivațional și comportamental asupra propriei învățări,
presupunând un mod de a învăța bazat pe autoobservare și
autoevaluare (Sălăvăstru, 2011). Dintre aceste abilități,
controlul metacognitiv este cel mai important, acesta presupunând
înțelegerea materialului de învățat, a modului în care acesta
este înțeles în prezent sau a strategiilor necesare pentru
înțelegerea sa.
Metacogniția, conform lui Flavell (2004 apud. Santrock, 2011) este
cunoașterea despre cunoaștere, respectiv abilitatea individului de
a analiza, monitoriza și reflecta asupra propriilor gânduri
curente sau din prezent. Potrivit lui A.L. Brown (1987 apud.
Sălăvăstru, 2011), metacogniția are două dimensiuni:
cunoștințele pe care un subiect le are asupra propriei sale
funcționări cognitive și mecanismele de reglare sau de control a
funcționării cognitive.
Pe scurt, metacogniția este abilitatea de a analiza conținutul
propriei gândiri, de a monitoriza nivelul de funcționare a
acesteia sau a înțelegerii informației și de a o regla în
scopul îmbunătățirii învățării informației respective.
Conform literaturii de specialitate, dezvoltarea metacogniției în
timpul școlarizării aduce numeroase beneficii sub forma
îmbunătățirii unor abilități precum înțelegerea
informațiilor dificile, monitorizarea propriei gândiri, gândirea
critică, rezolvarea de probleme, alegerea strategiilor optime de
învățare și reflecția asupra nivelului de cunoaștere propriu
sau a altora, în timp ce absența abilităților metacognitive duce

la dificultăți de învățare, de înțelegere și de utilizare a
cunoștințelor în rezolvarea de probleme (Santrock, 2011,
Sălăvăstru, 2011).
Componentele metacogniției
Metacogniția are la bază două componente: cunoștințele
metacognitive și abilitățile metacognitive (Santrock, 2011,
Sălăvăstru, 2011). Cunoștințele metacognitive se referă la
cunoștințele și convingerile omului despre propria persoană,
despre sarcina de realizat sau despre strategiile de învățare sau
de rezolvare de probleme folosite. Cunoștințele metacognitive sunt
stocate în memorie și le folosim atunci când realizăm sarcini
precum căutarea sensului unor fraze ambigue, estimarea nivelului de
dificultate a unei sarcini sau analiza nivelului de progres în
atingerea scopului.
Abilitățile metacognitive, pe de altă parte, sunt activitățile
mentale desfășurate pentru monitorizarea și controlul propriei
gândiri. Se desfășoară în manieră conștientă și presupune
planificarea atentă a modului de realizare a sarcinii,
monitorizarea sau supravegherea nivelului de înțelegere a sarcinii
sau a rezultatelor obținute și reglarea sau îmbunătățirea
modului în care abordăm sarcina de lucru.
Cunoașterea celor două componente este necesară, întrucât
deprinderile metacognitive de bază au la bază atât cunoștințe
despre funcționarea propriei minți (în absența cărora
înțelegerea devine dificilă sau imposibilă), cât și
abilități de monitorizare și reglare a acestora (abilități
fără de care nu putem să monitorizăm sau să îmbunătățim
ritmul de învățare propriu sau al elevilor).

Strategii de dezvoltare a metacogniției

Price-Mitchell (2015) îi încurajează pe profesori să adopte
următoarele șapte strategii pentru dezvoltarea abilităților
metacognitive:
a) Învățați-i pe elevi că propria minte este programată să
crească. Studiile arată că elevii care dezvoltă convingeri
plastice despre învățare și gândire (Ex: inteligenta este
fluidă) sunt mai reflexivi cu privire la propria învățare decât
elevii care au convingeri statice (Ex: inteligența este statică,
imposibil de schimbat).
b) Oferiți-le elevilor oportunități de a înțelege ce pot și ce
nu pot înțelege. Învățarea metacogniției nu presupune doar
analiza a ceea ce știm, dar și monitorizarea lipsei de
înțelegere asupra informațiilor noi. Înțelegerea și
monitorizarea informației poate fi dezvoltată și punând
întrebarea: Care a fost informația care vi s-a părut cea mai greu
de înțeles astăzi?.
c) Oferiți oportunități de reflecție asupra informațiilor
culese în timpul sarcinilor școlare. Putem realiza acest lucru
prin încurajarea întrebărilor de reflecție. Exemple de
întrebări de reflecție: Ce credeam înainte despre cauzele
cutremurelor? sau Cum mi-am schimbat cunoștințele anterioare
despre poluare după această lecție?
d) Instruiți-vă elevii să păstreze jurnale de învățare.
Aceste instrumente pot lua diferite forme (Ex: jurnale, bloguri,
hărți mintale, aplicații telefonice), ele fiind utile pentru a
îi ajuta pe elevi să-și monitorizeze gândirea prin monitorizarea
modului în care învață prin întrebări precum: Ce mi-a fost
ușor să învăț săptămâna aceasta?, Ce mi-a fost dificil să
învăț săptămâna aceasta?, Care au fost strategiile de

învățare care s-au dovedit a fi utile pentru testul de ieri?, Ce
nu a funcționat bine?, Ce voi folosi data viitoare?, Care sunt cele
mai utile obiceiuri de învățare?, Care sunt obiceiurile de
învățare care îmi vor fi utile?
e) Folosiți tehnica "ambalajului". Tehnica "ambalajului" este o
intervenție ce presupune exersarea ascultării active și
identificarea ideilor esențiale ale unei lecții. La finalul orei
de predare elevii vor fi rugați să noteze trei idei principale ale
lecției. Ulterior, profesorul va prezenta la rândul său cele trei
idei principale ale lecției predate de dânsul și îi va ruga pe
elevi să verifice gradul în care ideile lor se potrivesc cu cele
ale voastre.
f) Analizați eficiența itemilor deschiși și a celor închiși.
În timp ce itemii închiși precum cei de alegere multiplă
presupun utilizarea unor abilități cognitive de nivel inferior
(Ex:cunoaștere), itemii deschiși folosesc abilități cognitive
și metacognitive superioare (Ex: analiză și sinteză). Se
recomandă includerea unor itemi semideschiși de tip Răspunsuri
scurte sau Întrebări de reflecție în probele de evaluare pentru
verificarea cunoștințelor, dar și pentru verificarea nivelului de
înțelegere și de reglare a strategiilor de învățare și de
gândire implicate în rezolvarea sarcinilor didactice.
g) Puneți accent pe gândirea reflexivă. Încurajați dialogurile
pe diverse teme precum problemele sociale cu care ne confruntăm.
Creați dezbateri pe teme sensibile precum rasism, sărăcie sau
combaterea violenței. Prin intermediul acestora dezvoltați
reflecția și flexibilitatea cognitivă.
Tot cu privire la dezvoltarea metacogniției, Sălăvăstru (2011)
recomandă utilizarea următoarelor întrebări de reflecție,
separate pe următoarele categorii:

a) De solicitare a unei justificări: De ce ai procedat astfel? De
ce preferi acest demers? Ce te face să crezi că vei reuși?
b) De provocare a unei prize de conștiință: Ce este nou pentru
tine în această sarcină? Ce ai învățat din această sarcină?
c) De solicitare a unei autoevaluări: Care este gradul tău de
siguranță? Până la ce punct ești satisfăcut?
d) De solicitare a verbalizării de către elev a reflecției: Spune
cu voce tare, ce gândești când te afli în fața unei astfel de
sarcini? Ce dificultăți ai întâlnit și cum ai procedat?
e) De solicitare a analizei strategiilor utilizate: Care este
eficiența strategiilor utilizate? Ce alte strategii ar fi putut fi
utile? Ce ai modifica într-o nouă rezolvare a sarcinii și de ce?
f) De solicitare a transferului procedurilor: Ce vei reutiliza
într-o sarcină asemănătoare?
Bibliografie:
a)Lemeni, G. & Miclea, M. (2011) – Consiliere și orientare. Ghid
de educație pentru carieră. Editura ASCR Cluj-Napoca
b)Price-Mitchell, M. (2015) – Metacognition: Nurturing
Self-Awareness in the Classroom. Sursa:
https://www.edutopia.org/blog/8-pathways-metacognition-in-classroom-marilyn-price-mitchell
c)Santrock, J.W. (2011) - Educational Psychology, 5th edition.
McGraw-Hill Publishing New York
d)Sălăvăstru, D. (2011) – Psihologia învățării. Teorii și
practici educaționale. Editura Polirom Iași

O nouă dimensiune a educației: AR(Augmented reality-Realitate augmentată)

Edina Timb
Liceul Teoretic "Emil Racovita" Baia Mare, Maramures, Baia Mare

Realitatea augmentată este o tehnologie care deși există într-o
formă sau alta de câțiva ani, a ”explodat” de curând, în
primul rând datorită performanțelor dispozitivelor
inteligente(smartphone, tablete, etc.). Realitatea augmentată
diferă de realitatea virtuală prin faptul că, în cazul primei
tehnologii se suprapun obiecte 3D peste lumea reală pentru a crea

senzația că se află chiar în fața ta, păstrând legătura cu
mediul înconjurător, pe când în cazul celei de-a două
tehnologii legătura sau contactul senzorial cu lumea reală se rupe
complet.
Realitatea augmentată poate fi produsă prin implementarea bazată
pe markeri ce utilizează coduri QR/2D (ce pot fi citite de
telefoanele mobile) și cea fără markeri care utilizează GPS-ul.
Există mai multe tipuri de AR:
• AR 3D –permite utilizatorului să plaseze modele 3D virtuale
peste mediul real.
• AR browser –care permite utilizatorului să obțină
informații, digital, proiectate peste un anumit obiect.
• AR pentru gaming
Cea mai cunoscută aplicație pentru dispozitivele smartphone
dedicată publicului larg ce utilizează realitatea augmentată este
Pokemon Go. Aplicația folosește realitatea augmentată bazată pe
localizare pentru a găsi și genera creaturi specifice conceptului
Pokemon.
Există numeroase domenii în care se folosește această
tehnologie. IKEA pune la dispoziția consumatorilor o aplicație
care ajută la decorarea unei încăperi, folosind produsele lor,
Hyundai vine în ajutor cu un manual digital pentru care nu e nevoie
decât de un smartphone. Iar dacă ne îndreptăm spre domeniul
educațional SmartGlobeTM Explorer AR duce tinerii aventurieri
într-o călătorie către Miezul Pământului și Sistemul Solar
în Realitatea Augmentată 3D.
Explorând Magazin Play, în căutarea de aplicații utile pentru
domeniul educațional am descoperit ARLOOPA. Conține o Galerie3D
vastă de informații, aplicabilă și utilizabilă de la
grădiniță la liceu, pe diferite arii curriculare de la artă la

științe, dar și amuzament.
Cum ajungem să integrăm realitatea augmentată în procesul
educațional, dacă tot e la ”modă” digitalizarea și se
investesc în echipamente specifice unui SmartLab? Experimentând!
Fiindcă predau Informatică și TIC, cochetez tot timpul cu ideea
de a da elevilor exemple de aplicații/platforme pe care să le
testeze și să încerce să creeze ceva simplu și util pentru
materia lor preferată. Astfel, pentru PC-uri, platforma
descoperită(rulează într-un browser) care utilizează tehnologia
realității augmentate și crearea de conținut interactiv este:
https://studio.gometa.io/, iar aplicația din Google Play sau App
Store cu care se scanează și se rulează codul QR/2D generat este
Metaverse.
Modul în care se folosește platforma am înțeles-o, atât eu
cât și elevii mei dintr-un curs de aproximativ 1 oră:
https://www.youtube.com/watch?v=MLeZo7X5rnA&ab_channel=MetaverseARPlatform.
Ca model pentru elevi, am creat un quiz cu 3 întrebări despre
sistemul de operare Windows, explicând pe scurt cum funcționează
pe platformă legăturile între scene și modul în care se
creează interactivitatea când acționăm asupra obiectelor. Un
Probabil că realitatea augmentată va rămâne pe platformele
mobile, datorită faptului că toată lumea are un smartphone, deci
este foarte accesibilă. Nu este decât vârful icebergului, iar
viitorul ne pregătește din ce în ce mai multe surprize. Plăcute,
să sperăm.

Promovarea imaginii școlii

Mariana Bulgaru
Colegiul National "Mihail Kogalniceanu" Galati , Galati, Galati

Educația este un sistem complex, ce cuprinde pe de o parte
instituțiile de învățământ și ansamblul de măsuri ce se
aplică în mod sistematic, dar și activități ce presupun
promovarea și difuzarea imaginii școlii. Instituțiile de
învățământ au scopul de a forma și dezvolta însușirile
intelectuale, morale dar și fizice ale tinerilor, iar
activitățile de promovare a imaginii școlii trebuie să țină
cont de calitatea actului educațional, de asigurarea unor condiții

optime pentru desfășurarea actului educațional și de calitatea
profesorilor care susțin educația.
Promovarea imaginii școlii implică o serie de activități prin
care școala noastră încearcă se asigure satisfacerea unor nevoi
educaționale, dar și atingerea unor performanțe intelectuale.
Printre aceste activități putem aminti: cursuri, seminarii,
conferințe, sesiuni de comunicări, spectacole, activități
culturale, activități extrașcolare etc. Promovarea unor modele de
bune practici în rândul cadrelor didactice aduce un plus de
notorietate pentru școală. Utilizarea unor metode și practici de
actualitate, alături de dăruirea, perseverența, cinstea și
dragostea pentru elevi a dascălilor asigură succesul maxim în
parteneriatul educațional dintre școală, familie și comunitatea
locală.
Politica de promovare a imaginii Colegiului Național ”Mihail
Kogălniceanu” urmărește atingerea unor obiective generale.
- Crearea și promovarea unei imagini pozitive a instituției de
învățământ în rândul comunității. Acesta este unul dintre
obiectivele generale care se realizează, în primul rând, prin
rezultatele educaționale pozitive ale elevilor, cunoscute și
apreciate de părinți, interesați în primul rând de acest
aspect. La atingerea acestui obiectiv participă fiecare cadru
didactic din instituție, care, prin pregătirea profesională, prin
adaptarea continuă la schimbare, prin perseveranță și dăruire,
printr-o educație individualizată, adaptă la particularitățile
elevului, prin folorirea mijloacelor tehnologice în strategii de
predare atractive, îmbunătățesc crearea unei imagini pozitive
asupra școlii.
- Un alt obiectiv important pentru promovarea imaginii școlii este
colaborarea eficiență cu membri comunității locale pentru

armonizarea serviciilor educaționale din unitatea școlară cu
nevoile din cadrul comunității locale. Realizarea acestui obiectiv
presupune o colaborare eficientă cu reprezentanții tuturor
instituțiilor din comunitate, dar și prin implicarea părinților,
reușind astfel să reducem abandonul școlar, îi susținem pe
elevii cu dezavantaje sociale, dar îi putem susține și promova,
mai ales, pe elevii cu abilități deosebite.
- Prin elaborarea proiectului ”CNMK – lumină și carte”, la
nivel local, ajuns la ediția nr. VIII, s-au desfășurat numeroase
activități extrașcolare din domeniul cultural-artistic, folclor,
tradiții și obiceiuri, care au adus un plus de imagine școlii
prin influența formativă, creativă și de destindere ce o
manifestă asupra elevilor. Proiectul Național „Supravieţuitorii
Climei” este un alt proiect elaborat de un colectiv de cadre
didactice din cadrul colegiului nostru. Ediţia a XI-a a acestui
proiect a fost înscrisă în Calendarul Competițiilor Școlare și
al Activităților Educative Județene al Inspectoratului Școlar
Județean Galați 2022, nr. 14100/25.11.2021 – poziţia 9, iar
ediția a XII-a, de anul acesta, este înscrisă în Calendarul
Activităților Educative Naționale și Internaționale, fără
finanțare din partea Ministerului Educației 2023, nr.
24952/06.02.2023 – poziția 52. Proiectul presupune colaborări cu
școli la nivel național și internațional, prin activități
grupate pe secțiuni, cuprinse în Concursul Național de ecologie
”Supraviețuitorii climei”.
- Promovarea imaginii Colegiului Național ”Mihail
Kogălniceanu” Galați se face anual, la Târgului de Oferte
Educaţionale "CARIERA", care este considerat cel mai important
eveniment de marketing educaţional din învăţământul
preuniversitar gălăţean, la care unităţile şcolare liceale din

judeţul Galaţi își prezintă oferta de servicii educaţionale
viitorilor absolvenţi ai clasei a VIII-a şi părinţilor acestora.
Elevii de clasa a VIII-a primesc materiale de promovare a colegiului
și au ocazia să vorbească cu elevii şi profesorii de la care
află informaţii despre competenţele pe care le pot dobândi dacă
urmează un anumit profil şi specializare, care sunt diplomele şi
atestatele pe care le vor obţine la finalul studiilor şi care sunt
opţiunile de carieră viitoare.
Imaginea Colegiului Național ”Mihail Kogălniceanu” este
cunoscută în cadrul comunității locale și după informațiile
existente până la această dată despre unitatea școlară.
Evaluarea calității unității noastre de învățământ se face
însă ținând cont de realizarea actului educațional, la
sfârșitul unei perioade de școlarizare, în funcție de
performanțele școlare de care sunt capabili absolvenții
unității noastre. Colegiul Național ”Mihail Kogălniceanu”
Galați se află pe locul al doilea în topul național al liceelor
și gimnaziilor, realizat pe site-ul www.admitereliceu.ro în anul
2022, în funcție de mediile aritmetice la fiecare probă a
Evaluării, Evaluării Naționale, absolvire și admitere. Conform
acestor precizări, în anul 2022 colegiul nostru a avut o avansare
spectaculoasă la nivel național, urcând de pe locul 51 (în anul
2021) pe locul 30, cu o medie de 9,33, de la 9,06.
În funcție de performanțele școlare amintite dar și de modul
în care este promovată imaginea școlii, putem spune că
beneficiem de o afluență mai mare de elevi care își doresc să
ajungă la clasele de liceu, dar și la cele de gimnaziu, în
ultimii ani.
Bibliografie
https://www.viata-libera.ro/prima-pagina/185266-un-colegiu-din-galati-pe-locul-al-doilea-in-tara-in-topul-mediilor-de-admitere

https://www.monitoruldegalati.ro/comunitate/incepe-targul-cariera-2022-pentru-elevii-de-clasa-a-viii-a.html

https://www.edu.ro/sites/default/files/_fi%C8%99iere/Minister/2023/preuniversitar_root/olimpiade_concursuri_2023/CAEN_CAER/Calendar_CAEN_NEfinantate_ME_2023.pdf

Utilizarea tehnicilor de gândire critică-formarea competenței de a învăța să înveți la matematică

Angela Goncearuc
Chişinău, Chişinău

„Analfabetul de mâine nu va fi cel care nu ştie să
scrie şi să citescă, dar cel care nu va învăţa cum să
înveţe” (Alvin Toffler).
În educaţie rolul principal îi revine profesorului şi
marilor aliaţi ai săi: Intelegenţa, Curiozitatea,
Individualitatea, Creativitatea, Dragostea. Un dascăl ştie dacă

va pune dragoste şi adevăr în ceea ce face, ceea ce va construi
el va dura o veşnicie. Preocupările în acest sens au fost legate
de schimbările la nivel de sistem educaţional, care este în
continuă dinamică. Şcoala este în plină evoluţie, iar
profesorul trebuie să evolueze odată cu ea, să se
îmbogăţească cu noi cunoştinţe.
Astăzi tot mai mult este nevoie de dezvoltarea gândirii
critice. De fapt, este destul de dificil să-i înveţi pe copii să
gândească pur şi simplu, la modul tradiţional, dar a-i instrui
cum să gândească critic e evident şi dificil. Dar, pentru
început, ar trebui să-şi însuşească această metodă
profesorul, care ar putea transmite abilităţile respective
generaţiei în formare. Din experienţa profesională, ne convingem
încă o dată că vom avea doar atunci un învăţământ de
calitate, când vom aplica la scara largă strategiile inovatorii,
vom avea condiţii favorabile pentru dezvoltarea gândirii critice.
Ultimii ani ne preocupă metodologiile ce ţin de ridicarea
nivelului calităţii procesului educaţional. Din acest
considerent, problema actuală este de a forma competenţa de a
învăţa să înveţi la matematică prin intermediul tehnicilor de
gândire critică. Este evident faptul că în prezent volumul de
informaţii directe creşte într-un ritm fără precedent şi
informaţiile directe, pe care le obţin elevii nu reprezintă
decât o parte mică din ceea ce trebuie să cunoască aceştia pe
parcursul vieţii. De aici apare necesitatea de a-i învăţa pe
elevi să înveţe, adică să poată „cerne” informaţiile
obţinute şi să le poată găsi aplicare, să gândească critic,
ceea ce înseamnă a achiziţiona idei şi a le examina
implicaţiile, după, a le pune la îndoială, a le compara cu alte
puncte de vedere, a construi procesul de formare a competenţei de a

învăţa să înveţi examinat din perspectiva tehnicilor de
gândire critică. E necesar în stabilirea unor repere teoretice
metodologice, punând accent pe dezvoltarea competeţei de
învăţare la matematică. Procesul de formare a competenţei de
învăţare poate deveni eficient şi creativ dacă sunt stabilite
condiţii psihologice şi pedagogice de structurare a unui sistem
de activitităţi libere pentru dezvoltarea gândirii critice, care
îl învaţă pe elev să înveţe în mod activ-participativ, să
deţină controlul asupra informaţiei, punând-o sub semnul
întrebării, întegrând-o, reconfigurând-o, adoptând-o sau
respingând-o.
În mediul educaţional tot mai insistent se abordează
problematica dezvoltării gândirii critice a elevilor. În acest
context, de multe ori cugetăm asupra modalităţilor de dezvoltare
a gândirii critice în cadrul lecţiilor. Ne întrebam care sunt
condiţiile ce favorizează formarea competenţelor, care este
relaţia dintre obiectivele operaţionale şi competenţe, şi cât
suntem pregătitiți să dezvoltăm competenţele necesare la
elevi, pentru a-i învăţa să gândească critic, să-şi dezvolte
încrederea în forţele proprii şi să înţeleagă valoarea
deciziilor luate în contexte cotidiene, prelucrării informaţiei,
analizei fenomenelor pentru formarea traseului personal de devenire.

Educație interculturală

manuela irina coroi
Scoala Gimnaziala Nr.169, Bucuresti, Bucuresti

Interculturalitatea este termenul ce denumește contactul dintre
culturi, existența unui dialog între acestea și nu în ultimul
rând interacțiunea și influență pe care o primesc reciproc.
Se vorbește din ce în ce mai des despre
interculturalitate că o stare de fapt intr-un nou mileniu al
politicii globale și al comunicării inter-etnice.
Interculturalitatea prezinta, interpreteaza și reevaluează
experiență sociala a diversității și a diferențelor
Interculturalitatea pretinde respect și apreciere din
partea grupurilor pentru alte culturi din societate, pretinde

toleranță unei comunități făță de cealaltacomunitate, și în
același timp pretinde dreptul individului de a părăși propriul
grup cultural.
În Uniunea Europeană există un ansamblu de țări
care încearcă să conviețuiască împreună și să se ajute
reciproc pe toate planurile (social, economic, cultural etc.),
intercuturalitatea este indispensabilă pentru că această decurge
de la sine. Aceste țări pentru a putea colabora trebuie să
interacționeze, să comunice, să între în contact unele cu
celalalte.
De-a lungul evo1utiei istorice orice cultură pierde
unele trăsături și câștigă altele. Un astfel de proces trebuie
acceptat și nu are nimic negativ în sine. Păstrarea identității
nu trebuie să însemne modificarea culturală. Problema este cum
să facem că să accelerăm și să controlăm evoluțiile
diverselor culturi pe direcția convergenței și să punem astfel
conviețuirea interculturală în locul conflictelor interculturale,
fără riscul asimilării unei culturi de către altă. De asemenea
o altă provocare este legată de nevoia construirii, în cadrul
diferitelor comunități organizate, a unor instituții compatibile
folosind elementele tradiționale specifice culturii fiecăreia
dintre ele.
Chiar dacă suntem diferiți pe plan cultural,
lingvistic, gastronomic am dovedit că putem colabora eficient.
Persoană care pătrunde intr-un alt orizont cultural se
va vedea confruntata cu un alt sistem de percepție a realului, cu
un ansamblu de viziuni culturale specifice asupra timpului și
spațiului, cu un mod diferit de relaționare cu altul, în
situația creata, trebuie să se exploateze simbolurile comune,
elementele culturale asemănătoare pot facilita trecerea dintr-o

lume (cu valorile ei) în altă, mai bogata și mai permisiva la
valori eterogene.
Asta deoarece în procesul comunicării, oamenii
folosesc variate mijloace de comunicare: nonverbale (acțiuni
concrete cu obiectele, gesture și mimica), iar altele verbale
(somare, grafice). Mijloacele verbale (și în primul rând cele
sonore) au dobândit un rol fundamental în comunicarea interumană.
Comunicarea este o formă de comportament interuman care izvoreste
din nevoia de a relaționa și a interacționa cu ceilalți.
Comunicarea poate duce la relații de armonie, colaborare sau în
mod contrar, la dispute sau conflicte atunci când actul
comunicării este denaturat.
Şcoala, valorificând principii ca toleranţa, respectul
reciproc, egalitatea, va putea pune în relief diferenţele
culturale şi valorile spirituale ale elevilor, raportându-le la
valorile generale ale comunităţii. Astfel, obiectivul unei
educaţii interculturale ar putea constitui o tentativă de ieşire
din culturo-centrism prin crearea unui spaţiu intermediar între
două coduri culturale.
Intercultural înseamnă:
- recunoaşterea diversităţii de reprezentări, a referinţelor
şi valorilor multiple;
- dialogul, schimbul şi interacţiunile dintre diferitele
reprezentări şi referinţe;
- relaţia dinamică dintre elementele culturale sau culturi,
privite în ansamblu.
Raportările interculturale antrenează noi poziţionări
faţă de realităţile culturale, determină extragerea de noi
semnificaţii sau înzestrarea cu noi sensuri a aceloraşi simboluri
culturale din perspectiva unor referinţe modificate.

Educaţia interculturală, promovarea acesteia, ar presupune astfel
patru dimensiuni fundamentale:
- dimensiunea personală, cu privire la propriul profil
psihocomportamental, prin depăşirea prejudecăţilor şi
stereotipurilor personale;
- dimensiunea cognitivă, de cunoaştere a premiselor istorice,
geografice, antropologice, sociologice privind generarea şi
consecinţele fenomenelor interculturale;
- dimensiunea metodologică, de acumulare a metodelor şi
procedeelor de păstrare şi cultivare a diferenţelor, de aplicare
a metodelor de diferenţiere şi particularizare a valorilor;
- dimensiunea relaţională, de cunoaştere a datelor reale despre
elevii cu care se lucrează.
Educaţia interculturală este una dintre „noile
educaţii” definite drept o formulă ce corespunde unei schimbări
paradigmatice a actului educativ în favoarea unei învăţări
inovatoare. Valorile avansate de noile educaţii sunt specifice
societăţii contemporane: pacea şi cooperarea, toleranţa,
democraţia, comunicarea şi mass-media, schimbarea şi dezvoltarea
etc. Aceste valori îmbogăţesc conţinutul axiologic al educaţiei
făcându-l mult mai dinamic şi orientează sensul educaţiei de la
modelul pluridisciplinar clasic la modelul interdisciplinar.
Noile educaţii obligă şcoala să cultive valori
universale autentice prin realizarea a patru obiective: luarea în
consideraţie a dimensiunii culturale a dezvoltării, afirmarea şi
îmbogăţirea identităţilor culturale, lărgirea participării
elevilor la viaţa culturală şi promovarea cooperării culturale
internaţionale. În consecinţă, programele de învăţământ au
fost racordate la diversitatea culturilor şi a interacţiunilor
culturale promovând astfel o nouă mentalitate care ilustrează

faptul că dezvoltarea societăţii cuprinde două dimensiuni:
cultură şi educaţie.
Educaţia interculturală este un răspuns la
pluralismul cultural care constituie o sinteză de elemente
definitorii ale unui anumit spaţiu pentru a constitui un mediu
moderator în vederea construirii unei civilizaţii noi. Această
dimensiune este cultivată de şcoală, care percepe cel mai bine
faptul că toate culturile sunt egale prin demersul lor umanist,
deci nu sunt diferite, ci complementare, de aceea şcoala va realiza
un consens între valorile naţionale şi diferenţele culturale ale
umanităţii, formându-i astfel elevului un orizont cultural
naţional-universal.
Scopul educaţiei interculturale constă în
cultivarea receptivităţii faţă de diferenţă, mărirea
permisivităţii faţă de alteritate, formarea unei competenţe
interculturale. Părăsirea valorilor culturii de origine, a
instrumentelor proprii de cunoaştere în explorarea culturii din
alteritate nu este nici posibilă, nici recomandabilă deoarece
individul nu va putea renunţa niciodată la schemele culturale
achiziţionate pe parcursul vieţii..
În studiile de specialitate s-au sintetizat următoarele etape de
formare a atitudinilor interculturale:
I. Cunoaşterea: informarea asupra culturii din alteritate,
apropierea valorilor acesteia, cunoaşterea empatică a celuilalt.
II. Acceptarea: efortul pentru apropiere prin ascultarea celuilalt,
în special pentru cunoaşterea şi înţelegerea codurilor
lingvistice sau simbolice care nu coincid cu ale tale.
III. Comunicarea nonverbală: detaliile contextului comunicativ
(vestimentaţie, organizarea spaţiului, poziţia locutorilor,
mişcări, mimică) sunt relevante pentru comprehensiunea

interculturală.
IV. Contactul cu mediul: deplasările în contextul fizic,
socio-cultural străin sunt importante în relaţia dintre culturi,
deoarece fac din alteritate o parte a experienţei personale.
V. Raportarea la timpul celuilalt: descoperirea universului
celuilalt este un demers temporal ce imprimă o altă dimensiune
evenimentelor percepute.
Trecerea către o altă cultură angajează mai multe niveluri de
realizare a educaţiei interculturale:
- nivelul instituţional care constă în deschiderea şcolii spre
asociaţii culturale;
- nivelul grupal care constă în constituirea unor grupuri mixte de
educatori: educatori-părinţi, educatori-cercetători;
- nivelul relaţional care constă în crearea unui raport dialectic
între identitate şi diferenţă în relaţia cu altul;
- nivelul psihologic care constă în reperarea propriilor
reprezentări şi efortul de a depăşi prejudecăţile.
În mare măsură, şcoala reprezintă spaţiul universalizării
fiinţei umane în care elevul vine să facă cunoştinţă cu
valorile generale. Pentru a realiza perspectiva interculturală în
cadrul instituţional este necesară aplicarea mai multor formule:
propagarea unei pedagogii active, învăţarea cooperativă ce
antrenează toţi copiii în scopul egalării şanselor
educaţionale.

Bibliografie:
Antonesei, Liviu, Paideia. Fundamentele culturale ele educaţiei,
Editura Polirom, Iaşi, 1996
Călin, Marin, Teoria şi metateoria acţiunii educative, Editura
Aramis, Bucureşti, 2003

Cucoş, Constantin (coordonator), Psihopedagogie, Editura Polirom,
Iaşi, 1998
Giddens, Anthony, Sociologie, Editura Bic All, Bucureşti, 2000
Jinga, Ioan, Educaţia şi viaţa cotidiană, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 2005
Macavei, Elena, Pedagogie. Teoria educaţiei, Editura Aramis,
Bucureşti, 2001
Monteil, Jean-Marc, Educaţie şi formare. Perspective psihosociale,
Editura Polirom, Iaşi, 1997

Nr. 91/2023

La acest număr au contribuit:
● stefania draniceanu
● LIGIA- GABRIELA MOISE
● ALEXANDRA BABAN
● Mihaela Mihaila
● Elena-Mihaela Popescu
● Nicoleta Unciu
● MARIA-LILIANA IUGA
● Ana-Maria Fodor-Kiss
● Alina Brînză
● Daniela Sirghie
● Dorin Lupu
● Corina Larisa Avram
● ANA HARAGA
● cristina culda
● Ioan Alexandru Crețu
● Edina Timb
● Mariana Bulgaru
● Angela Goncearuc
● manuela irina coroi

ISSN: 2393 – 0810