Nr. 96/2023

ISSN: 2393 – 0810

Cuprins

Învăţământ preşcolar

● Forme de organizare a activităţilor de expresie corporală în grădiniţă, Elena-Claudia Toma

Învăţământ primar

● Rolul cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor în dezvoltarea competenţelor de comunicare în limba română, HAJNAL EGYED

● Demers didactic - metodologie centrată pe competențe cheie, Ioana Maria Coza

Învăţământ gimnazial

● Eseu despre o varietate de plagiat, geanina chirica

● Învățarea eficientă prin utilizarea platformelor educaționale, ramona cenuse

● Importanța artei în educație și în dezvoltarea competențelor lingvistice, Oana Durican

● Lacul Belis-Fântânele ȿi Povestea Bisericii Scufundate, Marilena Cord

● Studiu de cercetare privind utilizarea jocului ca metodă interactivă de predare a vocabularului limbii franceze la elevii de gimnaziu, Roxana Ionela Ciobanu

Învăţământ liceal

● Managementul schimbării în școala românească. Educația financiară pentru elevi, Oana Pătrașcu

● Resurse educaționale online de predare-învățare interactivă și activ-participativă. Aplicația Padlet utilizată la disciplina Economie, Oana Pătrașcu

● Egalitatea de șanse sau nediscriminarea pe motive etnice, religioase sau rasiale, Liviu Drobota

● METODE ŞI TEHNICI DE CUNOAŞTERE A GRUPULUI ŞCOLAR, Narcisa Liliana Feichter

● ACTIVITĂȚI INTERDISCIPLINARE - SFATURI ȘI EXEMPLE, Abrudean Carmela

● Un studiu comparativ între metodele tradiționale și cele moderne, DANIELA BUSCA

Învăţământ profesional şi tehnic

● Efectele consumului de produse lactate fermentate asupra organismului, propunător Anghel Gheorghiţa, Anghel Gheorghita

Interes general

● PROIECTELE ERASMUS, OBIECTIVE SI REALIZĂRI, Muraru Cristina

● Între lumea arhaică și cea modernă: Povestea șezătorii de la Fălticeni, Viorica Benta

● Strategii interactive în orele de limba română, florentina stoian

● INCLUZIUNEA ELEVILOR PRIN UTILIZAREA TEHNOLOGIILOR DIGITALE ŞI DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢILOR DIDACTICE ÎN FORMAT BLENDED-LEARNING, Mirela Narcisa Apetrei

Forme de organizare a activităţilor de expresie corporală în grădiniţă

Elena-Claudia Toma
Gradinita speciala pentru copii cu deficiente Pitesti,

Parte componentă a sistemului educaţional, activitatea de expresie
corporală reprezintă procesul de rezolvare a anumitor sarcini de
educaţie şi instruire prin valorificarea sistematică şi
metodică a formelor de practicare a exerciţiului fizic.
În grădiniţa de copii cele mai importante forme ale practicării
expresiei corporale sau educaţiei fizice cum mai este cunoscut
acest tip de activitate sunt următoarele:
- activităţi frontale ;

- gimnastica de înviorare ;
- plimbărille şi alte forme în afara activităţilor obligatorii
(serbări, concursuri şi întreceri sportive)
Forma de bază în cadrul grădiniţei de copii este
activitatea obligatorie frontală de expresie corporală. Acest
statut este dat de următoarele caracteristici:
- se desfăşoară pe baza programei de specialitate, care
precizează conţinutul şi metodologia de desfăşurare;
- este condusă de un specialist;
- are un timp bine precizat în cadrul orarului fiecărei grupe;
- activitatea decurge cu un colectiv de copii relativ omogen;
- este obligatorie, fiind cuprinsă în planul de învăţământ;
- este punctul de plecare pentru practicarea celorlalte forme a
exerciţiilor fizice. În lecţie se învaţă majoritatea
deprinderilor şi priceperilor motrice, se dezvoltă calităţile
motrice, se însuşesc principalele reguli de practicare a
exerciţiilor fizice.
Pentru ca o activitate obligatorie de expresie corporală să fie
eficientă este necesar să se respecte următoarele cerinţe:
- să aibă teme şi obiective precise;
- să se aleagă cele mai eficiente metode şi mijloace pentru
îndeplinirea obiectivelor;
- dozarea corespunzătoare a efortului în lecţie;
- realizarea legăturii între instrucţie şi educaţie;
- să fie concepută şi realizată ca parte dintr-un sistem tematic
de lecţii, asigurând coerenţa temelor pe parcursul nivelului de
şcolarizare.
Desfăşurarea activităţilor de expresie corporală în
grădiniţa de copii vizează atingerea obiectivelor cadru,
prevăzute de programa instructiv-educativă a activităţilor

desfăşurate în grădiniţă.
Tematica activităţilor trebuie să aibă în vedere repetarea
mişcărilor predate cu scopul însuşirii lor temeinice şi, în
acelaşi timp, alternarea judicioasă a temelor de bază.Astfel
,după fiecare activitate de predare a unor mişcări de bază,
este bine să urmeze o activitate în care se repetă aceleaşi
mişcări sub forma unui exerciţiu sau a unui joc de mişcare în
scopul consolidării deprinderilor motrice respective.
Activitatea obligatorie de expresie corporală este structurată în
trei părţi, în scopul rezolvării sarcinilor atât din punct de
vedere fiziologic, cât şi pedagogic, după cum urmează:
a) partea pregătitoare:
-organizarea activităţilor de copii;
-pregătirea organismului pentru efort sau încălzirea generală a
organismului;
-prelucrarea analitică a aparatului locomotor sau optimizarea
dezvoltării fizice
b) partea fundamentală:
-dezvoltarea/ educarea/ verificarea calităţilor motrice viteza sau
îndemânarea;
-iniţierea, consolidarea, perfecţionarea sau verificarea
calităţilor forţă sau rezistenţă
c) partea de încheiere:
-revenirea organismului după efort;
-aprecieri şi recomandări
Partea pregătitoare are ca scop pregătirea copiilor pentru efortul
din partea fundamentală, precum şi organizarea grupei în vederea
desfăşurării activităţii în bune condiţii. Pentru această
parte se aleg exerciţii care angrenează grupele principale de
muşchi şi au acţiune stimulatoare asupra unor funcţii

fiziologice. Alegerea şi îmbinarea acestor exerciţii trebuie
făcută în aşa fel de educatoare, încât acţiunea lor să
angreneze întregul organism al copiilor.
În partea pregătitoare a activităţii trebuie să se
îndeplinească următoarele sarcini:
-să se organizeze grupa de copii, asigurându-se o bună
disciplină;
-să se stimuleze interesul şi atenţia copiilor pentru activitatea
respectivă;
-să se creeze copiilor o stare emoţională favorabilă ;
-să se contribuie la dezvoltarea fizică generală a copiilor şi
la pregătirea organismului lor pentru efort prin intensificarea
funcţională a aparatelor locomotor, respirator, circulator, precum
şi a sistemului nervos central şi a organelor interne.
Exerciţiile de dezvoltare fizică generală stimulează funcţiile
vitale ale organismului şi în raport cu părţile corpului cărora
ne adresăm deosebim:
- exerciţii pentru membrele superioare, cum ar fi :,,Păpuşa face
gimnastică’’, ,,Legănăm braţele’’, ,,Morişca”,
,,Braţe scurte, braţe lungi”, ,,Întindem rufele”,
,,Foarfecele”, etc..
- exerciţii pentru membrele inferioare, ca de exemplu: ,,Mergem ca
soldaţii”, ,,Leagănul”, ,,Îndoim genunchii”, ,,Sări ca
vrăbiuţa”, ,,Sări minge minge jos”, ,,Sări şi te
întoarce”, etc...,
- exerciţii pentru dezvoltarea musculaturii spatelui, abdomenului
şi mobilităţii trunchiului, cum ar fi: ,,Ne răsucim”, ,,Legăm
şiretul la ghete”, ,,Tăiatul lemnelor”, ,,Pisica se
întinde”, ,,Şurubul”, ,,Culegem flori”, etc...
În legătură cu metodele folosite în partea pregătitoare este

bine ca educatoarea să demonstreze personal exerciţiile.
Demonstrarea se va face cu faţa la copii, folosind procedeul
oglinzii şi dând indicaţiile necesare pe parcursul mişcării.
Explicaţiile vor fi clare şi numai îmbinate cu fazele respective
ale exerciţiului.
Partea fundamentală cuprinde verigile tematice şi este cea mai
importantă, întrucât prin ea se realizează formarea şi
consolidarea deprinderilor motrice de bază, aplicativ utilitare,
împletită cu dezvoltarea calităţilor motrice. Conţinutul
părţii fundamentale a activităţii este determinat de tipul
activităţii (predare, repetare,etc), de sarcinile ei, de
particularităţile colectivului de copii, precum şi de condiţiile
climaterice în care se desfăşoară activitatea.
Pentru realizarea sarcinilor din partea fundamentală se folosesc:
- exerciţii pentru formarea deprinderilor şi priceperilor motrice
realizate cu ajutorul exerciţiilor utilitar- aplicative, exerciţii
care presupun diferite forme de mers, alergare, sărituri, transport
de greutăţi, căţărare, escaladare;
- exerciţii pentru dezvoltarea unor calităţi motrice realizate
prin exerciţii de gimnastică ce presupun activitatea voluntară a
gâtului, braţelor, trunchiului, picioarelor privind forţa,
rezistenţa, viteza şi îndemânarea.
Toate se realizează sub forma unui joc bine determinat de tema
planificată.
Jocul poate începe cu un grup mic, sau chiar cu un singur copil,
apoi treptat intră în joc şi ceilalţi copii. Când educatoarea
explică un joc nou, este necesar ca, în prealabil, să le
trezească interesul pentru jocul propus, pentru ca participarea
copiilor să se facă din dorinţă proprie şi cu voie bună.
Supravegherea sistematică şi chibzuită oferă educatoarei mari

posibilităţi de a putea influenţa în timpul jocului asupra
caracterului şi dezvoltării fiecărui copil. De aceea, este
necesar ca jocul să fie astfel condus, încât fiecare copil în
parte şi întreg colectivul să poată fi supravegheat.
Se cere grijă şi atenţie sporită pentru copiii cu C.E.S., care,
în mod discret, trebuiesc moderaţi în mişcări dânduli-se mai
des repaos. Jocurile trebuie să fie astfel alcătuite, încât
mişcările să alterneze cu repaosul.
Partea fundamentală trebuie să atingă punctul cel mai ridicat al
curbei efortului. De aceea se impune ca ea să rezolve integral tema
de bază propusă în activitatea respectivă.
Partea de încheiere a activităţii are ca scop liniştirea
organismului copilului şi revenirea lui la normal, sau aproape de
normal, după efortul depus în partea fundamentală a
activităţii.
Revenirea organismului după efort este realizată prin exerciţii
sau jocuri liniştitoare şi exerciţii de respiraţie, precum şi
terminarea activităţii în mod organizat.
La sfârşitul activităţii, în cadrul timpului afectat părţii
de încheiere, educatoarea poate face scurte aprecieri asupra muncii
grupei de copii, asupra rezultatelor obţinute. Însuşirea
conştientă a deprinderilor motrice de bază, aplicativ- utilitare
şi specifice unor probe şi ramuri sportive duc la îmbogăţirea
experienţei motrice şi aplicarea independentă a acestora în
perspectivă.

Bibliografie :

Cojocaru, Venera Mihaela, Educaţia pentru schimbare şi
creativitate. Bucureşti: Ed. Didactică şi Pedagogică, 2003
Oprea, Crenguța- Lăcrimioara, Strategii didactice interactive,
București: Ed. Didactică și Pedagogică, 2006
x x x Programa pentru grădiniţe speciale, Bucureşti, 1993

Rolul cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor în dezvoltarea competenţelor de comunicare în limba română

HAJNAL EGYED
Scoala generala "Fulop Aron" Feliceni, Harghita, Feliceni

Rolul cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor în
dezvoltarea competenţelor de comunicare în limba română

Procesul de însuşire a unei limbi diferite de cea maternă este un
proces psihologic complex. Acest proces necesită prezenţa a trei
componente: cunoştinţe, priceperi şi deprinderi. Componentele la

care ne referim nu pot fi despărțite. Dacă una dintre ele
lipseşte, procesul însuşirii limbii noi nu se poate realiza.
Pentru a lămuri mai bine această problemă este necesar să se
precizeze ce sunt cunoştinţele, priceperile şi deprinderile şi
locul pe care-l ocupă ele în procesul limbajului.
În predarea limbii române, volumul de cunoştinţe cuprinde
înţelegerea sensului cuvintelor, a normelor şi
particularităţilor limbii române privind aspectul fonetic,
gramatical şi ortografic. Astfel, elevii trebuie să-şi
însuşească denumirile obiectelor, însuşirilor şi acţiunulor
cu care se operează în limbaj. Ei trebuie să pronunţe corect
sunetele specifice limbii române, să folosească vocabularul
potrivit normelor gramaticale şi ortografice ale acestei limbi.
Priceperile de exprimare sunt acţiuni verbalo-motorii realizate în
mod conştient prin folosirea cunoştinţelor de limbă în
situaţii noi. Astfel, elevii articulează în mod conştient în
vorbire substantivele cu articolul corespunzător genului,
formulează răspunsuri corecte la întrebări, descriu un tablou
folosind în mod conştient vocabularul şi cunoştinţele
gramaticale.
Deprinderile de exprimare sunt acţiuni automatizate care se
formează pe baza a numeroase exerciţii şi repetări; ele au un
caracter stereotip. Desigur că şi deprinderile de exprimare orală
şi de scris includ elementul conştient, bazându-se pe
cunoştinţe şi pe unele priceperi ajunse, prin exerciţii de
repetare,la un grad mai ridicat de automatizare. De exemplu, elevul
răspunde prompt la întrebarea: Unde te duci?- Eu mă duc la
şcoală, fără să se gândească la forma de organizare a
cuvintelor în propoziţii, la pronunţarea cuvintelor, la scrierea
lor etc.

Reuşita formării oricăror deprinderi necesită necondiţionat
respectarea următoarelor cerinţe:
 elevul să fie motivat pentru însuşirea deprinderii, pentru a
participa activ la formarea ei;
 să fie stimulat pe parcurs apreciindu-i-se succesele,
indicându-i-se greşelile pentru a se corecta, pentru a progresa;
 exerciţiile de formare a deprinderilor să fie bine dozate,
respectându-se regula de la uşor la greu, de la simplu la complex.
Cu toate că nu se poate pune semnul egalităţii între predarea
limbii române ca limbă nematernă la elevi maghiari, cu predarea
limbilor străine, ale căror cerinţe şi scopuri sunt diferite
şi, că pe de altă parte, nu se poate compara nici cu predarea
limbii române ca limbă maternă, deoarece gradul de cunoaştere a
limbii şi mecanismele gândirii care stau la baza însuşirii ei
sunt diferite, totuşi, aplicând creator şi diferenţiat
procedeele folosite pentru însuşirea limbii străine şi a limbii
române ca limbă nematernă, ţinând cont de materialul uman cu
care se lucrează, aceste procedee primesc un sens nou, eficienţa
lor creşte, dobândesc noi valori.
Vorbind despre limbaj ca mijloc de comunicare, trebuie să subliniem
faptul că acesta se prezintă sub două aspecte: limbajul activ şi
limbajul pasiv.
Prin „limbajul pasiv” (receptiv) înţelegem posibilitatea
individului de a înţelege o limbă, auditiv sau citind, fără
să-şi poată exprima ideile proprii în această limbă. Deci este
doar o decodare a mesajului primit
Despre „limbaj activ” vorbim atunci când individul este în
stare să-şi exprime, oral sau în scris, ideile şi gândurile
proprii, sau elaborate de alte persoane, cu ajutorul cuvintelor,
expresiilor, propoziţiilor sau frazelor.

Prin urmare, receptarea limbii (audierea) şi citirea sunt aspecte
ale limbajului pasiv, iar vorbirea şi scrierea aparţin limbajului
activ.
În procesul însuşirii limbii române trebuie să avem în vedere
în primul rând, limbajul activ al elevilor care se poate realiza
pe două căi:
 În mod reproductiv, când persoana care vorbeşte redă
exprimarea altor persoane cu mici schimbări de formă, pe baza
citirii sau memorării unor texte, poezii, cântece etc.;
 În mod creator, când persoana care vorbeşte îşi poate
exprima, fie oral sau în scris, într-un mod personal, propriile
gânduri şi sentimente, respectând normele gramaticale, fonetice,
lexicale, ortoepice şi ortografice.
Acest ultim aspect presupune stăpânirea cunoştinţelor,
priceperilor şi deprinderilor de limbă.
Deci, sarcina învăţătorului nu este numai aceea de a semantiza
cuvintele, ci să formeze priceperile şi deprinderile necesare
pentru ca elevii să pronunţe corect cuvintele, structurile şi
propoziţiile în strictă concordanţă cu normele gramaticale,
ortografice şi ortoepice ale limbii române.
Stăpânind priceperi de limbă, elevul foloseşte în mod
conştient cunoştinţele de limbă în condiţii variate. Calitatea
principală a priceperii fiind elasticitatea, elevii vor folosi în
mod conştient cunoştinţele dobândite în ceea ce priveşte
aspectul corect al limbii române. Astfel, vor face corect acordul
în gen şi număr, vor respecta regulile cu privire la topică, la
folosirea semnelor de ortografie şi punctuaţie.
Datoria noastră, a cadrelor didactice este formarea și dezvoltarea
deprinderilor de receptare şi a deprinderilor productive de limbă.
Deprinderile de exprimare, fie orale sau de scriere, includ

elementul conştient şi se bazează pe cunoştinţe şi priceperi,
ajunse la un anumit grad de automatizare. Prin urmare, în procesul
de predare – învăţare al unei limbi, deprinderile productive
trebuie precedate de cele receptive, deoarece prin dezvoltarea
deprinderilor receptive se creează baza pentru construirea celor
productive.
Din cele arătate, rezultă că între cunoştinţele, priceperile
şi deprinderile achiziţionate în procesul însuşirii limbajului
nu se poate face o delimitare precisă. Ele se întrepătrund şi se
influenţează reciproc

Demers didactic - metodologie centrată pe competențe cheie

Ioana Maria Coza
Scoala Gimnaziala "Avram Iancu" Baia Mare, Maramures, Baia Mare

Demers didactic - metodologie centrată pe competențe cheie
Profesor pentru învățământ primar Coza V. Ioana Maria
Școala Gimnazială ..Avram Iancu,, Baia Mare

Competențele, acest ,,ansamblu multifuncțional şi trasferabil de
cunoștinţe, deprinderi/ abilități și aptitudini necesare în

situaţii diferite” (Lege nr. 1/2011 din 5 ianuarie 2011 Legea
educaţiei naţionale) reprezintă finalitățile educației.
Finalităţile învăţământului primar sunt reprezentate de
competențele cheie. Achizițiile elevului la finele ciclului primar
îi vor permite acestuia operări simple, concrete, în contexte
cunoscute.
Centrarea demersului educativ pe competențele cheie permite
construirea punților interdisciplinare, permite realizarea
transferul și mobilizarea cunoștințelor și a abilităților în
contexte de viață, dar și valorificarea contextelor formale, non
formale și informale de învățare. Se poate observa o schimbare a
învățării, învățare care fusese despre ... (care corespunde
nivelului cognitiv, informativ al învățării), spre învățarea
prin ... (învățarea participativă) și ca învățare pentru ...
(reflectarea învățării în comportamente și atitudini).

Disciplina Istorie
Clasa a IV-a
Subiectul lecției Ce e istoria ?
COMPETENȚE CHEIE
SUGESTII ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE COMPETENȚE
COMUNICAREA ÎNTR-O LIMBĂ MATERNĂ CIORCHINELE- La ce te
gândești câ auzi cuvâtul istorie?

NOȚIUNI DE VOCABULAR
Care este semnificația termenilor: societate, deceniu ? 3.2.
Utilizarea corectă a termenilor istorici accesibili în situații
de comunicare orală și scrisă (Programa școlară pentru
disciplina ISTORIE, 2014)

COMUNICAREA ÎNTR-O LIMBĂ STRĂINĂ EXPLICAREA PROVENIENȚEI
TERMENULUI ISTORIE
− Cuvântul istorie vine din limba greacă (
historia) și semnifică cercetare, povestire 3.2. Utilizarea
corectă a termenilor istorici accesibili în situații de
comunicare orală și scrisă (Programa școlară pentru disciplina
ISTORIE, 2014)

COMPETENȚA MATEMATICĂ, ȘTIINȚIFICĂ ȘI TEHNOLOGICĂ NOȚIUNI
MATEMATICE ( unitatea de învățare-unități de măsură) :
DECENIU, SECOL
După cum spuneam, istoria este o știință care cercetează drumul
parcurs de societate de-a lungul veacurilor. Am întâlnit la
matematică, în anul trecut, la unitățile de învățare pentru
timp noțiunile : deceniu, secol.

REALIZAREA UNEI AXE A TIMPULUI

3.1. Recunoașterea unor termeni istorici în cadrul unor surse
accesibile (Programa școlară pentru disciplina ISTORIE, 2014)
COMPETENȚA DIGITALĂ VIZIONAREA UNOR SECVENȚE DE FILME
ISTORICE(folosind motoarele de căutare digitale) care surprind
evenimente marcante din istoria poporului român
Dacii , film istoric româno-francez, regizat în 1967 de Sergiu
Nicolaescu
Mihai Viteazul , film istoric românesc, regizat în 1971 de Sergiu
Nicolaescu după scenariul lui Titus Popovici
Personajul Alexandru Ioan Cuza apare în filmul „Rug și
flacără”, în regia lui Adrian Petringenaru, film regizat
în1980. 2.1. Identificarea de surse istorice utilizând o varietate

de instrumente, inclusiv tehnologiile de informare și comunicare
(Programa școlară pentru disciplina ISTORIE, 2014)
A ÎNVĂȚA SĂ ÎNVEȚI 1. Alege MODALITATEA DE ÎNVĂȚARE care
crezi că ți se potrivește cel mai bine și care presupui că te
va ajuta să înveți la obiectul ISTORIE:
 vizuală ( hărți, filme, prezentări, imagini etc)
 vocală ( de a asculta ceea ce ai învățat)
 povestirii ( pe baza lucrurilor pe care le ai de învățat
creează o poveste)
 notării (notează ceea ce ai învățat sub formă de rezumat,
idei, structurat)
 sau o alta

2.TU EȘTI PROFESORUL
Încearcă tu sa inveti pe altcineva ce ai de invat azi, prin
metoda ce ți se potrivește.
4.3. Manifestarea unei atitudini deschise in cazul unor situații
care presupun comunicarea
COMPETENȚE SOCIALE ȘI CIVICE

MUNCA ÎN ECHIPĂ- extrageți, din secvențele de film vizionate,
diferențele /asemănările sociale COMPARÂND perioadelor vechi
și actuale.
PERIOADA VECHE ALEASĂ (precizați la ce film faceți
referire) PERIOADA ACTUALĂ
asemănări

deosebiri

2.2. Aplicarea unor procedee simple de analiză a surselor pentru a
identifica informații variate despre trecut (Programa școlară
pentru disciplina ISTORIE, 2014)

SPIRIT DE INIȚIATIVĂ ȘI ANTREPRENORIAT JOC DIDACTIC
Esti un mic antreprenor. Deți o monedă/ o hartă/ un obiect veche/
vechi. Adu minim trei argumente prin care se reliefezi valoarea
produsului deținut. Încearcă sa o vinzi colegilor cât mai scump.
4.3. Manifestarea unei atitudini deschise in cazul unor situații
care presupun comunicarea (Programa școlară pentru disciplina
ISTORIE, 2014)
SENSIBILIZARE ȘI EXPRIMARE CULTURALĂ EXPRESSION Realizarea pe
grupe a UNOR POSTERE/AFIȘE pentru MARCAREA PERSONALITĂȚI
PERSONAJULUI principal surprins într-o secvență de film vizionat
( vezi COMPETENȚA DIGITALĂ) 4.3. Manifestarea unei atitudini
deschise in cazul unor situații care presupun comunicarea (Programa
școlară pentru disciplina ISTORIE, 2014)

Bibliografie:
Programa școlară pentru disciplina ISTORIE CLASA a IV-a- anexa nr.
2 la ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 5003 /02.12.2014
MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

https://www.edu.ro/sites/default/files/DPC_31.10.19_consultare.pdf:
REPERE PENTRU PROIECTAREA, ACTUALIZAREA ŞI EVALUAREA CURRICULUMULUI
NAȚIONAL DOCUMENT DE POLITICI EDUCAȚIONALE, data accesării 28
noiembrie 2021
https://www.edu.ro/sites/default/files/_fi%C8%99iere/Legislatie/2020/LEN_actualizata_octombrie_2020.pdf
( LEGE Nr. 1/2011 din 5 ianuarie 2011 Legea Educației Naţionale
Text în vigoare începând cu data de 15 octombrie 2020 REALIZATOR:
COMPANIA DE INFORMATICĂ NEAMŢ Text actualizat prin produsul
informatic legislativ LEX EXPERT în baza actelor normative
modificatoare, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea
I, până la 15 octombrie 2020), data accesării 28 noiembrie 2021

Eseu despre o varietate de plagiat

geanina chirica
Scoala Gimnaziala Nr. 1 Unteni, Botosani, Unteni

Profesor:Chirica Geanina Florentina
Școala Gimnazială Nr.1 Unțeni

Eseu despre o varietate de plagiat

„Plagiatul reprezintă prezentarea drept creație personală a
creațiilor intelectuale originale ale unui autor, în contexte

sociale în care creațiile personale sunt recunoscute și
recompensate”.
(http://cursuri.sas.unibuc.ro/etica/wp-content/uploads/2018/12/Ce_este_plagiatul.pdf,
2018).
Prin plagierea unei lucrări„ se încalcă atât drepturile morale
ale autorului(de a fi recunoscut ca autor, de a publica anonim sau
sub pseudonim creația), cât și a drepturilor de proprietate
intelectuală asupra creației respective”.
(http://cursuri.sas.unibuc.ro/etica/wp-content/uploads/2018/12/Ce_este_plagiatul.pdf,
2018).
Singurele excepții care nu pot fi considerate plagiat sunt acelea
când autorul renunță la ele sau atunci când opera este
disponibilă în mod public fără a avea vreo restricție.
Plagiatul de tip copy-paste sau clonă,constă în copierea intocmai
a unei lucrări scrisă de o altă persoană fără să utilizezi
corect ghilimelele și să indici sursa exactă.
Un caz de plagiat de tipul copy-paste(în prima sa lucrare) este
cazul rectorului David Nicolae Ungureanu,din cadrul Academiei de
Poliție,care este doctor în drept și științe militare.Rectorul
a fost acuzat că ar fi plagiat ambele lucrări de doctorat.
A doua lucrare s-ar încadra în plagiatul prin citare parțială,
rectorul plagiază 6 pagini din lucrarea de doctorat a lui Adrian
Iacob,fostul rector al Academiei de Poliție.
Plagiatul prin citare parțială constă în prelucrarea
conținutului dintr-o lucrare a unui individ ți asupra căruia se
intervine într-o măsură mai mică, nu se utilizează ghilimele
aferente dar nici nu se indică sursa exactă a celor scrise;adică
autorul de drept și opera sau lucrarea.
Conținutul celor două lucrări de doctorat, una din 2013 iar
cealaltă din 2009 este confirmat de CNATDCU și documentat de

jurnalista Emilia Șercan.
Lucrările.au fost verificate și în urma verificării cu un soft
antiplagiat, mai întâi în 2016 și mai apoi în 2018 , rezultă
în urma acestei verificări că una din lucrări a fost plagiată
aproape în întregime iar cealaltă aproape jumătate.
Teza de doctorat intitulată „Drept internațional umanitar
aplicat în noile tipuri de conflicte armate”, plagiază din
volumul „Drept internațional umanitar”, publicat în 1999 de
Ion Dragoman,conducătorul primului său doctorat, care a comis , la
rândul său, autoplagiate.
(https:/pressone.ro/urgia-la-academia-de-politie-xii-un-rector-doua-doctorate-doua-plagiate,
2021).
Metoda cea mai eficientă de verificare a plagiatului este cea a
introducerii într-un soft care depistează în ce proporție este
plagiată lucrarea.O altă metodă este cea a recitirii lucrării
și a confruntării lucrării rectorului cu lucrarea,volumul,din
care acesta a plagiat.
În cazul în care se constată că o lucrare este plagiată se pot
aplica sancțiuni printre care se numără destituirea dintr-o
funcție de conducere(acolo unde este cazul),i se poate cre
retragerea lurării sau a lucrărilor publicate,eventual rescrierea
lor,retragerea titlului de doctor pentru că s-a încălcat atât
etica cât și deontologia universitară și buna conduită în
cercetare. Plagiatul este considerat o problemă destul serioasă, o
greșeală foarte gravă indiferent dacă este comisă intenționat
sau neintenționat(din neatenția celui care o comite sau din
superficialitate).
Pentru a evita un astfel de plagiat,adică de tip copy-paste,
rectorul putea să scrie citatele utilizând ghilimelele și să
precizeze corect autorul și sursa de fiecare dată când făcea o

citare din acel volum,ar fi putut face o reformulare a ideilor
utilizând cuvintele sale sau un rezumat și bineînțeles să
precizeze mai apoi și sursa acestora.Rectorul ar fi putut de
asemenea să recitească lucrarea și să observe dacă fiecare
afirmație și argument ,chiar și noțiunile teoretice utilizate,
sunt clare cititorului, adică cui aparțin acestea și dacă el
este autorul inițial al lor.Simpla precizare a bibliografiei la
sfârșitul lucrării nu este suficientă.
Deși când este vorba de plagiat contează numărul de
rânduri,accentul fiind pus pe cantitate dar nu trebuie să uităm
că cel mai important lucru este aspectul moral al acestuia, care ar
trebui să fie mult mai important,adică să nu conteze doar
aspectul cantitativ.
Foarte importantă este în domeniul academic este respectarea
normelor de etică chiar dacă studenții se pot inspira fără să
vrea din scrierile diverșilor autori. Important este ca de fiecare
dată când cineva se inspiră sau citează din operele altcuiva,
să pună ghilimelele potrivite și să precizeze sursa că altfel
se produce un furt sau plagiat.
Chiar dacă intenția autorului este aceea de a se inspira,creând
la rândul său un studiu intelectual mai bun,spre deosebire de
creațiile altor autori, dacă efectul lucrării este cel de a crea
confuzie în rândul celor care citesc între autorul real și cel
semnatar, atunci clar este vorba despre plagiat.
Datorită faptului că avem la îndemână diferite surse de
informare pe internet, există chiar site-uri care pun la
dispoziția celor care doresc lucrări în schimbul unor sume de
bani.Cel mai rău lucru este că cei care se fac vinovați de
plagiat fie nu primesc nicio pedeapsă ,fie nu sunt descoperiți.
Plagiatul în domeniul academic ,din păcate, nu poate fi oprit,

deoarece încă nu există legi specifice, care să fie și
respectate,în privința celor care plagiază.Pentru că plagiatul
nu este sancționat la timp și în mod corespunzător el continuă
,acesta fiind un lucru destul de grav fără nicio cale de rezolvare
deocamdată.
Bibliography
http://cursuri.sas.unibuc.ro/etica/wp-content/uploads/2018/12/Ce_este_plagiatul.pdf.

https:/pressone.ro/urgia-la-academia-de-politie-xii-un-rector-doua-doctorate-doua-plagiate.

Sancțuni referitoare la încălcarea eticii și deontologiei
universitare și a bunei conduite în cercetare,Volume cap.IV,2013
https://www.uaic.ro/wp-content/uploads/2013/12/3CoduldeEtica.pdf.

Învățarea eficientă prin utilizarea platformelor educaționale

ramona cenuse
Scoala Gimnaziala Nr.1 Novaci, Gorj, Novaci

ÎNVĂȚAREA EFICIENTĂ PRIN UTILIZAREA
PLATFORMELOR EDUCAȚIONALE

Prof. Cenușe Elena Ramona

Școala Gimnazială Novaci , Județul Gorj

„Scopul principal al educației este de a crea oameni care sunt
capabili să facă lucruri noi, nu pur și simplu să repete ceea ce
au făcut și alte generații - oameni care sunt creativi, inventivi
și descoperitori.” (Jean Piaget)
Procesul educaţional a fost dintotdeauna expresia cererii de
educaţie a mediului socio-economic. Una dintre
caracteristicile esenţiale ale fenomenului educaţional este
dinamismul şi deschiderea faţă de schimbare. Tocmai aceste
caracteristici îi asigură educaţiei rolul de mecanism principal
de formare a omului ca fiinţă socială. Toate elementele
procesului didactic (competenţe, activităţi de învăţare,
conţinuturi, resurse, tehnologii) se adaptează relaţiei dintre
social şi educaţional, cele mai deschise schimbărilor fiind
tehnologiile. Prin tehnologiile educaţionale se produce
corelaţionarea dintre educator şi educat, fapt ce le plasează pe
poziţia de promotor al paradigmelor educaţionale. La moment,
eficienţa procesului educaţional depinde în mare parte de
utilizarea tehnologiilor moderne.
Învăţarea cu ajutorul calculatorului este o metodă didactică
activă şi modernă. Instruirea asistată de calculator reprezintă
din punct de vedere pedagogic, un mod de organizare a procesului
instructiv-educativ, promovat în ultimele două decenii, atât în
ţările dezvoltate, cât si în unele în curs de dezvoltare,
într-un ritm considerabil. Ea este o activitate deosebit de
complexă, integrând, pe lângă resursele umane implicate, adică
elevi şi cadre didactice, şi resurse materiale deosebite, precum
prezenţa unui computer şi a altor tehnologii informaţionale si de
comunicare. Instruirea asistată de calculator dă posibilitatea
cadrelor didactice să devină moderatori, ghizi, animatori,
observatori ai procesului instructiv-educativ, evaluatori, dar le

oferă şi elevilor posibilitatea reală de a se autoeduca,
autoforma şi autoevalua. În alţi termeni, instruirea
convenţională bazată pe prezentarea informaţiilor, explicarea
relaţiilor cauzale, efectuarea de exerciţii, rezolvări de
probleme, execuţii de acţiuni motrice se îmbină într-o manieră
benefică cu demontraţiile video, receptarea datelor direct de pe
ecran, cu avantajele instruirii asistate de
calculator(Cerghit,2008,p.93).
Instruirea asistată de calculator (CAI – Computer-Assisted
Instruction) presupune utilizarea calculatorului ca mediu de
instruire, fie pentru a prezenta informaţii, fie pentru tutoriat,
exersare, rezolvare de probleme. Prin asigurarea interacţiunii de
tip unu-la-unu şi furnizarea de feedback imediat, calculatoarele,
permit elevilor să-şi demonstreze îndemânarea şi priceperea de
a învăţa un material nou în ritm propriu.(Şuşnea,2013,p.10)

În accepţia actuală, tehnologiile moderne presupun nu doar
utilizarea metodelor care favorizează interrelaţionarea directă,
ci şi utilizarea unor mijloace electronice în procesul didactic.
Platformele on-line au devenit nu doar un suport pe care educatorul
şi educatul le poate folosi ca element complementar, ci şi o
modalitate de instruire ce substituie contactul direct.
Dezvoltarea exponenţială cunoscută de TIC în ultimii ani a
condus la înregistrarea unei adevărate revoluţii în domeniul
instruirii asistate de calculator. Pe fondul schimbării tehnologiei
și al paradigmei învățării, precum şi pe fondul tendinţei de
globalizare a educaţiei preuniversitare şi de eliminare a
graniţelor dintre elevi, s-au deschis noi perspective pentru
procesul educaţional preuniversitar. Astfel, acesta va fi completat

cu produse și procese specifice societății cunoașterii bazate pe
elemente inovative tehnologice (cloud computing, aplicații și baze
de date distribuite, tehnologiile mobile) la fel ca și pe elemente
inovative conceptuale, aplicabile (analiză și diseminare,
platforme colaborative, web 2.0, web 3.0 și derivate ale
noțiunii).
Modelul comunicării unidirecţionale, în care profesorul
transmitea informaţie în cea mai mare parte a timpului, iar elevul
participa pasiv la propria-i formare, nu mai reprezintă cheia de
succes a unui învățământ de calitate. În mediul educaţional
on-line, elevul este încurajat să participe şi să comunice cu
cel care îl învaţă. Mai mult decât atât, utilizarea
platformelor educaţionale face posibilă personalizarea procesului
didactic. Educaţia este livrată în funcţie de interesele
specifice ale fiecărui elev, fapt ce conduce automat la
eficientizarea învăţării şi, implicit, la prevenirea
abandonului şcolar prin creşterea interesului elevilor faţă de
actul educaţional.
Contextul actual a accelerat, fie că ne-am dorit sau nu,
procesul de învăţare online. Chiar dacă mulţi dintre elevi şi
profesori nu au fost pregătiţi pentru asta, unii nici nu şi-au
dorit, acum predarea prin intermediul internetului a devenit o
necesitate. Sigur, nevoi sunt multe. Sunt copii care nu au suportul
de lucru şi nici acces la internet. Sunt profesori care nu ştiu
cum să adapteze predarea clasică la cea din mediul on-line. Sunt
şi cei care nu ştiu ce platforme educaţionale online pentru elevi
sunt mai uşor de folosit şi mai practice.
Printre cele mai utilizate platforme educaţionale, amintim:
• Google Classroom este una dintre platformele recomandate de
Ministerul Educaţiei Naţionale pentru lucrul online cu elevii.

Aceasta oferă posibilitatea atât profesorilor, cât şi elevilor,
să încarce materiale, să posteze diverse anunţuri şi, special
pentru profesori, să dea note materialelor lucrate de elevi şi
încărcate aici. Pentru utilizarea Google Classroom este nevoie de
conturi Google pentru toţi utilizatorii, precum şi de activarea
licenţei Google. Aplicaţia a fost lansată în anul 2014 şi este
folosită în prezent de peste 20 de milioane de profesori şi elevi
din întreaga lume. Are o interfaţă disponibilă şi în limba
română, poate fi utilizată atât de pe computer, cât şi de pe
un dispozitiv mobil cu sistem Android sau iOS, pot preda mai mulţi
profesori, se pot pregăti cursurile în avans şi se comunică cu
elevii în timp real.
• Microsoft Teams este o platformă ce beneficiază de un
spaţiu de lucru bazat pe chat. Profesorii: - pot forma rapid
clasele; - pot împărtăşi cu elevii materialele didactice; - pot
posta anunţuri; - pot împărţi clasele în grupuri mai mici
pentru ca aceştia să poată lucra în grupuri la diverse proiecte;
- pot crea, distribui şi evalua teste; - pot transmite şi evalua
temele elevilor.
• Edmodo este o platformă ce permite gestionarea claselor şi a
activităţilor de învăţare, aceasta permiţând şi înscrierea
părinţilor, facilitând în acest fel comunicarea mai eficientă a
celor 3 părţi implicate. Numărul de activităţi permise
părinţilor este însă limitat. Edmodo este o platformă
gratuită, accesibilă de pe orice fel de dispozitiv şi permite
profesorilor şi elevilor să transmită documente de lucru sau
chestionare, să discute despre activităţile educaţionale, teste
sau alte informaţii esenţiale în funcţionarea unei clase. Oferă
un mediu de lucru controlat în care profesorul are posibilitatea de
a vedea orice mesaj sau conţinut distribuit de oricare dintre

membrii clasei. Se pot transmite atât materiale text, cât şi
link-uri sau materiale video. Dezavantajul faţă de alte platforme
este faptul că Edmodo este disponil doar în limba engleză, astfel
încât pentru unii utilizatori s-ar putea dovedi complicat de
folosit.
• Easyclass este şi ea pe lista cu platforme educaţionale
online pentru elevi recomandată de MEN. Platforma poate fi
utilizată în mod gratuit, are o interfaţă intuitivă,
asemănătoare cu cea a Facebook şi le oferă profesorilor
posibilitatea de a transmite teme şi de a le reaminti de evenimente
esenţiale precum predarea temelor sau apropierea unor teste. De
asemenea, elevii pot posta, la rândul lor, materiale sau pot
discuta pe marginea temelor de la clasă.
• Intuitext oferă gratuit 2 platforme educaţionale online
pentru elevi. Şcoala Intuitext este dedicată profesorilor şi
elevilor din ciclul primar şi gimnazial şi poate fi folosită
atât pentru învăţare, cât şi pentru evaluare. Examenul tău
este o platformă ce ajută elevii să se pregătească pentru
Evaluarea Naţională din clasa a VIII-a, la limba și litaratura
română şi la matematică. Ambele platforme: respectă programa
şcolară, sunt avizate de Ministerul Educaţiei Naţionale,
prezintă explicaţii şi simulări menite să ajute elevii să
înţeleagă mai uşor diferite concepte, prezintă modele de
rezolvări ale diverselor probleme, pe etape, cu explicaţii la
fiecare pas efectuat, prezintă teste ce ajută elevii să-şi
verifice cunoştinţele.
• Aplicaţia Zoom este una dintre cele mai utilizate pentru
comunicarea în timp real. În varianta gratuită permite
organizarea orelor cu până la 500 de participanţi. Profesorii şi
elevii au posibilitatea de a interacţiona în timp real, în mod

video şi permite şi crearea unei table virtuale interactive. Este
disponibilă atât pentru computer, cât şi pentru dispozitive
mobile cu sistem de operare Android sau iOS.
Zoom oferă multiple posibilităţi de interacţiune:
- profesorul poate transmite informaţii cu ajutorul share
screen;
- lecţiile pot fi înregistrate;
- se utilizează o tablă virtuală;
- lecţiile se salvează automat în cloud şi pot fi revăzute;
- clasa virtuală poate fi securizată;
- pot fi accesate diverse clipuri educaţionale de pe Youtube
sau alte platforme;
- profesorul poate utiliza sau restricţiona, după caz, chat-ul
interactiv;
- în timpul predării profesorul poate opri sunetul venit de
la elevi pentru a facilita explicaţiile fără întreruperi.
Alte platforme de lucru sau în care se regăsesc materiale
didactice, populare printre profesori şi elevi, sunt: Kinderpedia,
Digitaliada, myKoolio, Kidibot şi Ask. Pentru oricare dintre aceste
platforme s-ar opta, este evidentă necesitatea utilizării uneia
sau a mai multor dintre ele în vederea proiectării procesului
instructiv-educativ. În condiţiile actuale, lumea educaţiei se
află în faţa unei evidenţe de necontestat : astăzi nu ne mai
aparţine alegerea de a utiliza sau nu tehnologiile moderne în
actul educativ. Acestea reprezintă un rezultat al evoluţiei
civilizaţiei umane şi o condiţie a realizării procesului
educaţional.
Folosind Internetul, atât profesorii cât şi elevii au
posibilitatea de a se documenta, de a explora o lume reală, dar şi
lumea virtuală, aceast spaţiu contribuind la îmbunătăţirea

imaginaţiei, a creativităţii, a anticipaţiilor decizionale;
contribuie la îmbogăţirea vocabularului specific unui domeniu de
interes; dezvoltă strategiile de procesare a informaţiei,
facilitează exersarea abilităţilor de comunicare în limbi
străine.(Cerghit,2008,pp.93-95)

Bibliografie / sitografie:
Cerghit, I.,(2008), Sisteme de instruire alternative şi
complementare. Structuri, stiluri şi strategii (Ediţia a II-a
revăzută şi adăugită), Editura Polirom, Iaşi;
Şuşnea, E.,(2013), Instruire asistată de calculator (Curs
universitar), Editura Universităţii Naţionale de Apărare
“Carol I”, Bucureşti;
- http://edu.glogster.com/
- https://life.ro/platforme-educationale-online-pentru-elevi/
- http://studiamsu.eu/
- http://platformeed.blogspot.com/

Importanța artei în educație și în dezvoltarea competențelor lingvistice

Oana Durican
Liceul "Carol I" Bicaz, Neamt, Bicaz

Din punct de vedere etimologic, comunicarea este un cuvânt derivat
din latinul communis, communico, care înseamnă a pune ceva în
comun, a relaționa, a împărtăși, a uni sentimente, idei,
informații sau fapte.
Din punct de vedere lingvistic, comunicarea este transferul de
informații, judecăți, atitudini, stări emoționale de la o
sursă la alta. Semnificațiile sunt transmise prin semne

lingvistice, fiind o formă de cunoaștere, de interacțiune
socială. Comunicarea stă la baza ființei umane, a constituției
psihologice și culturale a oamenilor, asigură schimbul de
informații de la o generație la alta, fiind cel mai eficient mod
de educație.
Noțiunea de competență în comunicare a evoluat și este
considerată o capacitate care include abilitățile de comunicare
ale indivizilor dobândite de-a lungul vieții. Acestea pot fi
îmbunătățite prin aplicarea unei metodologii speciale care
contribuie la dezvoltarea abilităților de comunicare, iar
dobândirea de abilități într-o limbă străină la o vârstă
fragedă nu este ușor de realizat.
Școala își propune să pregătească elevul pentru viitor,
dezvoltându-i abilitățile de comunicare, în principal în limba
maternă, dar și în una sau două limbi străine. Elevul este
implicat în activități educaționale pentru a-l ajuta să devină
o persoană capabilă să se orienteze în viață printr-o
comunicare eficientă în diferite situații, capabil să-și
exprime atitudinea față de valorile etice și estetice, gata să
dobândească independent cunoștințele și abilitățile necesare.
El devine o persoană cu un set de cunoștințe, atitudini și
abilități de comunicare formate în școală, capabil să se
integreze în societate și, mai târziu în viață, să satisfacă
cerințele pieței muncii.
Comunicarea este utilizată la toate disciplinele studiate în anii
școlari, iar profesorul trebuie să înțeleagă importanța
comunicării în predare. Pentru ca elevii să își exprime
opiniile, ideile și sentimentele, trebuie să se cunoască pe ei
înșiși; comunicarea implică o bună cunoaștere de sine, un
anume grad de stimă de sine și o cunoaștere a propriilor

abilități.
Cu toate acestea, comunicarea înseamnă dezvoltarea abilității de
a ilustra evenimente, lucruri, gânduri ceea ce necesită un
vocabular dezvoltat, astfel încât această abilitate să fie
dobândită într-o limbă diferită de cea maternă. Narațiunea
experiențelor personale poate ajuta elevul să se descopere pe
sine, să împărtășească cu celălalt experiența sa de viață
și să-și dezvolte abilitățile de exprimare orală sau scrisă,
dar această experiență personală, atunci când este
împărtășită într-o limbă străină, necesită abilitatea de a
memora anumite cuvinte, pe care un elev trebuie să le învețe
pentru a se putea exprima cu ușurință.
Experiența mea didactică a confirmat că avem nevoie de o
strategie complexă pentru cultivarea și îmbunătățirea
comunicării orale în limba engleză. Lecțiile de comunicare la
școală sunt de multe ori lăsate la o parte în beneficiul
exprimării gramaticale corecte, prin urmare, de profesor depinde
și de metodele folosite, ca elevii să-și formeze un nivel
ridicat de competență comunicativă.
Cred cu tărie că în predare, noi, ca profesori, ar trebui să ne
concentrăm atât pe dezvoltarea abilităților lingvistice, cât
și a gândirii critice a elevilor. Metoda comunicativă trebuie să
fie în fruntea oricărei ore de limbă străină, obiectivul
principal fiind determinarea elevilor să comunice în limba
țintă, să învețe structurile și vocabularul acelei limbi
într-o varietate de registre împreună cu elemente culturale și
de civilizație, fără să se teamă de greșeli. Pe lângă ideea
de comunicare, dorim ca elevii noștri să își manifeste
creativitatea, în timp ce noi îi facem să înțeleagă că
învățarea unei limbi străine nu presupune răspunsuri greșite

ori sancțiuni. Prin urmare, cea mai eficientă strategie rămâne
aceea de a pune întrebări deschise. Prin întrebări și prin
conversație încurajăm elevii să dezvolte o gamă largă de
abilități:
- să identifice conținutul care trebuie învățat și să
interacționeze cu colegii lor,
- să observe, să vorbească și să asculte și apoi
- să învețe să practice un anumit vocabular, nu doar uzual ci
și de specialitate.
Pentru eficientizare, trebuie să combinăm metodele și strategiile
de predare și să implicăm inclusiv arta, acolo unde este posibil.

Învățarea prin artă are efecte pozitive asupra dezvoltării
competențelor de înțelegere și redare de mesaj oral. Artele
vizuale îmbunătățesc dezvoltarea limbajului, oferind metode
non-verbale de comunicare și oferind o bază pentru a crea imagini
mentale. Integrarea artelor în procesul de învățare a limbii
engleze poate oferi elevilor posibilitatea de a se angaja în
abordări noi și variate, obținând în același timp răspunsuri
emoționale pozitive la învățare. Integrarea artei ajută la
predarea disciplinelor non-artistice.
Potrivit cercetărilor, integrarea artelor este deosebit de
importantă, deoarece este un element apreciat de elevi, care
dezvoltă abilitățile de gândire critică și răspunsul creativ.
Prin integrarea strategiilor artistice se poate dezvolta o cultură
bazată pe gândire critică și abordări inovatoare creând în
același timp un sentiment de comuniune între profesor și elevi.
Mai mult decât atât, integrarea artelor în materii non-artistice,
pe lângă faptul că oferă elevilor o experiență bogată și
valoroasă de învățare, le permite să-și îmbunătățească

imaginația și să gândească critic în timpul obiectivelor de
învățare ale clasei, datorită muncii lor. Când sunt expuși
unor metode de predare care includ mijloacele artistice, elevii
dezvoltă un nivel ridicat de abilități de gândire, fiind
capabili să evalueze și să conecteze conținutul la problemele
din lumea reală, să învețe din greșeli, să facă judecăți
critice și să le justifice.

De ce să integrezi tehnici care folosesc mijloace artistice la ora
de limbi moderne

În școală creativitatea nu este încă utilizată la potențial
maxim și acest lucru depinde și de modul în care aceasta este
integrată în conținut. Profesorii ar trebui să poată permite
elevilor să învețe fără a le îngrădi creativitatea. În
abordarea acestei chestiuni există mai multe modalități de a
promova și spori aptitudinile și abilitățile elevilor. În
primul rând, pentru a încuraja creativitatea, trebuie să existe o
bună cunoaștere a conținutului pe care îl studiază, deoarece
elevii trebuie să aibă oportunități de a interacționa într-un
cadru social, folosind imaginația în moduri diferite.
Sarcina principală a profesorilor este de a oferi elevilor un mediu
care să le permită să își folosească liber creativitatea.
Când învață o limbă nouă, mijloacele artistice oferă elevilor
o marjă importantă de încredere în forțele proprii.
Există șase motive pentru a integra mijloacele artistice în
programa zilnică:
1. Arta face conținutul mai accesibil.
2. Încurajează învățarea activă și relaxată.
3. Îi ajută pe elevi să facă unele conexiuni personale cu

conținutul.
4. Ajută la înțelegerea și exprimarea unor concepte abstracte.
5. Stimulează gândirea la nivel superior.
6. Ajută la integrarea într-o comunitate și îi ajută pe elevi
să dezvolte abilități de lucru în echipă.

Ce forme de artă pot fi utilizate în predarea limbilor moderne

Categoriile tradiționale de artă includ literatura, pictura,
sculptura, muzica, dansul, teatrul etc. Artele moderne includ o
categorie mult mai largă de activități care se referă la
decorațiuni, design interior, design de modă, cinema, fotografie
și multe altele.
Având în vedere lista de mai sus, la clasă profesorul poate
folosi animație, film, pictură și desen, benzi desenate,
fotografie sau colaj. Dintre toate formele de artă, unele sunt mai
recomandate pentru a oferi elevilor instrumente și a obține
rezultate educaționale. Fotografia, pictura și desenul sunt unele
dintre cele mai bune forme de artă care pot fi incluse în predare.
Împreună cu muzica și literatura, arta integrată în predarea
limbii engleze este un instrument perfect pentru a stimula interesul
elevilor în studierea ei, pentru a le eficientiza abilitățile,
pentru a îmbina viitoarea profesie cu cunoștințele specifice de
limbă.
Cu toate acestea, cercetătorii au descoperit că arta în general
implică două mari domenii și anume câmpul afectiv și
creativitatea. Totuși, utilizarea artei în ora de limbă străină
îi ajută pe elevi să dezvolte abilități precum înțelegerea
unui conținut artistic și le dezvoltă latura emoțională care nu
poate fi accesată la potențial maxim în absența unei opere de

artă.
Având în vedere acest lucru, simțiți-vă liber ca profesor să
folosiți orice operă artă pe care o considerați potrivită
pentru a ilustra lecția și încurajați-vă elevul să
stabilească o legătură interioară cu aceasta.
Consider că integrarea artei în predarea limbilor străine poate
extinde rezultatele învățării în mai multe moduri, deoarece,
până la urmă, trăim într-o lume extrem de tehnologizată, în
care arta poate aduce o picătură de sensibilitate și altruism
atât de necesară nu numai pentru un artist, ci și pentru un om.

Lacul Belis-Fântânele ȿi Povestea Bisericii Scufundate

Marilena Cord
Scoala Gimnaziala Calatele, Cluj, Calatele

Lacul Belis-Fântânele ȿi
Povestea Bisericii Scufundate
Profesor. MARILENA CORD
ŞCOALA GIMNAZIALǍ CǍLǍŢELE, CLUJ

Lacul Beliȿ-Fântǎnele este un lac artificial de acumulare, la
80 km vest de Cluj-Napoca, care a fost proiectat ȿi amenajat ȋn
anii 1970-1974, ȋn scop hidroenergetic, pe cursul râului Somesul

Cald, la confluența dintre munții Gilaului, munii Vlǎdeasa ȿi
Muntele Mare. Are o suprafață de 9,8 km2 și o lungime de 13 km,
fiind situat la o altitudine de 1050 m, iar pe malul lacului se
aflǎ Stațiunea Fântânele. Aceasta este foarte cautatǎ de
turisti, atât datoritǎ oportunitǎtilor de odihnǎ ȿi relaxare,
cât ȿi datoritâ drumețiilor pe care le poti face in zonǎ.sau
posibilitatea practicǎrii de sporturi nautice pe lac, cu barci sau
hidrobiciclete.si a sporturilor de iarnǎ. Cu toate acestea, puțin
cunosc modul ȿi sacrificiul construirii lacului de la Beliȿ-
Fântǎnele,

Ambitiile socialiste din anii ‘70 de a mǎri rețeaua
naționalǎ de electricitate ȿi de a construi noi cǎi navigabile a
născut adevărate drame și legende triste despre pierderea a 6
asezǎri rurale, vârstnici siliti sa–si pǎrǎseascǎ agoniseala
de o viațǎ, ȿi să se strămute pe actualul amplasament al
satului Beliȿ sau sǎ ȋȿi caute locuințe ȋn alte localitǎți.
Vechile Cătune, precum Milioan, Pleș, Dădești, Bolojești sau
Giurcuța de Jos, sunt acum de domeniul amintirii. și doar în
verile foarte secetoase, când nivelul apei lacului scade foarte
mult, se pot vedea încă ruinele caselor abandonate de moți,
vetrele cătunelor vechi și zidurile fostei biserici din Giurcuța
de Jos. Singura amintire ce a ramas in urma acestei triste incercari
a sortii este Biserica De Sub Ape ce se incapataneaza, din cand in
cand, sa-si mai dezveleasca turla. Denumita in mod oficial Biserica
Urmanczy, aceasta a fost construita cu peste 100 de ani in urma,
servind credinciosilor de religie romano-catolicǎ, religie
predominantǎ ȋn acele timpuri ȋn rândul moților din zonǎ.
În trecut, biserica era vizibilă de oriunde te uitai, deoarece
era construită pe o măgură, iar casele locuitorilor erau

construite în jurul bisericii parcă gravitând continuu, atrase de
o forţă nevăzută a ochiului uman. Turla acesteia pǎrea sǎ stea
de veghe asupra sǎtenilor, iar astǎzi, ȋn zilele toride de vara,
reuseste sǎ ne aminteascǎ de acest lucru, ȋmpreunǎ cu ruinele
sale ce afiseaza scene biblice si chipuri de ingeri, iar fundatia
bisericii stǎ pititǎ la 30 de metri adancime. Nu multi ȿtiu
ȋnsǎ cǎ biserica scufundatǎ ascunde o istorie tristǎ, greu
ȋncercatǎ, zbuciumatǎ de jertfele comuniste care au lasat ȋn
urmǎ adevarate drame, provocand strǎmutǎri forțate, localitǎți
pǎrǎsite ȿi dǎramarea mai multor lǎcaȿuri de cult. Atunci,
biserica, simbolul satului Beliş, a fost evacuată. Au fost luate
icoanele, candelabrele şi tot ceea ce se putea lua din biserică,
încărcate într-un car şi duse cât mai departe. Odată cu
locuitorii, a fost mutat şi cimitirul, care înconjura biserica.
Locuitorii, împreună cu preotul satului, au mutat osemintele în
noul sat. După retragerea localnicilor, apa a năvălit asupra
satului iar biserica a dispărut încetul cu încetul în lac, iar
în locul ei a rămas doar un luciu de apă.
Biserica a ramas practic ultima dovadǎ vie a existentei unui sat
in care trǎiau 1300 de suflete panǎ acum aproape 60 de ani.
Moţii, români neaoşi cu frică de Dumnezeu îşi amintesc că
Biserica de sub lac era situată după vechea datină în centrul
satului pe o fâşie de pământ înaltă, ca să fie mai aproape de
cer şi să poată fi văzută de oriunde. Indiferent de anotimp,
biserica rămânea un punct de reper pentru moţi, turla acesteia a
stat mereu de veghe asupra satului şi a celor pe care îi
adăpostea la nevoie şi în zilele de sărbătoare
Astfel, Biserica de sub lac a devenit monument turistic, cu o
simbolistică puternică în inimile sătenilor, păstrând pereții
în picioare și picturi biblice încă vizibile. Acestea pot fi

vizitate când nivelul apei este foarte scăzut, fie cu bărcuțe,
fie prin intermediul scufundarilor asistate de persoane autorizate
(perioada aprilie-octombrie). Este incredibil, fascinant pentru
amatorii de scufundari sa facǎ o ,, plimbare: pe vechile strǎzi
ale Beliȿului, sau sǎ admire biserica de sub apǎ. Cu tot farmecul
de acum al Lacului Beliȿ, moții din zonǎ nu pot uita sacrificiul
fǎcut de stramoȿii lor, durerea ȿi suferința de a pǎrǎsi vatra
stramoȿeascǎ, munca lor de generații, lacaȿul lor de rugaciune
sacrificat de regimul comunist, ȋnsǎ care a reuȿit sǎ ramana ȋn
picioare ȿi ȋn ziua de azi.

Sursa foto: editiededimineata.ro/Shutterstock.com

Studiu de cercetare privind utilizarea jocului ca metodă interactivă de predare a vocabularului limbii franceze la elevii de gimnaziu

Roxana Ionela Ciobanu
Dambovita, Comisani

Studiu de cercetare privind utilizarea jocului ca metodă
interactivă de predare a vocabularului limbii franceze la elevii de
gimnaziu

Jocul reprezintă, prin excelență, o activitate de comunicare, dar
numai o anumită tipologie de jocuri de vocabular o poate stimula.
Această comunicare presupune stăpânirea câmpurilor lexicale și
a altor structuri lingvistice deoarece, pentru a te juca, trebuie
să vorbești. Este bine cunoscut faptul că jocul îndepărtează
atenția de la studiul formelor lingvistice; în loc să se
gândească la limbă, cursanții o folosesc pentru a înțelege și
pentru a fi înțeleși, pentru a interacționa. Crearea acestei
situații de comunicare depinde de „capacitatea profesorului de a
crea o intenție de a comunica într-o situație dată.” [ «
l’habileté de l’enseignant à créer une intention de
communiquer dans une situation donnée. » ]
1. Argumentarea teoretică
Practica la clasă și bibliografia vastă care există în
domeniul jocurilor didactice demonstrează importanța utilizării
jocurilor în clasa de limbi străine dacă acestea sunt utilizate
la toate nivelurile de învățare, dacă sunt bine alese și
implementate pentru a participa la atingerea obiectivelor și
stăpânirea deprinderilor lingvistice. Ștefania Rujan sustine că
” jocurile de vocabular aduc lumea reală în clasă și îi
ajută pe cursanți să-și îmbunătățească utilizarea limbii
franceze într-un mod flexibil și comunicativ.” [ « les jeux
de vocabulaire introduisent le monde réelle dans la classe et
aident les apprenants à améliorer leur usage du français d’une
manière souple et communicative. » ]
2.Scopul cercetării
Scopul acestei cercetări este de a afla modul în care elevii de
gimnaziu percep utilizarea jocurilor ca strategie interactivă în
clasa de limbi străine.

3. Obiective
Cu ajutorul acestui proiect de cercetare ne propunem optimizarea
performanței prin joc didactic și activarea potențialului
intelectual al elevilor.
4. Ipoteza
Se presupune că jocul didactic face posibilă activarea clasei
prin crearea unor situații reale de comunicare motivantă și
familiară, reutilizarea structurilor și vocabularului într-un mod
natural fără teama de a greși.
5. Eșantion
Sondajul a fost realizat pe un eșantion de 15 de elevi de gimnaziu
(clasa V-a A și a V-a D în anul școlar 2022-2023 deoarece
testarea unui joc la diferite clase oferă informații despre
reacții și riscul de eșec). La clasa a V-a A s-au folosit
diferite tipologii de jocuri în predarea lexicului, iar la clasa a
V-a D s-a predat lexicul prin metode clasice : traducere sau lucru
individual cu dicționarul.
6. Metode de cercetare
a)metoda observației sistematice care s-a concretizat prin
utilizarea unei grile de observare care să susțină scopul și
ipoteza cercetării, iar prin observarea faptelor pedagogice să
facă dea naștere unor indicatori observaționali.

b) metoda experimentului
”Experimentul propriu-zis sau experimentarea constă, practic, în
testarea/ verificarea ipotezei/ presupunerii formulate de către
cercetător. Scopul experimentului este acela de a confirma sau
infirma ipoteza cercetării (în ambele variante înregistrându-se
un spor de cunoaştere) şi, eventual, de a sugera alte întrebări
sau ipoteze.”

Pe parcursul orelor de limba franceză am experimentat diferite
tipuri de jocuri care dezvoltă vocabularul și, implicit,
competențele de comunicare în limba străină : puzzle de cuvinte,
cuvinte incrucișate, cuvinte amestecate, spânzurătoarea,
ghicitoarea.

c) metoda de măsurare a datelor cercetării prin aplicarea unui
chestionar ale cărui rezultate sunt concretizate în diagrame de
structură.

Concluziile în urma cercetării relevă faptul ca orele în care
s-a folosit cu precădere jocul au fost mai atractive, elevii s-au
dovedit a fi mai implicați, mai motivati, practic învățarea s-a
realizat fără a conștientiza. Profesorul are feedback imediat
privind rezultatele predării și învățării. Este evidentă
existența unui progress în învățare. Obiectivele studiului au
fost atinse, iar ipoteza confirmată.
Testarea jocului pe diferite grupuri face posibilă observarea
posibilelor reacții și a riscului de eșec. Aceste pregătiri nu
sunt, din păcate, suficiente pentru succesul jocului deoarece
există întotdeauna un decalaj între situația ideală și
situația reală. Situația reală reprezintă un punct de plecare
pentru noi observații și pentru schimbările care vor servi la
transformarea jocului într-o activitate de învățare eficientă.
După cum am spus deja, jocul poate permite profesorului să-și
diferențieze pedagogia, să adapteze același joc la nevoile
diverse ale elevilor prin reguli și cerințe diferite. Profesorul
poate alege, în funcție de nevoile pe care le-a evaluat, jocul pe
care urmează să-l ofere; ”El poate pune pe elevi să se joace
împreună și să-i observe cu atenție pentru a înțelege mai

bine originea dificultăților lor și pentru a proiecta o progresie
adecvată. El poate face jocurile de către elevi și astfel să le
dezvolte inițiativele, imaginația și creativitatea.” [ « il
peut faire jouer ensemble des élèves qu’il observera avec soin
de façon à mieux comprendre l’origine de leurs difficultés et
concevoir une progression adaptée. Il peut faire fabriquer les jeux
par les élèves et développer ainsi leurs initiatives, leur
imagination, leur créativité.»]

Bibliografie :
1. BOCOȘ, M., Metodologia Cercetării pedagogice Suport de curs
pentru anul II, specializările „Pedagogie” şi „Pedagogia
învăţământului primar şi Preşcolar”.
2. BROUGÈRE, Gilles, Jeu et Éducation, Paris, L'Harmattan, 1995.
3. RUJAN, Ştefania, IONESCU, Irina, Méthodologie de l`enseignement
du français langue étrangère, București, Editura Bren, 2004.
4. TAGLIANTE, Christine, L’évaluation et le Cadre européen
commun, Paris, Clé International, 2005.

Managementul schimbării în școala românească. Educația financiară pentru elevi

Oana Pătrașcu
Colegiul Naţional "Traian Lalescu" Reşiţa, Caras-Severin, Resita

Începând cu anul școlar 2020-2021, elevii din clasele a VIII-a
învață, în mod obligatoriu, disciplina „Educația
economico-financiară”. Obiectivul urmărit este ca elevii să
își dezvolte, pe lângă abilitățile de comunicare în limba
maternă, în limbi străine, și pe cele referitoare la „spiritul
de inițiativă și cel antreprenorial”, accentul fiind pus pe

realizarea unor planuri de acțiune (personale sau de familie)
pentru realizarea unui scop, pe abilitatea persoanei de a transforma
ideile în acțiune.
Este important ca oamenii să se adapteze schimbărilor
care au loc în societate, de asemenea și în educație. Robert
Kiyosaki (cunoscut om de afaceri și autor al unor cărți de
educație financiară) preciza că „dacă oamenii vor să fie
pregătiți să fie flexibili, deschiși și să învețe, se vor
îmbogăți tot mai mult de-a lungul acestor schimbări.”
Educația financiară este la fel de importantă pentru copii ca
și pentru adulți. Un copil care primește educația
corespunzătoare va știi cum să își administreze finanțele
toată viața. Copiii au nevoie de informațiile de bază, precum:
sfaturi de bune practici despre bani, despre cum să economisești
și să investești. Pe scurt, este important ca elevii să aibe
oportunitatea să cunoască alfabetul financiar. Tot Robert
Kiyosaki, în cartea sa „Tată bogat, tată sărac”, spunea că
„dacă vrei să fii bogat, trebuie să știi alfabetul bancar.”
Astfel, prin această disciplină, Educația economico-financiară,
elevii vor învăța despre: cum funcționează banii, cum să îi
administreze eficient, cum să îi înmulțească, cât să
cheltuiască în funcție de priorități, când și cât să
economisească, când și dacă este nevoie să se îndatoreze, cum
să devină un adult cu un comportament financiar responsabil și
independent, cum să își organizeze inteligent banii și viitorul.
Educația financiară, făcută într-un mod calitativ, îi ajută
pe copii și pe adolescenți pe cel puțin două paliere: unul
individual, în care aceștia înțeleg cum deciziile lor financiare
îi vor afecta în viață și în carieră, și unul în care
dobândesc noțiuni cu ajutorul cărora să priceapă mai bine lumea

înconjurătoare, atât la nivel global, cât și la nivel
național.
În prezent sunt numeroase programe, proiecte, ateliere practice
organizate de instituții bancare, precum BCR, BNR, prin care elevii
sunt alfabetizați financiar. Un exemplu de proiect educațional
este “Să vorbim despre bani și bănci”, din cadrul acordului
de colaborare stabilit între Banca Națională a României și
Ministerul Educației Naționale. Acest proiectul are ca obiectiv
general sprijinirea educației financiare prin însușirea de către
elevi a unor noțiuni economice de bază și a unui vocabular
financiar-bancar. Principalele tematici educaționale promovate se
referă la: economisire, credit, dobândă; inflație, buget
personal; elemente de siguranță ale însemnelor monetare;
principalele atribuții, rolul și funcțiile Băncii Centrale;
vizionarea filmelor educaționale destinate elevilor. Elevii
claselor a X-a și a XI-a au participat la acest proiect,
activitatea desfășurându-se online.
Un exemplu de program de educație financiară este „Susțin
educația financiară în comunitatea mea”, secțiunea ABCdarul
bancar. Acest program este derulat de Junior Achievement (cea mai
mare organizaţie internaţională de educaţie economică şi
antreprenorială) la nivel național cu scopul de a încuraja
învățarea noțiunilor financiar-bancare și de a evidenția
instituțiile de învățământ de tip liceal care oferă elevilor
acces la educație financiară, utilizând resurse în format
digital interactiv. În imaginea de mai jos, se poate observa că
lecțiile pe care le parcurg elevii în cadrul acestui program sunt
atractive, interactive, tehnologizate, tocmai pentru a stârni
interesul elevilor.
Schimbările din societate şi rapiditatea cu care apar

noi tehnologii, produse şi servicii, din ce în ce mai complexe, ne
arată cât de importantă este educaţia financiară, nu doar
pentru bunăstarea individuală, ci şi pentru prosperitatea
comunităţilor. În ultimii ani, educația financiară a devenit o
necesitate, încă de la vârste foarte fragede. Cu toate că se
numește educație fianciară, ea are efecte în toate domeniile
importante ale vieții, deoarece este vorba de luare deciziilor, de
gândire creativă, de educație antreprenorială, de relații
interpersoanle, de utilizarea eficientă a resurselor.

Resurse educaționale online de predare-învățare interactivă și activ-participativă. Aplicația Padlet utilizată la disciplina Economie

Oana Pătrașcu
Colegiul Naţional "Traian Lalescu" Reşiţa, Caras-Severin, Resita

Pentru a putea preda online profesorii trebuie să aibe o gândire
creativă și flexibilă astfel încât să îi poată sprijini pe
elevi să atingă obiectivele principale ale disciplinei predate.
Profesorul trebuie să fie flexibil, adică: să fie disponibil să
proiecteze și să realizeze activități de învățare variate;

să combine activitățile online sincrone cu cele asincrone; să
aleagă diverse medii de comunicare; să adapteze, în mod continuu,
activitatea didactică la dificultățile de învățare și
comunicare; să cunoască instrumente digitale; să interacționeze
cu elevii pentru a-i motiva, astfel încât aceștia să participe
la activitățile online de blended learning. Pentru ca învățarea
online să fie eficientă, profesorul trebuie să: folosească un
design cât mai simplu al materialelor didactice (fișe de
activitate, videoclipuri, prezentări, etc.); utilizeze tehnologia
cu care elevii sunt deja obișnuiți sau pe care o pot învăța
rapid; prezinte într-un singur fișier conținuturile care vor fi
studiate de elev într-o sesiune online; împartă în mod
corespunzător materialul ce va fi studiat astfel încât
conținutul să nu fie prea mare.
Resursele educaționale online se referă la mijloacele care
folosesc tehnologia informatică în mediul virtual (online). În
cartea „Ghid practic de resurse educaționale și digitale pentru
instruire online” se precizează că resursele educaționale
online pot fi clasificate astfel:
- „resurse centrate pe elev – relevante, adaptate nevoilor,
rolurilor și responsa-bilităților elevului pentru viața
profesională, socială, etc.;
- resurse ce vizează motivarea elevului pentru învățare –
resurse pentru a dezvolta experiențe de învățare motivante;
- resurse interactive – resurse pentru a menține atenția și
interesul pentru învățare al elevilor;
- resurse personalizate – resurse adaptate pentru nevoile
individuale ale elevilor, diferențierea învățării, resurse
pentru activități remediale, etc.”
Aplicațiile online sunt instrumente independente de conținutul

curricular și pot fi folosite de profesor în activitatea sa
independentă. Aceste aplicații sunt foarte utile în activitatea
de blended learning, dar depind foarte mult de competențele
digitale și pedagogice ale profesorilor și de creativitatea
acestora în designul educațional și activitatea de învățare.
Aplicațiile online sunt utilizate pentru a crea diferite resurse
în format digital, care sunt folosite în activitățile didactice
online. Una dintre aplicațiile online des folosită la mai multe
discipline, printre care și Economie este aplicația Padlet.
Aplicația Padlet „este o aplicaţie online care permite
utilizatorilor să-și exprime cu ușurinţă opiniile pe un subiect
comun pe un „avizier” virtual (wall). Peretele este, de fapt, o
pagină web unde utilizatorii publică scurte mesaje conţinând
text, imagini, clipuri video şi/ sau legături. Poate fi folosit
pentru sesiuni de brainstorming, a posta adrese de internet utile,
cuvinte noi, termeni sau comentarii pe o temă dată.”
Padlet este utilizat pentru comunicarea cu clasa de elevi,
învățarea prin colaborare, învățarea de la egal la egal,
colectarea cercetării și a resurselor pe un anumit subiect,
măsurarea înțelegerii unui subiect sau a unui concept studiat.
Este o aplicatie ușor de folosit de către elevi și de către
profesori.
Accesarea acestei aplicații de către profesor se face printr-un
cont Google, Microsoft sau Apple. Elevii nu au nevoie de niciun cont
pentru a putea accesa aplicația, ci doar de link-ul trimis de
către profesor. Link-ul poate fi trimis pe Classroom, Facebook sau
pe email.
Butonul „Crează un padlet” oferă profesorului o gamă
variată de suprafețe colaborative cu ajutorul cărora poate crea
aplicațiile necesare desfășurării activității didactice.

Fig. 1. Modele de suprafețe colaborative ale aplicației Padlet
(Sursa: https://padlet.com/)
Din galeria aplicației se poate alege un fundal, un titlu, subtitlu
și alte elemente relevante. (fig. 2). Titlul poate fi denumirea
lecției, iar subtitlu sarcina cerută pentru tema de casă. Totul
se realizează foarte simplu.

Fig.2 Stabilirea aspectului unei aplicații Padlet
(Sursa: https://padlet.com/)

Elevii postează răspunsurile făcând click pe butonul „+”
din dreapta jos a paginii (a se vedea fig. 3) sau dublu click pe
suprafața de lucru. Postarea arată ca o casetă de lucru în care
elevii pot încărca fișiere video, text, imagini, link-uri către
resurse de pe internet. O postare poat fi editată, modificată sau
ștearsă.
Am folosit această aplicație la ora de Economie la lecția Banii.
În exemplu „Colecția de bani”, fiecare elev a primit o țară
și trei cerințe: să identifice moneda națională a țării
respective, prescurtarea respective monede și să încarce o poză
cu moneda respectivă. Prin postarea sarcinii de lucru realizate de
fiecare elev, se creează o colecție a banilor care există în

lume.

Fig. 3 Aplicația Colecția de bani (sursa: realizare proprie a
elevilor)

Un avantaj al aplicației este că lecțiile, activitățile de
lucru realizate rămân stocate în contul http://www.padlet.com,
profesorul putându-se folosi de ele ori de câte ori are nevoie.
Este utilă în special situațiilor când există în clasă elevi
timizi. Sub masca anonimatului, elevii își pot învinge
timiditatea, postându-și fără a le fie teamă de a fi
ridicularizați, ideile, opiniile, părerile personale. De asemenea,
duce atât la creșterea stimei de sine, cât și la creșterea
entuziasmului în rezolvarea unei teme de casă.

Prof. Pătrașcu Oana Ecaterina
Colegiul Național ”Traian Lalescu” Reșița/Liceul Tehnologic
”Constantin Lucaci”, Bocșa

Egalitatea de șanse sau nediscriminarea pe motive etnice, religioase sau rasiale

Liviu Drobota
Suceava, Suceava

Egalitatea de șanse sau nediscriminarea pe motive
etnice,religioase sau rasiale

Egalitatea de şanse are la bază asigurarea participării depline
a fiecărei persoane la viaţa economică şi socială, fără
deosebire de origine etnică, sex, religie, vârstă, dezabilităţi
sau orientare sexuală.

Egalitatea de şanse are la bază asigurarea participării depline
a fiecărei persoane la viaţa economică şi socială, indiferent
de criteriile enunţate mai sus. Uniunea Europeană promovează
drepturile fundamentale, nediscriminarea şi egalitatea de şanse
pentru toţi. Conform Regulamentului 1083/2006 al Consiliului
Uniunii Europene, egalitatea de şanse constituie unul dintre
principiile de intervenţie ale Fondurilor Structurale.
Pentru Anul European al Egalităţii de Şanse pentru Toţi au fost
stabilite patru obiective, care sunt urmărite prin acţiunile şi
programele care se vor desfăşura în acest cadru, şi anume:
drepturi (creşterea gradului de conştientizare asupra dreptului la
egalitate şi nediscriminare, precum şi asupra problemei
discriminării multiple), reprezentativitate (stimularea
dezbaterilor asupra mijloacelor de creştere a participării în
societate a grupurilor care sunt victime ale discriminării şi a
participării echilibrate a femeilor şi bărbaţilor),
recunoaştere (facilitarea şi celebrarea diversităţii şi
egalităţii) şi respect (promovarea unei societăţi bazate pe o
mai mare coeziune).
Anul European al Egalităţii de Şanse pentru Toţi vizează
combaterea stereotipurilor şi rolurilor atribuite femeilor şi
bărbaţilor indiferent de etnie, religie, dizabilităţi, vârstă
şi orientare sexuală, precum şi necesitatea modificării
comportamentelor, atitudinilor, normelor şi valorilor care aduc
atingere demnităţii umane. Acţiunile prevăzute în această
direcţie se referă la înlocuirea modelelor culturale, care
reflectă stereotipurile de la nivelul societăţii şi la
integrarea principiului egalităţii şi diversităţii mai ales în
educaţie, cultură şi mass–media. Valorificarea diversităţii
culturale, etnice şi a diferenţelor de gen, de vârstă constituie

premise pentru dezvoltarea societăţii şi, totodată, asigură un
cadru în care relaţiile sociale au la bază valori ca toleranţa
şi egalitatea. Valorificarea diversităţii culturale, etnice şi a
diferenţierilor de gen, de vârstă constituie premisele pentru
dezvoltarea societăţii şi, totodată, asigură un cadru în care
relaţiile sociale au la bază valori ca toleranţa şi egalitateae
sexuală.
Ideea de egalitate de șanse prezintă totodată și o serie
întreagă de dificultăți și limitări. Astfel, aplicabilitatea
sa este limitată la sfera vieții publice, și nu o include pe
aceea a vieții private, iar o dificultate majoră vine din faptul
că limita dintre public și privat este o chestiune controversată.
Este evident că deciziile private (alegerea prietenilor, ori a
partenerului de viață) nu se fac după principiul egalității de
șanse și se bazează adesea pe prejudecăți. Deși acest lucru
este discutabil din punct de vedere moral, se admite că ideea
egalității de șanse reglementează doar acea parte a vieții
individului pe care el o împărtășește cu toți membrii
societății, și nu fiecare aspect al comportamentului său privat.
În aceste condiții, au fost neglijate în practică o serie de
surse ale inegalității, identificate cu domenii ale vieții
private: familia, căsătoria, religia. O altă limitare privește
faptul că principiul egalității de șanse se oprește adesea la
granițele unităților politice, cum ar fi statele naționale sau
diferitele asocieri dintre acestea (cum ar fi Uniunea Europeană ori
Spațiul Schengen), care tind să își favorizeze proprii
cetățeni în dauna celorlalți. Anumite drepturi și
oportunități, cum ar fi dreptul la muncă, ori la liberă
circulație, sunt rezervate cetățenilor acestor state sau uniuni.
Spre exemplu, accesul la sistemul public de educație poate fi

gratuit pentru cetățenii unui stat, dar poate fi limitat ori
lipsit de gratuitate pentru cei care nu sunt cetățenii acelui
stat.
O altă dificultate vine din faptul că respectarea principiului
egalității de șanse introduce restricții de natură morală în
luarea deciziilor economice în contextul pieței. Deciziile privind
angajările, investițiile, achizițiile ori vânzările nu trebuie
să fie influențate de prejudecăți religioase, rasiale, sexuale,
ori de altă natură, care ar putea dezavantaja pe unii din agenții
economici. Dacă, spre exemplu, patronul unui mic restaurant
angajează preferențial pe membrii familiei sale, acest lucru este
considerat mai degrabă o chestiune privată, decât un caz de
încălcare a principiului egalității de șanse. Dacă însă el
refuză să servească anumiți clienți, în funcție de criterii
rasiale, de exemplu, ori de alte criterii, reale ori fanteziste (cum
ar fi lungimea părului, ori culoare ochilor) atunci chestiunea
devine publică și e considerată o încălcare a principiului
menționat.
Principiul egalității de șanse trebuie, de asemenea, să facă
față unei alte provocări serioase, care vine din faptul că în
general el nu ține seamă de modul în care circumstanțele care se
află în afara controlului unui individ îi influențează acestuia
abilitatea de a intra în competiție pentru accesul la anumite
resurse limitate. De exemplu, atunci când se insistă că pentru
ocuparea unui post sau a unei poziții sociale dezirabile trebuie ca
toți candidații să participe la o testare a aptitudinilor în
condiții riguros egale, care să le evalueze cât mai corect
performanțele, nu se ține cont de faptul că situația
socio-economică diferită a candidaților le-a creat unora
condiții de a fi mai bine pregătiți pentru testare, astfel că

în realitate șansele nu sunt niciodată riguros egale, ci doar se
accentuează niște inegalități sociale preexistente.
Dacă într-o societate în care accesul la pozițiile privilegiate
este rezervat unei categorii ereditare de tehnocrați cum ar fi
preoții, se introduce principiul egalității formale de șanse,
aceasta nu înseamnă automat egalizarea reală a oportunităților.
Prin reformă, se permite accesul oricui în categoria preoților
și apoi în pozițiile privilegiate, cu condiția susținerii unui
examen care să evalueze competențele necesare, însă este evident
că nu toți au competențe egale pentru a intra în această
categorie, adică nu toți candidații dispun de șanse egale în
competiție. Unii dintre ei, care provin din categoria socială
superioară, au beneficiat de o educație mai elevată și de un
antrenament adecvat pentru competiția în care urmează să intre,
în timp ce aceia care provin din categorii sociale defavorizate nu
au acest avantaj.
Din acest motiv, este foarte posibil ca numai cei care provin din
categoria privilegiată să îndeplinească toate condițiile
prevăzute de examenul de competențe, și astfel să acceadă în
clasa preoților, deși formal vorbind toată lumea are aceleași
șanse. În consecință, chiar dacă toți indivizii sunt
candidați eligibili pentru o poziție superioară, iar meritele lor
sunt evaluate corect, egalitatea substanțială sau reală de șanse
pretinde ca toți să aibă aceleași oportunități de a deveni
calificați pentru ocuparea prin, concurs a poziției respective.
Societatea trebuie să ia măsurile, necesare pentru a asigura
aceste oportunități, cum ar fi egalizarea condițiilor educative
pentru toată lumea prin instituirea de burse pentru acei indivizi
merituoși care însă nu își permit să plătească pentru
instruirea necesară. Dacă toate măsurile necesare vor fi luate la

timp, atunci situația se va schimba, și nu doar cei aflați din
start într-o situație socio-economică avantajoasă vor putea
îndeplini criteriile de competență cerute de egalitatea formală
de șanse.
În cazul în care vorbim despre circumstanțele ocupării unei
poziții sociale superioare, există egalitate de șanse doar în
situația în care toți membrii societății sunt eligibili pentru
competiția în vederea ocupării ei, candidaturile sunt judecate
corect în conformitate cu criteriul competenței și sunt
selectați doar cei merituoși, iar șansele de a dobândi
abilitățile și calificările necesare sunt egalizate pentru
toți. Problema care apare aici este aceea a criteriilor după care
se va stabili cât anume trebuie să facă societatea pentru a se
asigura că aceste cerințe sunt respectate. În principiu măsura
în care societatea trebuie să intervină ar trebui să rezulte din
comparația între costurile și beneficiile presupuse de eforturile
pentru asigurarea egalității de șanse și costurile și
beneficiile măsurate în termenii celorlalte valori, cu care acest
demers de asigurare a egalității vine în conflict. Pe de altă
parte, oricât de mult ar interveni societatea, spre exemplu oferind
burse tuturor celor defavorizați, persoanele aparținând
segmentului privilegiat vor putea compensa acest lucru investind și
mai mult în educația copiilor lor, și astfel le vor crea un
avantaj competitiv și vor perpetua inegalitatea inițială,
făcând zadarnice eforturile societății.
Una dintre cele mai grave maniere de discriminare și încălcare a
principiului egalității de șanse cu care ne întâlnim în
societatea contemporană are drept cauză o greșită înțelegere
și asumare a apartenenței rasiale, și se numește rasism.
Principală cauză a comportamentelor discriminatorii

prejudecățile negative pe care oamenii le perpetuează în
legătură cu aceia care sunt, într-o formă sau alta, diferiți
în raport cu ei. În cazul rasismului, diferențele care dau
naștere prejudecăților sunt cele care provin din apartenența la
rase diferite, care este vizibilă datorită diferențelor fizice
reale dintre oameni, dintre care diferențele de culoare a pielii
sunt cele mai vizibile și cel mai adesea invocate în acest
context. Alături de acestea, se vorbește și despre diferențe
culturale în legătură cu care există convingerea (care e un
stereotip) după care ele există și sunt insurmontabile, deoarece
întotdeauna „ceilalți”, cei de altă rasă au idei și
obiceiuri diferite (și, desigur, eronate) prin comparație cu ale
noastre. Criteriul fundamental rămâne însă acela al
diferențelor fizice și fizionomice. Dar dacă diferențele fizice
sunt acelea care conduc la apariția discriminărilor de natură
rasială, urmează că la baza rasismului se găsește o eroare de
gândire: cei care sunt diferiți din cauza trăsăturilor fizice
specifice rasei lor nu pot face nimic pentru a modifica aceste
caracteristici și a reduce astfel diferențele care conduc la
discriminare, astfel că este lipsit de sens ca altcineva să îi
desconsidere din cauza aceasta. Este la fel cu a discrimina pe
cineva pentru că este înalt de un metru și optzeci de centimetri,
susținând că îți plac numai oamenii care au cel mult un metru
și șaptezeci și cinci. Dar dacă aceia care sunt vizați de
atitudini rasiste din cauza anumitor trăsături pe care le au, cum
ar fi culoarea pielii, nu pot (și probabil că nici nu ar dori) să
le schimbe, urmează că singurul mod în care putem scăpa de
rasism este schimbarea modului de gândire și a atitudinilor.

METODE ŞI TEHNICI DE CUNOAŞTERE A GRUPULUI ŞCOLAR

Narcisa Liliana Feichter
Colegiul Economic "Ion Ghica" Braila, Braila, Braila

Cunoaşterea clasei de elevi este unul dintre cele mai importante
demersuri pe care profesorul trebuie să le desfăşoare. Analiza
particularităţilor structurale ale clasei de elevi permite
identificarea structurii formale şi structura informală a clasei,
prin descrierea microgrupurilor şi a modalităţilor prin care
acestea interacționează, a persoanelor marginalizate şi a
modalităţii prin care acestea se raportează la fiecare dintre
subgrupuri.
Cunoașterea relaţiilor dintre liderii formali şi liderii

informali ar permite o aprofundare a modalităţii de organizare
interna a clasei, de ierarhizare şi chiar de identificare a
ordonărilor în funcţie de valori diverse. Cunoaşterea normelor,
valorilor şi regulilor care tind să determine viaţa internă a
colectivului de elevi ar putea conduce la identificarea mecanismelor
coeziunii grupului. Marginalizarea anumitor persoane sau dimpotrivă
posibilitatea altora de a coagula în jurul lor microgrupuri sunt
piedici în formarea unui grup unit, cu un grad de coeziune ridicat,
iar cunoaşterea lor ajută în păstrarea echilibrului intern.

Tehnici de cunoaştere a colectivului de elevi:

• Tehnica studierii transversale sau structurale, care prezintă
clasa la un moment dat, tabloul colectivului de elevi şi se referă
la descrierea caracteristicilor de structură ale acestuia. Aceasta
se refera la analiza, caracteristicilor structurale ale clasei de
elevi: în ceea ce privește numărul elevilor în clasă,
distribuţia pe gen, mediu de provenienţă performanţele şcolare
ale elevilor, aptitudini şi capacităţi speciale determinate de
profilul şi specializarea clasei, alte abilităţi, interese şi
aspiraţii ale elevilor la momentul respectiv.
• Tehnica studierii longitudinale sau dinamice, surprinde
transformările petrecute în timp, la nivelul colectivului de
elevi. Ea impune cunoaşterea colectivului de elevi pe o perioadă
mai îndelungată(un ciclu de şcolarizare). În acest fel se pot
pune în evidenţă stabilitatea anumitor trăsături ale
sintalităţii clasei de elevi sau schimbarea acestora, dinamica sau
transformarea lor, consistenţa sau instabilitatea acestora.
• Observaţia psihosocială poate fi o metodă de sine
stătătoare de cunoaștere a sintalității colectivului de elevi

dar şi o tehnică în cadrul unor metode mai complexe de
cunoaştere sau intervenţie psihosocială cum ar fi: experimentul,
jocul de rol. Toate metodele de cunoaştere a personalității
individuale a elevilor: conversaţia, ancheta pe bază de
chestionar, analiza produselor activităţii etc. sunt valabile şi
în cazul cunoaşterii sintalității grupului cu adaptarea lor la
specificul de grup, la problematica activităţii de grup.
• Testelele sociometrice reprezintă un ansamblu de instrumente
şi de procedee destinate să măsoare configuraţia şi
intensitatea relaţiilor interpersonale din interiorul unui grup
social. Testul sociometric este considerat instrumentul principal
şi punctul de plecare în cunoaşterea diferitelor aspecte ale
procesului de interacţiune, ce se manifestă în colectiv.
Testul sociometric se poate utiliza şi într-o
cercetare transversală pentru a surprinde evoluţia relaţiilor
colectivului. Astfel testul urmează a fi administrat periodic, iar
rezultatele obţinute să fie comparate între ele.

Testul sociometric-exemplu

1. Daca s-ar reorganiza clasa cu cine ati dori sa fiti din nou
coleg? Numiti 3 colegi
1 .............
2 .............
3 .............
De ce ati facut aceasta alegere ?
2. Daca s-ar reorganiza clasa cu cine nu ati dori sa fiti din nou
coleg? Numiti 3 colegi !

1 .............
2 .............
3 .............
De ce ati facut aceasta alegere ?
3. Cine crezi ca te-a ales, ca te-a nominalizat la prima întrebare?
Numiti 3 colegi
1 .............
2 .............
3 .............
4. Cine crezi ca te-a respins, ca te-a nominalizat la a doua
întrebare?
1.............
2.............
3.............

Datele testului sociometric sunt înregistrate într-un tabel cu
două intrări, unde atât pe verticală cât şi pe orizontală
sunt trecuţi elevii din colectivul respectiv. Pe verticală se trec
punctele atribuite din alegerile/respingerile colegilor
nominalizaţi, iar pe orizontală percepţiile pozitive şi negative
atribuite, de asemenea, colegilor.

ACTIVITĂȚI INTERDISCIPLINARE - SFATURI ȘI EXEMPLE

Abrudean Carmela
Colegiul Tehnic "Infoel" Bistrita, Bistrita-Nasaud, Bistrita

ACTIVITĂȚI ȘI EXEMPLE DE PREDARE INTERDISCIPLINARĂ.
SFATURI PENTRU PROIECTAREA UNEI UNITĂȚI DE ÎNVĂȚARE
INTERDICIPLINARĂ.

Profesor, Abrudean Carmela
Colegiul Tehnic INFOEL – Bistrița

Predarea interdisciplinară la clasă este adeseori oportună. O
astfel de abordare poate trezi adeseori interesul elevilor în
procesul de predare-învățare la orele de informatică, având în
vedere gradul de abstractizare a noțiunilor predate la această
materie.
Utilizarea în sala de clasă a predării interdisciplinare poate
fi o abordare ambițioasă, ea necesită o scânteie de
creativitate, inspirație, cuplată cu experiența la clasă.
Există totuși activități pe care le puteți implementa relativ
ușor și care oferă îmbunătățirea diverselor abilități ale
elevilor, de exemplu: îmbunătățirea gândirii critice - elevii
pot să își îmbunătățească abilitățile de analiză prin
utilizarea cunoștințelor din diverse discipline.
Iată câteva sfaturi pentru proiectarea unei unități de
învățare interdiciplinară:
1. Analizați mediul și stilurile de învățare ale elevilor din
clasă, astfel puteți personaliza lecția pentru a satisface
nevoile și interesele lor. Pentru a afla mai multe despre elevii
dumneavoastră, analizați sau reflectați asupra: nivelului de
implicare în timpul diferitelor lecții, a abilităților acestora
de a lucra singuri sau în grupuri, progresia elevilor pe tot
parcursul anului sau în anii trecuți. Pentru a evalua mediul
clasei, luați în considerare dacă: implicarea altor profesori
este necesară sau posibilă, dacă există timp și resurse
suficiente. O evaluare corectă va dezvălui ce puteți și ce ar
trebui să faceți.
2. Stabiliți tema centrală și a ideilor de lucru.
Să folosim unitatea de învățare Parcurgerea grafurilor
ca exemplu.
Subiectul: Aplicațiile practice ale grafurilor.

Problema: Sunt aceste aplicații relevante astăzi?
Tema: Găsirea unor aplicații importante a grafurilor în viața
de zi cu zi.
Lucrări: Formularea unor probleme specifice parcurgerii grafurilor
din diverse domenii.
Exercițiu: Se pot găsi și alte aplicații pentru utilizarea
grafurilor având în vedere evoluția tehnologiei de la ora
actuală?
3. Dezvoltați întrebări esențiale
Ca o hartă mentală pentru un scriitor, elevii au nevoie de ajutor
pentru a aplica idei și subiecte la tema centrală. Aici intervin
întrebările esențiale. Să ne întoarcem la Parcurgerea
grafurilor ca exemplu. O întrebare esențială poate fi
determinarea domeniilor de aplicabilitate a grafurilor pe viitor.
4. Planificați activitățile
Ca orice unitate de învățare, variați tipurile de activități
pentru a crește nivelurile de implicare și pentru a oferi
cursanților șansa de a reflecta asupra conținutului și a muncii
lor.
5. Examinați performanța elevilor și unitatea de învățare în
sine
Pe măsură ce utilizați abordarea interdisciplinară, evaluați
elevii și activitățile lor. Acesta nu este doar un exercițiu de
a oferi feedback clasei dumeavoastră, ci și de a informa
viitoarele lecții interdisciplinare. Pentru a revizui performanța
elevilor, puteți evalua: produse, echipa, participarea, gândire
critică. Pentru a revizui unitatea de învățare
interdisciplinară în sine, luați în considerare reflectarea
asupra: implicarea elevilor, conexiuni cu diferite subiecte,
eficacitatea centrului organizator, relevanța și aplicabilitatea

întrebărilor esențiale. Dacă rezultatele sunt pozitive, puteți
începe să vă planificați următoarea unitate interdisciplinară.

Activități interdisciplinare rapide și ușoare
1. Analiza știrilor
Începeți lecția cu un exercițiu mental care oferă probleme
interdisciplinare din lumea reală.
Pentru a lansa exercițiul, trebuie să redați un videoclip cu o
știre care discută un subiect local, național sau internațional.
Apoi, oferiți elevilor o întrebare conexă pentru a rezolva fie
individual, fie în echipe. De exemplu, clipul poate fi
”Proprietarii de magazine din Marea Britanie se confruntă cu un
nou val de hoții.”. Folosind abilități și concepte din
diferite subiecte, cereți elevilor să determine o soluție ideală
pentru aceasta (”Inteligența artificială”). Ei se pot oferi
voluntari pentru a-și prezenta soluțiile, răspunzând la
întrebările colegilor de clasă.
Timp: 30 – 45 minute
Interval de vârstă: clasa a 5-a și mai mare
2. Prieteni informaticieni de stilou
Personalizați ora de informatică - dezvoltând abilități de
scriere creativă în acest proces - dedicând timp acestei
activități continue.
Fiecare elev ia rolul unei figuri din domeniul informaticii și
scrie unui coleg de clasă despre algoritmii dezvoltați de acesta
în domeniul informaticii. Bazându-se pe resurse precum
videoclipuri și manuale, exercițiul permite elevului să proceseze
conținut din subiecte diferite și relevante. Să presupunem că un
elev își asumă rolul lui Euclid. Elevul poate scrie despre
descoperirile sale, construind cunoștințe de matematică și alte

subiecte în acest proces.
Timp: 30 – 45 minute
Interval de vârstă: clasa a 5-a și mai mare
3. Terenul de sport
Combinați informatica, matematica și fizica cu educația fizică,
oferind lecții continue care explică și explorează anumite
mișcări.
Să presupunem că este timpul să practicăm săriturile în
lungime. Elevii pot să își consolideze noțiunile învățate la
fizică (mecanică) pentru reprezentarea forțelor ce acționează
asupra unui corp, la matematică pentru a realiza calculul unei
medii aritmetice, la informatică pentru a realiza un program ce
determină cea mai lungă săritură.
Timp: 30 – 45 minute
Interval de vârstă: clasa a 6-a și mai mare
Gânduri finale despre abordarea interdisciplinară
Elevii dumneavoastră pot aprecia subiectele care le-au plăcut
după participarea la unități, lecții sau activități
interdisciplinare. Împreună cu timpul necesar alocat pentru a
practica aceste abilități și pentru a utiliza aceste concepte, ar
trebui să vedeți rezultate pozitive în toate clasele.Strategiile
de predare interdisciplinară se suprapun semnificativ cu o serie de
alte abordări pedagogice. Luați în considerare învățarea mai
multor strategii de predare pentru a vă inspira și a vă
îmbogăți setul de instrumente pedagogice.
Strategiile active de învățare poziționează elevii în centrul
procesului de învățare, îmbogățind experiența în clasă și
stimulând angajamentul. Spre deosebire de activitățile
tradiționale de învățare, activitățile de învățare prin
experiență construiesc cunoștințe și abilități prin

experiență directă.
Învățarea bazată pe proiecte utilizează o abordare deschisă
în care elevii lucrează singuri sau colectiv pentru a produce
întrebări sau provocări captivante și complexe legate de
curriculum.
Învățarea bazată pe anchetă este împărțită în patru
categorii, toate promovând importanța întrebărilor, ideilor și
analizelor de dezvoltare ale elevilor.
Învățarea adaptivă se concentrează pe schimbarea – sau
"adaptarea" – conținutului de învățare pentru elevi în mod
individual, în special cu ajutorul tehnologiei.

BIBLIOGRAFIE
1. Sursa -
https://www.prodigygame.com/main-en/blog/interdisciplinary-teaching-activities-examples/

Un studiu comparativ între metodele tradiționale și cele moderne

DANIELA BUSCA
Colegiul National "Emil Racovita", Bucuresti, Bucuresti

PROF.BUȘCĂ DANIELA, COLEGIUL NAȚIONAL,, EMIL
RACOVIȚĂ’’-BUCUREȘTI
Nelson Mandela afirma:"Educația este cea mai puternică armă pe
care o poți folosi pentru a schimba lumea".
Pentru a reuși în relația cu elevii săi orice profesor în
funcție de mai mulți factori trebuie să găsească modalitatea
unei bune comunicări, o bună susținere științifică și
practică. După I.Jinga in lucrarea sa din 2001 competența

profesională reprezintă „un ansamblu de capacităţi cognitive,
afective, motivaţionale şi manageriale, care interacţionează cu
trăsăturile de personalitate ale educatorilor, conferindu-i
acestuia calităţile necesare efectuării unei prestaţii didactice
[...] iar performanţele obţinute să se situeze aproape de
nivelul maxim al potenţialului intelectual al fiecăruia”.
După realizarea planificărilor anuale , calendaristice, a
unităților de învățare următorul pas este de alegerea
competențelor în tipul de lecție propus abordării ,de
modalitatea de realizare, totul trebuie raportat la unitatea de
timp:
Individual: studiul individual, studiul în bibliotecă,
activități independente, efectuarea temelor de acasă, elaborarea
de compuneri, referate şi alte lucrări scrise, efectuarea de
lucrări practic aplicative , dar și lucrări experimentale,
rezolvări de exerciții și probleme în diferite situații,
lectura suplimentară, pregătirea pentru examene sau concursuri,
cercetarea, experimentarea, descoperirea.
Pe grupe: lucrări practice, consultaţii, meditaţii, vizite în
grupuri mici, întâlniri cu specialişti, cu oameni de ştiinţă,
oameni de cultură, scriitori, susțineri și dezbateri, concursuri,
sesiuni de comunicări ştiinţifice şi referate, cercuri școlare.
Frontal: lecții cu răspunsuri și comunicări, activităţi în
laboratoare, în ateliere şcolare, în săli de sport, vizite
didactice, excursii, vizionări de filme și spectacole, dezbateri.
Am realizat un chestionar cu un număr mic de întrebări prin
consultare unui număr de 100 de colegi ( 50 de biologie și 50 de
istorie) cu vârste între 25-65 de ani.
1. Ce fel de metode în predare-evaluare folosiți la clasă:
clasice, moderne sau le îmbinați?

Procentul de 40 % a fost obținut la îmbinarea metodelor clasice cu
cele moderne, un procent mai mic doar cu metode moderne și cel mai
mic procent cu metode clasice.

2. Considerați că în centrul activității didactice trebuie să
fie elevul, profesorul, ambii?
In procent de 55% au răspuns elevul, ambii 25% și doar 20%
profesorul.

3. Care este metoda clasică cel mai des folosită?
La această întrebare răspunsurile au fost echilibrate ,
aproximativ 20% fiecare

4. Ce fel de metode moderne folosiți mai des în actul de
predare-evaluare?
Cei mai mulți 35% folosesc metodele cub, mozaic, hexagon, urmează
metoda pălăriilor gânditoare 25%, metoda schimbă perechea 15%,
iar celelalte câte 10%.



Concluzia: Colegii mei rezistă la schimbări și se
perfecționează
Metodele clasice sunt: conversația, exercițiul, lucrul cu
manualul, expunerea, demonstrația.
Metodele moderne sunt: problematizarea, modelarea, studiul de caz .
instruirea programată, algoritmizarea, învățarea prin
descoperire, metode de simulare.
În metodele clasice profesorul expune, comunică, iar elevul își

îmbogățește activitatea prin studiu individual. De cele mai
multe ori aceste metode practice au fost criticate pentru că nu
îndeamnă elevul către practică, că nu dezvoltă gândirea
elevilor, aici mă refer atât la expunere cât și la convorbire.
Aceste metode duc spre pasivitatea elevilor, fiind centrate de
activitatea de predare a profesorului, mai mult o comunicare
unidirecțională, iar elevul fiind considerat cel instruit. În
aceste situații evaluarea este de cele mai multe ori o expunere a
cunoștințelor, cu o motivație extrinsecă, de multe ori
disciplina este impusă.
Metodele noi fac din elevi parteneri la propria lor instruire:
-Metoda hexagonului;
-Metoda cubului;
-Metoda exploziei stelare;
-Metoda diagramei Venn;
-Metoda ciorchinelui;
-Metoda cauză efect;
-Metoda schimbă perechea;
-Metoda întrebării surpriză;
-Metoda Pălăriilor gânditoare;
-Metoda Lotus;
-Metoda Mozaic;
-Metoda 6/3/5;
-Metoda 50/30/20;
-Metoda Turul galeriei;
-Metoda Frisco;
-Metoda Mozaicului.
Susținerea valorilor prin gândirea critică și prin
exemplificarea rațională și de calitate, dar și prin capacitatea
de gestionare a situațiilor în care propriile idei sunt

combătute și evaluate. Pentru ca toate acestea să poată fi
realizate trebuie ca sarcinile de lucru să fie clare și bine
exprimate pentru a putea fi înțelese de toți elevii, climatul
dintre elevi să fie unul de colaborare, pozitiv dar în același
timp și de competiție.
Aceste metode moderne încurajează inițiativa, gândirea,
argumentarea, autoevaluarea și pune în centrul activităților
în toate situațiile.
Mai ales că în prezent se merge aproape la fiecare evaluare pe
chestionare sau quiz-uri fiind considerate metode bune și în
același timp interactive , evaluare diferențiată uneori în
funcție de specificul clasei respective.
După părerea mea această situație ar trebui să ducă în
funcție de tipul de lecție la o împletire / combinare a metodelor
clasice cu cele moderne cu o bună interactivitate în folosul
elevilor. O bună practică s-a dovedit a fi autoevaluarea si
evaluarea colegială și abia la final intervenția cadrului
didactic să lămurească eventualele nelămuriri.
Trebuie să ne adaptăm vremurilor în sprijinul elevilor
Bibliografie:
Iacob Ionela-Gina ( 2018)Studiu comparativ între metodele
tradiționale și moderne utilizate în procesul de
predare-învățare, Revista EDICT
Marcu V., Filimon L.( 2003, Psihopedagogie pentru formarea
profesorilor, Editura Universităţii din Oradea.
Rateau, P. (2004). Metodele şi statisticile experimentale în
ştiinţele umane. Iaşi: Editura Polirom

Efectele consumului de produse lactate fermentate asupra organismului, propunător Anghel Gheorghiţa

Anghel Gheorghita
Colegiul Economic "Ion Ghica" Targoviste, Dambovita, Targoviste

EFECTELE CONSUMULUI DE PRODUSE LACTATE FERMENTATE ASUPRA
ORGANISMULUI

Profesor: ANGHEL GHEORGHIŢA
COLEGIUL ECONOMIC ,,ION GHICA’’ TÂRGOVIŞTE

Laptele este un excelent mediu pentru consumul și generarea unor
produse lactate cu culturi vii și active. Capacitatea tampon a
laptelui asigură supraviețuirea florei probiotice a tractului
gastrointestinal, iar constituienții săi au efecte fiziologice
care amplifică efectele benefice ale acestor alimente. Fermentația
lactică produsă de anumite culturi selecționate de bacterii
lactice determină sporirea propietăților nutritive (se
îmbogățesc în unele vitamine din grupul B: riboflavina, tiamina,
cobalamina ) și biologice ale produselor lactate acide, având
efecte de sănătate asupra omului.
Studiile nutriționale și epidemiologice au dus la
concluzia că efectele biologice ale produselor lactate fermentate
pot fi împărțite în:
a. Efecte directe, care pot fi observate la nivelul mucoasei sau a
lumenului intestinal. Acestea cuprind:
 efecte digestive, asigură sănătatea tractului digestiv.
Într-un organism sănătos, 85 % din bacteriile din
intestinul gros sunt microorganisme din familia Lactobacillus.
Procentul rămas este alcătuit din alte tipuri la fel de benefice.
Dacă se consumă antibiotice, acestea distrug pe lângă bacteriile
de infecție și pe cele ,,benefice’’. Acest lucru poate poate
duce la apariția diareii, a crampelor abdominale, flatulenței și
balonării, a infecțiilor cu fungi, precum și la o absorbție mai
dificilă a nutrienților. Iaurtul poate să preîntâmpine toate
aceste neplăceri. Există chiar dovezi că microorganismele din
iaurt, în combinație cu o dietă bogată în fibre, pot preveni
apariția diverticulozei, o boală dureroasă și potențial gravă,
caracterizată prin formarea pe pereții intestinului gros de mici
diverticuli.

Aceste specii considerate probiotice au activitate
benefică în organism concretizată în:
 Activarea și menținerea microbiotei normale;
 Interfernță negativă cu patogenii bazată pe excludere și
antagonism;
 Acțiunea imunomodulatoare și imunostimulatoare;
 Activitate anticancerigenă și antimutagenă;
 Deconjugarea acizilor biliari;
 Producerea de lactază în vivo;
 Scăderea colesterolului seric.
 acțiunea protectoare contra patogenilor.
b. Efecte indirecte, care pot fi consecința modificărilor
sistemului imunitar sau a florei endogene (bacteriile probiotice
realizează: colonizarea intestinului, produși de metabolism,
produși cu caracter antibiotic, îmbunătățirea răspunsului
imunitar al gazdei și utilizează nutrienți) înainte de
obținerea unui efect biologic (prevenirea adeziunii, inhibarea
creșterii, amplificarea sistemului imunitar față de bacteriile
patogene).

Efectele consumului de produse lactate fermentate
1.Efecte benefice asupra tractului gastroimunitar.
Flora intestinală are o varietate de funcții
metabolice, imunologice, protective și joacă un rol de barieră
împotriva bacteriilor patogene. Microorganismele care ajută
complexul microbian sunt lactobacilii și bifidobacteriile. Aceste
microorganisme au acțiunile sinergice:
 Puterea acidifiantă. Bacteriile lactice produc din glucide
(lactoză) cantități masive de acid lactic care inhibă
proliferarea enterobacteriilor patogene (colibacilii și

salmonelele), precum și acizi grași. Bacteriile lactice și acidul
lactic împiedică dezvoltarea în intestin a microorganismelor de
putrefacție, inhibă germenii patogeni și cei de putrefacție,
scade pH-ul, având un efect bacteriostatic sau bactericid.
 Producerea de substanțe cu caracter de antibiotic. Lb.
acidophilus produce substanțe de natură proteică, cu caracter de
antibiotic: acidofilină, lactobacilină, lactolină și
lactocidină. Acidofilina izolată poate conferi organismului o
rezistență naturală sau o imunitate față de infecțiile
patogene.
 Producerea de alți compuși antimicrobieni. Acidul lactic și
peroxidul de hidrogen, produși de probiotice pot juca un rol
antimicrobian ca și acizii biliari eliberați în intestin de
diverse bacterii lactice care au putere inhibitoare. Streptcoccus
thermophilus și Lactobacillus bulgaricus au inactivat complet S.
thyphymurium.
 Acțiunea asupra tranzitului și infecțiilor intestinale.
Produsele lactate fermentate îmbunătățesc
tranzitul intestinal, datorită acțiunii de a coloniza tractul
gastrointestinal. Administrația regulată pe o perioadă de la 10
la 18 zile a unei culturi (100 ml) de S. thermophilus, a stimulat
peristaltismul intestinal și a avut efect benefic asupra
defecației. Campylobacter și Salmonella sunt inhibate datorită
acizilor grași cu catenă scurtă, eliberați de bacteriile
lactice. Helicobacter pylori este considerat ca fiind principala
cauză pentru gastrită și pentru ulcerul gastric. Bacteriile
lactice care au un efect inhibitor sunt L. acidophillus, L. casei
subsp. rhamnosus.
2. Întărirea sistemului imunitar
Bacteriile din tractul digestiv contribuie la protecția

imunologică a organismului prin crearea unei bariere împotriva
colonizării de către bacteriile patogene. Această barieră poate
fi menținută prin consumul de suplimente care conțin bacterii
lactice vii ,,dorite’’. Produsele lactate fermenteate
colonizează intestinul temporar și de aceea se recomandă consumul
lor în mod regulat.
3. Reducerea efectelor radioterapiei
Radioterapia are un profund efect asupra
microflorei intestinale, a mucoasei și a motilității intestinale.
Studii realizate pe paciențiii supuși radioterapiei pelvice care
au primit lapte fermentat cu celule viabile de L. acidophilus au
prezentat o reducere semnificativă a simptomelor de diaree, cu mai
puține complicații intestinale tardive.
4.Encefalopatia hepatică
Encefalopatia hepatică este o tulburare
neurologică asociată cu insuficiența hepatică datorată
creșterii importante a amoniemiei. La indivizii sănătoși
amoniacul produs în intestin prin acțiunea ureazei bacteriene,
este absorbit și detoxifiat de ficat, pe când la cei cu
insuficiență hepatică, crește concentrația de amoniac în
sânge. Studii privind modificarea florei bacteriene, folosind
bacterii lactice pentru a înlocui microorganismele cu activitate
ureazică intensă s-a făcut prin consumul de produse lactate
fermentate cu L. acidophilus (a condus la scăderea ureazei fecale,
a concentrației de amoniac în sânge și a îmbunătățit
simptomele clinice la pacienții cu encefalopatie hepatică),
Lacobacillus GG (a redus amoniacul fecal), Enterococcus faecium (a
redus amoniacul din sânge, îmbunătățind starea mentală și
performanțele psihrometrice, persistente timp mai îndelungat).
5.Constipația

Constipația reprezintă o problemă serioasă,
mai ales pentru persoanele bolnave care trebuie să ia medicamente.
Deși s-a încercat ameliorarea efectelor secundare ale
tratamentelor cu anumite substanțe, acestea au avut un efect
iritant asupra colonului, iar cele cu fibre vegetale necesită un
consum mare de lichide și acidul fitic din fibre poate deranja
absorbția minerală. Pentru găsirea unor soluții, s-au făcut
studii prin consumul de produse lactate fermentate. Astfel
consumată o cantitate zinică de 150 – 200 ml de lapte fermentat
cu o cultură de L. acidophilus a dat rezultate bune în această
afecțiune. Efecte favorabile au mai avut L. rhamosus și L. casei.
6. Efectul anticolesterolemiant
Colesterolul este o substanță esențială pentru
viață. Se găsește în toate celulele organismului unde
îndeplinește un rol fundamental, fie ca o substanță de bază a
unor hormoni, acizi biliari și avitaminelor D, fie ca element de
structură a membranelor. În același timp colesterolul intervine
în bolile cardiovasculare, litiaze veziculare, hipercolesterolemie
ca marker sau factor de risc. În ultimii ani s-a studiat efectul
produselor lactate fermentate și s-a constatat că, suplimentarea
hranei cu iaurt reduce colesterolul seric. Lactobacilii și
produșii lor de metabolism intervin în metabolizarea sărurilor
biliare și determină o reducere a proporției de colesterol din
organism.
7. Lupta împotriva cancerului
Lactobacillus acidophilus ajută la
prevenirea recidivării tumorilor la pacienții tratați de cancer
la vezica urinară. Se pare că bacteriile benefice împiedică
bacteriile distrugătoare să mai producă substanțe cancerigene
în organism.

8. Inhibarea peroxidării lipidelor
Metabolismul oxidativ este esențial pentru
organismele vii care au nevoie de energie pentru procesele biologice
specifice. Cu toate acestea alterările oxidative joacă un rol
patologic în afecțiunile omului. Radicalii liberi ai oxigenului
și alte specii reactive ale sale sunt produse continuu în vivo
(corpul uman) și în sistemele alimentare. Deși omul posedă o
apărare antioxidantă, sisteme care au capacitatea de a proteja
împotriva alterărilor oxidative, totuși acestea nu sunt capabile
să elimine în totalitate neajunsurile. De aceea, folosirea
suplimentară a antioxidanților, a alimentelor ce conțin
antioxidanți poate ajuta organismul să diminueze alterările
oxidative.
Studiile referitoare la efectul antioxidant
al bacteriilor lactice este abordat de puțin timp. Pentru acestea
se apelează la determinarea inhibării procesului de peroxidare a
lipidelor. În acest scop se folosesc acidul linoleic sau
arahidonic. Pentru evaluarea activității antioxidante a lui L.
acidophilus și B. longun s-a măsurat inhibarea peroxidării
acidului linoleic și a unor celule osteoblastice. Efectul
extractului intracelular al acestor bacterii a fost de inhibare a
peroxidării lipidelor și a acumulării pigmenților fluorescenți
în țesuturi.
BIBLIOGRAFIE
1. Bahrim, G., ș.a.: Produse lactate fermentate, Editura Academica,
Galați, 2005
2. Costin, G.M.: Produse lactate fermentate, Editura Academica,
Galaţi, 2005
3. Segal, R.: Principiile nutriției, Editura Academica, Galați,
2002

4. 1001 de remedii casnice - Reader’Digest, 2008 (traducere după
The Reader’Digest
Association Limited, London UK, 2005)

PROIECTELE ERASMUS, OBIECTIVE SI REALIZĂRI

Muraru Cristina
Gradinita cu program prelungit Nr.45 Constanta, Constanta, Constanta

De asemenea, programul îmbunătățește posibilitățile de
cooperare și de mobilitate cu țările partenere, în special în
domeniile învățământului superior tineretului. În conformitate
cu unul dintre elementele introduse recent în Tratatul de la
Lisabona, Erasmus+ sprijină și activități care au ca obiectiv
dezvoltarea dimensiunii europene în sport, prin promovarea
cooperării între organismele responsabile pentru sport. Programul

promovează crearea și dezvoltarea unor rețele europene, oferind
oportunități pentru cooperarea între părțile interesate și
pentru schimbul și transferul de cunoștințe și de know-how în
domenii diferite referitoare la sport și activitatea fizică.
Cooperarea consolidată va avea efecte pozitive, în special, în
dezvoltarea potențialului capitalului uman al Europei, contribuind
la reducerea costurilor sociale și economice ale inactivității
fizice.

OBIECTIVUL GENERAL
 Programul Erasmus+ contribuie la realizarea:
 obiectivelor Strategiei Europa 2020, inclusiv a obiectivului
principal din domeniul educației2;
 obiectivelor Cadrului strategic pentru cooperare europeană în
domeniul educației și formării profesionale (ET2020), inclusiv a
indicatorilor de referință corespunzători;
 dezvoltării durabile a țărilor partenere în domeniul
învățământului superior;
 obiectivelor generale ale cadrului reînnoit de cooperare
europeană în domeniul tineretului (2010-2018);
 obiectivului privind dezvoltarea dimensiunii europene în sport,
în special sportul de masă, în conformitate cu planul de lucru al
UE pentru sport;promovării valorilor europene în conformitate cu
articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană3.

CARACTERISTICILE IMPORTANTE ALE PROGRAMULUI ERASMUS+
Următoarele caracteristici ale programului merită o atenție
specială. Unele dintre acestea sunt prezentate mai detaliat pe
site-ul Comisiei.
RECUNOAȘTEREA ȘI VALIDAREA APTITUDINILOR ȘI CALIFICĂRILOR

Erasmus+ sprijină instrumentele UE de transparență și
recunoaștere a aptitudinilor și calificărilor– în special
Europass, Youthpass, Cadrul european al calificărilor (EQF),
Sistemul european de credite transferabile (ECTS), Sistemul european
de credite pentru educație și formare profesională (ECVET),
Cadrul european de referință pentru asigurarea calității în
educație și formare profesională (EQAVET), Registrul european
pentru asigurarea calității în învățământul superior (EQAR),
Asociația europeană pentru asigurarea calității în
învățământul superior (ENQA), precum și rețelele la nivelul
UE în domeniul educației și formării care sprijină aceste
instrumente, în special centrele naționale de informare cu privire
la recunoașterea academică a diplomelor (NARIC), rețelele
Euroguidance, centrele naționale Europass și centrele naționale
de coordonare ale CEC.
Un scop comun al acestor instrumente este asigurarea faptului că
aptitudinile și calificările pot fi mai ușor recunoscute și mai
bine înțelese, în cadrul și de-a lungul frontierelor naționale,
în toate subsistemele de educație și formare, precum și la
nivelul pieței muncii, chiar dacă acestea au fost dobândite prin
educație și formare formală sau prin alte experiențe de
învățare (de exemplu, experiența profesională, voluntariatul,
învățarea online). Instrumentele vizează, de asemenea, să
asigure faptul că educația, formarea și politicile în domeniul
tineretului contribuie la realizarea obiectivelor Strategiei Europa
2020 privind creșterea economică inteligentă, durabilă și
incluzivă, precum și la realizarea obiectivelor principale în
domeniul educației și ocupării forței de muncă printr-o mai
bună integrare pe piața muncii și o mobilitate sporită.
Pentru a îndeplini aceste obiective, instrumentele disponibile

trebuie să fie în măsură să răspundă noilor fenomene cum ar
fi internaționalizarea educației și utilizarea tot mai frecventă
a învățării digitale și să sprijine crearea unor parcursuri de
învățare flexibile, în conformitate cu nevoile și obiectivele
cursanților. Poate fi necesar ca instrumentele să evolueze în
viitor, conducând la o coerență îmbunătățită și la
simplificare, care să permită cursanților și lucrătorilor să
se poată deplasa liber în scopuri legate de studii sau muncă.
Informații suplimentare sunt disponibile la:
https://ec.europa.eu/education/policy/strategic-framework/skillsqualifications_ro.
Programul Erasmus+ se bazează pe realizările celor peste 25 de ani
de programe europene în domeniile educației, formării și
tineretului, acoperind o dimensiune de cooperare atât
intraeuropeană, cât și internațională. Erasmus+ este rezultatul
integrării următoarelor programe europene puse în aplicare de
Comisie în perioada 2007-2013:
 Programul de învățare pe tot parcursul vieții
 Programul Tineretul în acțiune
 Programul Erasmus Mundus
 Tempus
 Alfa
 Edulink
 Programe de cooperare cu țările industrializate în domeniul
învățământului superior
Aceste programe sprijină acțiuni în domenii precum
învățământul superior (inclusiv dimensiunea sa
internațională), educația și formarea profesională, educația
școlară, educația adulților și tineretul (inclusiv dimensiunea
sa internațională).
Erasmus+ urmărește să meargă dincolo de aceste programe, prin

promovarea sinergiilor și a fertilizării încrucișate în cadrul
diferitelor domenii ale educației, formării și tineretului,
îndepărtând granițele artificiale dintre diferitele acțiuni și
formate de proiecte, încurajând idei noi, atrăgând noi actori
din domeniul forței de muncă și din societatea civilă și
stimulând noi forme de cooperare.
Prin urmare, este esențial ca programul să fie asociat cu un nume
de marcă puternic, care să fie recunoscut la scară largă.
Din acest motiv, toate acțiunile și activitățile sprijinite în
cadrul programului vor trebui să fie comunicate în primul rând
utilizând marca „Erasmus+”. Cu toate acestea, pentru a ajuta
participanții și beneficiarii fostelor programe să se orienteze
în cadrul programului Erasmus+, în scopul comunicării și al
diseminării, pot fi utilizate, pe lângă marca „Erasmus+”,
următoarele denumiri pentru acțiunile care vizează un sector
specific:
 „Erasmus+: Comenius”, în ceea ce privește activitățile
programului legate exclusiv de domeniul învățământului scolar;
 „Erasmus+: Erasmus”, în ceea ce privește activitățile
programului legate exclusiv de domeniul învățământului superior
și care vizează țările participante la program;
 „Erasmus+: Erasmus Mundus”, în ceea ce privește programele
de masterat comune Erasmus Mundus;
 „Erasmus+: Leonardo da Vinci”, în ceea ce privește
activitățile programului legate exclusiv de domeniul educației
și formării profesionale;
 „Erasmus+: Grundtvig”, în ceea ce privește activitățile
programului legate exclusiv de domeniul învățământului pentru
adulți;
 „Erasmus+: Tineretul în acțiune”, în ceea ce privește

activitățile programului legate exclusiv de învățarea
nonformală și informală în domeniul tineretului;
 „Erasmus+: Jean Monnet”, în ceea ce privește
activitățile programului legate exclusiv de domeniul studiilor
privind Uniunea Europeană;
 „Erasmus+: Sport”, în ceea ce privește activitățile
programului legate exclusiv de domeniul sportului.

Bibliografie
Erasmus+ Ghidul programului (erasmusplus.ro)

Între lumea arhaică și cea modernă: Povestea șezătorii de la Fălticeni

Viorica Benta
Colegiul National "Nicu Gane" Falticeni, Suceava, Falticeni

,,Este o datorie a noastră, a tuturor, să încercăm păstrarea
tradiţiilor şi desigur a costumelor populare” (Elisabeta
Luşcan, învățătoare din comuna Bogdănești)

Istoricul zonei Fălticeni
Prima atestare scrisă a orașului de astăzi apare sub forma unui
sat și provine din 15 martie 1490, atunci când vistiernicul lui
Ștefan cel Mare - Isac a cumpărat satul Fulticenii de pe Șomuz de

la Neacșa, fiica lui Hanea, cu 200 de zloți țărănești. A doua
atestare documentară datează din data de 12 martie 1554, când
Alexandru Lăpușneanu a dăruit moșia cu același nume
Mănăstirii Moldovița. Ca oraș, Fălticeniul a luat ființă,
conform însemnărilor dascălululi Vasile de pe Cazania de la
biserica Fălticenii-Vechi, în anul 1779.
Începuturile orașului Falticeni sunt caracteristice multor orașe
românești și pot fi situate în primele veacuri ale Evului Mediu
moldovenesc. Exista un grup de sate pe valea Șomuzului Mare:
Brosteni, Costesti, Padureni, Șoldanesti, Folticeni, Oprișeni,
Buciumeni. Despre orașul Fălticeni se spune, în Marele Dicționar
Geografic al României, că este întemeiat de stolnicul Ioniță
Bașotă în anul 1780, prin hrisovul domnitorului Constantin
Moruzi, din 8 august, și că, îndată după întemeiere, târgul
Șoldănești, adică Fălticenii de astăzi, s-a populat cu
locuitori din satul Baia, refugiați aici în urma unei mari
inundații a râului Moldova (nu există însă nici o atestare
documentară în acest sens).
Așezarea este mult mai veche, așa cum susține și Arthur Gorovei,
deoarece vechimea ei se confundă cu vechimea satului
Fălticenii-Vechi despre care vorbesc documentele din secolul al
XII-lea.
În 1795 a fost construită Sinagoga Mare (cea mai veche dintre cele
13 care au fost ridicate în oraș). Ea a fost distrusă într-un
incendiu, a fost reconstruită în 1854, fiind și acum în
funcțiune.
Orașul s-a numit, la început, Târgul Șoldănești sau Târgul
Șomuzului, iar prin anaforaua din 29 martie 1826, emisă de către
domnitorul Ioniță Sandu Sturdza, Târgul Fălticeni, unde, după
1775, de când Austria a ocupat nordul Moldovei, numit apoi

Bucovina, s-a stabilit și prefectura noului ținut Suceava, după
ce mai întâi fusese la Rădășeni.
Numele lui se trage, după părerea istoricilor Ion Bogdan, Nicolae
Iorga și Mihai Costăchescu, de la Stan Pântece, numit și Foltic,
proprietarul moșiei și satului Fălticenii Vechi.
Gustav Adolf Zikelli, luându-se după o legendă transilvăneană,
bănuiește că numele orașului vine de la numele unui colonist
sas, Fâln Hannes din Weillau (Transilvania), care ar fi unul și
același cu Hanea, tatăl Neacșei, de la care a fost cumpărat
satul în 1490 de către vistiernicul Isac, iar Virgil Tempeanu
crede că numele se trage de la cuvântul „foltău”, nume dat de
țăranii de la munte la coaja bradului. Discuții au fost și în
privința denumirii de Folticeni sau Fălticeni. Forma ce s-a impus
însă a fost cea de Fălticeni.
Fălticenii reprezintă de fapt o transformare în oraș a unor sate
existente încă de pe la 1400 și mai devreme. Numele s-a schimbat
din Șoldănești în Fălticeni în anul 1836, după numele satului
și moșiei Fălticenii Vechi. În perioada interbelică a fost
reședința județului Baia. Ulterior, între 1950 și 1968, a fost
reședință raională în cadrul regiunii Suceava. Din 1968 este
oraș în cadrul județului Suceava. În anul 1995 a fost ridicat la
rangul de municipiu, fiind în prezent una dintre cele cinci
localități cu acest statut de pe teritoriul județului.

Șezătoarea – un obicei tot mai rar al vremurilor noastre
Modernitatea, globalizarea tot mai accentuată, transformările
inerente care asaltează satul românesc, au dus la dispariţia
multor tradiţii şi obiceiuri specifice acestui spaţiu. Tot mai
mult ele sunt ,,reînviate” de către dăscălimea rurală, în

special, în spectacole şcolare sau cu prilejul unor festivaluri
folclorice. Pe lângă acest aspect, pasionaţii, învăţători şi
profesori au consemnat în pertinente studii tradiţiile şi
obiceiurile pe cale de dispariţie.
Șezătoarea, ca obicei tradiţional se desfășoară
astfel: ,,În casa unui om cu stare se adunau fete şi feciori sau
chiar neveste tinere pentru a lucra şi pentru a se distra, pentru a
se întâlni şi cunoaşte”. Şezătoarea are etapele ei: fixarea
locului şezătorii, de obicei ,,la o femeie bătrână,
singură”, chemarea feciorilor prin diverse ritualuri, în care
magicul se amesteca inedit cu realul. În şezătoare, munca se
împletea cu distracţia, cu naratul, se spuneau ghicitori, se
relatau întâmplări hazlii. Sunt trecute în revistă jocurile
distractive din şezătoare, tiercu, petrecerea care marca
sfârşitul sezonului şezătorilor. Bine definită şi
exemplificată este claca, întrajutorarea la muncile grele. Ea era
de mai multe feluri: de uns, de gunoi, de căpăluit, de secerat, de
desfăcat, de cosit, de cărăuşit etc.
Din păcate (aşa era firesc), după 1990 şezătorile au
devenit ,,răzleţe”. Ne întâlnim cu ele doar ca puneri în
scenă de către elevi şi dascălii lor sau de către grupuri
folclorice consacrate. Spectacolul atât de îndrăgit de oamenii
satului arhaic ,,s-a mutat” în muzeu şi în amintirile noastre.
Un om al locului, Sebastian Bunescu își amintea : "Era o
chemare la şezătoare, duminica după slujbă sau în altă zi.
Erau mai multe tipuri de şezători, unele în care venea fiecare cu
lucru de acasă, şi erau şezători la care gazda dădea de lucru.
Venea ziua respectivă, undeva seara se adunau fetele, prima dată,
la casa gazdei, erau invitate în casă, se spuneau diverse formule
de politeţe, după care se apucau efectiv de lucru. În timp ce

lucrau mai cântau, se mai întindeau la poveşti, cine ştia şi
avea voce mai frumoasă cânta singură, cântau şi-n grup, spuneau
şi ghicitori, bârfele satului. La un moment dat veneau şi
băieţii, mai la sfârşitul şezătorii, de obicei veneau şi cu
ceteraşi, şi, la fel, îşi cereau permisiunea de a se aşeza în
şezătoare, participau şi ei, unii şi lucrau, lucrau chiar la
împletit ciorapi, deci făceau şi lucruri care acuma nu ai zice
că le-ar face băieţii şi nici nu le-am asocia cu muncile
bărbăteşti. Una dintre funcţiile principale ale şezătorii, pe
lângă cea evidentă, de lucru, era cea matrimonială. Aicea se
cunoşteau tinerii, se înfiripau anumite poveşti, era o pregătire
pentru măritiş".
În aşteptarea Sfintelor Sărbători ale Naşterii
Domnului fălticenenii, ca în orice prag de Crăciun se întâlneau
la șezătoare. Ea se făcea ca o întrunire ce avea loc seară de
seară, cu excepţia zilelor de marţi şi duminică, a fetelor sau
a femeilor căsătorite, bineînţeles, fiecare separat.
Şezătorile se organizau după terminarea muncilor agricole de
toamnă, începând cu Postul Crăciunului, când nopţile începeau
să crească şi zilele să se micşoreze şi ţineau până la
începutul Postului Mare.
Fetele se adunau într-o casă hotărâtă de ele de
comun acord cu gazda, contra unei contribuţii în bani, fuioare de
cânepă, uneori şi zile de muncă peste vară, sub o formă de
clacă. Tot sub formă de clacă ajutau şi flăcăii la transportul
şi tăiatul lemnelor pentru casa şezătorii.
Şezătoarea începea după ce se însera şi ţinea
uneori până dimineaţa la cântatul cocoşilor, când fetele îşi
adunau fusele şi porneau spre casă. Încă de la sosirea cu furca
de tors fetele începeau să „horească”, cântând cântece

care aveau scopul de a-i avertiza pe feciori că a început
şezătoarea. Aceştia vizitau în fiecare seară şezătorile,
umblând grupuri-grupuri dintr-una în alta. În sat erau câte
trei-patru şezători de fete pe noapte iar unele dintre gazde erau
aceleaşi ani la rând.
Uneori erau şezători separate pentru fete şi pentru copii. Dintre
locurile unde erau şezători la Rădășei amintim: şezătorile de
fete - la Irinuca lui Costan pe Vale, la Simon, la Bica (care avea
şi fluier), la Mizgan Iacob, și șezătorile de copile la Gruia.
Dacă o fată refuza un fecior la joc, aceasta risca la plecarea
acasă să fie alungată cu „suveie” de către băieţii care
erau solidari în asemenea cazuri. Se cânta, se spuneau ghicitori
şi bancuri, se juca, se dădea cu sita când se observa că nu vin
feciorii, iar pentru atragerea tinerilor, fetele aveau farmecele
lor.

Şezătorile de iarnă
Lumea din care face parte țăranul român a fost întotdeauna
plină de obiceiuri și tradiții inedite, prin care oamenii au
încercat să dea însemnătate anumitor momente sau întâmplări
din viața lor.
În sufletul satelor din zona Fălticeni găsim tradiții unice
manifestate cu ocazia șezătorilor numite şi habă sau clacă.
Acestea se organizau în serile lungi de iarnă, cu excepţia
zilelor de marţi şi vineri, când nu se torcea, a duminicilor și
a zilelor de sărbătoare. Ele au reprezentat întâlniri ale
femeilor din sat pentru a toarce lâna, cânepa, inul, a curăța
porumbul, a croșeta sau pentru a coase. Însă atmosfera
șezătorilor nu se limita doar la munca în sine. În cadrul
acestora fetele erau integrate în colectivitatea femeilor, se

cânta, se rosteau balade, ghicitori sau zicale, precum și jocuri
colective.
Șezătorile de la Șoldănești aveau atât rolul de a implica
tineretul în activități tradiționale și a le transmite mai
departe cât și de a favoriza întâlnirea acestora. Pe lângă
poveștile despre viața satului, despre oamenii și întâmplările
din localitate, femeile ajungeau până în punctul de a hotărî
cine cu cine se căsătorește sau care cupluri se vor despărți.
Gazda șezătorii era aleasă din timp pentru a preîntâmpina
anumite aspecte care ar determina participanții să se sfiască de
la anumite aspecte ce țin de această tradiție. Camera trebuia să
fie încăpătoare, iar musafirii erau serviți cu mâncăruri
tradiționale (sarmale, plăcinte, gogoși, etc.) precum și cu vin
sau țuică fiartă, fiind răsplătită de musafiri prin muncă sau
anumite bunuri materiale precum lemne de foc, făină, zahăr, sau
altele.
Din acest registru special al șezătorii fac parte și urătorile
specifice, care fiind transmise prin viu grai, reprezintă expresii
culturale unice ale tradiției populare românești. În cadrul unei
șezători descoperim urători specifice pentru fiecare moment al
acesteia: urătorile de început de șezătoare prin care musafirii
cer permisiunea gazdei, urători de joc, urători rostite de fetele
și feciorii din cadrul șezătorii, precum și strigăturile și
urătorile specifice momentului final al șezătorii.
Șezătoarea – o frumoasă tradiție păstrată de-a
lungul anilor cu sfințenie de bătrânii satului, azi a început
însă să-și piardă definiția pentru tineri. Din cercetările
făcute de noi descoperim că în puține zone rurale din zona
Moldovei, din Transilvania și Maramureș acestea încă mai sunt
practicate.

Strategii interactive în orele de limba română

florentina stoian
Scoala Gimnaziala Nr.10 "Petre Tutea" Galati , Galati, Galati

În studiul disciplinei Limba și literatura română era firesc,
având în vedere atât recomandările la nivel european, cât și
cele stipulate în documentele curriculare naționale, pentru
dezvoltarea competențelor elevilor, mutarea accentului pe aplicarea
unor strategii interactiv-creative în predarea, învățarea și
evaluarea școlară, această disciplină invitând la conceperea
unor lecții care să satisfacă, de pildă, cerințele estetice ale

unei activități prilejuite de receptarea unei opere de artă, dar
și cerințele practice, și anume stimularea potențialului creativ
al elevilor prin sporirea gradului de implicare activă și
creativă a acestora în demersul didactic.
Indiferent dacă ne referim la metodele moderne ori la cele
tradiționale, importantă este necesitatea promovării
învățării eficiente, deci, o învățare participativă, activă
și creativă, caracterul formativ al metodelor presupunând
îmbinarea activităților de învățare și de muncă
independentă cu activitățile de cooperare, de învățare în
grup. Scopul aplicării unor astfel de metode este același:
dezvoltarea capacității elevilor de a gândi critic, creativ,
constructiv, algoritmic, utilizând un registru divers de mijloace
– muzică, arta spectacolului, arte vizuale - inclusiv tehnologia
informatică, de a-și proiecta obiectivele într-un viitor apropiat
prin asumarea riscurilor și prin dezvoltarea inițiativei, a
spiritului întreprinzător, aplicarea achizițiilor dobândite în
viața reală.
Evident că, în egală măsură, sunt interesată de utilizarea
instrumentelor digitale de măsurare a nivelului de performanță al
competenței elevului.
Ca metodă complementară de evaluare, Portofoliul poate oferi o
imagine complexă asupra evoluției unui elev, chiar pe termen lung,
elevii putându-l folosi pentru dezvoltarea capacității de
autoevaluare, pentru angajarea lor în activități complexe și
creative, în vederea diversificării cunoștințelor, priceperilor,
deprinderilor și abilităților și, nu în ultimul rând, pentru
stimularea motivației intrinseci și creșterea încrederii în
propriile puteri. Contextul pandemic m-a obligat / învățat să
mă adaptez la acele realități, când orele se desfășurau online

și, pe lângă testele / chestionarele online aplicate la clasă,
am optat adesea pentru portofoliu.
Evaluarea portofoliului începe, de obicei, cu o diagnoză a
necesităţilor de învăţare a elevului, în scopul îndeplinirii
obiectivelor actului de evaluare, elevului aducându-i-se la
cunoştinţă criteriile de apreciere, care vor viza atât aspectul
cantitativ (nr. de pagini), cât mai ales aspectul calitativ –
inovaţia, originalitatea, creativitatea. În acest sens, ca și în
cazul unei alte metode folosite în context blended-learning,
Jurnalul reflexiv, am utilizat:
- grafice de timp
- liste de verificare
- grile de evaluare criterială
Concret, iată o aplicare la clasă a jurnalului reflexiv:
Clasa: a V-a
Unitatea de învățare: Din carte spre departe (VI)
Primele două ore din unitatea de învățare:
Textul narativ nonliterar. Jurnal de călătorie. Trăsături ale
textului narativ nonliterar
Am intenționat formarea competențelor specifice prevăzute în
proiectarea unității de învățare, în conformitate cu
prevederile programei:
1.2. Prezentarea orală, pe baza reperelor profesorului, a unor
informații, idei, exprimând opinii, emoții, sentimente.
2.1. Identificarea informațiilor importante din diferite texte.
2.2. Identificarea temei și a ideilor principale și secundare.
2.4. Manifestarea interesului și focalizarea atenției în timpul
lecturii.
2.5. Observarea comportamentelor și a atitudinilor de lectură,
identificând aspectele care necesită îmbunătățire.

Activități de învățare
• Exerciții de familiarizare cu textul:
- Lectură expresivă / explicativă / de profunzime / selectivă
- Explicarea cuvintelor necunoscute
- Exprimarea impresiilor
- Identificarea elementelor de spațiu și timp și a elementelor
structurale
- Evidențierea ideilor principale
• Exerciții de creativitate
• Exerciții de identificare a trăsăturilor textului narativ
nonliterar / deosebire de textul narativ literar
Resurse:
• Exerciții de familiarizare cu textul:
- Lectură expresivă / explicativă / de profunzime / selectivă
- Explicarea cuvintelor necunoscute
- Exprimarea impresiilor
- Identificarea elementelor de spațiu și timp și a elementelor
structurale
- Evidențierea ideilor principale
• Exerciții de creativitate
• Exerciții de identificare a trăsăturilor textului narativ
nonliterar / deosebire de textul narativ literar
Elevii și-au însușit cunoștințe, și-au format priceperi,
deprinderi și atitudini care să le permită identificarea
trăsăturilor textului narativ nonliterar și deosebirea de textul
narativ literar; și-au dezvoltat deprinderea de a alcătui un plan
simplu / dezvoltat de idei, recunoscând indici spațio-temporali;
au exersat redactarea unei pagini de jurnal; au elaborat ghiduri
multimedia.
Au fost încântați de cele două tururi virtuale vizionate (al

Cetății Alba-Iulia și al Cetății Neamț), ceea ce a înlesnit
crearea unor corelații între text și ceea ce au văzut (au
vizitat ei înșiși) și au efectuat cu plăcere teme precum
scrierea unor pagini de jurnal, relatarea unei întâmplări
petrecute într-o excursie la Alba-Iulia / Neamț, elaborarea unui
ghid pentru vizitarea unui centru istoric, elaborarea unui ghid de
conduită în excursii / muzee etc.
Competențele dezvoltate pe parcursul lecției:
1. „A învăța să înveți” – cu alte cuvinte, elevii
învață să-și gestioneze timpul, să rezolve sarcini de lucru
în grup, să aibă încredere în prorpiile capacități /
deprinderi
2. Competența digitală – susținerea de prezentări – cetăți
/ domnitori - ppt
- utilizarea unor organizatori grafici, apelând la diferite
instrumente online
– hărți conceptuale / diagrame Venn / padleturi pentru afișarea
virtuală a unor produse ale activității
– pagini de jurnal, ghiduri etc.
3. Competențe sociale și civice
- lucrul în echipă, învățarea prin cooperare, colaborarea în
cadrul grupelor pentru elaborarea ghidurilor îi motivează să-și
dezvolte spiritul civic, oferindu-și și primind feedback,
rezolvând împreună problemele, aprofundându-și cunoștințele.
4. Sensibilizare și exprimare culturală
- încurajare pentru exprimarea ideilor în mod creativ, sensibil,
valorificând valențele formative ale textului nonliterar.

INCLUZIUNEA ELEVILOR PRIN UTILIZAREA TEHNOLOGIILOR DIGITALE ŞI DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢILOR DIDACTICE ÎN FORMAT BLENDED-LEARNING

Mirela Narcisa Apetrei
Colegiul Economic "Ion Ghica" Targoviste, Dambovita, Targoviste

Pandemia a schimbat radical modul în care elevii și profesorii
abordează procesul de învățare. Învățarea digitală a devenit
o necesitate pentru mulți elevi și profesori din întreaga lume,
iar impactul acestei schimbări este unul semnificativ.

Pentru elevi, învățarea digitală poate fi benefică în multe
moduri. Aceasta poate permite accesul la resurse educaționale din
întreaga lume și poate oferi oportunități de învățare
personalizată, care poate fi adaptată la stilurile individuale de
învățare. În plus, învățarea digitală poate fi mai
flexibilă decât învățarea tradițională în clasă,
permiţând elevilor să-și organizeze mai bine timpul și să-și
ajusteze ritmul de învățare.
Învățarea digitală poate fi o oportunitate de a îmbunătăți
procesul de predare și de a ajunge la un număr mai mare de elevi.
De asemenea, poate fi mai ușor pentru profesori să personalizeze
procesul de învățare pentru fiecare elev în parte și să ofere
feedback în timp real, ceea ce poate ajuta la creșterea
performanțelor academice ale elevilor.
Învățarea digitală în pandemie a adus o serie de provocări și
oportunități pentru elevi și profesori. Este important să se
dezvolte resurse și abilități pentru a aborda aceste provocări
și pentru a exploata la maximum oportunitățile oferite de
învățarea digitală.
Utilizarea tehnologiilor digitale în predarea, învățarea și
evaluarea elevilor poate fi o modalitate excelentă de a asigura
incluziunea acestora în clasa de elevi.
Iată câteva activități care pot fi utile în acest sens:
• Folosirea platformelor digitale de învățare: Platformele
digitale de învățare oferă un mediu de învățare adaptabil,
care poate fi personalizat pentru fiecare elev în parte. Acestea
pot fi utile pentru elevii cu cerințe speciale, precum și pentru
elevii care au dificultăți în a înțelege anumite concepte.
• Utilizarea materialelor multimedia: Materialele multimedia, cum
ar fi videoclipurile, prezentările și animațiile pot fi folosite

pentru a ilustra concepte abstracte sau complexe într-un mod mai
accesibil pentru elevi. Aceste materiale pot fi, de asemenea, utile
pentru elevii care sunt mai vizuali sau auditivi în învățare.
• Utilizarea instrumentelor de evaluare digitală: Instrumentele
de evaluare digitală pot fi utilizate pentru a asigura o evaluare
echitabilă a elevilor, indiferent de abilitățile lor. Aceste
instrumente pot include jocuri educative, chestionare digitale sau
evaluări bazate pe competențe.
• Promovarea colaborării online: Colaborarea online poate fi
promovată prin intermediul platformelor de învățare, forumurilor
online sau aplicațiilor de chat. Acest lucru poate fi deosebit de
util pentru elevii care sunt timizi sau care au dificultăți în a
socializa cu ceilalți.
• Asigurarea accesului la tehnologie: Pentru a asigura incluziunea
tuturor elevilor în utilizarea tehnologiei digitale, este important
să se asigure accesul la aceasta pentru toți elevii, inclusiv
pentru cei care nu au acces la echipamente sau conexiune la internet
acasă. Școlile pot oferi echipamente sau pot facilita accesul la
acestea prin intermediul programelor de împrumut sau prin crearea
unor spații de învățare cu echipamente disponibile.
Acestea sunt doar câteva exemple de activități care pot ajuta la
asigurarea incluziunii elevilor în clasa de elevi prin utilizarea
tehnologiilor digitale în predarea, învățarea și evaluarea
acestora. Este important ca aceste activități să fie integrate
într-un plan de învățare mai larg și să fie adaptate la
nevoile individuale ale fiecărui elev.
Blended learning este o metodă de predare care combină elementele
de învățare online și offline. Acest tip de predare poate fi
foarte util, deoarece permite elevilor să se bucure de avantajele
învățării online, precum și de avantajele învățării

tradiționale la clasă.
În această situație, asigurarea desfășurării activităților
didactice la clasă în format blended learning poate fi realizată
prin următoarele modalități:
• Planificarea lecțiilor și a materialelor: Profesorii ar trebui
să planifice lecțiile și să pregătească materialele de
învățare, în așa fel încât acestea să fie disponibile atât
online, cât și offline. Acest lucru poate include crearea de
fișiere digitale care să poată fi accesate online sau prin
intermediul unui dispozitiv de stocare, cum ar fi un stick USB.
• Asigurarea accesului la tehnologie: Pentru a putea desfășura
activități de blended learning, este important să se asigure
accesul la tehnologie pentru toți elevii. Aceasta poate fi
realizată prin intermediul unor dispozitive precum laptopuri,
tablete sau telefoane mobile, care să poată fi utilizate atât la
clasă, cât și acasă.
• Utilizarea platformelor de învățare online: Profesorii pot
utiliza platforme de învățare online, cum ar fi Moodle sau Google
Classroom, pentru a încărca materialele de învățare și pentru
a comunica cu elevii. Aceste platforme pot fi folosite pentru a
posta lecții, materiale de lectură și probleme de lucru, precum
și pentru a facilita discuțiile și colaborarea între elevi.
• Planificarea interacțiunii față în față: În cadrul
activităților de blended learning, este important să se planifice
interacțiunile față în față între profesor și elevi. Aceste
interacțiuni pot include prezentarea lecțiilor, discuții în
clasă, lucrul în grup sau ședințe individuale cu elevii.
• Evaluarea performanțelor elevilor: Profesorii pot utiliza
instrumente de evaluare online, cum ar fi teste online sau evaluarea
bazată pe competențe, pentru a evalua performanțele elevilor în

ceea ce privește învățarea online. În plus, evaluările
tradiționale, cum ar fi teste scrise sau examene, pot fi utilizate
și ele, în funcție de nevoile individuale ale elevilor.
Asigurarea desfășurării activităților didactice la clasă în
format blended learning poate fi foarte benefică pentru elevi și
profesori. Pentru a asigura succesul acestui tip de predare, este
important să se planifice activitățile, să se asigure accesul la
tehnologie și să se utilizeze platforme de învățare online.
Google Classroom în context BLENDED LEARNING
Google Classroom este o platformă de învățare online care poate
fi utilizată în contextul blended learning pentru a sprijini
procesul de învățare și pentru a asigura o experiență de
învățare flexibilă și personalizată.
Într-un context blended learning, elevii beneficiază de o
combinație de activități de învățare tradiționale, precum
lecțiile și exercițiile în clasă, cu activități de
învățare online, precum platforme de învățare și module de
e-learning. În această situație, Google Classroom poate fi
folosit pentru a oferi elevilor materialele de învățare online
și pentru a comunica cu ei în timp real.
Profesorii pot utiliza Google Classroom pentru a oferi lecții
online și pentru a posta sarcini de lucru și evaluări care pot fi
finalizate de elevi în timpul lor liber sau în timpul cursurilor
online. Aceste sarcini pot fi create sub formă de fișiere,
prezentări, teste sau întrebări, iar profesorii pot monitoriza
progresul elevilor și pot oferi feedback în timp real.
Google Classroom poate fi utilizat și pentru a organiza
activități de colaborare între elevi, în cadrul cărora aceștia
pot lucra împreună pe proiecte comune, pot oferi feedback și pot
învăța unii de la ceilalți.

Pe lângă acestea, Google Classroom poate fi utilizat și pentru a
organiza activități de discuții și de întrebări și
răspunsuri, unde elevii pot participa la dezbateri și pot adresa
întrebări într-un mod mai interactiv și mai personalizat.
În concluzie, platforma Google Classroom poate fi integrată cu
alte instrumente de învățare online și poate fi accesată de
oriunde și în orice moment, ceea ce o face foarte convenabilă și
eficientă.
Google Classroom poate fi folosit pentru a asigura incluziunea
elevilor într-o clasă de elevi.
Profesorii pot utiliza instrumentele disponibile pentru a oferi
materiale de învățare adaptate, pentru a crea sarcini de lucru
variate, pentru a promova colaborarea, pentru a utiliza instrumente
de accesibilitate și pentru a crea un mediu de învățare sigur
și confortabil, asigurându-se experiențe de învățare
echitabile și incluzive pentru toți elevii.

Nr. 96/2023

La acest număr au contribuit:
● Elena-Claudia Toma
● HAJNAL EGYED
● Ioana Maria Coza
● geanina chirica
● ramona cenuse
● Oana Durican
● Marilena Cord
● Roxana Ionela Ciobanu
● Oana Pătrașcu
● Liviu Drobota
● Narcisa Liliana Feichter
● Abrudean Carmela
● DANIELA BUSCA
● Anghel Gheorghita
● Muraru Cristina
● Viorica Benta
● florentina stoian
● Mirela Narcisa Apetrei

ISSN: 2393 – 0810