Rolul calculatorului in viata elevului cu pareza cerebrala

Rolul calculatorului
ȋn viața elevului cu parezӑ cerebralӑ

Psihopedagog CIUDIN MIRELA
Centrul Şcolar Pentru Educație Incluziva
“Delfinul” Constanța

Paralizia cerebralӑ denumeṣte un grup de boli care afecteazӑ controlul miṣcӑrii ṣi al posturii. Din cauza afectӑrii zonelor din creier care controleazӑ miṣcarea, un copil afectat de boala aceasta nu-ṣi poate miṣca muṣchii ȋn mod normal. Deṣi simptomele variazӑ de la uṣoare la severe, boala nu se ȋnrӑutӑțeṣte pe masurӑ ce copilul creṣte. Prin tratament, cei mai mulți copii ȋṣi pot ȋmbunӑtӑți semnificativ abilitӑțile.
Având în vedere faptul că, în ultimii 40 de ani, s-a extins folosirea tehnologiei în clasă, a apărut speranţa unei îmbunătăţiri a participării la activităţile din clasă a copiilor cu dizabilităţi. Aplicaţiile bazate pe utilizarea calculatorului, cuplate cu un software nou şi îmbunătăţit şi cu
dispozitive mai bune de adaptare, ar putea fi de mare ajutor copiilor cu dizabilităţi, pentru finalizarea educaţiei lor şi pentru a deveni productivi în societatea din care fac parte. Kulik şi Kulik (1987) au comparat invenţia calculatorului şi impactul său asupra educaţiei cu invenţia tiparului în secolul al XV-lea. În acelaşi mod, mulţi susţinători ai educaţiei bazate pe tehnologie au subliniat importanţa apariţiei erei calculatorului în domeniul educaţiei.
Pentru a ne forma o părere, folosirea calculatorului în clasă pentru susţinerea procesului de învăţare poate fi apreciat în două moduri: fie ca învăţare „de la” calculatoare, fie ca învăţare „cu ajutorul” calculatoarelor. Învăţarea „de la” calculatoare reprezintă forma tradiţională de folosire a calculatoarelor în clasă, este descrisă de Murphy, Penuel, Means, Korbak şi Whaley (2002) ca fiind introducerea discretă a programelor de software educaţional, inclusiv a învăţării ajutate de calculator (IAC), a învăţării bazate pe calculator (IBC), sistemele de învăţare integrată, şi alte aplicaţii software. Computerele sunt folosite de elevii cu dizabilităţi pentru a efectua diferite exerciţii specifice. Învăţarea „de la” calculatoare, ca abordare educaţională a tehnologiei, poate lua multe forme, inclusiv introducerea de către profesor a unor subiecte noi şi acordarea de oportunităţi de învăţare individuală. Pe de altă parte, învăţarea „cu ajutorul” calculatorului este folosirea calculatorului ca instrument de învăţare. Prin această abordare, educatorii au realizat beneficiile utilizării calculatorului, inclusiv accesul la Internet, ca mijloc de îmbunătăţire a abilităţilor elevilor de rezolvare a problemelor.
Această abordare extinde orizontul elevilor dincolo de pereţii sălii de clasă în lumea telecomunicaţiilor, a cercetării on-line şi accesul la resurse pe care comunitatea din care face parte nu i le poate asigura pe plan local. A fost întrebuinţat în mod tradiţional un model practic de instruire şi de remediere. În matematică, profesorii au îmbrăţişat calculatorul ca pe un instrument eficient de transmitere a metodelor practice de care au nevoie elevii pentru deprinderea abilităţilor.
Meditarea, care implică un copil mai mare sau un adult, s-a dovedit a fi eficientă în îmbunătăţirea rezultatelor şi a motivaţiei academice - în cazul elevilor expuşi riscurilor. Prin intervenţii bazate pe tehnologie înţelegem intervenţii ale căror caracteristici fundamentale au fost practici bazate pe tehnologie, aici fiind incluse „intervenţii pe computer sau video, programe multimedia, evaluare bazată pe tehnologie şi înregistrări audio cuvânt cu cuvânt. Folosirea suplimentară a computerului ca o modalitate de învăţare este eficientă nu doar pentru familiaritatea intervenţiei de instruire, ci şi pentru abilitatea elevilor de a ţine parţial pasul cu prezentarea şi pentru motivaţia adiţională, inerentă în folosirea computerului.
Copiii cu cerințe speciale trebuie sӑ aibӑ acces la informație iar ṣcoala trebuie sӑ-ṣi adapteze procesul didactic conform unei pedagogii centrate asupra copilului, capabilӑ sӑ vinӑ ȋn ȋntȃmpinarea nevoilor de cunoaṣtere ale fiecӑrui elev ȋn parte.
Integrarea ṣcolarӑ a copiilor cu cerințe speciale permite, sub ȋndrumarea atentӑ a cadrelor didactice, perceperea ṣi ȋnțelegerea corectӑ de cӑtre elevii normali a problematicii ṣi a potențialului de relaționare ṣi participare la viața comunitarӑ a semenilor lor care, din motive independente de voița lor, au nevoie de o abordare diferențiatӑ a procesului de instrucție ṣi educație din ṣcoalӑ ṣi de anumite facilitӑți pentru accesul ṣi participarea lor la serviciile oferite ȋn cadrul comunitӑții.
O reuṣitӑ cale de cunoaṣtere a specificului dizabilitӑții de ȋnvӑțare este dobandirea de informații exacte prin lecții specifice ȋn care, pe baza unor secvențe din filme, fragmente de povestiri, articole, imagini sau liste cu documente oficiale, se realizeazӑ o noua atitudine ȋn rȃndul elevilor, se ȋnlӑturӑ barierele care apar ȋn procesul integrӑrii.

BIBLIOGRAFIE

1. Corinne Smith, Lisa Strick, Dizabilitӑṭi legate de invӑțare, Editura Aramis, 2011;
2. Vasile G. Ciubotaru, Eugen Avram, Neurostiinta dizabilitatii, Editura Universitara, 2009;
3. Marius Tomescu, Primii pasi in lumea calculatoarelor, Editura Albastra, 2001;