Strategii de dezvoltare a competențelor socio-emoționale bazate pe principiile Terapiei Rațional-Emotive și Comportamentale (REBT)

Strategiile abordate de către profesori, în cadrul procesului de dezvoltare a competențelor socio-emoționale la elevi, trebuie să aibă ca finalitate dezvoltarea acelor abilități necesare pentru ca aceștia să se poată integra cu succes în societatea contemporană.
O problemă delicată în ceea ce privește inteligența socio-emoțională o reprezintă educabilitatea acesteia. Majoritatea cercetătorilor susțin faptul că deprinderile sociale și cele emoționale pot fi dezvoltate atât la copii, cât și la adulți. Unele dintre cele mai cunoscute și cele mai eficiente strategii de dezvoltare emoțională sunt cele bazate pe programele de educație rațional-emotivă și comportamentală (Vernon, 2006). Aceste programe au la bază principiile Terapiei Rațional-Emotive și Comportamentale (REBT).
Asumpția de bază a REBT se referă la rolul critic pe care îl au convingerile despre un eveniment în determinarea consecințelor. Dacă convingerile sunt unele raționale, atunci ele conduc la emoții moderate, în care individul acționează constructiv. În schimb, dacă convingerile sunt unele iraționale, atunci și emoțiile vor fi unele disfuncționale, ajungându-se până la anxietate sau depresie (Vernon, 2066, 4). Convingerile iraționale duc la manifestarea următoarelor atitudini și emoții disfuncționale:
- „worthlessness” (lipsa de valoare) – nu am valoare dacă nu câștig aprobarea celorlalți și dacă nu mă descurc foarte bine în tot ceea ce fac;
- „awfullizing” (catastrofarea) – este catastrofal dacă nu mă descurc așa cum trebuie;
- „frustration, intolerance” (convingeri de tipul „nu suport”) – nu suport lucrurile care mi se întâmplă și care ar trebui să nu mi se întâmple (Ellis, 1980, apud Vernon, 2006, 5).
Ann Vernon (2006) propune activități ce ating principalele concepte iraționale și anume: acceptarea de sine, emoțiile, convingerile și comportamentele, rezolvarea problemelor și luarea deciziilor, relațiile interpersonale. Mai jos vor fi prezentate câteva activități, pentru fiecare categorie de concepte menționate anterior.

Activitatea 1. Acceptarea de sine – Pot să fac, nu pot să fac
Procedura:
Se explică elevilor faptul că fiecare, după ce va fi strigat de către profesor, va trebui să îndeplinească o sarcină. Profesorul va sublinia faptul că vor exista activități pe care le vor putea îndeplini și activități pe care nu le vor putea îndeplini.
Planșa „Pot să fac, nu pot să fac” poate cuprinde următoarele activități: să deseneze, să își scrie numele, să spună literele alfabetului, să conducă o mașină, să călărească un cal, să cânte la pian, să înoate 100 m, etc.
Discuții:
- Este cineva care poate să facă tot ceea ce este trecut pe planșă?
- Este cineva care nu poată să facă nimic din ceea ce este pe planșă?
- Ce credeți că înseamnă faptul că sunt lucruri pe care nu le putem face?
- Credeți că există cineva care poate să facă totul?
- Dacă nu putem face ceva acum, credeți că putem învăța cândva să facem acel lucru?

Scopul acestei activități este ca elevii să conștientizeze faptul că oamenii au puncte slabe și puncte tari, că există unele domenii în care sunt competenți, dar și domenii în care sunt mai puțin sau deloc competenți. Trebuie accentuat faptul că aceasta este o stare normală a lucrurilor, că oamenii pot face doar anumite lucruri, și nu totul. În acest fel, elevii vor putea cunoaște propriile limite și pe ale celorlalți, vor încerca să se cunoască mai bine, să fie mai toleranți față de alte persoane.

Activitatea 2. Relațiile interpersonale – De ce să judecăm?
Procedura:
- Se inițiază o discuție despre diferențele dintre oameni, pornind de la diferențele fizice și ajungând la acțiuni, felul de a fi, de a gândi al fiecăruia.
- Se organizează un proces desfășurat după mai multe scenarii: o persoană este acuzată că poartă șosete portocaliu deschis, o persoană este acuzată că nu a fost prea fericită în ultima săptămână, etc.
- Este important să se facă distincția între activitățile care nu ne plac și activitățile care fac rău celorlalți; prin absurditatea situațiilor oferite ca exemple, elevii pot înțelege mai ușor această diferență.
Discuții:
- Este rău ca ceilalți să se poarte altfel decât ne-am dori?
- Ai fost vreodată criticat pentru ceva ce nu a rănit pe nimeni, sau nu a plăcut cuiva?
- Cum te-ai simți dacă ar exista legi care te-ar obliga să te porți așa cum își doresc ceilalți?

Scopul acestei activități este acela de a dezvolta toleranța față de cei care nu se comportă așa cum am vrea noi. În felul acesta, copiii vor adopta o atitudine deschisă față de cei din jurul lor, acceptându-le ideile, valorile, respectându-le libertatea de gândire și de exprimare.

Bibliografie:
1.Elias, M. J., Zins, J. E., Graczyk, P. A., & Weissberg, R. P. (2003). Implementation, sustainability, and scaling up of social-emotional and academic innovations in public schools. School Psychology Review, 32(3), 303-319.
2.Vernon, A. (2006). Dezvoltarea inteligenței emoționale. Educație rețional-emotivă și comportamentală. Clasele I-IV. Cluj-Napoca: Editura ASCR.