Strategii didactice interactive bazate pe învățarea prin colaborare

1. Învăţarea prin colaborare – concept, efecte
Din experiența didactică de peste 30 de ani, am
constatat că organizarea unui mediu de învăţare stimulativ,
activizant, bazat pe strategia învăţării prin colaborare va
genera ca efect o învăţare de calitate. Învăţarea prin
colaborare (cooperare) „reprezintă mai degrabă o filosofie
instrucţională decât o metodă aparte” (Negreţ-Dobridor,
Pânişoară, 2005, 168), o „filosofie” care trebuie
implementată în practica educaţională întrucât le oferă
elevilor posibilitatea „să se deplaseze” către centrul
activităţii didactice, să se implice efectiv în
„construcţia” propriilor competenţe cognitive, instrumental
aplicative şi atitudinale.
Învăţarea prin colaborare (cooperare) este „o
strategie pedagogică ce încurajează elevii să lucreze împreună
în microgrupuri în vederea îndeplinirii unui scop comun”(Oprea,
2006, 138). Cooperarea/colaborarea şi competiţia sunt pârghii pe
care le-am folosit în procesul instrucţional, alocându-le însă
ponderi diferite.
Raportându-mă la învățământul primar, unde îmi
desfășor activitatea, în mod special la activităţile
aplicative, am constat că elevii se implică în mod frecvent în
experienţe de învăţare bazate pe competiţie. Cu siguranţă că
şi această strategie are efectele ei benefice, însă consider că
utilizarea învăţării prin colaborare (cooperare) se dovedeşte a
fi mult mai avantajoasă pentru beneficiarii direcţi ai actului
educaţional. Voi încerca să nominalizez în continuare
principalele avantaje ale utilizării învăţării prin colaborare
(cooperare), avantaje care evidenţiază faptul că aceasta
reprezintă o strategie instrucţională ce poate contribui în mod
evident la asigurarea unui proces educaţional de calitate, așa
după cum le-am observant eu în activitatea mea didactică la
catedră, ca profesor pentru învățământ primar.
Astfel, învăţarea prin colaborare permite:
realizarea unor interacţiuni sociale multiple; ameliorarea
relaţiilor interpersonale; dezvoltarea competenţelor cognitive
şi sociale; dezvoltarea competenţelor de comunicare; dezvoltarea
inteligenţei interpersonale; ameliorarea calităţii
învăţării; participarea activă, implicarea în realizarea
sarcinilor de învăţare (auto)propuse; împărtăşirea
experienţelor; realizarea transferului de cunoştinţe;
confruntarea ideilor; analiza, compararea modurilor de a învăţa,
a achiziţiilor realizate; reformularea ideilor, opiniilor;
asimilarea unor noi valori, modele culturale; dezvoltarea
responsabilităţii individuale; dezvoltarea autonomiei; asumarea
şi interpretarea unor roluri variate în cadrul grupului;
cultivarea toleranţei, a respectului pentru diversitate; formarea
şi consolidarea deprinderii de ascultare activă; dezvoltarea
gândirii critice; dezvoltarea unei atitudini pozitive faţă de
învăţare; dezvoltarea bazei motivaţionale a învăţării;
consolidarea încrederii în propriile forţe; consolidarea stimei
de sine etc. (Drăghicescu, Petrescu, 2007).
Nu am realizat un inventar complet al efectelor
favorabile ale învăţării prin colaborare. Consider, însă, că
acelea ce au fost menţionate o recomandă ca fiind o strategie cu
valenţe formative deosebite, o strategie care poate ameliora
vizibil procesul învăţării.
Pentru a realiza deci un învăţământ fundamentat pe
standarde cât mai înalte de calitate, pentru a-i ajuta pe elevi
să practice o învăţare de calitate care să-i
„instrumenteze” în vederea unei inserţii optime în mediul
socio-profesional este necesar să creăm un mediu instrucţional
stimulativ în care învăţarea prin colaborare să devină o
strategie de bază.
Implementarea acestei strategii reprezintă garantul
unei învăţări de calitate deoarece oferă elevilor posibilitatea
să aplice şi să sintetizeze cunoştinţele în variate moduri;
să verifice şi să analizeze critic propriile idei; să-şi
confrunte propriile opinii cu ale celorlalţi; să-şi dezvolte
inteligenţa interpersonală; să dezvolte atitudini şi
comportamente bazate pe valorizarea propriei persoane, dar şi a
celorlalţi; să-şi formeze competenţe superioare de învăţare;
să dezvolte conduite bazate pe toleranţă respect şi acceptarea
diversităţii .

.2. Metode şi tehnici de învăţare prin colaborare

Învăţarea prin colaborare îşi subsumează o serie de
metode şi tehnici menite să optimizeze calitatea învăţării,
implicându-i activ pe elevi în procesul propriei formări. Voi
descrie succint, în cele ce urmează, o metodă de învăţare prin
colaborare , pe care le-am folosit la clasă şi am constatat că
poate asigura achiziţii durabile. Este vorba despre metoda mozaic.

Mozaicul

Structurile cooperative de tip mozaic (Johnson, Johnson &
Holubec, 1993; Kagan, 1992; Slavin, 1990) presupun formarea unor
grupuri cooperative în cadrul cărora fiecare membru al grupului
devine expert în anumite probleme specifice materialului propus
spre învăţare.
În folosirea acestei metode, am avut în vedere schema
specifică procesului mozaic : Grupuri cooperative (distribuirea
materialelor), Grupuri expert (învăţare şi pregătire), Grupuri
cooperative (predare şi verificare) (Steele, Meredith, Temple,
1998a, 42).
Am realizat diverse variaţiuni pe tema mozaicului.
În cele ce urmează, voi prezenta însă etapele mozaicului
de bază:

1. Formarea grupurilor cooperative şi distribuirea materialelor de
lucru :
- am împărțit tema de studiu în 4-5 subteme;
- am solicitat elevilor să numere până la 4 sau 5 (în funcţie
de numărul de subteme) şi am distribuit fiecărui elev materialul
ce a conţinut detalierea subtemei corespunzătoare numărului său
(elevul cu numărul 1 va deveni expert în subtema 1 etc.); i-am
atenționat că vor învăţa şi vor prezenta materialul aferent
numărului lor şi celorlalţi colegi, fiind responsabili de
rezultatele învăţării acestora;
- fiecare grup de 4 sau 5 elevi a constituit un grup cooperativ; am
solicitat elevilor să reţină grupul cooperativ din care fac
parte.

2. Formarea grupurilor de experţi şi pregătirea prezentărilor :
- elevii care au avut acelaşi număr şi, respectiv, aceeaşi
subtemă de abordat, s-au constituit în grupuri de experţi (Obs.:
numărul grupurilor de experţi trebuie să fie acelaşi cu numărul
de subteme stabilite);
- experţii au studiat şi au aprofundat materialul distribuit
împreună,au identificat modalităţi eficiente de „predare” a
respectivului conţinut, precum şi de verificare a modului în care
s-a realizat înţelegerea acestuia de către colegii din grupul
cooperativ.

3. Realizarea prezentărilor (predarea) şi verificarea rezultatelor
învăţării
- s-au reconstituit grupurile cooperative;
- fiecare expert a „predat” conţinuturile aferente subtemei
sale; am precizat că modalitatea de transmitere trebuie să fie
concisă, stimulativă, atractivă;
- fiecare membru al grupului cooperativ a avut sarcina de a reţine
cunoştinţele pe care le transmit colegii lor, experţi în
diferite probleme.
4. Evaluarea
- am solicitat elevilor să demonstreze ceea ce au învăţat;
- uneori ,am realizat evaluarea evaluarea printr-un test, alteori
, prin răspunsuri orale la întrebările adresate de mine, printr-o
prezentare a materialului predat de colegi, prin elaborarea unui
eseu etc..
Principalele avantaje ale utilizării metodei mozaicului sunt
următoarele: dezvoltarea competenţelor psihosociale; dezvoltarea
competenţelor cognitive; dezvoltarea competenţelor de comunicare;
dezvoltarea inteligenţei interpersonale; promovarea
interînvăţării; participarea activă, implicarea tuturor
elevilor în realizarea sarcinilor de învăţare; analiza,
compararea modurilor de a învăţa, a achiziţiilor realizate;
formarea şi consolidarea deprinderii de ascultare activă;
dezvoltarea gândirii critice şi creative; dezvoltarea bazei
motivaţionale a învăţării; consolidarea încrederii în
propriile forţe; formarea şi dezvoltarea capacităţii de
cooperare, a spiritului de echipă; formarea şi dezvoltarea
capacităţii reflective; dezvoltarea responsabilităţii
individuale etc..
În absenţa monitorizării atente a lucrului în grup, este
posibil să se manifeste şi anumite limite în utilizarea acestei
metode: abordarea superficială a materialului de studiu;
înţelegerea şi însuşirea greşită a unor idei, concepte etc.;
apariţia unor conflicte între membrii grupurilor; crearea unui
climat educaţional caracterizat printr-o aparentă dezordine etc..

Alături de acestă metodă, consider că pot fi folosite cu
success la clasă și următoarele metode: Fishbowl (tehnica
acvariului), Turul galeriei, Interviul în trei trepte, Creioanele
la mijloc
Strategiile didactice interactive au efecte formative
evidente, aspect care nu exclude şi posibilitatea manifestării
unor limite ale acestora, în condiţiile în care profesorul nu
deţine solide competenţe de aplicare a acestora în practica
educaţională.

Bibliografie:
1. Cucoş, C.. (coord.). (2008). Psihopedagogie pentru examenele de
definitivare şi grade didactice, ed. a II-a revăzută şi
adăugită. Iaşi: Editura Polirom.
2. Drăghicescu, L., Petrescu, A.M.. (2007). Învăţarea prin
cooperare – garant al unei învăţări de calitate. În volumul
Conferinţei Ştiinţifice Internaţionale Perspective ale
educaţiei sociale şi emoţionale, Analele Universităţii din
Oradea, Fascicula departamentului pentru Pregătirea şi
Perfecţionarea Personalului Didactic, Psihologie şi
Psihopedagogie Specială-Pedagogie-Metodică, Tom XI, Partea I.
Oradea: Editura Universităţii din Oradea, pp. 375 – 385.
3. Negreţ-Dobridor, I., Pânişoară, I. O.. (2005). Ştiinţa
învăţării. De la teorie la practică. Iaşi: Editura Polirom.
4. Oprea, C.L.. (2006). Strategii didactice interactive.
Bucureşti: E.D.P..
5. Pânişoară, I. O.. (2008). Comunicarea eficientă, ed. a III-a,
revăzută şi adăugită. Iaşi: Editura Polirom.
6. Steele, J.L., Meredith, K.S., Temple, C.. (1998a). Lectura şi
scrierea pentru dezvoltarea gândirii critice, vol. I. Cluj-Napoca:
Casa de Editură şi Tipografia GLORIA.
7. Steele, J.L., Meredith, K.S., Temple, C.. (1998b). Lectura şi
scrierea pentru dezvoltarea gândirii critice, vol. II. Cluj-Napoca:
Casa de Editură şi Tipografia GLORIA.