STUDIU PRIVIND AGRESIVITATEA LA ELEVII DIN CICLUL PRIMAR

STUDIU PRIVIND AGRESIVITATEA LA ELEVII
DIN CICLUL PRIMAR

Prof.înv.primar: Iuga Maria-Liliana
Şcoala Gimnazială Soloneţu Nou, Cacica-jud. Suceava

Cuvinte cheie: situaţii agresive, eşantion, comportament agresiv, instrumente utilizate,
cercetare, analiza datelor, abatere standard.
Rezumat : Am încercat prin acest studiu ,realizat cu elevii mei din clasele a II-a şi a IV-a
(simultan), să înţeleg comportamentul agresiv pe care îl au unii elevi, să îl
analizez şi, cel mai important lucru, să-l înlătur pe cât este posibil .
Elevii au reuşit să înţeleagă foarte bine situaţiile care generau conflict şi agre-
sivitate, au explicat situaţiile, au conştientizat efectele negative ale agresivită-
ţii în şcoală şi, ca urmare şi-au îndreptat conduita.
1.Scopul şi obiectivele cercetării:

Scopul fundamental al cercetării de faţă este sesizarea modului de manifestare a agresivităţii în mediul şcolar primar, precum şi formularea unui program de prevenţie şi intervenţie asupra acestui fenomen, la clasele care înregistrează probleme în acest sens.
Obiectivele propuse sunt:
-sesizarea modalităţilor de percepere a agresivităţii de către elevii de clase şi vârste diferite prin intermediul compunerilor cât şi a exemplelor concrete - de situaţii agresive - întâlnite de elevii în cadrul şcolii;
-identificarea celor mai frecvent - întâlnite comportamente agresive la elevi de clase şi vârste diferite, cât şi în cadrul şcolii;
-identificarea, pe baza rezultatelor a cauzelor reale privind manifestarea comportamentului agresiv,
-elaborarea programului de prevenţie şi intervenţie asupra agresivităţii în cadrul şcolii.
-includerea elevilor agresivi într-un program de consiliere.

Subiecţii:
Elevii claselor a II –a şi a IV-a în total 27 de elevi (simultan)
Studiul s-a realizat în decursul a 4 săptămâni.
Prof.: Iuga Maria-Liliana

Clase Total elevi Total elevi
a-II-a 15
27

a-IV-a 12

Metoda de lucru
1. Instrumente utilizate
Inventar de comportamente agresive observate.
Scopul acestui instrument fiind acela de a identifica fluenta si ordinea în care elevii percep frecvenţa de apariţie a celor 6 comportamente agresive , considerate cele mai întâlnite la nivelul ciclului primar.

2. Procedura
Prezentare :
„Astăzi, aş dori să încercăm să discutăm despre o temă de care cu siguranţă aţi auzit cu toţii dar nu aţi prea discutat despre ea ... este vorba de agresivitate”.
„Vă rog să-mi spuneţi ce înţelegeţi prin agresivitate? Ce este agresivitatea? Cum am putea-o defini? Răspunsurile voastre nu vor fii notate, va trebui să încercaţi să mă ajutaţi să înţeleg mai bine la ce se referă agresivitatea. Fiecare răspuns oferit de voi este considerat corect, ajutându-mă să înţeleg mai bine cum vedeţi voi acest fenomen.”
( Se împart fişe cerând fiecărui elev să-şi scrie numele, prenumele, clasa, vârsta şi media pe ultimul semestru, titlul „Agresivitatea” şi o definiţie a acestui concept, după înţelesul fiecăruia).
„Daţi-mi exemple de cât mai multe cuvinte care se referă la agresivitate”.
„Ce comportamente agresive cunoaşteţi?”
(Vom analiza câteva situaţii concrete).
JOC DE ROL: fiecare dintre voi are ocazia să fie pentru 10 minute un domn învăţător /doamna învăţătoare sau un expert cât mai sincer şi cât mai corect.
„Să presupunem că e pauza mare... Ieşim cu toţii în pauză. Pe coridor e multă lume. Ce comportamente agresive am putea observa?” ( notez răspunsurile oferite de elevi);
„Ajungem în curtea şcolii...aţi putea să-mi daţi exemple de comportamente agresive întâlnite în acest loc?” ( elevii oferă exemple);
„La chioşcul şcolii, stau la rând mai mulţi elevi. Daţi-mi exemple de comportamente agresive ce pot fi observate în acest loc, sau pe care le-aţi observat.”
„La ora de educaţie fizică....”
„Vă rog să-mi daţi exemple de cât mai multe cuvinte care credeţi că se referă la agresivitate”.
„Ce fapte agresive cunoaşteţi?”
„Aşadar, am observat că ştiţi foarte multe lucruri despre gresivitate (fapte, acţiuni, şi comportamente), la ce se referă agresivitatea şi cum o întâlnim în viaţa noastră de zi cu zi”.
Le cer elevilor să repete cele mai cunoscute cuvinte care se referă la agresivitate, iar unui alt coleg să le noteze pe tablă. Elevii sesizează frecvenţa de apariţie a acestor comportamente, acordând note de la „1”, semnificând: întâlnit- foarte rar, la „6” semnificând: întâlnit foarte des, frecvent.
Din suita de comportamente agresive oferite ca exemple de către elevi se vor selecta 6 - cele mai întâlnite comportamente agresive în cadrul şcolii, după criteriul frecvenţei denumirii sau observării de către elevi în incinta şcolii.

Se aplică: - Inventarului de comportamente agresive.
(Pe o foaie de hârtie notez 6 comportamente agresive, în ordinea frecvenţei sesizate de eşantionul de elevii luaţi în studiu. Deasupra fiecărui cuvânt se află o scală Lickert cu 6 trepte. Sarcina elevilor este de a oferi o notă de la „1” la „6”, fiecărui comportament, în funcţie de frecvenţa de întâlnire a comportamentului în cadrul şcolii, „1” semnificând foarte rar întâlnit, iar „6” foarte des/ frecvent întâlnit.
Se oferă un exemplu concret pentru a observa dacă elevii au înţeles cu adevărat sarcina. Exemplul va conţine un comportament agresiv care nu e prezent în inventarul de comportamente, evitându-se influenţarea elevilor.
Rezultatele cercetării şi discutarea - interpretarea lor
Prezentarea şi analiza datelor:
Pornindu-se de la efectele negative ale agresivităţii în mediul şcolar, care perturbă vizibil procesul instructiv - educativ dar şi climatul dintre elevi şi învăţători, şi luând în considerare capacitatea de intervenţie a cadrelor didactice dar în special a consilierilor şcolari (prin implementarea unor programe de prevenţie şi intervenţie în cadrul şcolarilor de nivel primar), s-a urmărit stabilirea modalităţilor de manifestare a agresivităţii în cadrul şcolii, prin intermediul informaţiilor oferite de elevi.
Acest studiu urmăreşte atât identificarea formelor de manifestare ale agresivităţii în mediul şcolar, gravitatea acestora, frecvenţa de apariţie precum şi identificarea diferenţelor privind modul de manifestare al agresivităţii - fizice şi verbale - în rândul eşantionului de elevi luaţi în studiu. Investigarea comportamentelor agresive, făcând posibilă sesizarea diferenţele apărute în manifestarea agresivităţii în funcţie de clase. Toate datele obţinute, constituind un punct de sprijin evident în formularea şi găsirea unor programe de prevenţie şi intervenţie primară, secundară şi terţială în cazul agresivităţii şcolare.
Într-o primă etapă, pornindu-se de la definirea „agresivităţii” de către fiecare elev în parte, precum şi de la oferirea de exemple concrete de comportamente şi manifestări agresive observate în cadrul şcolii, au fost înregistrate cele mai întâlnite comportamente agresive la fiecare clasă în parte. Elevii au oferit exemple de situaţii concrete în care observă anumite comportamente agresive, denumindu-le. Totodată ei au estimat frecvenţa de apariţie a fiecărui comportament observat, în parte pe o scală Lickert cu cinci trepte, „1”- semnificând foarte rar întălnit iar „5”, semnificând foarte des sau frecvent întâlnit.
Ca urmare a definiţiilor şi compunerilor elevilor, au fost selectate şi identificate următoarele zece comportamente, sesizate de elevii claselor primare şi gimnaziale în cadrul şcolii:
Prin intermediul analizei statistice a acestor date, oferite de fiecare clasă în parte, s-au reţinut şase comportamente agresive sesizte de elevi în cadrul şcolii, după criteriul frecvenţei de apariţie.
Analizându-se mediile şi abaterile standard pe clase, s-au obţinut scoruri totale pentru fiecare comportament, ordinea acestor comportamente făcîndu-se de la “1” la “6”, în ordinea frecvenţei de aparitie, “1” reprezentându-l comportamentul cel mai frecvent sesizat în cadrul şcolii iar “6”, comportamentul cel mai rar sesizat sau întâlnit.
Din datele reţinute se poate observa că elevii consideră “ împinsul” sau “îmbrâncitul” ca fiind cea mai întâlnită formă de manifestare a agresivităţii.
Se poate observa că „îmbrâncitul”,”injuriile” şi „cearta” sunt manifestările agresive care apar cu cea mai mare frecvenţă. Agresivitate verbală fiind un mod de refulare a agresivităţii fizice, utilizată de elevi într-o frecvenţă mult mai mare decât cea fizică, poate şi datorită faptului că ea nu atrage sancţiunea imediată. „Îmbrâncitul”, reprezintă o metodă mascată a agresivităţii fizice. „Distrugerea de obiecte”, apare cu o frecvenţă mai redusă poate şi datorită fricii de sancţiuni şi pedepse ce pot fi aplicate în mediul şcolar elevilor care distrug bunurile şcolii.

Concluzii şi implicaţii:
Astăzi în lume, în ciuda efectelor adverse binecunoscute privind violenţa de acasă, de la şcoală şi din media, societatea continuă să dea răspunsuri scurte şi pe termen scurt. Pentru a diminua cât mai mult posibil modalităţile distructive care apar ca urmare a violenţei în copilărie, este necesar să se acorde resurse şi timp, energetice şi financiare. Sunt necesare resurse predictibile, legate de siguranţa şi varietatea mediilor în care trăiesc copii.
Dacă vrem ca violenţa să dispară din şcoli trebuie să fim proactivi în deciziile noastre şi să analizăm originile problemei. Violenţa poate fi prevenită în şcoli când copii nu sunt predispuşi numeroşilor factori de risc. Cercetările indică faptul că, modelele de comportament antisocial care apar precoce la copii constituie un enorm factor de risc cu rezultate negative pe termen lung.
Sunt necesare instrumente valide de identificare a copiilor care prezintă risc la vârste foarte fragede, urmate de o reorientare de pe aceste trasee distructive fără a ignora problema în speranţa că se va rezolva de la sine deoarece cu siguranţă aceasta nu va dispărea. Incidenţa va fi şi mai mare în absenţa unor intervenţii şi a unor suporturi adecvate.
Trebuie avut în vedere faptul că, înainte de a dezvolta modele de intervenţie, mai accesibile şi mai eficiente, trebuie să ne focalizăm asupra prevenţiei.
Cei care abordează agresivitatea în mediul şcolar, precum şi cei care iau decizii, trebuie să înţeleagă relaţia indistructibilă între experienţele timpurii de viaţă şi sănătatea fizică, emoţională, socială şi cognitivă.
Schimbări la nivel cultural se pot produce doar furnizând experenţe bogate la nivel cognitiv, emoţional, social şi fizic. Înainte ca societatea să ofere aceste experienţe este necesară educarea privind dezvoltarea copilului. Educarea cadrelor didactice, a părinţilor, trebuie să fie continuată de dezvoltarea cercetărilor privind impactul experienţelor pozitive asupla dezvoltării copilului. Toate acestea trebuie să fie utilizate în acelaşi timp cu implementarea şi testarea unor programe care să îmbogăţească viaţa copilului şi a familiei sale, precum şi a unor programe de identificare precoce şi intervenţie proactivă.
Pornindu-se de la nocivitatea comportamentelor agresive, constatate în cadrul mediului şcolar cu o pondere tot mai ridicată şi de la nevoia de a intervenii acolo unde această problemă se dovedeşte tot mai greu de stăpânit, perturbând chiar şi realizarea adecvată a procesului instructiv-educativ şi climatul general al şcolii, se urmăreşte intervenţia asupra acestui fenomen.

Bibliografie:

1.RĂŞCANU, R.(2003), Psihologie şi comunicare, Ed. Universităţii , Bucureşti
2.SĂLĂVĂSTRU, D.(2004), Psihologia educaţiei, Ed. Polirom, Iaşi
3.ALBU, G.(2008), Comunicarea interpersonală, Ed. Institutul European, Iaşi
4.BĂBAN , A.(2003), Consiliere educaţională, Ed. S.C. Psinet SRL, Cluj-Napoca