Studiu privind bullyingul şi violenţa în şcoală

STUDIU PRIVIND PERCEPŢIA FENOMENULUI DE VIOLENŢĂ ŞI BULLYING ÎN ŞCOALĂ
An şcolar 2017-2018

SCOPUL: Iniţiativa acestei cercetări psihopedagogice a pornit de la faptul că am constatat în ultima vreme o proliferare în rândul elevilor în general, în mediul şcolar românesc a manifestărilor violente, de violenţă fizică, verbală, dar şi a atitudinii pe care psihologii o numesc “fenomenul de bullying”, care face să crească tot mai mult îngrijorarea specialiştilor în educaţie şi psihologie şcolară. Ne-a preocupat în mod deosebit să analizăm percepţia pe care o au elevii, profesorii şi părinţii legat de acest fenomen în şcoala noastră pentru a căuta apoi cele mai potrivite metode de prevenire şi de combatare a acestora, pentru un mediu şcolar echilibrat, propice dezvoltării normale, armonioase a tinerilor, care învaţă în acest loc. Bullying-ul este definit ca fiind un comportament ostil/de excludere şi de luare în derâdere a cuiva, de umilire. Cuvântul „bullying” nu are o traducere exactă în limba română, însă poate fi asociat cu termenii de intimidare, terorizare, brutalizare. („Fenomenul “bullying”. Cum îl depistăm şi cum îl combatem, pentru şcoli mai sigure”. UNICEF. 22 octombrie 2015.) Bullying-ul nu presupune existenţa unui conflict bazat pe o problemă reală, ci pe dorinţa unor persoane de a-şi câştiga puterea şi autoritatea, punându-i pe alţii într-o lumină proastă. Fenomenul bullying poate fi prezent în orice tip de comunitate, în grupuri sociale, unde persoanele interacţionează unele cu altele: la şcoală, la locul de muncă, în familie, în cartiere, în biserică, în mass-media, chiar între ţări.
1. OBIECTIVELE STUDIULUI
Studiul a avut ca obiectiv general identificarea situaţiilor de violenţă întâlnite în spaţiul şcolar în unitatea noastră şcolara, prezentate din perspectiva elevilor, părinţilor şi profesorilor.
Obiectivele specifice au fost:
-Identificarea formelor curente de violenţă din şcoli şi a bullying-ului
- Măsurarea frecvenţei cu care apar diferite situaţii de violenţă şi bullying
- Identificarea contextelor în care apare violenţa şi bullyingul şcolar;
- Identificarea principalilor actori implicaţi în situaţiile de violenţă (inclusiv cei din afara şcolii);
- Identificarea reprezentărilor elevilor privind securitatea personală în şcoală;
- Cunoaşterea opiniilor elevilor, părinţilor şi cadrelor didactice privind combaterea acestor fenomene.
2. METODOLOGIA UTILIZATĂ
Cercetarea privind fenomenul de violenţă şcolară în CTCI, Mun.Câmpina este o cercetare observaţională(neexperimentală), de tip diagnoză, care a fost realizată folosind o metodă cantitativă de culegere a informaţiilor pe bază de ancheta prin chestionar. A fost utilizat chestionarul elaborat de Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei Bucureşti, publicat în lucrarea Prevenirea şi combaterea violenţei în şcoală – Ghid practic pentru directori şi cadre didactice, 2006 care a cuprins între 12 întrebări de diferite tipuri:
-Întrebari factuale prin care s-au obtinut informatii despre fapte obiective, verificabile;
- Întrebari de opinie prin care s-au înregistrat informatii de natura subiectiva
-Întrebarile de motivatie care au urmărit explicarea unor cauze sau conditii ce determina anumite actiuni În functie de forma întrebarilor au fost propuse:
-Întrebarile închise
-Intrebarile deschise
-Întrebari semi-deschise (semi-închise)
Întrebările au fost formulate astfel încât să ofere răspunsuri pentru:
- caracterizarea lotului de subiecţi;
- formele de violenţă întâlnite în şcoală şi care este frecvenţa cu care aceste manifestări au loc;
- situaţiile de violenţă si de bullying care se manifestă între elevi, dar şi cu profesorii
- momentul în care se manifestă fenomenele de violenţă dintre elevi; şi între elevi şi profesori
- cauzele fenomenelor de violenţă dintre elevi; elevi-profesori
- situatiile de violenţă în care elevii s-au aflat personal şi percepţia părinţilor legat de aceste lucruri
- formele de violenţă pe care elevii le manifestă faţă de profesorii; dar şi percepţia profesorilor legat de actele de violenta şi de bullying din partea elevilor lor
- frecvenţa cu care se întâmplă unei situaţii de violenţă a profesorilor în şcoală;
- situaţiile în care elevii investigaţi au fost violenti/agresivi faţă de colegi sau profesori;
-percepţia elevilor asupra siguranţei proprii la şcoală/protecţiei faţă de violenţa unor colegi, profesori sau alte persoane din jurul scolii;
- propuneri privind contribuţia elevilor la reducerea cazurilor de violenţă manifestate în scoală
3. CARACTERIZREA LOTULUI DE SUBIECŢI
La acest studiu au participat 42 de elevi de la clasele IX-XII şi IX P1 şi IX P2, de la colegiul nostru, 36 de profesori şi maistri care predau la clasele de la Colegiul Tehnic C-tin Istrai si 38 de părinţi selectaţi în cadrul lectoratelor cu părinţii.
Elevii sunt majoritatea din mediul rural, un număr de 36, adică în proporţie de 85,7%, restul sunt din mediul urban,adică 6 elevi intervievaţi au domiciliul în mediul urban, adică un procent de 14.29%.

4. Analiza rezultatelor –selectiv

În urma aplicării chestionarelor celor 3 categorii investigate s-a constatat că printre cauzele frecvente ale violenţei şi bullyingului în şcoală sunt lipsa de implicare a familiei în educaţie(41.66%); situaţia financiară a familiei 36.12%; înţelegerea greşită a libertăţii şi democraţiei:12%.
Întrebaţi despre formele de manifestare a violentei,profesorii au răspuns în proporţie de 30.55% ca fiind cea verbală,limbajul injurios; apoi 33.33% au spus despre violenţa fizică; 36.11% violenţa îndreptată spre distrugerea bunurilor şcolii.
În ceea ce priveşte forma de gresiune manifestată în şcoală copiii au dat următoarele răspunsuri, Lovire: 38%, încăierare :23.80%; furt: 26.19%; bullying: 11.90%, ceea ce arată faptul că lovirea şi atingerea fizică deţin ponderi importante, este un mod de manifestare/refulare în rândul tinerilor de la colegiul nostru.
-actele de violenţă nu au loc în timpul orelor, de faţă cu profesorii 83% au raspuns acest lucru, restul de 17% au spus că da, uneori au loc şi în timpul orelor
-interesant este faptul că un procent de 38% dintre cei chestionati au spus că da, au agresat verbal colegii de clasă sau alţi copii din liceu, motivul fiind :”pentru că m-au enervat/provocat”
-la întrebarea nr. 9.“Dacă ai asista la o situatie conflictuala care ar putea degenera în violenţă cum ai reacţiona?” tinerii nostri au raspuns astfel:
“Nu m-aş băga- 28.57% ; aş ajuta cu pumni sau altceva, depinde de situaţie”:71.42%, ceea ce este un lucru îngrijorator pentru potenţialul mare de manifestare a acestor acte de comportament negativ. În ceea ce priveşte răspunsurile la unele întrebări adresate părinţilor de exemplu la întrebarea 1 au răspuns în felul următor:
1. Consideraţi că „Bătaia e ruptă din Rai” este o metodă de educaţie ? Justificaţi!”
-Nu este o metodă eficientă de educaţie: 52.62%
-Uneori mai trebuie atins copilul: 36.84%
-No answer : 11.11% , ceea ce demonstrează că încă sunt părinţi care consideră că copilul trebuie „atins”din când în când, dacă nu e cuminte; iar un procent de 11% dintre părinţi nu au dorit să răspundă la această întrebare
4. „Cum vă implicaţi în organizarea timpului liber al fiului/fiicei dvs. ?”
-nu prea avem timp dar ne implicăm în limita timpului disponibil: 52.62%
-în diverse activităţi pe lângă casă/curte/livadă: 36.84%
-el ştie singur să şi facă activităţile şi fără mine: 10.52%, ceea ce arată că mai mult de jumătate din numarul de părinţi intervievaţi au recunoscut că nu au sufiecient timp pentru activităţi cu copilul,iar aprox.11% consideră că copilul nu are nevoie de el ca părinte, se descurcă singur în organizarea activităţilor lui/lor.
Intersante sunt rezultatele la întrebarea nr.7. „Este vreodată copilul dvs agresiv cu dvs sau cu alţi membri sau prieteni din anturaj?”
-nu,este un copil cuminte,bun,harnic: 76.31%(29);câteodată se mai enervează, dar cred că din cauza vârstei: 23.68%(9), ceea ce confirmă ce spun parinţii în general la şedinţele cu aceştia, că copiii lor nu fac nebunii/lucruri rele, decât la şcoală, pentru că acasă ei sunt „copii cuminţi şi harnici”.
Aşadar prezentul studiu, prin rezultatele obţinute asupra percepţiei fenomenului de agresivitate şi bullying în şcoală a scos la iveală faptul că elevii şi profesorii au relaţii în general tensionate, actele de violenţă, dar şi fenomenul nedorit de bullying sunt în creştere în şcoala noastră, dar şi că părinţii au rolul lor în prevenirea sau reducerea acestor manifestări.
Înţelegem de aici, chiar dacă o mică parte din părinţi recunosc asta, că lasă pe umerii şcolii propriile lor responsabilităţi şi că nu-şi fac partea în relaţia şcoală-familie, mai ales pentru că nici dânşii nu sunt „echipaţi” corespunzator să gestioneze relaţiile din propriile familii cu problemele diverse pe care le au, nu înţeleg nici ei gravitatea de a trăi într-un mediu nepotrivit pentru un tânăr şi de a nu-i oferi echilibrul minim de care are nevoie pentru a se descurca la şcoală (la orele de curs, în relaţiile cu colegii, profesorii) şi mai apoi în societate.
Prof.GEORGESCU OLIVIA.
COLEGIUL TEHNIC C-TIN ISTRATI, MUN.CÂMPINA