Temele pentru acasă şi performanţele şcolare

Temele pentru acasă şi performanţele şcolare
Astazi mai mult ca oricand temele pentru acasa impart lumea academica educationala de pe intreg mapamondul in doua tabere. Profesorii, parintii si elevii pare ca sunt sub arme.
Daca studiem atent ciclurile istoriei cel putin asa cum le preyinta literatura americana conatatam ca problema temelor date acasa elevilor ameriani a fost mereu impanyita de interese politice.
Înainte de începutul secolului XX se credea că tema pentru acasă forma o minte şi o personalitate disciplinate. În anul 1940 apăruse deja o reacţie împotriva temei pentru acasă, oamenii considerând că acestea împiedicau copiii şi părinţii în treburile gospodăreşti. Acest curent de opinie a înregistrat o schimbare la sfârşitul anilor ’50 când sovieticii au lansat sputnikul (Marzano,R.,2010). Americanii au început să se îngrijoreze că educaţia din SUA nu era suficient de riguroasă de aceea au găsit o parte a soluţiei în temele pentru acasă. În anii `70 situaţia se schimbă iar unii specialişti în teroriile învăţării susţineau că temele pentru acasă sunt chiar dăunătoare sănătăţii elevilor. De atunci au tot apărut argumente pro şi contra, iar dezbaterile continuă şi azi chiar şi în ţări civilizate din Europa unde de exemplu, de curând primul ministru al Franţei s-a opus vehement ca elevii să mai primească teme pentru acasă, pregătind chiar o lege în acest sens, iar in tara noastra s a pregatit deja o lege in acest sens.
Unul dintre cele mai pozitive argumente privind temele pentru acasă este că acestea consolidează cunoştinţele şi deprinderile, extinde oportunităţile de învăţare dincolo de mediul şcolar.
Studiile realizate pe problema temei pentru acasă au scos în relief faptul că nu există o relaţie directă între teme şi performanţe şcolare la clasele mici, ciclul primar şi că ele apar numai la elevii din gimnaziu şi liceu. 1
Elevii din ciclul primar nu au capacitatea de a acumula multe informaţii şi profesorul nu trebuie să suprasolicite cu multe sarcini şi activităţi pentru că va naşte în elevii lui o atitudine de respingere şi elevul va privi şcoală că pe ceva greu şi imposibil de obţinut plăcere şi satisfacţii. Dar nici nu se poate renunţă total la teme. Ele trebuie numai dozate corespunzător, să fie antrenante şi date conform particularităţilor de dezvoltare a fiecăruia, elevul să simtă că le face cu plăcere că au legătură cu viaţă lor şi asta aduce satisfacţii şi-l motivează în viitor.
Janine Bempechat, consideră că „la vârstă şcolarităţii mici beneficiile temelor pentru acasă constau în procesul în sine, neputând fi de natură academică, în sensul relaţiei dintre acestea şi performanţele şcolare”(Stănculescu,E.Psihologia educaţiei, Editura universitară, Bucureşti, 2013, pag.496). Elevii trebuie să înţeleagă că tema este ceva ce poate fi studiat şi făcut şi acasă, şi în felul acesta obişnuim elevii cu deprinderea de studiu individual, punem bazele muncii individuale, intelectuale ale viitorului adult.
În ciuda controverselor aprinse din diferite societăţi de pe mai multe continente, profesorii dau în continuare teme pentru acasă pentru că ei consideră că aceasta reprezintă o activitate în prelungire a celei de la şcoală, aproape indispensabilă pentru formarea deprinderilor de muncă intelectuală, consolidarea şi îmbunătăţirea performanţelor şcolare. Profesorii adevăraţi sunt cei care ştiu cum să stimuleze respectul de sine al elevilor lor, evitând apariţia stării de panică şi a temerii de eşec, prin selecţionarea unor inputuri de învăţare, activităţi stimulative, care să le stârnească curiozitatea, să-i motiveze să lucreze şi să cerceteze singuri şi care să conducă la creşterea capacităţii de a amână gratificarea(renunţarea la implicarea prea repede în activităţi plăcute care nu au legătură cu şcoală şi care nu presupun efort, împiedicându-i de la studiu). Sigur că în acest fel sporesc şi rezultatele lor şcolare.
În urma cercetării mele experimentale pe care am întreprins-o la clasele de liceu, de la specializarea economic din cadrul Colegiului Tehnic Constantin Istrati, Câmpina pot spune cu certitudine că impactul temelor pentru acasă asupra performanţelor elevilor are legătură indisolubilă cu ceea ce simte şi crede elevul despre sine, adică cu respectul de sine,cu ceea ce simte că poate face elevul cu ceea ce ştie, cu ceea ce a acumulat deja, are legatură cu încrederea pe care o are în forţele proprii, cu capacitatea lui de a învăţa într-un mod autoreglat,cu autoeficacitatea învăţării şi eul academic, dar şi cu motivaţia lui internă pentru studiu.
Din perspectivă psihologică, căci numai astfel putem desluşi ceva din misterul fiinţei care învaţă,ar trebui să ştim sau să putem cunoaşte câteva aspecte esenţiale legate de exemplu, de cum învaţă cu adevarat elevii noştri,dacă chiar ştim ce se intâmplă în mintea lor atunci când se află la masa de lucru, acasă, chiar îşi fac temele singuri, cât din fiinţa lor este implicată cu adevărat în rezolvarea sarcinilor propuse, ce părere au ei legat de impactul nostru ca profesori la orele de specialitate economică, acumulează cu adevărat cunoştinţe şi dobândesc competenţe sau îşi pun numai multiple măşti pentru a simula transformarea în jocul social al adulţilor.
Cercetările mele în cadrul acestui proiect au scos la iveală faptul că elevii, în proporţie de 45% copiază temele în clasă, de la alţi colegi, pentru că ei de fapt nu sunt de acord să mai facă teme invocând noua lege despre care au auzit la TV şi care interzice temele în scoală, chiar dacă recunosc că este vorba de temele pentru elevii din şcoala primară, elevii mărturisind deschis că nu fac teme decât foarte puţin, ca timp, deoarece au alte preocupări mai importante, de exemplu să stea de vorba pe FB cu alţi elevi sau prieteni, se joacă jocuri în reţele online sau se plimbă sau merg în cluburi. Aşadar aceşti tineri au o capacitate mică de a amâna gratificările cu consecinţe psihologice grave pe termen lung, asa cum o afirmă şi alţi specialişti.
Analizând profilul psihologic al acestor adolescenţi în urma interviurilor şi a chestionarelor aplicate am constatat că principala problemă a acestor tineri este legată de ceea ce simt ei legat de propria persoană, imaginea de sine şi încrederea în forţele proprii atunci când au de îndeplinit o sarcină sau alta.
Pe de altă parte mulţi elevi arfirmă că tenele pentru acasă prea adesea la unele discipline de învăţământ sunt folosite ca un mod de a-i pedepsi şi mai mult îi îndepărtează de profesorul respectiv decât îi apropie.
De aceea este foarte important, ca profesori să acordăm o atenţie specială cunoaşterii elevilor noştri, stimulării respectului de sine şi încurajării exprimării libere, critice, a creativităţii şi stimulării inovaţiei, dar şi în sensul formării unei atitudini şi gândiri pozitive faţă de lume şi viaţă.