VALENȚE EDUCATIVE ALE EDUCAȚIEI NONFORMALE

Educația reprezintă un pilon fundamental al societății umane, prin intermediul căreia se urmărește clădirea unei vieți de calitate a fiecărui individ în mod particular, precum și dezvoltarea în mod general a societății și culturii acesteia. În context actual, cadrele didactice nu se pot rezuma doar la aspectele tradiționale ale educației, fiind necesară introducerea aspectelor educației nonformale.
Educația copiilor și a tinerilor reprezintă un proces amplu de acțiuni cu impact asupra cunoștințelor, atitudinilor, valorilor și caracterului acestora. În funcție de gradul de organizare al formelor educației se delimitează trei mari categorii: educația formală, educația nonformală și educația informală. Educația formală este educația oficială, care implică conform Legii Educației Naționale (nr.1/2011) învățarea în context organizat și structurat, realizată într-un cadru instituționalizat și care se fundamentează pe o proiectare didactică explicită, cu obiective, durate și resurse, și care se finalizează cu certificarea instituționalizată a cunoștințelor și competențelor dobândite. Educația nonformală reprezintă, conform lui J. Kleis (1973) ”orice activitate educațională, intenționată și sistematică, desfășurată de obicei în afara școlii tradiționale, al cărei conținut este adaptat nevoilor individului și situațiilor speciale, în scopul maximalizării învățării și cunoașterii și al minimalizării problemelor cu care se confruntă acesta în sistemul formal.” Educația informală este un proces spontan care se realizează pe toată durata vieții, prin care individul acumulează cunoștințe, își formează priceperi și deprinderi, își structurează convingerile și atitudinile, se dezvoltă prin intermediul experiențelor cotidiene.
Școala – principalul mediu pentru realizarea educației tradiționale, a constatat nevoia de depășire a barierelor formale în context actual, dată fiind introducerea programului ”Școala Altfel – să știi mai multe, să fii mai bun!” în cadrul curriculei școlare.
Acumularea cunoștințelor și dezvoltarea competențelor prin intermediul școlii tradiționale s-a dovedit a fi o condiție insuficientă pentru dezvoltarea multilaterală a viitorilor adulți. Cunoștințele teoretice nu au valoare foarte mare dacă nu sunt aplicate corespunzător. De asemenea, pe lângă dezvoltarea cognitivă este determinant să fie vizate dezvoltarea personalității copilului, inteligența sa emoțională, abilitățile sociale și cele de gândire. Aici educația nonformală vine ca o punte între cunoștințele predate de profesori și punerea acestora în practică.
Educația nonformală, fiind un tip de educație organizată sau semiorganizată, operează în afara sistemului educațional formal, maximizând procesul de învățare și minimalizând constrângerea specifică școlii. Cu toate acestea, valențe ale educației nonformale au fost introduse și în mediul școlar. Începând de la programul ”Școala Altfel” până la activitățile extrașcolare și extracurriculare, școala sprijină și încurajează demararea acestor activități și apreciază exemplele de bune practici, menționând avantajele pe care acestea le conferă.
Avantajele educației nonformale derivă din obiectivele și caracteristicile acesteia.
Educația nonformală:
• Oferă o utilitate practică imediată a cunoștințelor învățate;
• Permite punerea în valoare a intereselor și aptitudinilor educabililor;
• Se desfășoară în contexte diverse, cadrul de învățare și conținutul fiind lejer;
• Folosește metode care stimulează participarea și implicarea educabililor;
• Implică o abordare holistică : a ști – a simți – a face
• Are o structură și o planificare flexibilă, procesul învățării fiind orientat spre participant;
• Se bazează pe experiența participantului, iar evaluarea este realizată de acesta;
• Stimulează formarea relațiilor interumane informale și facilitează promovarea muncii în echipă și a unui demers pluri- sau interdisciplinar;
• Vizează pregătirea cetățenilor societății pentru un spațiu real unde au loc evoluții, schimbări, transformări.
Din experiența educațională practică s-a demonstrat că tipuri de educație formală, precum educația prin experiență (learning by doing) sau educația outdoor, au efecte benefice pe termen lung și dezvoltă abilitățile educabililor în ceea ce privește cooperarea, colaborarea, organizarea, asumarea de responsabilități precum și motivația și plăcerea de a descoperi și învăța, dezvoltarea gândirii critice și multiplicarea experiențelor pozitive.

Cadrul didactic devine un pilon în descoperire și învățare, la care educatul se raportează pentru a fi ghidat. În același timp, educatul devine resursă, producător, participant activ la propria învățare. La nivel de unitate am implementat o activitate extrașcolară numită ”Clubul curioșilor” ce presupune realizarea experimentelor și experiențelor practice precum ”Stafidele dansatoare”, ”Crizantema în culori”, ”Balonul plutitor”, ”Laptele magic” sau ”Cum se fabrică hârtia?”. Aceste experiențe pe lângă faptul că au dezvoltat o cultură a muncii în echipă, au dezvoltat creativitatea și curiozitatea copiilor și au rămas evenimente marcante în viața acestora, la care se raportează și alte experiențe sau cunoștințe de natură teoretică ( mai ales prin folosirea comparației ”ca atunci când am învățat să/am făcut …” sau a expresiei ”mai știi când am învățat/făcut…”). În momentul actual copiilor li s-au întipărit atât de bine activitățile acestea încât și-au format o rutină a învățării prin descoperire și solicită de multe ori introducerea acestui tip de activități în cadrul educației formale. Ponderea acestui tip de activități la nivelul dezvoltării personalității și a cunoașterii o au și activitățile organizate în cadrul programului ”Școala Altfel”. Locurile descoperite și informațiile acumulate se sedimentează în mintea copiilor în așa fel încât aceștia ajung să selecteze și să folosească cunoștințele însușite în diverse contexte.
Nu putem nega rolul determinant al educației formale în dezvoltarea integrală și armonioasă a personalității copiilor și în sprijinirea copilului în achiziționarea de cunoștințe, capacități, deprinderi și atitudini necesare pe tot parcursul vieții, însă consider determinant rolul integrării aspectelor educației nonformale pentru maximizarea bucuriei și plăcerii de a învăța și pentru dezvoltarea abilităților de viață și sociale, a inteligenței emoționale și a relațiilor interpersonale necesare atât copiilor cât și viitorilor adulți. Este de datoria noastră ca și cadre didactice să ajutăm la crearea unei societăți echilibrate și civilizate prin dezvoltarea unor viitori adulți adaptabili, pregătiți pentru eventualele schimbări globale, cu gândire critică și perspicace, mereu în căutare de a se dezvolta și cu o inteligență emoționale ce le conferă atât sentimentul fundamental de apartenență socială cât și cel de empatie vizavi de semenii lor.

BIBLIOGRAFIE și WEBOGRAFIE
 BLOOM, B.S., Human characteristics and school learning, McGraw-Hill, 1976.
 GARDNER, H., Multiple Inteligences: The theory in Practice, Perseus Books, 1993.
 OPREA, CRENGUȚA, Pedagogie. Alternative metodologice interactive, Ed. Universității, București, 2003.
 ***Nonformal Education Manual, Peace Corps, 2004.
 ***Legea Educației Naționale nr.1/2011.
 ***Scrisoarea metodică pentru învățământul preșcolar pentru anul școlar 2013-2014.
 ***Revista Învâțământul Preșcolar și Primar, nr. 1-2, Editura Arlequin, 2014.
 ***Curriculum pentru învățământul preșcolar, Editura Didactica Publishing House, București, 2009.
WEB:
 www.ted.com
 http://www.tribunainvatamantului.ro
 http://www.imparte.ro/Ajutor/Reintegrare-sociala/Educatia-non-formala-si-avantajele-sale-406.html
 www.copii.psihologie.ro