Interviul lunii: Ecaterina Fodorean

Am „descoperit” Didactic-ul în 4 august 2004, atunci când mânuiam cu timiditate calculatorul. Didacticii de atunci intră acum destul de rar, dar au venit alţii mai tineri şi cu mai multă dăruire.
Privesc în urmă şi nu-mi vine să cred că au trecut aproape trei ani. Chiar dacă uneori suntem mai obosiţi şi uităm să fim toleranţi, sunt convinsă că în inimile noastre păstrăm unii pentru alţii acele sentimente pe care le nutresc membrii unei adevărate familii.
În primii doi ani am învăţat foarte mult de la colegii mei din ţară. Didactic-ul a micşorat distanţele şi aşa, în casa mea au intrat colege/colegi din Moldova (se pare că este zona cea mai bine reprezentată), din Bucureşti, de la malul mării şi din străvechiul Maramureş. Este tonic să ştii că în toate părţile ţării este cineva care te poate ajuta.
De la primele mele cunoştinţe de pe didactic am învăţat să lucrez în Microsoft Word şi Microsoft Power Point. Dacă la început materialele mele erau stângaci lucrate, cu multe lacune, acum sunt mulţumită de felul cum pot tehnoredacta un document. De aceea nu mă pot supăra pe administratorii site-ului atunci când îmi resping câe un material „fuşărit”. Atunci realizez că de la mine se aşteaptă mai mult.
Dacă cu tehnoredactarea nu am întâmpinat mari probleme, secţiunea fotografii a reprezentat pentru mine adevăratul examen. La început credeam că pot trimite orice fotografii, chiar dacă nu-mi aparţin. Apoi am trimis creaţii personale, dar pentru ca nu aveam un aparat performant am avut numai necazuri. Au fost zile întregi când plângeam din cauza unora care-mi criticau fotografiile. Nimeni nu ştia cât efort (şi câţi bani!) investeam în fotografiile respective. Cu timpul, fiica mea mi-a dăruit un apart performant, cu care reuşesc să surprind imagini interesante.
Tot în familia didacticilor am învăţat ce înseamnă generozitatea şi le-am îndemnat şi pe colegele mele de şcoală să trimită materiale din lucrările publicate. In felul acesta zestrea didactic-ului s-a îmbogăţit cu materiale de calitate şi aşa, nu numai copiii din Cluj-Napoca s-au bucurat de teste / lectii lucrate cu mult profesionalism, ci şi copiii din întreaga ţara.
Dar nu numai colegele mele s-au obişnuit să „intre” zilnic pe didactic, ci şi elevii mei, chiar şi părinţii acestora. Aici ei pot găsi materiale interesante, fişe de lucru în completarea celor de la clasa, pot selecta fotografii pentru portofolii şi pot găsi modele pentru confecţionarea unor lucrări plastice, machete, jucărioare. Câţiva dintre elevii mei s-au arătat interesaţi de secţiunea foto, şi ne-am bucurat foarte mult când fotografiile lor au fost acceptate şi postate pe site. Nici nu vă puteţi închipui cu cât interes caută informaţii pe didactic şi cât de mândrii sunt părinţii când le văd lucrările postate aici.
Uneori am nostalgia serilor când ne întâlneam 10-14 didactici pe forum şi nu mai terminam discuţiile decât în miez de noapte. Acum lumea este mai grăbită. Unii se simt îndreptăţiţi mereu să dea lecţii, alţii monopolizeaza anumite rubrici. Calitatea materialeleor de pe didactic s-a îmbunataţit, chiar dacă exista cârcotaşi care susţin contrariul, dar a dispărut umorul şi voia buna de odinioară.
Acum toţi alergăm să ne însriem în n-şpe mii de proiecte şi parteneriate, de concursuri şi simpozioane, uitând că de fapt cel mai importat lucru este comunicarea. Şi acest site, cred eu, a fost creat, printre altele, tocmai ca să ne ajute să comunicăm idei şi sentimente.
M-am simţit onorată când mi s-a sugerat să scriu aceste rânduri şi acum voi profita şi am să vă mulţumesc tuturor didacticilor pentu că existaţi. Pentru echipa didactic. ro am toată stima, mai ales că pe zi ce trece, din punct de vedere tehnic, se simt tot mai multe imbunătăţiri.
Cluj-Napoca, 13 aprilie 2007
Ecaterina Fodorean