Rolul lecturii în îmbogățirea vocabularului elevilor cu deficiență de auz

MOTTO:
“ Lectura face un om deplin, vorbirea un om priceput, iar scrisul un om exact.”
FRANCIS BACON

În cadrul orelor de literatură română, motivarea elevilor de a lectura nu ţine doar de motivaţia intrinsecă, abilităţile profesorului de motivare jucând un rol foarte important. Materialul trebuie să fie ales cu atenție, deși literatura pentru copii oferă o gamă variată de texte ușor accesibile și elevilor cu deficiență auditivă, al căror vocabular este redus.

Învăţarea cititului este una dintre cele mai dificile etape din viaţa unui şcolar. Cu atât mai mult cu cât vocabularul deținut de un elev cu deficiență auditivă la intrarea în școală este minim.

Un elev care iniţial nu are nicio atracţie pentru lectură, pe măsură ce acumulează cunoştinţe care îl interesează, şi, pe baza lor dobândeşte capacităţi şi competenţe pe care nu şi le-ar fi bănuit, va trece de la motivaţia extrinsecă, la cea intrinsecă, satisfacţia fiind produsul al însăşi activităţii de învăţare.

Este util scrisul/ cititul: *cum altfel aş putea citi la desenele animate, preferate?; *cum aş putea să-mi cumpăr singur ceea ce-mi doreşte inimioara?...este glasul copilului care a înţeles că singurul care se poate ajuta este chiar el!...Şi peste ani,  cu certitudine va fi “ devoratorul de literatură”, i-a simţit...gustul! Ţine de mine, cadrul didactic, ca toate acestea să devină, încet, încet, realitate!

Pentru aceasta am iniţiat un proiect de parteneriat cu biblioteci din şcoală şi oraş care vizează a-i învăţa pe elevi să privească cartea ca pe un minunat  şi statornic om, ca pe o cămară cu multe provizii, care să-i familiarizeze cu manifestările cultural-artistice cum ar fi: şezătoarea literară, concursuri pe teme literare de ziua lui Mihai Eminescu, expoziţii de carte, lansări de carte, etc.

Am încercat să sădesc în sufletele copiilor surzi dorinţa de a citi şi deprinderea aceasta să devină o obişnuinţă şi cartea să fie un prieten nedespărţit al acestuia.

Literatura pentru copii, prin profunzimea mesajului, gradul de accesibilitate şi nivelul realizării artistice, m-a ajutat realizez acest lucru.

Prin limbajul specific al cărţii pentru copii, personajele exponenţiale, epicul dens, conflictul împins spre suspans şi senzorial, deznodământul fericit, virtuţile comicului (umorul, ironia, satira), literatura pentru copii contribuie la formarea şi modelarea caracterelor, la stimularea dorinţei de cunoaştere şi perfecţiune.

În acest articol îmi propun să descriu pe scurt câteva metode de familiarizare a elevilor cu cărțile, pentru o lectură care să devină sistematică, deliberată, plăcută, metode care se pot pune în practică indiferent de vârsta elevilor de la clasă, ca și exemple de activități concrete care considerăm că ar trebui privilegiate între activitățile de limbă.

• Realizarea colțului scrierii
• Realizarea colțului lecturii / al cărții.
• Sacoșa cu povești
• Masa cu povești
• Concurs de lectură

Aceste ”colțuri” sunt investite cu funcții simbolice, de contact nemijlocit cu obiectul concret, menite să sensibilizeze elevii față de cultura scrisă.

1. Colțul consacrat scrierii poate conține:

• Obiecte diverse, care să atragă atenția și să suscite curiozitatea.
• Suport pentru scriere: hârtie colorată și de diferite texturi, carton, sugative etc.
• Mostre de tipuri de scriere: foto cu manuscrise cu tipuri de scriere, cuneiformă, hieroglifică ( dacă profesorul de limbi străine are în vedere realizarea unui astfel de colț poate strecura tipuri de scriere aparținând limbii țintă care să aparțină transformărilor prin care a trecut acea limbă până la limba nouă), papirusuri, ideograme chineze etc.

2. Colțul consacrat lecturii:

• Albume, cărți, dicționare, abecedare vechi, manuale, almanahuri, reviste în diferite limbi, etc.
• Se poate facilita lectura prin așezarea unuia sau a două scaune și o măsuță, care să îndemne elevii să se așeze și să consulte materialele, să noteze ceva, orice; locul capătă cu timpul o funcție simbolică deosebită.

Pentru vârste mai mari, se poate amenja ”Colțul lecturii de plăcere”.

La școala la care îmi desfășor activitatea de profesor de limba română, am amenajat un astfel de colț al lecturii de plăcere. În plicuri colorate, am introdus texte din literatura pentru copii contemporană. Elevilor nu le-am comunicat nimic, au fost lăsați să descopere singuri. Și au făcut-o. Pe plicuri am scris: ”Poezia preferată”. Apoi am cerut elevilor să aleagă o poezie care le place, din când în când. Satisfacția elevilor este garantată.

O activitate deosebit de importantă este aceea a lecturii imaginilor. Cărţile pentru copii prezintă numeroase ilustraţii, care au rolul de a facilita înţelegerea poveştii. O lectură a imaginii, bine îndrumată de către profesor, permite elevului accesul imediat la sensul textului, îi permite o intrare rapidă şi sigură în lumea poveştii.

„Sacoşă cu poveşti”
“Sacoşă cu poveşti” este o sacoşă colorată cu o frumoasă carte cu imagini. O temă din această carte este aleasă cu ajutorul unei cărţi informative, un CD, simboluri, păpuşi, jocuri, reviste şi o carte de exerciţii pentru feedback.  Se compune o temă şi se alcătuiește cuprinsul unei sacoşe cu poveşti.

Scopul unei sacoşe cu poveşti

• Cel mai important scop al sacoşei cu poveşti este implicarea elevilor în inventarea, compunerea şi folosirea sacoşei.
• Dezvoltarea limbajului copilului. Sacoşele cu poveşti conțin materiale care contribuie la dezvoltarea vocabularului.
• Plăcerea mai mare în citire şi de citire cu glas tare. Prin intermediul sacoşelor cu poveşti, experienţa de a citi a copilului este stimulată şi încurajată. Copiii folosesc cărţile cu mai multă plăcere, mai mult interes.

"Masa cu poveşti" este locul unde copii imită o poveste dintr-o carte cu imagini. Este un ambient bogat privind o anumită poveste sau carte (cu imagini). Este locul unde copiii pot să se joace şi să spună această poveste cu ajutorul propriilor atribute dezvoltate în diferite feluri.

Masa cu poveşti nu trebuie neapărat să fie o masă, poate fi o pătură pe podea, un trunchi, un colţ al sălii de clasă. Este sigur că o singură carte este tema acestei activităţi.

Scopul mesei de poveşti

• Folosirea orală a limbii şi extinderea vocabularului - jocul cu materialele ce reprezintă un rol în cadrul poveştii, îi învață noi cuvinte. Ca rezultat, aceste cuvinte sunt automatizate şi pot fi folosite activ în timpul jocului. (vocabularul activ)
• Dezvoltarea jocului - Copiii îşi aleg un rol, se joacă împreună, îşi imaginează personajul din poveste şi îşi exprimă emoţiile. Masa cu poveşti constituie un ajutor în dezvoltarea în acest sens, atunci când jocul nu este început/în desfăşurare.
• Stimularea aspectelor comunicative - Masa cu poveşti stimulează aspectele comunicative. Prin alegerea unui rol, copiii imită un joc/rol, prin interacţiunea cu ceilaţi.
• Stimularea aspectelor cognitive - povestind şi jucând poveştile în diferite moduri, copiii își dezvoltă capacitatea de a înţelege povestea textului scris. Prin jucarea repetată la masa cu poveşti copiii învaţă să asculte poveştile. Ei experimentează faptul că poveştile au o anumită structură: un început, cuprins şi încheiere.
  Ei învaţă de asemenea că sunt câteva personaje în cadrul poveştii. Copiii învaţă că o poveste are loc într-un anumit cadru şi într-o perioadă de timp.  
  Ei ajung să ştie ce este aceea o carte cu imagini şi că aceasta redă o poveste, inclusiv diferite emoţii. Ei învaţă că o poveste faţă de care se simt legaţi poate să devină o poveste proprie.
• Copiii învaţă cum să lucreze cu o carte. Le este prezentat limbajul scris. Masa cu poveşti este o metodă eficientă pentru a învăţa și o limbă străină.

Nu în ultimul rând, am propus elevilor un concurs de lectură, notând în tabel gradul de satisfacție al elevului în urma citirii cărților propuse: mi-a plăcut foarte mult=☺, nu mi-a placut=☻, fără a condiționa povestirea lecturii pentru verificarea citirii.

Nu trebuie să uităm, deci, de scopul nostru, acela de a forma elevii astfel încât să devină cititori care să recurgă în mod constant la lectura eficace şi să citescă,  pregătindu-se pentru viaţă.

“Să-ţi placă să citeşti înseamnă să dai ceasurile de plictiseală, de care nu poţi scăpa în viaţă, pe ceasuri de încredere”
MONTESQUIE

Bibliografie:

• Cornea, Paul, Introducere în teoria lecturii, Editura Polirom, Iaşi, 1998
• Berne, E. Ce spui după bună ziua, Ed. Trei, Traducere din limba engleză de A. Mândrilă, București, 2006.
• Léon, R., Dire, Lire, Ecrire au jour le jour, Plus de 100 ateliers quotidiens pour les cycles 2 et 3, Paris, Hachette Livres, 2008, p. 13-14, citat de Pamfil, A., în Metodica și practica predării Limbii și Literaturii române, Universitatea Babeș- Bolyai, Cluj.
• Oprea, Crenguţa- Lăcrămioara, Strategii didactice interactive: repere teoretice şi practice, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 2007.
• Mihalache, Mihaela, “Între două vârste”. Implicaţii gnoseologice şi emoţionale în conturarea unei strategii adecvate, privind trecerea de la un ciclu de învăţământ la altul, Ploieşti: “Grup Şc.Industrial Energetic”( referat prezentat la cerc pedagogic, 2001).

Profesor de limba română, Burlacu Loredana
C.S.E.I. ”Constantin Pufan” Vaslui