Atitudinea creatoare a cadrului didactic, Prof. Şuşcu Anca Maria, definitivat, Şcoala Generală cu clasele I-VIII Visca, Com. Vorţa, jud. Hunedoara

Un profesor care nu începe niciodată la fel orele, care aduce în fiecare zi o noutate, un element–surpriză va imprima, fără voia sa, aceleaşi înclinaţii elevilor. Orice profesor descoperă zi de zi, oră de oră noi şi noi forme de stimulare a elevilor pe tărâmul creativităţii. Un loc important îl are creaţia învăţătorului în lecţie: un joc nou, un rebus, o ghicitoare pe care n-o găseşti în nici o culegere, o poezie, o compunere pot avea rol stimulativ pentru elevi.

Cadrul didactic cu adevărat valoros este acela care inspiră elevul; îl pune pe gânduri; îl determină să emită judecăţi de valoare prin propriul său efort, să realizeze creaţii de un nivel la care nu credea că poate ajunge vreodată. Putem fi creativi în proiectare, în adaptarea unor metode clasice la cerinţele moderne, în crearea orarului, în găsirea şi aplicarea de forme şi tehnici de evaluare, proiectarea şi desfăşurarea activităţilor extracurriculare, în construirea relaţiei învăţător-elev, în activităţile cu părinţii, etc. Atitudinea creatoare a profesorului este garanţia constantă a sporirii creativităţii elevilor.

Modalităţi de stimulare a creativităţii

• Provocarea activităţilor creative este bine să fie  o practică curentă, la orice obiect, în orice situaţie, chiar şi în pauze şi în timpul liber.
• Ştiu că, pentru a putea crea ceva nou, trebuie să ai o bază de date solidă despre un domeniu; amploarea şi calitatea cunoştinţelor permit corelaţii din cele mai neobişnuite şi fructuoase.
• Activităţile sau secvenţele didactice cu caracter inter/transdisciplinar constituie un teren favorabil cultivării creativităţii, atât a elevilor cât şi a învăţătorului.
• Ideile noi pot fi sugerate de profesor sau de colegi; se pot concepe lanţuri creative de idei, soluţii.
• Elevul trebuie să aibă libertate de gândire, de alegere, de acţiune; (materialele de lucru, subiectele, tehnicile). Putem avea elevi creativi dacă îi „creştem” în clase cu cât mai puţine constrângeri.
• Ideile creative nu trebuie „ameninţate” cu evaluarea imediată.
• Copilul trebuie să aibă timpul necesar pentru a crea ceva nou; (dacă nu a reuşit din prima încercare, el trebuie încurajat, ajutat să reia demersul).
• Cu cât sunt mai puţine reguli, cu atât gândirea creatoare „se mişcă mai în voie”.
• Structura lecţiei nu trebuie să fie rigidă.
• Conţinuturile din manuale, auxiliare şi alte surse să fie supuse unui proces de adaptare şi combinare.
• Crearea de interferenţe între „planificat” şi „neplanificat”.
• Indiferent de vârsta elevilor, să lăsăm loc pentru „elementul- surpriză”.
• „Nici o zi fără provocare!”

BIBLIOGRAFIE

Cucoş, Constantin, Pedagogie (ediţia a II a revăzută şi adăugită )”, Ed.Polirom , Iaşi, 2002;
Stoica, Marin, Pedagogie şi psihologie pentru examenele de definitivare, grade didactice: profesori, institutori /învăţători, studenţi şi elevi ai Şcolilor Normale, Ed. Gheorghe Alexandru, Craiova, 2002.
Moraru, Ion, Ştiinţa şi filosofia creaţiei. Fundamente euristice ale activităţii de inovare, E.D.P, Bucureşti, 1995, pag. 27
Stoica, Adrian, Creativitatea elevilor, E.D.P., Buc., 1983 
Landau, Erika, Psihologia creativităţii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1979, pag 44-47, 96