Comunicarea şcolii cu familia, Instit. Irimia Anca, Şcoala Gen. Nr. 2, Loc. Hunedoara, Jud. Hunedoara

Şcoala a avut şi are un rol primordial în a colabora cu părinţii copiilor pentru asigurarea educaţiei acestora. Educaţia este o acţiune la care îşi dau concursul şcoala, familia, comunitatea locală, întreaga societate şi colaborarea între ele este absolut necesară.

După cum se ştie, colaborarea presupune pe lângă o unitate de vederi şi o coordonare a acţiunilor în vederea realizării unităţii - factorul coordonator al colaborării fiind învăţătorul. Acest lucru decurge din logica lucrurilor, şcoala având rolul de a coordona colaborarea tuturor factorilor educativi, deoarece dintre toţi, doar ea este singurul calificat pentru asemenea acţiune.

Şcoala trebuie înţeleasă ca o instituţie unde se comunică prin toate mijloacele, se învaţă şi se realizează comunicarea, pentru orice nivel şi orice context social sau tematic. Scopul comunicării în şcoală nu se rezumă la reuşita şcolară, ci urmăreşte reuşita umană în toate condiţiile şi în toate momentele vieţii.

Educatorul este un arbitru care promovează şi corectează în acelaşi timp comunicarea, modelul de orator este impus de context, de temă, de auditoriu, de parteneri. Dascălul este acela care declanşează cu pricepere şi abilitate anumite motivaţii de trecere de la starea de absenţă la cea de prezenţă în viaţa grupului, a societăţii. Comunicarea devine astfel eficientă, iar manifestarea elevului devine liberă şi este favorizată de forţa lui de a comunica, de încrederea că este capabil să dea limpezime şi frumuseţe unei idei, unei trăiri. Învăţătorul trebuie să cunoască câteva cerinţe care să-i faciliteze munca în parteneriatul cu părinţii şi să-i sporească eficienţa.

În ciuda unor diferenţe de ordin economic, sociocultural sau de altă natură, familia ca instituţie socială, prezintă anumite însuşiri comune. Una dintre acestea este năzuinţa părinţilor de a-şi vedea copiii mari, bine instruiţi şi bine formaţi pentru viaţă.

Deşi în ţara noastră educaţia părinţilor nu a fost integrată în sistemul naţional de educaţie, cum se întâmplă în multe ţări, au existat totuşi preocupări pentru înfiinţarea unor posturi de consilieri educaţionali, dezvoltarea unor proiecte naţionale cum ar fi proiectul „Educaţia părinţilor”. Lucrul acesta a cerut şcolii, prin dascălii ei, să impulsioneze interesul şi bunăvoinţa de a învăţa, de a se informa, pentru ca atitudinea lor să fie cu adevărat eficientă. În mod logic, obiectivele educaţionale ale familiei sunt integrate obiectivelor sistemului educaţional.

În continuare aş vrea să pun mai mult accentul pe dificultăţile pe care le întâmpinăm în comunicarea cu părinţii şi ce ar trebui să facem pentru a le preveni.

Comunicarea cu părinţii reprezintă una din componentele extrem de importante ale managementului şcolar, domeniu în care, cadrul didactic îşi exprimă cel mai elocvent competenţele sale sociale, psihopedagogice şi manageriale. Cercetările sociologice arată că cele mai multe cadre didactice nu sunt prea optimiste atunci când sunt rugate să aprecieze eficienţa comunicării cu părinţii. Barierele în calea unei comunicări eficiente cu părinţii sunt mult mai mari decât şi le închipuie marea masă a cadrelor didactice şi, mai cu seamă, a cadrelor didactice tinere. Regulile cunoscute, acceptate, preluate şi exersate în relaţionarea cu părinţii, sunt cu preponderenţă cele clasice; multe însă dintre acestea rămân actualmente depăşite de cercetările educaţionale moderne. În calitatea sa nouă, de manager, cadrul didactic trebuie să gestioneze, cu maximum de eficienţă, relaţiile cu părinţii, transformându-şi prezumtivii "inamici" în aliaţi şi în parteneri.

Din această perspectivă, orice cadru didactic este bine să cunoască şi să conştientizeze principalele bariere ale comunicării cu părinţii, în scopul evitării lor, pentru eficientizarea relaţionării cu aceştia. Obstacolele unei comunicări eficiente cu părinţii sunt:

1. problemele de ascultare cauzate de dorinţa cadrului didactic de a avea numai el iniţiativa (fapt de altfel conferit prin statutul instituţional al funcţiei), fapt ce conduce la o falsă impresie, potrivit căreia comunicarea cu părinţii este nevoia sa de a-i informa pe părinţi despre diverse probleme. În realitate, cadrul didactic ar trebui să-şi consacre cea mai mare parte din timpul relaţiilor cu părinţii receptării şi primirii de  mesaje din partea acestora. Ascultarea activă reprezintă în acest sens o bună modalitate de relaţionare a managerului şcolar cu părinţii.

2. falsa / lipsa conexiunii inverse se referă la faptul că, în relaţia cu părinţii, cadrul didactic porneşte de la premisa unei comunicări incorecte cu aceştia, considerând că numai ei au datoria de a asculta orice fel de mesaj din partea educatorului. Sunt mulţi părinţi inhibaţi în a pune întrebări, chiar dacă nu au înţeles mesajul cadrului didactic, după cum şi părinţi care, din motive lesne de ghicit, lasă prin tăcere ori prin semnale nonverbale impresia că au înţeles şi că sunt de acord cu tot ce a transmis cadrul didactic; disimularea este atât de convingătoare încât poate prejudicia o comunicare eficientă şi performantă. Un cadru didactic eficient nu numai că lasă spaţiu întrebărilor, ci şi îi provoacă pe părinţi să pună întrebări sau, ştiind faptul că părintele are interesul de a nu-l contrazice, trebuie să se asigure că părintele este în posesia informaţiilor corecte.

3. rezistenţa la critică constituie unul dintre blocajele cele mai frecvente şi greu de depăşit. Controlul mândriei personale şi al prestigiului solicitate de anumite situaţii manageriale foarte dificile, când acţiunile noastre sunt criticate de unul sau mai mulţi părinţi, trebuie să se constituie ca elemente normale ale unei relaţii corecte cu părinţii. Dezvoltarea relaţiilor cu părinţii nu se poate construi pe duplicitate ori linguşiri, ci pe adevăr, bun-simţ şi profesionalism.

4. percepţia selectivă şi subiectivă vizează faptul că, din volumul mare de informaţii transmise părinţilor, cadrul didactic are tendinţa de a le vedea numai pe acelea pe care doreşte el să le vadă, ignorând faptul că, în rolul său de manager şcolar, trebuie să aibă o oarecare bază pentru a decide ce mai trebuie să caute şi la ce să reacţioneze. Abilităţile cadrului didactic în relaţionarea cu părinţii trebuie să constea şi în a recunoaşte zonele incerte ale unei abordări subiective a problematicii şcolare în care devine necesar obiectivismul colaboratorilor săi.

5. ascultarea afectivă este o altă barieră în comunicare şi se exprimă prin gradul de impresionabilitate al unui mesaj, transmis de un părinte, care, formulat într-o maniera afectivă, poate vicia recepţia ideilor esenţiale, în favoarea părintelui şi în defavoarea cadrului didactic.

6. obţinerea informaţiei prin manipulare discretă are în vedere necesitatea cunoaşterii cât mai complete a unei situaţii ori a unui caz, obţinută mai ales prin discuţii cu părinţii inhibaţi, fapt ce reclamă din partea cadrului didactic ca, atunci când este pus în faţa unei probleme de interes general, acesta să aibă o conduită informaţională mai atentă în viitor.

7. inadvertenţele de limbaj şi barierele culturale reprezintă factori frecvenţi ai neînţelegerilor cu părinţii, cu atât mai mult cu cât aceştia se consideră inferiori la acest capitol cadrului didactic. Un limbaj elevat, plin de termeni psihopedagogici, neologisme, de preţiozitate, poate fi un factor de blocaj al comunicării cu părinţii. Un limbaj simplu, direct, adaptat interlocutorului reprezintă soluţia acestui blocaj. Ascendentul de cultură constituie un factor de asimetrie normală a relaţiei cadru didactic-părinte, fapt ce îi conferă cadrului didactic autoritate, dar şi responsabilitate în transformarea acestui dezechilibru de cultură, printr-o chibzuită cumpătare, într-un raport echitabil.
Principiul elementar în vederea eficientizării comunicării cu părinţii este stabilirea unei relaţii de grijă şi preocupare între cadru didactic - elevi - părinţi.

În sens larg, tocmai schimbul de idei dintre învăţător şi părinţi poate fi echivalat cu educaţia părinţilor, iar produsul educaţional este avantajos, atât pentru şcoală, cât şi pentru elevi.Şi părinţii trebuie să se implice în procesul educaţional ca profesori, elevi, susţinători şi avocaţi ai copiilor lor.

Institutor: Irimia Anca
Şcoala Gen. Nr. 2
Loc.Hunedoara
Jud.Hunedoara

Bibliografie
Walsh Bruke, Kate – Crearea claselor orientate după necesităţile copiilor de 8, 9 şi 10 ani, C.E.D.P. Step by Step – România, Bucureşti,1999.
Walsh Bruke, Kate – Predarea orientată după necesităţile copiilor, C.E.D.P. Step by Step – România, Bucureşti, 1999.