Predarea limbii engleze dincolo de graniţele cǎrţii, Prof. Kocakli Marina, Gr. Şc. Ind. “Nicolae Teclu”, Bucureşti
În predarea limbilor strǎine succesul depinde mai puţin de materialele sau tehnicile folosite şi mai mult de ceea ce se întâmplǎ între oamenii ce interacţioneazǎ în clasǎ. Predarea interactivǎ, centratǎ pe elev este preferatǎ de cadrele didactice nu doar în domeniul limbilor strǎine, ci şi pentru alte ştiinţe, în acest secol în care calculatorul şi internetul ocupǎ un loc atât de important în vieţile tinerilor. Acest tip de predare, centratǎ pe elev, provine din nevoia de adaptabilitate a şcolii care trebuie sǎ rǎspundǎ necesitǎţilor copiilor, precum şi cerinţelor de pe piaţa muncii.
Predarea tradiţionalǎ, cea care are la bazǎ manualul, are urmǎtoarele caracteristici: este cerutǎ de curriculum, este construitǎ pe o acumulare anterioarǎ de cunoştinţe, reduce timpul de pregǎtire al profesorului şi, în acelaşi timp, creşte credibilitatea acestuia. De asemenea, predarea pe baza unui manual este o bunǎ resursǎ pentru cei care învaţǎ deoarece un manual este plin de cunoştinţe folositoare. Perspectiva tradiţionalǎ aduce în centru profesorul care transmite cunoştinţe elevilor pasivi, accentul este pus pe fapte şi pe obţinerea rǎspunsului corect, iar ceea ce este învǎţat este lipsit de context semnificativ.
Perspectiva modernǎ a predǎrii, cea care trece dincolo de graniţele cǎrţii, ale manualului, se centreazǎ pe elev, pe cel care învaţǎ: sub supravegherea profesorului, elevii îşi asumǎ responsabilitatea propriei învǎţǎri, dezvoltându-şi cunoştinţele prin confruntarea cu probleme ce trebuie rezolvate în diferite moduri; aceste probleme sunt introduse în contexte semnificative, dar şi în aşa mod încât sǎ facǎ apel la diferitele tipuri de inteligenţǎ (Teoria inteligenţelor multiple, Howard Gardner). Aceastǎ perspectivǎ modernǎ promoveazǎ şi propria dezvoltare a cadrelor didactice, crescând şi numǎrul, dar şi varietatea materialelor create de aceştia.
Învǎţarea activǎ presupune reducerea pasivitǎţii elevilor prin conducerea învǎţǎrii cǎtre contexte semnificative şi familiare elevului, în acest fel activizându-l. Prelegerea tradiţionalǎ a dascǎlului este treptat înlocuitǎ de metode şi procedee ale învǎţǎrii active: lucrul în echipǎ/pereche, brainstorming, ciorchinele, turul galeriei, cubul, bulgǎrele de zǎpadǎ, mozaicul, discuţia, mima, jocul de rol...
În predarea limbii engleze şi a limbilor strǎine, în general, o mare importanţǎ o are internetul deoarece oferǎ profesorului şi elevului site-uri originale ce conţin texte, poze şi filme folositoare pentru planurile de lecţie sau pentru proiecte; mai mult decât atât, existǎ numeroase site-uri dedicate în întregime profesorilor propunând planuri de lecţie, idei pentru acestea, fişe de lucru, mp3, materiale video sau materiale deja fǎcute, precum şi metodologia corespunzǎtoare predǎrii limbii engleze. Desigur, existǎ şi site-uri care oferǎ elevilor un real suport în învăţarea limbii engleze prin prezenţa exerciţiilor interactive sau a materialelor video şi audio. Internetul este o sursǎ preferatǎ a profesorilor care predau limba englezǎ, şi nu numai, deoarece conţine o cantitate mare de materiale atractive ce inspirǎ creativitatea şi comunicarea, reprezentând o rupere de rutina cotidianului. Douǎ dintre site-urile care oferǎ un real suport profesorilor care predau limba englezǎ, precum şi elevilor sau celor care doresc sǎ înveţe aceastǎ limbǎ, sunt: www.britishcouncil.org şi www.okey-dokey.co.uk. Toate aceste activitǎţi propuse de site-urile de pe internet se adreseazǎ tuturor celor care învaţǎ limba englezǎ, indiferent de tipul lor de inteligenţǎ (auditivǎ, vizualǎ, practicǎ). Preferinţa pentru utilizarea internetului în predarea limbii engleze oferǎ atât profesorului, cât şi elevului avantaje precum: feedback instantaneu, o învǎţare într-o atmosferǎ plǎcutǎ, destinsǎ, precum şi un mod independent de acumulare a cunoştinţelor, întrucât elevii pot încerca din nou şi acasǎ.
Predarea şi învǎţarea interactivǎ a limbii engleze, diferenţiatǎ în funcţie de tipul de inteligenţǎ al fiecǎrui elev, presupune implicarea acestora în diferite proiecte şi activitǎţi de învǎţare unde sǎ îşi demonstreze priceperea şi talentul, motivându-i şi înlesnind aprofundarea cunoştinţelor. Numai prin folosirea unor contexte semnificative elevul va putea învǎţa şi îşi va aminti cele învǎţate, dascǎlul având rol de îndrumǎtor al procesului de achiziţie al elevului.
Profesor Kocakli Marina,
Gr. Şc. Ind. ,,Nicolae Teclu”, Bucureşti
