Metode şi tehnici interactive de grup pentru evidenţierea creativităţii preşcolarilor, Instit. Mignea Simona, Gradiniţa nr. 25, Târgu-Jiu
Astăzi, când şcoala trebuie să răspundă exigenţelor contemporaneităţii, la nivelul segmentului preşcolar se conturează dezvoltarea unei noi abordări educaţionale. Este vorba de o abordare care determină organizarea şi trăirea unor experienţe de învăţare ţinând seama de cerinţele viitorului şi de necesitatea producerii unor schimbări dorite în comportamentul copilului de astăzi, o abordare care încearcă o îmbinare suplă a ideilor pedagogiilor alternative moderne, cu ideile pedagogiei tradiţionale autohtone.
În acest context a fost nevoie ca şi grădiniţa să se reorganizeze, prezentând structuri, mecanisme şi servicii modernizate sau noi, pe care să le poată oferi la standardele necesare noilor roluri şi responsabilităţi care i se atribuie.
Metodele interactive de grup acţionează asupra modului de gândire şi de manifestare a copilului. Prin aplicarea lor la clasă copiii îşi exercită capacitatea de a selecta informaţii, de a comunica idei şi deprind comportamente de învăţare necesare în viaţa de şcolar şi de adult. Efortul lor trebuie să fie unul intelectual, de exersare a proceselor psihice şi de cunoaştere, de abordare a altor dimensiuni intelectuale, interdisciplinare, decât cele clasice. Aplicarea lor trebuie făcută sub forma unui joc cu reguli. Prezentate astfel, ele atrag copiii în activitate, spre învăţare activă, spre cooperare, îi determină să se consulte în grup pentru luarea deciziilor şi se prevină conflictele.
Specific metodelor interactive de grup este faptul că acestea promovează interacţiunea dintre participanţi, dintre personalităţile lor, ducând la o învăţare mai activă şi cu rezultate evidente. Interactivitatea presupune atât cooperare cât şi competiţie, în cadrul cărora copilul colaborează cu ceilalţi pentru atingerea unui ţel comun.
Metoda ,,PREDICŢIILOR’’ este o metodă care stimulează imaginaţia copiilor, asocierile de idei şi originalitatea. Prin intermediul acesteia, se exersează capacitatea de a găsi o soluţie originală unei situaţii posibile. Prin exersarea creării de povestiri se realizează trecerea de la o etapă de repetare stereotipă la crearea mai multor variante inedite pe aceeaşi temă.
La începutul activităţii am desenat pe tablă ,,tabelul predicţiilor’’.
| Ce credeţi că se va întâmpla? | De ce credeţi asta? | Ce s-a întâmplat, de fapt? |
- Se citeşte sau se povesteşte primul fragment al povestirii;
- Educatoarea stabileşte cuvintele-cheie reprezentative pentru fragmentul citit;
- În funcţie de acesta, copiii răspund la întrebarea din prima coloană;
- Se argumentează răspunsul de către copii şi educatoarea completează a doua coloană;
- Citind un alt fragment al povestirii, copiii află ce s-a întâmplat ,,de fapt’’, iar educatoarea notează, pe scurt, în coloana a treia a tabelului;
- Se continuă astfel, până la terminarea povestirii;
- În final, folosind notările din tabel, educatoarea, cu ajutorul copiilor, va reda povestirea cu cele două variante: cea creată de copii şi cea creată de educatoare sau cea originală.
Aplicarea metodei la copiii de 4-5 ani (de grupă mijlocie) a necesitat un efort susţinut, deoarece preşcolarii grupei mijlocii oscilează şi sunt reticenţi în a lua decizii şi a-şi exprima liber ideile, însă un astfel de antrenament îi deprinde să-şi exprime mai uşor gândurile, dorinţele, să redea în mod inteligibil şi cursiv o poveste, o întâmplare trăită sau imaginată.
După întocmirea tabelului am început să citesc povestea ,,Ieduţul curios’’
,,A fost odată ca niciodată...
A fost odată un ieduţ tare curios din fire. Într-o zi, mama lui plecă în vizită la vecina sa, Capra cu Trei Iezi. Ieduţul rămase singur acasă şi, curios cum era începu să caute prin casă. Căută el ce căută, pănă ce găsi o cutie, o cutie de aur, care lucea de-ţi lua ochii. Era curios să vadă ce stă ascuns în minunea din mâinile lui ......’’
După acest moment, copiii au fost solicitaţi să intervină şi să spună ce cred ei că s-a întâmplat mai departe. Le-am cerut să-şi motiveze punctul de vedere, iar dacă au întâmpinat dificultăţi i-am sprijinit.
Am trecut apoi la prezentarea povestirii în varianta iniţială.
,,În timpul acesta, numai ce îl aude pe Ieduţul Mofturos, vărul său, strigând la poartă. Ca o gazdă bună ce era, Ieduţul Curios îl pofti înăuntru şi au început să se joace. S-au jucat ei ce s-au jucat, până când li s-a făcut foame....’’
După acest fragment, copiii au fost din nou lăsaţi să-şi încerce puterile imaginare şi să prezinte o variantă pentru continuarea povestirii.
Copiii au prezentat motivaţia pentru alegerea făcută, apoi au ascultat varianta pe care le-am propus-o:
,,După cum îi spune şi numele, Ieduţul Mofturos era tare nemulţumit de bucatele pregătite acasă de mama şi bunica lui. Dar, dacă de data aceasta era în vizită, a fost nevoit să accepte invitaţia la masă a Ieduţului Curios. Aşa au mâncat împreună lapte cu mămăliguţă, cum nu mâncase el de când era’’.
La acest moment al activităţii, copiii au fost lăsaţi să continue singuri încă o dată povestea, au argumentat alegerea făcută apoi au ascultat varianta prezentată de mine:
,,Când tocmai erau la sfârşitul îmbelşugatei mese, au auzit glasul mamei Ieduţului Mofturos care îl striga din curte. Cei doi ieduţi au ieşit bucuroşi din casă.
Când a aflat că Ieduţul Mofturos a mâncat pe săturate mămăligă cu lapte, nu-i venea să creadă. Îi mulţumi Ieduţului Curios care îl poftise pe vărul său la masă. De atunci, mâncarea preferată a Ieduţului Mofturos a fost mămăliguţa cu lapte’’.
Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa!
La final copiii au ascultat cele două poveşti şi au fost puşi în situaţia de a compara cele două variante, precizând că ambele au fost frumoase şi le-au plăcut.
CONCLUZII:
În desfăşurarea acestei metode interactivă de grup, copiii trec de la postura de ascultător la aceea de povestitor, cu sarcina de a continua firul naraţiunii începute de educatoare şi de a găsi o rezolvare corespunzătoare situaţiilor ivite.
Preşcolarii compun şi expun într-o manieră personală întâmplări, aspecte şi fapte legate de viaţă, de preocupările şi cunoştinţele lor.
În plus, copiii trebuie să argumenteze varianta propusă de ei, tocmai în aceasta constând esenţa metodei ,,Predicţiilor’’- nu trebuie doar să-şi expună punctul de vedere, ci trebuie să-l argumenteze, iar la final să compare cele două variante.
Instit. Mignea Simona,
Gradiniţa nr. 25, Târgu-Jiu
BIBLIOGRAFIE :
- ,,Curriculum Naţional pentru învăţământul preşcolar 3-5/7ani’’
- M.E.C.I. ,,Metode interactive de grup’’ edit. Miniped, Bucureşti, 2006
- Revista Învăţământului preşcolar nr. 1-2 / 2005
