Jocul - metoda interactivă de predare - învăţare a unei limbi moderne, Prof. Stăncilă Andreea Olguţa, Liceul Pedagogic D.P. Perpessicius, Brăila

Spre deosebire de metodele tradiţionale de predare a unei limbi străine, metodele moderne implică interactivitatea, participarea directă a celor instruiţi în procesul de predare-învăţare. Una dintre metodele interactive utile pentru învăţarea unei limbi moderne este jocul. Lucrarea de faţă se concentrează pe o serie de exemple de jocuri didactice utile în predarea limbii engleze. Jocul poate duce la asimilarea noţiunilor mult mai uşor, creând un mediu relaxat de învăţare şi contribuind la dezvoltarea imaginaţiei, a aptitudinilor şi creativităţii elevilor.

Jocul ca metodă didactică trebuie privit din două perspective:

1. Jocul la clasele mici, I-IV, care ar trebui să fie predominant deoarece aceştia reacţionează altfel când ştiu că fac parte dintr-o poveste pe care o construiesc împreună, în care, cu siguranţă, au rolul principal, acesta nefiind unul impus, ci unul asumat, „creat”.

2. Jocul la clasele mari - gimnaziu şi liceu. Deşi par mai greu de captat în astfel de activităţi, elevii vor participa cu interes, deoarece se anulează barierele unei lecţii „în clasă”, este altceva decât orele obişnuite, iese din tipare. În acest caz jocul didactic poate fi folosit, fie pentru a începe o discuţie, pentru a „sparge gheaţa”, fie pentru a evidenţia trăsătura competitivă a participanţilor, sau pentru a recapitula unele noţiuni studiate.

În cele ce urmează voi enumera câteva tipuri de joc şi momentele în care le putem folosi în cadrul unei lecţii, având ca şi grup-ţintă clasele de gimnaziu şi de liceu.

a) Pentru „spart gheaţa” un joc de genul ”întrebări pentru aflarea adevărului” ar putea înlătura barierele în comunicare, i-ar putea face chiar şi pe cei mai timizi sau mai puţin pregătiţi elevi să participe. Acest joc este eficient atât la clasele de liceu, cât şi la clasele de gimnaziu, pentru elevii de nivel mediu şi avansat pentru că încurajează interactivitatea. Profesorul va alege un „voluntar” care va fi cel interogat. Colegii îi vor adresa întrebări în legătură cu ceea ce a făcut el, de exemplu la sfârşit de săptămână, cu o zi în urmă, folosind întrebări cu răspuns limitat „Da”, „Nu”. Exemple: „Ai fost ieri la cumpărături?”, sau „Te-ai uitat ieri la televizor?” Este important ca această activitate să se desfăşoare într-un ritm alert şi să nu dureze mai mult de zece minute. Profesorul va corecta eventualele greşeli de gramatică sau de pronunţie ale elevilor, dar nu va interveni pe parcursul desfăşurării acestei activităţi. O altă variantă a acestui joc didactic este „Cuvântul misterios”. Profesorul va scrie pe tablă un cuvânt legat de vocabularul predat la clasă într-o oră anterioară. Un elev va sta cu spatele la tablă şi va adresa colegilor întrebări pentru a afla cuvântul. Întrebările trebuie să fie cât mai variate. Dacă elevul numeşte cuvântul de pe tablă, el va avea dreptul de a scie alt cuvânt, care să fie descoperit de un alt coleg desemnat.

b) Pentru îmbunătăţirea vocabularului putem folosi un joc numit „Trage oblonul”. Elevii vor fi împărţiţi pe echipe de câte patru. Fiecare echipă va primi câte opt fişe conţinând opt „ferestre”. Pe jumătate de „fereastră” este scrisă o jumătate de proverb sau expresie (Oblonul închis). Elevii vor primi şi partea cealaltă pe bucăţele mici de hârtie. Ei trebuie să potrivească respectivele cuvinte astfel încât „oblonul” care cuprinde toate cuvintele proverbului, sau expresiei să fie  închis. Profesorul va avea rolul de a juriza munca elevilor şi de a desemna echipa câştigătoare, adică cea care va „închide” obloanele, va găsi proverbele sau expresiile enunţate în cel mai scurt timp. Această echipă va da o „pedeapsă” echipei perdante.

c) „Jumătate de Rebus”. Acest joc funcţionează astfel: Elevii lucrează pe perechi. Profesorul le va propune un rebus completat parţial. Unul dintre elevi va avea o jumătate de rebus, iar celălalt a doua parte. Nu vor exista indicii pentru aflarea cuvântului. Elevii vor formula, pe rând, propriile explicaţii, respectiv definiţii astfel încât fiecare dintre ei să poată completa rebusul. Acest joc încurajează dezvoltarea vocabularului şi exprimarea liberă, dar poate fi folosit şi pentru recapitularea vocabularului la sfârşitul unei unităţi de învăţare. Trebuie să menţionez faptul că această metodă este foarte potrivită în cazul elevilor de nivel avansat, deoarece ei pot formula definiţii mai ample, ajutându-se şi de vocabularul acumulat.

d) „Povestea” - o activitate antrenantă care încurajează creativitatea elevilor şi dezvoltă lucrul în echipă. Se poate folosi atât la clasele de gimnaziu, cât şi la cele de liceu. Elevii vor fi împărţiţi în patru grupe. Fiecare grupă va scrie pe o foaie de hârtie câte patru sau cinci cuvinte, care au sau nu legătură între ele. Fiecare foaie va merge la cealaltă grupă, adică foaia de la grupa întâi va merge la grupa a doua, cea de la a doua la a treia şi aşa mai departe. Fiecare echipă va trebui să alcătuiască o poveste folosind cuvintele respective, respectând regulile gramaticale, nu neapărat şi pe cele logice! Se pot compune poveşti amuzante sau science fiction - creativitatea nu are limite! O altă variantă a acestui joc este scrierea unei poezii folosind cuvintele propuse. Paragrafele vor fi notate pe foi tip flip-chart şi apoi vor fi prezentate colegilor de un purtator de cuvânt al fiecărei grupe. Profesorul va avea rolul de evaluator al activităţii elevilor, evidenţiind cele mai bune idei.

În încheiere este necesar să subliniez faptul că această metodă didactică oferă elevilor posibilitatea de a-şi îmbunătăţi cunoştinţele şi abilitatea de a vorbi o limbă străină, reinventându-se în fiecare caz, interacţionând cu alţii, transferând ”achiziţiile” în contexte noi!

Profesor: Stăncilă Andreea Olguţa,
Liceul Pedagogic D.P. Perpessicius, Brăila.

BIBLIOGRAFIE:

Myles Jane , Language Games Elementary-Intermediate, Mary Glasgow Magazines.
Hadfield Jill,  Intermediate Communication Games, Addison Wesley Longman Ltd, 1996.
Andrew Wright, David Betteridge and Michael Buckby, Games for Language Learning, Cambridge University Press, 1983.
www.englishtips.org