Jocul Tangram – mijloc eficient de terapie ocupațională la elevii cu deficiențe

În organizarea unui învăţământ centrat pe copil, profesorul devine un coparticipant alături de copil la activităţile desfăşurate. El însoţeşte copilul pe drumul spre cunoaştere. Astfel, utilizarea metodelor interactive de predare-învăţare în activitatea didactică contribuie la îmbunătăţirea calităţii procesului instructiv-educativ, având un caracter activ-participativ şi o valoare activ-formativă asupra personalităţii copilului.

Metodele interactive de grup sunt modalităţi moderne de stimulare a învăţării experenţiale, de exersare a capacităţilor de analiză, de dezvoltare a creativităţii copiilor. Prin folosirea acestor metode, elevii depun un efort intelectual, de exersare a proceselor psihice, de abordare a altor demersuri interdisciplinare prin studiul mediului concret şi prin corelaţiile elaborate interactiv, în care îşi asumă responsabilităţi, formulează şi verifică soluţii.

Aceste metode presupun respectarea particularităţilor de vârstă, îmbinarea diferitelor forme de activitate, îmbinarea muncii individuale cu munca pe grupuri şi activitatea frontală, evaluarea corectă a rezultatelor obţinute şi reconstituirea relaţiei educator-copil. Metodele de învăţare activă implică copiii în procesul de învăţare în sensul formării lor ca participanţi activi la procesul de educare, astfel fiind ajutaţi să înţeleagă lumea în care trăiesc şi să aplice în diferite situaţii de învăţare ceea ce au învăţat. Aceste metode sunt folosite din ce în ce mai mult în practica educaţională alături de cele tradiţionale ori în combinaţie cu acestea.

Exemple de metode moderne folosite în procesul instructiv educativ al elevilor deficienti mintal: cubul, explozia stelară, brainstorming-ul, ciorchinele, diagrama venn, Ştiu/Vreau să ştiu/ Am învăţat !,etc.

Pe lângă aceste metode moderne,jocul didactic rămâne, pentru elevii cu cerinţe speciale, forma preponderentă a procesului didactic. Prin jocul didactic, elevul îşi antrenează întregul potenţial psihic, îşi ascute observaţia, îşi cultivă iniţiativa, inventivitatea, flexibilitatea gândirii, îşi dezvoltă spiritul de cooperare, de echipă . Jocul trezeşte imaginaţia, creează buna dispoziţie, activează gândirea . Prin joc, copilul învață și se dezvoltă totodată.

Jocul conceput ca învăţare şi terapie se înscrie în noua tendinţă de evoluţie a metodelor de predare – învăţare, care urmăresc să transforme rolul profesorului – terapeut şi să acorde noi posibilităţi copilului cu C. E. S. .
Jocul este cea mai adecvată formă a activităţii educatorului din şcolile speciale.

In activităţile de Terapie educaţională complexă şi integrată, un loc aparte îl ocupă conceptul de joc didactic. Folosim adesea jocul didactic în diverse forme pentru a stimula elevii să rezolve o sarcină didactică într-o formă cât mai atractivă, ştiut fiind faptul  că învățarea care implică jocul devine mai plăcută şi mai reconfortantă.   Este cunoscut faptul că multe lucruri pe care copiii parcă nu pot să le facă sau nu vor, le execută mai uşor în timpul jocului.

Terapia ocupaţională cultivă  deprinderi şi abilităţi pentru muncă, educă adaptarea şi capacitatea de reacţie în diferite situaţii de muncă, cultivă relaţii interpersonale pozitive de grup; dezvoltă  stări afective pozitive, de linişte reducând stările de tensiune, anxietate, comportament agresiv, elevii sunt puşi în situaţii concrete, practice de învăţare fiind stimulaţi în manipulare de materiale, obiecte, menţinerea unui climat optim, de stimulare şi încredere în posibilităţile proprii, în rezolvarea cu succes a unei sarcini.

Tangram-ul este un joc foarte vechi de puzzle, de origine chineză, cunoscut sub diferite denumiri „pătratul magic”, „placheta înţelepciunii” sau „placheta celor şapte şiretlicuri”. Tangramul stimulează  imaginaţia şi logica cucerind prin simplitatea sa deopotrivă copiii şi adulţii, pe cei pasionaţi de matematică şi pe cei cu inclinaţii artistice.

Regulile acestui  joc sunt: la alcătuirea unei imagini se folosesc obligatoriu toate cele  şapte piese decupate; piesele se aşază pe o suprafaţă plană, una lângă alta, fără a fi  suprapuse; piesele pot fi folosite pe ambele feţe –acestea fiind colorate  identic - şi trebuie să fie aşezate în aşa fel încât să alcătuiască o anumită imagine (animale, oameni, litere, cifre, obiecte).

Beneficiile tehnicii Tangram:

• Prin simpla încercare de a construi cu ajutorul celor 7 piese, diferite animale, obiecte sau siluete îi putem ajuta pe copii să experimenteze succesul contribuind astfel la creşterea încrederii şi a autoeficacităţii.
• Jocul este util pentru copiii care întâmpină dificultăţi la matematică, deoarece prin aranjarea pieselor de tangram se obţine dezvoltarea gândirii logice, înţelegerea conceptului de formă, modelarea matematică, identificarea corectă a relaţiilor spaţiale dintre formele geometrice.
• De asemenea, prin utilizarea formelor tangram, îi  vom ajuta să-şi dezvolte percepţia,  memoria vizuală, coordonarea ochi-mână,
• Siluetele şi obiectele obţinute cu ajutorul tangramului pot constitui instrumente pentru dezvoltarea limbajului copilului.

Este un joc util, captivant şi  îndrăgit de către copii.

Una dintre activităţile în cadrul căreia am utilizat jocul Tangram a fost o activitate de Terapie ocupaţională având ca temă,,Vaporaşul”.

PROIECT DE ACTIVITATE
( rezumat)

Aria curriculară: Terapia educaţională complexă şi integrată

Modulul:  Terapie ocupaţională

Subiectul: ,,Vaporaşul”

Mijloc de realizare: tehnica  Tangram ( tehnici combinate)

Tipul activităţii: de consolidare şi sistematizare  de priceperi şi deprinderi

Scopul activităţii:  Consolidarea  şi sistematizarea priceperilor şi deprinderilor de a utiliza tehnici de lucru cu diverse materiale şi ustensile; dezvoltarea deprinderilor şi abilităţilor practice de lucru individual şi în echipă; dezvoltarea gustului estetic, a imaginaţiei şi a creativităţii.

Obiective operaţionale: pe parcursul şi la sfârşitul activităţii, elevii vor fi capabili:
OC1- să găsească răspunsurile  la ghicitori pentru a descoperi titlul activităţii;
OC2- să  decupeze  corect  figurile  geometrice  ce  compun  pătratul  Tangram;
OC3- să denumească tanurile pătratului  tangram;
OC4- să realizeze o imagine după/fără model;
OC5- să  îmbogăţească  lucrarea  cu  alte   elemente  pentru  a  crea  un  peisaj  frumos, interesant, adecvat  temei;
OC6 - să  analizeze lucrările,obiectiv,  ţinând cont de criteriile de analiză
OM1- să realizeze corect operaţiile de lucru, respectând ordinea efectuării lor;
OM2- să lucreze curat şi ordonat, păstrând disciplina în timpul lucrului;

Strategie  didactică: mixtă

Metode şi procedee: conversaţia, prezentare power – point, expunerea, povestirea, explicația, instructajul verbal,  demonstraţia; rebusul, metoda  Ştiu/ Vreau să ştiu/ Am învăţat; exerciţiul, munca independentă,probe orale, probă practică, observarea sistematică,aprecierea verbală, autoevaluarea, interevaluarea.

Scenariul didactic

1. Captarea atenţiei- Am solicitat elevii să găsească răspunsurile la ghicitori pentru a completa rebusul din care vor descoperi tema activităţii.
- Am iniţiat o discuţie legată de modalitatea prin care se poate reda imaginea unui vapor.

2. Anunţarea temei şi a obiectivelor – am anunţat tema activităţii şi obiectivele activităţii în termeni accesibili elevilor.

3. Actualizarea cunostintelor necesare desfăşurării activităţii- Actualizarea cunoştinţelor se face prin metoda ,,Ştiu/ Vreau să ştiu/ Am învăţat”

Elevii au  primit  postit- uri cu enunţuri referitoare la pătratul Tangram, pe care le-au aşezat  în tabelul ,, Ştiu/ Vreau să ştiu/ Am învăţat” în funcţie de ceea  ce ştiu despre tehnica Tangram. Am ajutat copiii să–şi amintească şi să–şi completeze cunoştinţele, cu ajutorul unui Power- point.

4. Dirijarea activităţii - Sunt prezentate  planse model, orientative pentru ca elevii să înţeleagă cum vor ajunge la  produsul final. Elevii au primit  materialele necesare în plicuri.

A)intuirea materialului şi prezentarea lucrării model- Elevilor li s-au  arătat cele şapte tanuri, separat. Am prezentat câteva imagini cu figurine realizate prin tehnica Tangram.

B)Explicarea şi demonstrarea modului de lucru- Amexplicat  etapele de realizare a lucrării, urmărind planşa demonstrativă. Fiecare elev a  primit câte o planşă suport pe care a  asamblat  şi apoi a  lipit  cele şapte figuri, după modelul prezentat. Elevii au repetat etapele de lucru necesare realizării lucrării.

C) Executarea lucrării de către elevi - Activitatea s-a desfăşurat  pe fond muzical, astfel încât elevii  să lucreze relaxat şi cu plăcere. Am precizat, elevilor, că la final pot adăuga elemente specifice  atrăgând  atenţia că trebuie să se lucreze îngrijit, în linişte  şi cu atenţie la mânuirea materialelor.

5. Analiza lucrărilor reprezentative- La final, toate lucrările au fost expuse  pe un  panou. Am  desemnat  doi elevi care au  ales câteva  lucrări ce le-au considerat  ei a fi cele mai corect realizate şi le-au analizat conform  criteriilor  de analiză.

6. Fixarea temei- S-acompletat  tabelul,, Ştiu/ Vreau să ştiu/ Am învăţat” la rubrica,, Am învăţat” cu noutăţile pe care copiii le-au aflat pe parcursul acestei activităţi

7. Încheierea activităţii- Am  făcut  aprecieri cu privire la modul de lucru al elevilor amintind elevilor că trebuie să lase curăţenie la locul de muncă. Elevii au fost foarte activi şi au participat cu plăcere şi interes la această  activitate .

BIBLIOGRAFIE:

• Stan, Lucian (coord. ), Abilităţi practice - ghid metodologic clasele  I – IV, Bucureşti, Editura Aramis, 2002;
• Terapie ocupaţională - Programă şcolară - Aprobat prin ordin al ministrului - Nr. 5234/ 01. 09. 2008 - Bucureşti, 2008;
• Muşu,I. şi Taflan, A. – „Terapie educaţională şi integrată” ; Bucureşti: Editura Pro-Humanitate, 1997

Prof. -ed.  Angelica Ţigănaşu
Centrul Şcolar de  Educaţie Incluzivă „Aurora” Vaslui