Interdisciplinaritatea în predarea-învăţarea geografiei, Prof. Miron Steluţa Otilia, SAM Movila Miresii, jud. Brăila

Promovarea interdisciplinarităţii constituie un element definitoriu al progresului cunoaşterii. Copiii nu trebuie educaţi pentru lumea de azi, deoarece nu se ştie cum va fi lumea lor şi e nevoie să fie învăţaţi să se adapteze. În sistemul educaţional, într-o societate viitoare, este nevoie de stimularea creativităţii şi acest lucru este posibil numai prin promovarea interdisciplinarităţii.

Interdisciplinaritatea este o formă de cooperare între discipline ştiinţifice diferite, care se realizează în principal respectând logica ştiinţelor respective, adaptate particularităţilor legii didactice şi-l ajută pe elev în formarea unei imagini unitare a realităţii, îi dezvoltă o gândire integratoare.

Conexiunea disciplinară cunoaşte patru niveluri de concretizare: multidisciplinaritatea, pluridisciplinaritatea, interdisciplinaritatea şi transdisciplinaritatea.

Multidisciplinaritatea vizează juxtapunerea unor elemente ale diverselor discipline pentru a pune în lumină aspecte comune.

Pluridisciplinaritatea este o integrare mai accentuată bazată pe comunicarea simetrică între diferitele paradigme explicative.

Transdisciplinaritatea vizează o întrepătrundere a mai multor discipline, care duc la apariţia unor discipline noi sau la alte domenii de cunoaştere.

Interdisciplinaritatea implică stabilirea şi folosirea unor conexiuni între limbaje explicative sau operaţii, cu scopul diminuării diferenţelor care apar între disciplinele de învăţământ clasice.

Intervenţia profesorului determină corelaţii obligatorii prevăzute de programele şcolare şi impuse de logica noilor cunoştinţe, fapt ce duce la interdisciplinaritate.

Se pot elabora, în echipă, proiecte de lecţii, planificări semestriale / anuale comune a două sau mai multe discipline.

Predarea şi învăţarea unei discipline au dezavantajul că folosesc perceperea secvenţială şi insulară a realităţii unice făcând-o artificială. Din acest motiv este necesară realizarea unor conexiuniîntre anumite discipline şcolare pentru o percepere unitară şi coerentă a fenomenologiei existenţiale.

Instruirea interdisciplinară sau cea transdisciplinară presupune o serie de interacţiuni care se manifestă prin:

• preluarea de metode, de cunoştinţe sau a unui limbaj specific unei anumite discipline;
• descrierea în paralel a aceluiaşi fenomen sau a unor aspecte diferite ale aceluiaşi fenomen;
• oferirea de cunoştinţe necesare în alte discipline.

Predarea – învăţarea geografiei presupune o abordare interdisciplinară pentru a explica fenomenele geografice în ansamblul lor.
Să considerăm de exemplu tema “Marea Neagră” abordată din perspectiva mai multor discipline:

• din punct de vedere al geografiei, se pot explica poziţia geografică pe Glob şi în Europa, caracteristicile reliefului submarin, influenţele climatice.
• din punct de vedere al fizicii, se pot explica variaţia presiunii cu adâncimea, variaţiile nocturne şi diurne ale temperaturii, mareele.
• din punct de vedere al chimiei, se poate explica salinitatea apei marine în comparaţie cu gradul de salinitate al altor mări, metode de determinare a concentraţiilor soluţiilor de sare.
• din punct de vedere al biologiei, se pot explica speciile de plante şi animale care populează apele Mării Negre, adaptarea acestora la mediul de viaţă, specii pe cale de dispariţie.
• din punct de vedere al istoriei, se poate explica descoperirea şi cercetarea Mării Negre, denumirea Mării Negre, popularea ţărmului.

Astfel, elevul este pus în situaţia să gândească, să-şi pună întrebări, să facă legături între aspectele studiate la fiecare disciplină în parte şi, în acest mod, nu va mai percepe fenomenul studiat izolat, ci cumulând ceea ce ştie despre el din punct de vedere al diferitelor discipline care se cumulează şi se influenţează reciproc.

O astfel de abordare interdisciplinară a unităţilor de conţinut din programa şcolară de geografie are valenţe pozitive atât din punct de vedere al înţelegerii conţinutului ştiinţific de către elevi, cât şi prin valorile şi atitudinile pe care reuşeşte să le formeze acestora: dezvoltarea independenţei în gândire şi acţiune, manifestarea iniţiativei şi a disponibilităţii de a aborda sarcini variate, manifestarea curiozităţii ştiinţifice şi stimularea imaginaţiei.

Profesor Miron Steluţa Otilia
Şcoala de Arte şi Meserii Movila Miresii, judeţul Brăila

Bibliografie:
Cucoş C., (2008), Psihopedagogie pentru examenele de definitivare şi grade didactice, Editura Polirom, Iaşi.