Copilul – un candidat la umanizare Un experiment pentru motivație și consecvență

Formarea omului este o sarcină complexă şi de înaltă răspundere, care trebuie realizată fără pierderi. Îndeplinirea acestei misiuni nobile şi dificile, cu dezideratul său major de a ameliora progresiv capacitatea de adaptare a omului la cerinţele impuse de complexitatea şi mobilitatea vieţii sociale, revine în mare măsură şcolii, respectiv cadrelor didactice şi familiei ca prim model social pe care îl cunoaşte copilul.

Transformarea copilului în personalitate rezidă în asimilarea modelelor de conduită, a obiceiurilor, a normelor, a valorilor şi a idealurilor sociale, prin intermediul relaţiilor interpersonale, mai ales directe , stabilite la nivelul grupului.

Viaţa este un proces continuu de adaptare multiplă. Adaptarea nu este însă lină şi netulburată, întrucât însuşi individul şi mediul prezintă schimbări mai mult sau mai puţin rapide. În acest context se cere a fi analizată inserţia socială a elevului şi eventualele ei neajunsuri, manifestate în formele variate ale tulburărilor de conduită.

Profesorul este chemat în dificila misiune de a identifica şi de a corecta orice formă de agresivitate. Acest demers poate fi realizat prin cunoaşterea cauzelor ce provoacă agresivitatea şi prin alegerea metodelor potrivite, de la caz la caz, pentru remedierea situaţiei.

De-a lungul activităţii de profesor-diriginte întâlnim diferite manifestări de agresivitate în rândul elevilor. Fără a generaliza, se pot da câteva exemple în care acest tip de comportament a putut fi ameliorat sau îndreptat.

O EXPERIENŢĂ PERSONALĂ

Prezentarea cazului şi a problemei sale:

Clasa a VII-a : are un colectiv „fără personalitate” , cu rezultate medii la învăţătură, dar fără abateri grave disciplinare.
În această clasă, la începutul orei găseam frecvent un elev al unei clase a VIII- a. Acesta „făcea tumbe”, lovea băncile cu un indicator, vorbea vulgar. Am încercat să discut cu el, dar fără succes. Elevul fugea prin clasă, se strâmba refuzând orice convorbire civilizată.
Acest elev  provine dintr-o familie dezorganizată. Locuieşte împreună cu fraţii mai mari într-un apartament închiriat, iar prezenţa mamei în viaţa lor constă în nişte sume de bani trimise lunar.

Plan de intervenţie:

Ipoteză: întărirea pozitivă a comportamentului agresiv al unui copil conduce la menţinerea în timp a acestuia, pe când ignorarea acestui tip de comportament conduce la reducerea lui.

Obiective pe termen scurt:

• educarea copilului în scopul de a-şi controla impulsurile şi de a-şi îmbunătăţi reglarea emoţională deficitară;
• conştientizarea de către colectivul clasei a faptului că acceptarea unor greşeli comportamentale ne face la fel de vinovaţi;

Obiective pe termen lung:

• acceptare şi suport emoţional suficient acordat copulului;
• diminuarea stresului familial prin îmbunătăţirea relaţiilor dintre membrii acesteia;
• educarea copilului în scopul de a-şi controla impulsurile şi de a-şi îmbunătăţi reglarea emoţională deficitară.

Elevii clasei a VII-a se amuzau încurajând comportamentul nepotrivit al colegului mai mare. După plecarea elevului-problemă, le-am spus copiilor clasei a VII-a că ne putem amuza împreună urmărind „ evoluţia” colegului mai mare, sau putem să-l corectăm adoptând o atitudine ce i-ar descuraja acest comportament şi astfel toţi am avea de câştigat: noi am desfăşura în linişte lecţia, iar el ar înţelege că acest comportament nu îl avantajează.

La începutul următoarei ore am găsit din nou în clasă elevul care dorea să braveze. Ne-am comportat cu toţii ca şi cum nu ar fi existat şi am început ora. Reacţia noastră a avut efect: elevul s-a retras şi nu a revenit.

Nu am reuşit să port o discuţie cu acest copil. Tot ce am putut face a fost să-i arătăm că îl acceptăm, dar nu aprobăm comportamentul necivilizat. De asemenea, clasa a înţeles că suntem responsabili unii faţă de alţii şi acceptarea unor greşeli comportamentale ne face la fel de vinovaţi.

Măsuri de prevenţie a comportamentului agresiv:

• Consilierea elevilor care prezintă comportamente agresive;
• Schimbarea punctului de vedere a copilului agresiv cu privire la faptul că un comportament agresiv este o modalitate de obţinere a respectului;
• Educarea copilului în scopul de a-şi controla impulsurile şi de a-şi îmbunătăţi reglarea emoţională deficitară;
• Prelucrarea distorsionată a informaţiilor social-cognitive conduce la comportamente agresive; trebuie deci să învăţăm copilul să perceapă corect informaţiile sociale;
• Dezvoltarea empatiei, supravegherea mai atentă din partea părinţilor, acceptare şi suport emoţional suficient acordat copilului, practici de educare pozitive, dimuarea stresului familial prin îmbunătăţirea relaţiilor dintre membrii acesteia, modificarea comportamentului agresiv într-unul pozitiv în scopul acceptării sociale din partea celor de aceeaşi vârstă.
• Înlocuirea comportamentului agresiv cu o altă practică folosită ca strategie de rezolvare a problemelor.

Şcoala viitorului este  chemată să răspundă multor provocări, printre care devierile comportamentale reprezintă o problemă ce necesită o abordare complexă şi în rezolvarea căreia sunt implicaţi mai mulţi actori, printre care profesorii, elevii, familia, comunitatea. De asemeni, societatea trebuie astfel aşezată încât o scară de valori coerentă şi viabilă să reprezinte pentru copii motivaţia de a fi mai buni, mai pregătiţi.

Bibliografie:

• Berge, A.-Copilul dificil, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972;
• Bulgărea, M.-Organizarea vieţii copiilor în familie, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1966;
• Claparede, E.-Psihologia copilului şi pedagogie experimentală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1975;
• Cosmovici, A., Iacob, L-Psihologie şcolară, Editura Polirom, Iaşi, 1998;
• Dorothy Law Nolte şi Rachel Harris-Copii învaţă ceea ce trăiesc, Editura Humanitas, Bucureşti;
• Muntean, A.-Psihologia dezvoltării umane, Editura Polirom, Iaşi, 2006;
• Petrea, I-Cum să-ţi creşti bine copilul, Editura Trei, Bucureşti, 2007;
• Străchinaru, I.-Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1969

ILIE MARILENA
PROFESOR DE LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ
ŞCOALA GIMNAZIALĂ “MARIN SORESCU”, MIOVENI