Didactica modernă - ,,Învaţă-i pe elevi să înveţe!’’, Prof. Caprariu Elena, Liceul Teoretic Teiuş, loc. Teiuş

Desfăşurarea procesului de învăţământ demonstrează că bunul său mers ca şi rezultatele obţinute depind de metodele utilizate, fapte evidenţiate de cercetări aparţinând lui Piaget, Galperin, Bruner, T. Radu, I.Roman, I.Cerghit. Prin rezultatele obţinute, aceşti psihologi şi pedagogi au relevat că folosindu-se metode diferite, se obţin diferenţe esenţiale în pregătirea elevilor. Metodele constituie instrumente importante aflate la dispoziţia educatorului, de a căror cunoaştere şi utilizare depinde eficienţa muncii educative.

Din multitudinea metodelor utilizate în actul educaţional, vom enumera doar pe acelea a căror eficienţă dovedită în timp a dus la formarea de profesionişti adevăraţi în diverse meserii, cu obişnuinţa de a găsi în carte cel mai bun şi folositor prieten.

Analiza principalelor metode didactice

Povestirea

Povestirea captivează prin dimensiunea afectivă, pe care o stimulează prin apelul la expresivitatea limbajului, intonaţie, mimică, gestică. Este importantă pentru îmbogăţirea limbajului, a volumului de reprezentări, în dezvoltarea imaginaţiei şi în formarea atitudinilor, componente fundamentale în formarea ulterioară a deprinderii de a învăţa să înveţi.

Este forma expunerii care constă în prezentarea unui volum amplu de conţinut curricular, organizat pe criterii logice, ştiinţifice şi pedagogice. Astfel, se propune elevilor un real model de sistematizare a conţinuturilor, cu rol în educaţia intelectuală şi în autoeducaţie. În prelegere vor fi inserate explicaţii, întrebări retorice, materiale documentare, imagini, înregistrări audio-video, citate.

Conversaţia euristică (socratica, maieutica) este acea formă a conversaţiei care are drept scop identificarea (descoperirea) de către elevi a unor adevăruri, în urma unui efort de căutare propriu.

Conversaţia în actualitate sau conversaţia – dezbatere
Se realizează în grupuri şcolare şi un rol foarte important îl are educatorul, care trebuie să-şi asume postura de moderator.

Exerciţiul deşi face parte din categoria metodelor clasice bazate pe acţiune, reuşeşte să se menţină în centrul atenţiei educatorilor atât prin eficienţa sa cât, mai ales, prin natura sa generoasă. El stimulează şi dezvoltă capacitaţile creative, originalitatea, spiritul de independenţă şi iniţiativă tinerilor. Întreaga activitate de învăţare poate fi comparată cu un macroexerciţiu de formare, capabil să asigure dezvoltarea personalităţii umane şi apropierea sa de un model individual sau social, dat de idealul educaţiei.

Cartea este metoda fundamentală pentru formarea de priceperi şi deprinderi de muncă intelectuală, pentru toată viaţa. Cartea rămâne cel mai preţios instrument de autoeducaţie şi de umanizare, în ciuda concurenţei pe care i-o face calculatorul.

Metoda jocurilor este o metodă puternic interactivă. Jocurile de simulare îşi au originea în activitatea militarilor, din dorinţa de a învăţa să rezolve probleme strategice cu posibili adversari. Jocurile de rol sunt pretexte pentru formarea unor comportamente, pentru justificarea unor opţiuni, pentru propunerea unor atitudini, asumarea de responsabilităţi. Ele dezvoltă relaţii interpersonale, explică drepturi, obligaţii, cultivă fie colaborarea, fie competiţia.

Calculatorul este metodă şi mijloc de învăţământ în acelaşi timp. El oferă posibilitatea accesării unui volum de cunoştinţe actualizat, maxim, în ritm propriu, din orice domeniu. Nu există disciplină unde el să nu poată fi introdus şi utilizat cu profit, nu există categorie de vârstă şcolară care să nu fie atrasă de această inovaţie. Vom enumera doar câteva dintre cele mai importante avantaje:

• se adaptează perfect la particularităţile copilului, care este un vizual prin excelenţă;
• oferă elevilor cu rapiditate şi fără greşeală un mare volum de informaţie;
• stimulează atenţia, determină o puternică participare afectivă a elevului.

Iată şi câteva dintre dezavantaje:

• conduce la o relativă izolare a elevului, captivat şi capturat de universul tehnicii.
• el află suficiente satisfacţii şi noutăţi în relaţia cu calculatorul pentru a mai fi preocupat de comunicarea propriu-zisă cu colegii, cu educatorul, cu familia sau de practicarea mişcării.
• modifică specificul relaţiei didactice, ca relaţie umană ,,caldă’’, firească, bazată pe comunicarea verbală, nonverbală, paraverbală cu o relaţie de tip interactiv elev-maşină.
• conduce la o relativă estompare a modelului educativ oferit de învăţător. El nu mai este admirat pentru că ştie şi face totul, nu mai reprezintă o autoritate, ci doar un organizator şi un conducător al învăţării.
•  amplifică unele afecţiuni oculare sau ale coloanei vertebrale.

Între fascinaţia produsă de ,,ucenicul vrăjitor’’ şi reticenţa faţă de efectele sale negative există o cale de mijloc pe care educatorul talentat va trebui să o găsească.

Proiectul şi portofoliul se află la confluenţa învăţăturii cu evaluarea.

Proiectul a fost puţin utilizat în învăţământul românesc, dar în prezent se bucură de mult interes, în contextul reformei curriculare. El începe în clasă, cu elevii, prin definirea temei, a sarcinii de lucru, uneori chiar începerea rezolvării acesteia. Demersul se continuă acasă pe parcursul câtorva zile, săptămâni, timp în care elevul se consultă frecvent cu profesorul. În evaluare se va avea în vedere:

• validitatea proiectului;
• completitudinea sa, elaborarea şi structurarea;
• calitatea materialului şi creativitatea;
• sinteza conoştinţelor dobândite prin efort propriu din lecturile personale.

Portofoliul

Portofoliul este un ansamblu finalizat al activităţii elevului care demonstrează eforturile sale, progresele şi achiziţiile într-unul sau mai multe domenii şi capacitatea sa de informare proprie prin lucrul cu bibliografia.

Prin ceea ce semănăm în mintea şi sufletul elevilor, ei devin operele noastre.

Să-i facem să devină ,,opere deschise’’, adevăraţi profesionişti, îndrăgostiţi de carte, cu priviri curioase, inventive şi veşnic neliniştite asupra lumii înconjurătoare şi asupra societăţii. Doar atunci misiunea noastră de educatori se va fi împlinit.

BIBLIOGRAFIE
Cerghit, I. - Metode de învăţământ, 1997, E.D.P., Bucureşti.
Ionescu, M., Radu, I., 1995 - Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca.
Constanta Dumitriu - Strategii alternative de evaluare, modele teoretico-experimentale, Editura didactică şi pedagogică, R.A.-Bucureşti, 2003.
Radu, I., T., 2000 - Evaluarea în procesul didactic, E.D.P., Bucureşti.