Copilăria în era digitală

În ziua de azi, ne place sau nu ne place, avem de-a face cu o altă copilărie. Este o copilărie a celui mai modern mediu de comunicare electronic-calculatorul, o copilărie a smartphone-urilor şi a tabletelor, a internetului şi a site-urilor de socializare.

Copilăria este vârsta jocului. Ştim că jocurile se  modifică de la o generaţie la alta. Trebuie să recunoaştem că jocurilor aşa-zis tradiţionale, li se adaugă mereu altele noi, că în acest moment de dezvoltare a umanităţii, jocurile de altădată, care ne-au încântat copilăria şi ne-au ajutat spre drumul nostru de maturizare, nu mai sunt de „actualitate”. Să nu pierdem din vedere însă faptul că ne îndreptăm, cu sau fără voia noastră, spre o societate din ce în ce mai informatizată unde aceste mijloace majore de comunicare oferă în permanenţă momente de încântare şi de desfătare. Ele stârnesc curiozitatea, reţin atenţia şi stimulează interesele, dar ce-i drept, la această vârstă fragedă, ele absorb şi multe din clipele frumoase ale copilăriei care duc la efecte mai puţin favorabile. Ele nu oferă afectivitate, îl fac pe copil să se însingureze, să devină dependent de ele. Pe altă parte, solicită imaginaţia copilului, creativitatea, stimuleză inteligenţa şi capacitatea de a lua decizii, ceea ce nu este deloc rău.

Noile tehnologii atrag în jurul lor un număr mare de copii care sunt mereu setoşi de noi impresii şi curioşi să pătrundă cu privirea o lume imaginată sau imaginară. Avantajul lor este că deschid noi căi copilăriei spre cunoaştere şi trăirea multor frumuseţi ale artei traduse în limbajul imaginii audio-vizuale. Marea varietate de atracţii adăugată prin prezenţa noilor dispozitive, ajută marelui public, care este în plină formare, să descopere noi domenii şi probleme ale vieţii umane şi sociale, ale lumii naturale, pe care nici familia şi nici şcoala sau alţi factori de cultură şi educaţie de altădata nu ar fi putut să le dezvăluie cu atâta putere. În prezent, copiii, datorită calculatorului şi internetului, au o imagine mereu actualizată asupra timpului şi  a vieţii în care trăiesc. Prin acest mod, efortul şi progresul copilăriei pe drumul cunoaşterii şi al îmbogăţirii sensibilităţii afective este astfel uşurat. Astfel, copiii de astăzi manifestă o maturizare intelectuală mai timpurie.

Numeroase sunt şi dezavantajele resimţite odată cu amestecul nemotivat atât de insistent în folosirea acestor mijloace, mai ales pentru copii. De câte ori, copiii de astăzi, încântaţi de farmecul unui joc pe calculator, pasionaţi de nu ştim ce muzică, cuceriţi de farmecul unui filmuleţ de desene animate şi de alte feluri de acest gen de activităţi se fac că uită parcă să se joace cu mingea, cu coarda, ori amână plimbarea în aer liber, ba mai mult uită să-şi manifeste sentimentele prin cuvinte ori prin culoare.

Aceste minunate mijloace moderne care pot să „audă” şi să „vadă”, să „ţină minte” şi „să comunice” se resimt permanent în lumea copilăriei. Astfel spus, avem de-a face cu un altfel de comunicare.

Comunicarea, azi, se face prin intermediul unui ecran, pe reţele de socializare. Copiii intră pe internet, în special de acasă, şi obişnuiesc să urmărească videoclipuri muzicale, clipuri amuzante şi de desene animate sau să stea pe reţelele de socializare. „Aceştia, au în medie, 14 aplicaţii, instalate pe smartphone, cele mai folosite fiind cele de navigare pe internet, reţele sociale, jocuri şi chat-messenger. Cei mai mici preferă să se joace pe smartphone, în timp ce adolescenţii socializează. Astfel, aceştia au conturi pe mai multe reţele sociale, cele mai populare fiind Facebook (utilizată de 43% şi pe care petrec, în medie, 121 minute pe zi), Whatsapp (11%/72 miunte), Instagram (2%/67 minute) şi Snapchat (1%/62 minute)” (Studiul a fost realizat de compania iSense Solutions pentru Grupul Lowe). Ei nu realizează ce important e să te priveşti în ochi, să asculţi vocea, să urmăreşti  arcuirea sprâncenelor, gropiţele din obraji şi zâmbetul.

“Copiii din România, mari amatori de gadgeturi, petrec peste 5 ore pe zi pe reţele de socializare”, spune acelaşi studiu realizat recent pe trei focus-grupuri de  respondenţi cu vârsta între 8-12 ani, respectiv 13-16 de ani, dar şi pe un eşantion de adolescenţi cu vârsta între 14-16 ani.“Aproximativ 85% dintre copiii din România cu vârste cuprinse între 5 şi 16 ani şi cu acces la internet intră zilnic online, aceştia petrecând, în medie, peste cinci ore pe zi pe reţelele sociale”, arată acest studiu.

Desigur, distracţiile în sine nu pot fi ocolite, nici minimalizate. Ele îşi au rostul lor bine precizat în cuprinsul vieţii copilăriei. Ele sunt cele care alungă monotonia şi plictiseala, reprezintă un element de reconfortare şi continuă împrospătare a forţelor fizice şi psihihce, care dau un impuls întotdeauna necesar iscusinţei şi fanteziei inventive.

Ştim, cu siguranţă, că distractivul se poate foarte uşor împleti cu educativul, cu utilul. De aceea, trebuie să căutăm să-i ferim pe copii de primejdia transformării lor în „roboţei”, fiindcă ei nu au capacitatea să discearnă pericolul care îi ameninţă făcând o pasiune în a-şi petrece timpul în faţa calculatorului. Ferindu-i de această primejdie, trebuie să-i sensibilizăm încă din familie la o varietate mai mare de ocupatii, să-i implicăm direct în desfăşurarea unor activităţi, să încercăm din răsputeri în a le cultiva pasiuni şi preocupări colective. Trebuie să-le acordăm mai multă atenţie în această perioadă a copilăriei, să ne apropiem mai mult de inima lui, să-l înţelegem mai bine, să-i acordăm la timp şansa de a-i prozeja copilăria, desfăşurând ample şi variate activităţi menite să asigure folosirea raţională, utilă şi reconfortantă, a timpului liber. Aceasta trebuie făcută nu în vorbe ci în fapte, căci dragostea şi respectul pentru  copil, indiferent de etnie sau condiţia sa socială, i-o oferim copilului şcolar nu sub forma unor sentinţe sau sfaturim ci prin graiul faptelor din viaţa de toate zielele.

Medicii recomandă pentru copii, să stea maxim 1 oră pe zi în faţa unui ecran de tip: smartphone, tabletă, laptop, computer.  E evident că nu se respectă această recomandare, mai ales când aproape toţi colegii copilului nostru sunt în mediul online. Ce pedepse să folosim? Ce condiţii să le punem? Situaţia este asemănătoare cu cea din copilăria noastră, când nu aveam voie afară şi îi auzeam pe ceilalţi copii jucându-se. În esenţă copilăria lor nu este diferită de a noastră, însă un lucru e comun: fiecare generaţie pierde şi câştigă ceva.

Nimeni dintre noi, adulţii, nu trebuie să uite amara constatare făcută de Antoine de Saint Exupery, în dedicaţia către Leon Werth din „Micul Prinţ”: „Toţi oamenii mari au fost mai întâi copii. Dar puţini dintre ei îşi mai amintesc.”

BIBLIOGRAFIE: http://www.isensesolutions.ro/category/comunicate-isense-solutions/

TODEA ION SEBASTIAN
Prof. Înv. Primar
Şcoala gimnazială „Nicodim Ganea” Bistra