Modalităţi de stopare a influenţei negative a computerului, Prof. informatică Bistreanu Daniela Maria, Colegiul Tehnic de Aeronautică “Henri Coandă”, Bucureşti

Majoritatea persoanelor reuşesc să integreze calculatorul în viaţa lor într-o modalitate sănătoasă şi productivă. Însă pentru alţii, jocurile pe calculator au devenit principala îndeletnicire şi au înlocuit relaţiile cu prietenii, şcoala, familia, munca. Copiii şi adolescenţii sunt cei mai predispuşi dependenţei faţă de calculator, datorită lipsei de maturitate şi incapacităţii de a-şi stabili corect priorităţile. Tocmai de aceea, părinţii, şi nu copiii, trebuie să decidă cine şi cât stă la calculator, ce jocuri instalează, ce site-uri vizitează. Dacă acest lucru nu a fost făcut în cadrul familiei, este datoria noastră de dascăli să ne atenţionăm elevii de pericolele pe care le presupune statul excesiv în faţa calculatorului şi să găsim activităţi specifice vârstei care să îi ajute să-şi învingă dependenţa şi toate problemele provenite de aici.

Chestionarul pe care l-am aplicat unui număr de 43 elevi din clasele IX-XII, profil tehnic şi matematică-informatică se doreşte a fi o trecere în revistă a efectelor pozitive şi negative pe care computerul le aduce în viaţa elevilor.

Am aflat că 95% din elevii chestionaţi au acasă un computer şi că folosirea acestuia a dus în 74% din cazuri la crearea unei dependenţe (recunoscute) faţă de acest instrument, se pare indispensabil secolului XXI. S-a ajuns astfel inevitabil la apariţia conflictelor în familie (86% din chestionaţi) şi la recunoaşterea faptului folosirea în exces a computerului a influenţat viaţa tinerilor într-un mod negativ.

La întrebarea “În ce mod calculatorul vă influenţează negativ viaţa?” elevii au recunoscut ca statul în faţa calculatorului nu le mai lasă timp pentru pregătirea şcolară (48%), îi îndepărtează de activităţile în aer liber (13%), sunt însinguraţi (5%), sunt predispuşi diverselor maladii(16%), manifestă oboseală şi lipsă de concentrare (33%) şi nu în ultimul rând, aşa cum am spus mai sus, apar conflictele familiale. Părinţii se declară depăşiţi de această problemă, îşi recunosc neputinţa în găsirea soluţiilor şi de cele mai multe ori se declară mulţumiţi pentru că îşi ştiu copiii acasă, chiar dacă acest lucru presupune strict statul în faţa ultimului duşman-computerul.

Vârsta de la care elevii folosesc calculatorul este îngrijorătoare (3 elevi de la vârsta de sub 5 ani, 33 elevi de la vârsta cuprinsă între 5 şi 10 ani, 7 de la vârste mai mari de 10 ani ). Dacă ţinem cont de aplicaţiile folosite în 84% din timpul alocat Pc-ului (chat, jocuri, site-uri de socializare), ne dăm seama că în acest ritm creştem o generaţie expusă izolării, bolilor specifice sedentarismului, superficialităţii, predispusă la violenţă şi nu în ultimul rând ruptă de realitate şi de cerinţele societăţii.
În căutarea unei soluţii pentru remedierea acestei stări de fapt, am parcurs următoarele etape:

• prezentarea în faţa clasei a produselor realizate de colegi cu preocupări mai variate în sfera tehnologiilor (mixare de muzică, aplicaţii media, creare de site-uri, grafică). Elevul Rotaru Cristian din clasa a XI-a a participat cu macheta navei spaţiale „SOS Earth” realizată în 3DStudioMax la concursul "Space Seattlement Contest” şi chiar dacă nu s-a calificat la faza finală, a perseverat reuşind să colaboreze în prezent cu o firmă de publicitate unde realizează logo-uri grafice;
• prezentarea beneficiilor materiale pe care elevii le au în urma colaborării cu firme de profil (grafică şi pagini web);
• implicarea elevilor în proiecte care presupun folosirea computerului (concursuri de afişe şi pliante, realizarea filmelor de prezentare, participarea la concursuri-inclusiv calificarea unui grup de elevi din clasa a IX-a la concursul internaţional „La Festa della Scuola”, Italia 2010 - cu lucrarea “Sii reale non essere virtuale”, o poveste despre capcanele pe care internetul le întinde copiilor, o poveste despre naivitate, pericole, despre dramele prin care trec copiii răpiţi sau dispăruţi);
• lucrul la clasă pe grupe neomogene de elevi. Pentru realizarea grupelor, elevii se autoevaluează trecându-se în patru/cinci „grupe valorice” în funcţie de rezultatele obţinute la învăţătură sau în funcţie de gradul în care au înţeles lecţia (voi reveni cu un articol). Fiecare echipă are în componenţă membri din toate grupele, încurajând competitivitatea şi colaborarea, ştiut fiind faptul că elevii înţeleg mai uşor când explicaţiile vin de la un coleg;
• orientarea părinţilor spre activităţi de consiliere oferite de consilierii şcolii, încurajarea acestora de a petrece mai mult timp cu copiii;
• colaborarea cu profesorul de educaţie fizică şi sport pentru atragerea elevilor spre activităţi în aer liber sau spre sălile de sport.

Rezultatele nu au întârziat să apară, crescând numărul elevilor care s-au orientat sper activităţi fizice şi spre descoperirea aplicaţiilor multimedia, de proiectare 3D şi reţelistică. Copiii se pot bucura de calculator dacă acesta este folosit cu cap. Părinţii care îşi supraveghează copiii când aceştia utilizează calculatorul pot fi mai liniştiţi că aproape totul este în siguranţă. Calculatorul face parte din valul viitorului, dar tehnicile vechi de învăţare şi educaţie nu trebuie uitate sau date deoparte. Un copil trebuie să interacţioneze fizic cu alţi oameni şi nu trebuie să înveţe absolut totul la calculator.

Ca profesori, trebuie să fim atenţi cum elevii noştri sunt influenţaţi de computer şi de internet! Trebuie să dăm dovada de caracter integru, de imaginaţie şi mai ales nu trebuie să uităm că trebuie să fim un exemplu cu o influenţă pozitivă pentru cei din jurul nostru.

Bistreanu Daniela Maria - Profesor informatică
Colegiul Tehnic de Aeronautică “Henri Coandă”, Bucureşti