Modalităţi atractive de înţelegere a textului literar, Instit. Velcu Gina, Şc. nr. 160, Bucureşti

De ce este atât de importantă lectura pentru viaţa omului? - o întrebare la care mulţi au răspuns  cu variate şi inepuizabile argumente. De ce copiii generaţiei prezente sunt din ce în ce mai puţin atraşi de mirajul lecturii?- este o alta întrebare care ne frământă, fie noi părinţi, fie educatori. Am devenit noi oare neputincioşi în faţa erei tehnologizate? - este o întrebare la al cărei răspuns, în primul rând, noi, dascălii trebuie să reflectăm. Depinde mult de noi, de munca, voinţa, capacitatea  şi creativitatea noastră, pusă în lumina acestui înălţător scop: Toţi copiii trebuie să iubească şi să respecte cartea, căci numai ea le poate satisface interesul pentru a cunoaşte viaţa. Lectura elevilor este un act intelectual esenţial, care trebuie atent îndrumat şi supravegheat de şcoală şi familie.

După cum se ştie, activitatea de lectura este determinata de numeroşi factori: particularităţile de vârstă şi psihice, preferinţele cititorului, climatul familial, factori care  o pot transforma într-o necesitate sau nu. Gustul pentru citit nu vine de la sine ci se formează printr-o muncă caracterizată prin răbdare, perseverenţă, continuitate, voinţă. Ca să-şi îndeplinească rolul său formativ, lectura cere muncă organizată, îndrumare şi evaluare. Cu cât mai mult face copilul cunoştinţă cu literatura, cu atât devine mai bun, mai drept, mai cinstit cu sine şi cu cei din jur, mai sensibil.

Ne-am întrebat adeseori oare ce se petrece în mintea copiilor noştri când citesc? Cum şi ce fac ei ca să înţeleagă o poveste? Se pierd oare în detalii, încercând să descifreze semnificaţia cuvintelor pierzând din vedere desfăşurarea acţiunii?! Cum îşi dau ei seama ce urmează să facă personajul principal sau cum se va rezolva conflictul? Sunt ei capabili să prezică acţiunea următorului capitol? În calitate de învăţători, trebuie să conştientizăm atât punctele slabe, cât şi pe cele tari ale elevilor noştri în ceea ce priveşte citirea şi înţelegerea unui text şi să găsim o serie de strategii cu ajutorul cărora să le putem dezvolta gustul pentru citit şi pentru a găsi în carte un prilej de relaxare.

Predarea competenţei de a citi implică folosirea unor strategii variate şi bine alese, care îi pot face pe copii nu doar să înţeleagă ceea ce citesc, dar să şi aibă propriile lor păreri asupra materialului citit.

Fiind institutor la o clasă de alternativa educaţională, timpul mi-a permis  posibilitatea de a experimenta, monitoriza şi evalua inclusiv mai multe şi variate modalităţi de stimulare a interesului pentru lectură.

Iată câteva dintre strategiile de formare şi dezvoltare a deprinderii de lectura, a interesului şi gustului pentru citit folosite cu succes  la clasa noastră:

În cadrul ,,Întâlnirii de dimineaţă” la rubrica  ,,Noutăţi”, în fiecare zi un alt elev se înscrie la ,,Scaunul autorului” să prezinte cartea pe care o citeşte. Ca să diversificăm modalitatea de prezentare şi pentru a evita rutina, elevii extrag din ,,Săculeţul cu surprize” o sarcină pe care trebuie să o rezolve în 5 – 7 minute. Fiecare sarcină reprezintă o nouă provocare în scopul creşterii interesului pentru citit. Iată câteva exemple de sarcini de lucru folosite:

• Citeşte cât reuşeşti din cartea prezentată, pornind de la fragmentul preferat. Spune un cuvânt cheie ce reprezintă emoţia pe care ai trăit-o in acest moment.
• Continuă gândul cu idei din cartea pe care o citeşti:
  Am admirat..../ Ţin să menţionez că...../ Am fost curios când...../E limpede că.....
• Enumeră câteva personaje din textul citit şi motivează alegerea.
• Formulează o întrebare colegilor tăi despre fragmentul citit / povestit.
• Argumentează cu câteva idei de ce recomanzi colegilor să citească această carte.
• Ce ar trebui să înveţe colegii tăi dacă ar citi această carte?

În cadrul unei lecturi mai puţin dirijate, atenţia elevilor nu se opreşte asupra detaliilor, în cazul de faţă, observăm că elevul este orientat să se concentreze asupra valorilor şi, treptat, ei vor descoperi adevăratele mesaje ale operei.

Cărţile prezentate de elevi la rubrica ,,Noutăţi” rămân în ,,Biblioteca clasei” până la sfârşitul anului şcolar şi pot fi împrumutată de orice coleg, fie în clasă, cât şi acasă.

Pauza de prânz poate deveni un bun prilej pentru relaxare prin lectura unor cărţi la alegere din biblioteca clasei.

O strategie pe care  am folosit-o cu succes, mai întâi cu întregul colectiv, apoi în grupuri mai restrânse, la Centrele de activitate, este strategia ,, think aloud”. Pentru a exemplifica această strategie, am început prin a spune elevilor că un cititor adevărat, interesat de ceea ce citeşte, gândeşte necontenit în timpul lecturii. Am oferit copiilor mai întâi o demonstraţie, citind un fragment dintr-un capitol, comentând, punând întrebări, prezicând cu voce tare în urma a ceea ce citeam. Am stabilit  împreună câteva etape pe care să le urmărească pe parcursul lecturii lor şi i-am invitat să-şi noteze câteva întrebări sau comentarii. Au fost foarte surprinşi să constate ca unele dintre acestea coincideau. Au continuat să lucreze astfel mai întâi în grupuri, apoi în perechi, devenind din ce în ce mai captivaţi de acest joc al verbalizării propriei păreri, învăţând să se asculte unul pe celălalt, să accepte opinii diferite, chiar dacă expun uneori păreri greşite.

Lectura pe ateliere:  Se alege o operă literară nu foarte lungă, sau doar un fragment adecvat particularităţilor copiilor din clasă. Fiecare elev va primi o copie a textului şi o va citi în gând. Apoi clasa se va organiza pe grupe care vor lucra separat, în ateliere de lectură. Iată câteva exemple de activităţi desfăşurate în diferite ateliere:
- atelierul de ilustraţie – elevii propun o ilustraţie textului, o execută, apoi o comentează şi justifică alegerile făcute;
- atelierul de povestire - elevii propun un rezumat al textului citit, respectând toate convenţiile stabilite şi îl vor redacta;
- atelierul de păreri personale – elevii remarcă ce le-a plăcut şi ce nu le-a plăcut în text, cu ce sunt de acord şi cu ce nu şi aduc argumente pentru alegerile făcute;
- atelierul de anticipare – elevii propun alt final operei sau, dacă textul este un fragment dintr-o operă mai amplă, fac presupuneri asupra deznodământului;
- atelierul de transformare a textului – li se propune elevilor să schimbe un element sau mai multe din text ( personaj, loc, timp, acţiune ) şi să rescrie astfel textul modificat;
- atelierul de lectură orală – grupul de elevi propune o dramatizare a textului, o lectură pe roluri;

Se pot organiza şi alte ateliere în funcţie de obiectivele urmărite cum ar fi cel în care se examinează vocabularul operei / fragmentului.
Putem menţiona că aceasta este forma de activitate preferată a elevilor noştri: îşi împart singuri responsabilităţile în funcţie de abilităţile fiecăruia, demonstrează o atitudine responsabilă faţă de contribuţia pe care trebuie să o aducă fiecare la lucrarea colectivă a fiecărui atelier în parte.

Am observat că elevii participa cu interes la astfel de activităţi, sunt atenţi, folosesc un limbaj adecvat lecturii, fac aprecieri obiective, îşi imaginează şi răspund cât mai concis la întrebări.

Pentru învăţător este important de ştiut nu numai ce şi cât citesc elevii, ci şi cum înţeleg ei să citească o carte. Am considerat important ca elevii noştri să înţeleagă ceea ce citesc, să fie în măsură să deosebească ceea ce este bun, util, constructiv şi educativ, de ceea ce poate fi dăunător şi, în sfârşit, să-şi poată formula clar o opinie despre cartea citită.

Institutor:  Velcu Gina, Şcoala Nr. 160, Bucureşti

Bibliografie:
„Învăţământul primar” , nr.1-4 / 2008 şi nr. 3-4 / 2005
,,Diverse finalităţi şi niveluri de complexitate ale lecturii”, Tatiana Slama-Cazacu(1990), Constanţa, S.S.F.
,,Metode de învăţare” Ioan Cerghit ( 1980) E.D.P. Bucureşti