Rolul profesorului în şcoala românească, Prof. Spiridon Victoria; Prof. Chiruţă Ermilia Şc. cu cls. I-VIII nr.2 Piatra Neamţ

Şcoala are un rol esenţial în pregătirea tinerilor pentru viaţă. O şcoală responsabilă trebuie să respecte o serie de condiţii şi criterii. În primul rând trebuie să gândim că este răspunzătoare educaţional şi civic, pentru ceea ce produce în şi pentru societate. În al doilea rând o astfel de şcoală, „dă seama” de rezultatele produse, cu alte cuvinte este capabilă să-şi recunoască, să-şi planifice şi să-şi evalueze resursele în termeni de scopuri şi rezultate. Pentru a deveni responsabilă, ea trebuie să respecte o serie de condiţii şi criterii, să-şi revizuiască scopurile, atitudinile, să-şi evalueze periodic rezultatele.

Şcoala este o „organizaţie care învaţă”, dar nu e totdeauna şi un loc al învăţării: şcolile rezistente la noutate şi la schimbare, nu sunt cu siguranţă un astfel de loc, organizaţiile care învaţă sunt flexibile, adaptabile, inovatoare şi responsabile.

Cel mai mare duşman al învăţării organizaţionale este incapacitatea de a ieşi din propriul sistem de gândire, dintr-un cerc vicios de practici, de experienţe şi de reguli, pe care organizaţia ajunge să le considere imuabile.

Rolul profesorului rămâne mereu în prim plan în opera de formare a personalităţii elevilor. Cu toate că a sporit şi influenţa altor factori în procesul educaţiei, profesorul îşi păstrează numeroase prerogative în acest domeniu. El rămâne principalul modelator al personalităţii elevilor, începând de la imprimarea unei conduite externe, până la formularea aspiraţiilor şi idealurilor lor de viaţă.

Efectele activităţii şi personalităţii profesorului au făcut obiectul unor cercetări de pedagogie, psihologie pedagogică şi de sociologia educaţiei, urmărindu-se ridicarea eficienţei activităţii pedagogice în general şi a profesorului în special. Sporirea funcţiei profesorului de confident, consilier, transmiţător al valorilor culturale, a lărgit câmpul de activitate şi a accentuat interdependenţele.

Principalele direcţii de cercetare ştiinţifică privind rolul profesorului, au fost:

• Personalitatea sa;
• Rolul şi funcţiile sale;
• Comunicarea şi relaţiile cu elevii;
• Pregătirea şi perfecţionarea;

Profesorul trebuie să se integreze, să coopereze cu clasa, să motiveze , să fie un sprijin atunci când elevii dovedesc spontaneitate, iniţiativă şi afirmare;

Profesorul integrat încurajează, pune întrebări, stimulează participarea, sprijină şi foloseşte ideile elevilor, unele decizii le ia împreună cu elevii;

În timpul predării – învăţării – evaluării, profesorul ,, instruieşte”, conduce interacţiunile în clasă, modul de înţelegere şi învăţare prin indicaţii, atenţionări, demonstraţii, asigurarea condiţiilor, oferirea punctelor de sprijin aprobări şi dezaprobări, stimulări, completări, reactualizări, exemplificări, explicaţii, comentarii etc.

Profesorul are rolul cel mai interactiv în clasă: creează un climat adecvat, iniţiază, orientează, solicită, antrenează, exemplifică, critică;

Profesorul structurează, organizează forma şi conţinutul activităţii în clasă, modul de desfăşurare a interacţiunilor, dar poate şi delega responsabilităţi elevilor în rezolvarea unor decizii, sarcini;

Trebuie să solicite elevii la dialoguri, să comenteze răspunsurile împreună cu ei, răspunsurile negative fiind corectate în sens stimulativ, cu antrenarea grupului;

E greu să defineşti un profesor ,,bun". Chiar şi părinţii au păreri diferite, uneori contradictorii. Unii spun că pregătirea în specialitate e factorul determinant, alţi părinţi pun pe primul plan ,,capacitatea de a se face înţeleşi- dragostea de meserie”, chiar dacă tot cunoştinţele acumulate permit reuşita la un examen. Este interesantă remarca unora, la categoria de cadre preferate de copii: profesori cu experienţă, deoarece cei tineri ,,nu sunt înţeleşi”. Profesorul debutant uneori e izolat de colegi sau de comunitate. Un profesor bun foloseşte cunoştinţele nu doar de la disciplina respectivă, ci măcar din aria curriculară respectivă. Trebuie de asemenea ca profesorul să fie pregătit să şi primească feed-back, nu numai să ofere.

Un rol important îl are managerul.

Un sistem de management de succes poate asigura multe beneficii organizaţiei pe care o deserveşte. Oricum, un manager poate depune eforturi foarte mari pentru a realiza acest lucru, dar cu toate acestea va putea ajunge şi la rezultate dezamăgitoare. Periodic, el trebuie să se întoarcă şi să examineze sistemul, să verifice şi să vadă dacă beneficiile au apărut în organizaţia sa. Dacă aceste beneficii nu au apărut, sistemul trebuie examinat pentru a determina unde trebuie concentrate modificările din program şi construite noi componente.

A avea un management de calitate înseamnă a avea şi cadre didactice de calitate cu care să lucrezi. Cei tineri trebuie îndrumaţi, nu marginalizaţi. Analizând activitatea la şcoala noastră, unde rezultatele sunt deosebite, atât la profesorii tineri, cât şi la cei cu experienţă, am extras aspectele pozitive şi negative.

Aspecte pozitive constatate:

• Cadre didactice calificate, cu o bogată experienţă şi cu renume în oraş;
• Disponibilităţi pentru dezvoltarea profesională;
• Profilul moral al cadrelor didactice şi al echipei manageriale, absenţa conflictelor, disciplina muncii;
• Colaborarea permanentă între învăţători, diriginţi, între colectivele metodice;
• Acţionează pentru păstrarea imaginii pozitive a şcolii în comunitatea locală;
• Organizează activităţi extracurriculare diversificate şi interesante care stârnesc interesul elevilor şi părinţilor;

Aspecte negative-sunt puţine

• Creşte numărul cadrelor didactice cu norma didactică în mai multe şcoli din cauza diminuării numărului de elevi;

În acest context, rezultatele obţinute de şcoala noastră la concursuri şi olimpiade naţionale sunt deosebite. Şi interesant este că profesorii debutanţi sau cu vechime mică au elevi calificaţi la olimpiadele naţionale. Deci nu e regulă să ai vechime. Un profesor de calitate poate fi la orice vârstă, dacă este dăruit meseriei, dacă îmbină perfecţionarea cu autoperfecţionarea, dacă ştie să respecte elevul, iar colectivul în care se află contează enorm.

Bibliografie:

1. Crişan. Alexandru - coordonator, Cinci exerciţii de politică educaţională în România, ED. Vanemonde, Bucureşti, 2008
2. Cucoş C., „ Pedagogie” Editura Polirom, Bucureşti , 2002
3. Iosifescu Şerban, Management educaţional pentru instituţiile de învăţământ, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Bucureşti, 2001
4. Verboncu Ion,, Management general, Editura Economică, Bucureşti, 2000 învăţământ, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Bucureşti, 2001

Prof. Spiridon Victoria Şcoala cu clasele I-VIII nr.2 Piatra Neamţ
Prof. Chiruţă Ermilia Şcoala cu clasele I-VIII nr.2 Piatra Neamţ