Cum să ne ajutăm copilul la învăţătură? 10 sfaturi practice de la un dascăl cu experienţă

Titlul acestui articol este o întrebare care mi-a fost adresată de-a lungul anilor de părinţi interesaţi de soarta copiilor lor. Aceeaşi întrebare mi-am pus-o şi eu atunci când copiii mei au ajuns şcolari.

Am selectat câteva idei care sper sa fie de ajutor părinţilor şi colegilor mei, care sunt şi ei părinţi.

1) Respectaţi-le alegerile în materie de lectură şi în orice altceva îi interesează, chiar dacă  este vorba despre muzică rock sau sporturi violente!
Cea mai mare greşeală a părinţielor este aceea de a privi cu dispreţ alegerea făcută de copii în materie de cărţi.În cazul în care copiii nu ţin seama de recomandările părinţilor, poate o bunică sau o mătuşă preferată vor avea mai mult succes; rugaţi-le să le ofere în dar copiilor diverse cărţi. Abonaţi-i la o revistă care este interesantă în opinia lor.

2) Urmăriţi modul lor de a învăţa!
Majoritatea copiilor învaţă într-un mod combinat, dar au una sau două preferinţe. Unii sunt concreţi , alţii învaţă scriind, unii spun cu voce tare ceea ce învaţă. Am observat copii care jucându-se ,,de-a şcoala’’ învăţau foarte bine adunarea şi scăderea numerelor până la 20 în clasa I; am cunoscut elevi care au învăţat tabla înmulţirii cântând.
Ca părinte, trebuie să observaţi stilul în care învaţă şi să-l încurajaţi.

3) Întrebaţi-l ce anume învaţă!
Se poate să fi uitat (sau poate n-aţi întvăţat niciodată) multe subiecte pe care le studiază copilul dumneavoastră.
Manifestaţi interes faţă de lucrările pe care le aduce acasă.
Dacă un copil vede că daţi importanţă acestor lucruri, ele vor deveni importante şi pentru el. Arătându-vă interesul faţă de ideile şi întrebările lui, îi puteţi transmie entuziasmul pentru învăţătură.
Astfel de conversaţii le puteţi purta la ora mesei, în timp ce spălaţi vase, la o plimbare, în drum spre şcoală, înainte de culcare.
Încurajaţi conversaţia folosind întrebări solicitante, la care să nu aşteptaţi răspunsul monosilabic ,,da’’, ,,nu’’, ,,bun’’.
De exemplu: ,,Această carte este una dintre preferatele tale? Ce are special?’’
La fel de important este adresarea unei întrebări corecte, ascultarea răspunsului complet fără a-i întrerupe, argumenta sau judeca ceea ce spun. Când procedăm astfel, le dăm încredere, le întărim respectul faţă de ei înşişi şi îi învăţăm să gândească. În plus, dacă le daţi timp destul să-şi exprime gândurile vor fi mult mai încrezători să o facă şi în clasă.

4) Fiţi dumneavoastră înşivă elev!
Dacă copilul vă vede descoperind ceva nou, o carte sau o reţetă, va dobândi şi el această capacitate. Dacă vă pune o întrebare şi nu cunoaşteţi răspunsul, faceţi-vă timp să îl găsiţi. Pe de altă parte, dacă dumneavoastră încercaţi ceva nou şi consideraţi că e dificil, lăsaţi-l să vadă că treceţi cu calm pentru momente de frustrare.
Învăţaţi cu copilul dumneavoastră ceva nou: luaţi lecţii de patinaj, de desen, de tenis şi vă veţi aminti cum este să fii începător şi să te lupţi cu ceva nou.

5) Şi lectura unui ziar este interesantă!
Părinţii tind să considere că lectura ziarelor este o activitate destinată adulţilor. Dimpotrivă. Articolele din ziare sau reviste pot oferi o bază de discuţii asupra evenimentelor curente şi le dă copiilor şansa să-şi formeze propria opinie despre ceea ce se întâmplă. Pe măsură ce copilul răsfoieşte ziarul, citiţi împreună despre lansarea unei rachete, o campanie de curăţare a naturii, progresele echipei favorite de fotbal, etc. Scoateţi articolele pe care credeţi că copilul le va găsi interesante şi puneţi-le pe biroul lui.

6) Amintiţi-vă de importanţa jocului!
Jocul reprezintă pentru copii munca. Atunci când copii discută ce şi unde să se joace sau pun la punct regulile unui joc, ei aplică efectiv toate elementele necesare pentru a învăţa: pun întrebări, cer un sfat, dau ajutor, îşi argumentează punctul de vedere.
Dezvoltarea socială a unui copil are un efect puternic asupra progresului lui la învăţătură. Copiii care se joacă, care sunt relaxaţi şi nestânjeniţi, care pot avea încredere în alţi oameni şi stabilesc legături cu ei ,se vor integra mai uşor în clasă şi vor învăţa.

7) Iubirea nu este un obiect de târguială!
Atunci când un copil face un lucru groaznic acasă sau la şcoală, şi cu toţii ştim că ei fac lucruri groaznice, este important să spuneţi: ,,ceea ce ai făcut nu este bine, dar eu tot te iubesc’’. Ca părinte, trebuie să le oferiţi copiilor sprijin solid, neclintit, în aşa fel încât să fie pregătiţi pentru a lupta cu o lume dificilă. Copiii trebuie să aibă posibilitatea să vă spună: ,,Am o problemă...Mă poţi ajuta?’’. Dacă nu sunt ajutaţi, sunt supuşi eşecului sau riscă să înţeleagă greşit o competiţie atunci când aceasta devine dură. Petreceţi cât mai mult timp cu copilul dumneavoastră şi ajutaţi-l  să capete încredere în el însuşi. Adesea îi învăţăm că este importantă capacitatea lor de a învăţa, dar omitem să le vorbim despre trudă şi speranţă.  Copiii vor căpăta mai multă încredere în capacitatea lor de a duce la bun sfârşit o trebă începută ,dacă îi veţi sprijini mult şi îi veţi încuraja să lucreze şi cu mai multă sârguinţă.

8)  Rezervaţi-vă timp reparaţiilor!
Copiii, în special preşcolarii şi şcolarii mici, sunt fascinaţi de mecanica obiectelor, de ceea ce se întâmplă în jurul lor zilnic. Folosiţi această curiozitate naturală şi învăţaţi-i o lecţie preţioasă. Desfaceţi un obiect şi arătaţi-le cum funcţionează. Puteţi să le arătaţi, pur şi simplu, o jucărie stricată, obiecte casnice de valoare mică: o lanternă, un ceas deşteptător. Sau mergeţi în grădină şi arătaţi-le o floare, o ghindă, un cuib de păsărele şi descoperiţi cum apar pe lume.

9) Limitaţi orele de şedere în faţa televizorului sau computer-ului!
Copiii care petrec multe ore în faţa ecranului îşi folosesc mai puţin imaginaţia în cadrul jocurilor . Dacă nu stau mult timp în faţa televizorului sau a computer-ului, pot găsi altceva care să le stârnească curiozitatea, cum ar fi o carte, un sport.

10) Nu lăsaţi educaţia numai pe seama sistemului educaţional!
Întrebaţi-vă copilul ce a făcut la şcoală în fiecare zi. Ascultaţi cu atenţie ce vă spune. Sărbătoriţi rezultatele bune. Fiţi alături de el şi încurajaţi-l când are un eşec. Vorbiţi-i despre opţiunile pe care le poate avea şi puneţi accent pe calităţile lui. Este important pentru copil să ştie că părinţii îşi pun mari speranţe îl el. Obiectivele înalte, greu de atins, îi dă o imagine asupra viitorului.
Fiţi activi în cadrul activităţilor iniţiate de şcoală. Deveniţi partenerul profesorului în educarea copilului dumneavoastră. Un copil este cu atât mai bun la şcoală cu cât părintele se  implică mai multe în activitatea lui.
Aşa cum le spuneam şi elevilor mei, părinţii  nu intră în viitor, ci, creză viitorul. Cu multă trudă. Ceea ce înseamnă că profesorul trebuie să predea, elevul trebuie să înveţe, iar părinţii trebuie să îşi manifeste interesul activ faţă de ceea ce învaţă copii lor, faţă de întreaga lor activitate.

Bibliografie

1. Ancuţa, P.- Introducere în psihologie, Timişoara, Editura ,, Excelsior’’, 2000
2. ***-Revista Interferenţe Didactice, Nr.3, Bacău, Editura Corgal Press, 2008

Profesor Albu Maura
Grupul Şcolar Industrial Bucecea
Bucecea, Botoşani