Şcoala pentru comunitate - Proiect educaţional

Şcoala pentru comunitate

Proiect educaţional

Inst. Crişan Lucica

Şcoala nr. 8 „Mihail Kogălniceanu" Dorohoi

Proiectul, derulat cu sprijinul financiar al Uniunii Europene, prin programul PHARE intenţionează să promoveze o cultură a cooperării, a participării şi a dialogului intercultural, să dezvolte capacitatea şcolilor de a elabora şi implementa proiecte educaţionale şi parteneriate instituţionale. Coordonatorul proiectului este Fundaţia Naţională pentru Dezvoltare Comunitară Botoşani, care are ca scop derularea unor programe şi proiecte de educaţie cu impact la nivelul comunităţii. Proiectul urmăreşte să contribuie la dezvoltarea socio-educaţională a comunităţilor din zona de graniţă România - Republica Moldova, prin crearea unor mecanisme de cooperare transfrontalieră a unui cadru de comunicare şi schimb de experienţă şi a unei reţele în care elevii, profesorii şi membrii comunităţii să se implice în proiecte sau în activităţi comune.

Lansarea proiectului s-a făcut şi în cadrul şcolii noastre. Într-un cadru larg de cooperare elevi - părinţi - educatori s-a născut proiectul „Legături ţesute din poveştile oraşului". Obiectivul general al proiectului este îmbunătăţirea relaţiilor dintre generaţii promovarea unei culturi a cooperării a participării şi a dialogului intercultural Grupul ţintă sunt bătrânii oraşului şi elevii şcolii.

          Ţinutul Dorohoiului înscrie în istoria sa zbuciumată perioade de înflorire ori de decădere după cum au fost timpurile de linişte ori de furtună. Ars şi jefuit de către cotropitori el a consemnat în istoria sa evenimente şi întâmplări dramatice atestate în cele mai multe cazuri în documente altele rămase doar în memoria generaţiilor din care răzbat în povestiri şi legende. Prin acest proiect ne propunem să descoperim poveştile oraşului şi să le facem cunoscute semenilor noştri.

             Activităţile propuse urmăresc conştientizarea elevilor la apartenenţa unui anumit spaţiu şi la o anumită cultură locală, conturarea unor repere comunitare, întărirea coeziunii comunităţii prin cunoaşterea istoriei şi tradiţiilor locale de la cei care au contribuit la clădirea acestora.

              Proiectul a pornit de la viziunea unei comunităţi în care generaţiile trăiesc în armonie, vârstnicii se bucură de respectul şi afecţiunea copiilor şi tinerilor. La rândul lor, copiii şi tinerii vor beneficia de experienţa şi înţelepciunea celor în vârstă.

               Sunt nume sunt oameni care au avut o viaţă sunt rădăcini. Ei sunt bătrânii noştri, care au avut o altă viaţă diferită de cea a zilelor noastre şi care aparţin acestor locuri. Avem datoria sacră de a trezi elevilor noştri interesul dragostea şi respectul pentru ei pentru valorile moştenite şi datoria de a consemna aceste amintiri pe care le vom descoperi din poveştile din amintirile bătrânilor noştri. Se spune „cine n-are bătrâni să-i cumpere". Noi îi avem, dorim doar să-i facem cunoscuţi şi să-i ajutăm.

            Locul natal rămâne principalul punct de reper al fiecăruia dintre noi de-a lungul întregii vieţi.

Bunica din poveste

Printre stropii de ploaie ce se împletesc cu razele calde ale soarelui primăvăratec ne îndreptăm spre marginea cartierului Plevna unde locuieşte bunica noastră. Îi spunem aşa deşi nu e bunica niciunuia dintre noi. Nu ea e bunica tuturor copiilor din cartier.Toţi îi spun aşa pentru că la ea vedem chipul bunicilor de altădată. Are 84 ani. E slabă şi uscăţivă firavă şi cu privirea blândă şi mângâietoare. În ciuda vârstei înaintate zilnic o vedem coborând scările şi ieşind la plimbare. Stă la etajul 4 dar se încumetă să coboare şi să urce zilnic scările fără nici un ajutor.

Am provocat-o la discuţii. Vorbeşte greu spune câteva cuvinte apoi tace. Vorbele ei vin din adâncurile vremurilor Anii grei ai copilăriei o întristează. Din ochii mângâietori cad lacrimi. Sunt lacrimile suferinţei. A dus-o greu în copilărie. N-o duce bine nici acum dar nu se plânge. Tace iar din tăcerea ei noi înţelegem tot. A dus-o greu şi în tinereţe. Război, foamete toate au trecut peste ea. Rătăceşte cu privirea în gol. Se gândeşte la cei mai grei ani ai vieţii Anii când lucra din greu să-şi salveze viaţa ei şi a copiilor. Nu se plânge c-ar fi fost greu dar stropii de lacrimi din ochii ei calzi o dau de gol. Tace şi din tăcerea ei noi înţelegem totul.

O rază de soare cade peste obrazul uscăţiv luminând-o. Brusc se înseninează şi ne priveşte cu căldură. Dar tace şi tăcerea ei se transformă în admiraţia noastră căci ea e bunica noastră a tuturor.

                                            Anton Raluca, clasa a II-a

                                          Inst. Crişan Lucica

                                          (activitatea Să-i cunoaştem pe bătrânii noştri)