Interviu cu Ioana Hârţescu, expert în e-learning: În cursul Evaluarea formativă online, vrem să arătăm cum principiile pedagogice pe care profesorii le cunosc deja și le-au aplicat la clasă până acum, pot fi aplicate și în online

Ioana Hârțescu are peste 15 ani de experiență în tehnologii educaționale și și-a finalizat recent doctoratul in Technology-enhanced learning la Lancaster University (UK). Colaborează cu Softwin / Intuitext în calitate de Learning Designer pentru proiecte destinate învățării pe tot parcursul vieții.

Ca specialist în e-learning, cum consideri că a fost această perioadă de Şcoală Online, din martie până acum?

A fost cu siguranță o perioadă dificilă și provocatoare pentru toată lumea, care a trebuit să găsească pe loc soluții la probleme pe care nu le aveam înainte. Din perspectiva școlii online, mă feresc să fac generalizări. Știu însă că au fost mulți, foarte mulți profesori care au făcut eforturi fantastice să nu piardă legătura cu elevii, să nu rămână în urmă, să-i țină conectați la viața școlară. La rândul lor, mulți părinți s-au trezit cu copiii acasă, fiind nevoiți să lucreze și ei de acasă, să împartă camerele, laptopurile, timpul și energia mentală. Și vorbesc aici de situația fericită, a celor care nu și-au pierdut jobul, care au mai multe camere pe care să le împartă, au curent și internet. Nu toți am fost eroi, am mai dat-o și în bară câteodată, important este că după ce ne-am dezmeticit, să acceptăm că nu putem controla toate lucrurile și să vedem ce putem face, fiecare în situația lui, ca să meargă lucrurile mai bine, măcar în aria noastră de influență.

Este formatul 100% online valabil pentru învățământul românesc?

Pare o întrebare capcană :). Nu, sigur că nu e valabil dacă ai de ales. Dacă nu ai de ales, este excelent că putem face și asta! Gândiți-vă, nu la acum 100 de ani când a fost gripa spaniolă, dar acum 30 de ani, când eram eu de vârsta fiicei mele. Dacă ar fi trebuit să stăm acasă, am fi avut manualele, culegerile și biblioteca proprie. Câteodată nici curent nu aveam, pentru cei ce își mai amintesc. Profesorii ar fi putut în cel mai bun caz să transmită temele prin telefon. Nu am fi avut zoom, youtube, whatsapp, resurse infinite despre orice și posibilitatea de comunica instant cu aproape oricine. Am fost întotdeauna de părere că trebuie să te descurci în orice condiții, cu constrângerile pe care le ai. Asta nu înseamnă să acceptăm orice; înseamnă că încercăm, cu toate forțele noastre, să îmbunătățim situația. Însă nimeni niciodată nu a îmbunătățit nimic doar stând și plângându-și soarta.

O Românie întreagă și, chiar, o planeta întreagă a fost forțată să-și educe copiii online. Cu mari eforturi: cu profesori îndemnați să-și reorganizeze sistemul de predare, evaluare, cu părinți nevoiți în a susține și partea educativa și cea administrativa a oricărui "cuib", cu elevi care aveau mai nou, școala într-un laptop sau calculator. Deși poate prea devreme pentru a face o analiza asupra acestui neplanificat salt digital, ce urmări aduce acesta?

Cred că ne învață că am luat multe lucruri de-a gata, am crezut că ele vor fi aici de-a pururi să ne servească pe noi. Dar uite că s-a dovedit că nu e așa. Îmi planificasem, sau îmi doream să fac ultimele revizii la lucrarea de doctorat în timp ce sunt acasă în izolare cu un pre-adolescent și un preșcolar? Visam eu că o să condeiez ultimele finețuri la epistemologia și ontologia poziției mele academice în timp ce fierb trei oale pe aragaz și fiu-meu se dă cu motocicleta pe nervii mei? Cu siguranță, nu. Dar acum știu că pot să fac și asta. O să fac tot ce-mi stă în putere să-mi fie mai ușor data viitoare? O, da. Cred că am ieșit cu o imagine mai bună asupra capacităților noastre, ce suntem în stare să facem deși nu credeam, dar și ce nu suntem în stare, care sunt limitele noastre. E sănătos să știi și asta. Și de aici, să ne facem fiecare un plan realist pe mai departe.

Păstrând latura pozitivă și concentrandu-ne pe a învăța din lecțiile acestei perioade, ce ai păstra din ce s-a făcut bine și ce ai modifica în Școala Online?

Ca specialist în tehnologii educaționale, nu pot decât să mă bucur că potențialul lor a fost realmente descoperit acum de multă lume. Bineînțeles că aș fi preferat să nu fie în condițiile acestea dramatice, dar știi cum e, până nu arde.. Din păcate, percepția colectivă a fost în valuri: tehnologia a fost văzută ca un salvator, entuziasmul a fost maxim, dar apoi s-a dovedit că nu ne poate salva de toate problemele și a fost trimisă la loc la colț. Poate că o poziție mai moderată ar fi mai realistă. Tehnologia nu e magie, nu rezolvă nimic fără noi. Da, trebuie să muncești mai mult la început, dar la orice început trebuie să muncești mai mult. Aș păstra și aș extinde și mai mult accesul la tehnologie al elevilor și profesorilor, aș sistematiza niște instrumente la care să aibă acces și pe care să le folosească indiferent dacă elevii au nevoie să se ducă la școală sau nu.

Ai observat vreun model educațional, din martie până acum, care a funcționat mai bine în alt stat european sau chiar la nivel global?

Fiecare stat are propriile lui politici, inclusiv acum în ceea ce privește întreruperea școlilor. Plus că nu poți translata ceva dintr-un context în alt context, trebuie găsit ceva ce funcționează la noi. Dar ca exemplu, copiii prietenilor mei care sunt aproape toți la școli private, nu au avut nicio zi de întrerupere, pur și simplu au continuat să folosească instrumentele online pe care le foloseau deja și le-au suplimentat cu unele care să înlocuiască prezența fizică. Asta sper să văd și în învățământul public, măcar ca tendință și efort, știu că peste noapte nu se întâmplă nimic. Nimic bun, în orice caz.

Ora de clasă e ora pe zoom sau pe WhatApp. Predarea e cumva diferită, evaluarea la fel. Tocmai în acest context și profitând chiar de faptul că e vară și profesorii au un program ușor mai relaxat, alături de echipa Didactic.ro ai realizat un curs: Evaluarea formativă online. Ce ne poți spune despre acesta?

Ce ne-am propus a fost să găsim un format care să îndeplinească două criterii care în general sunt greu de împăcat: să realizăm episoade scurte și atractive vizual și să includem în ele esențialul informației, fără a sacrifica exemplele. Nu a fost ușor, pentru că sunt multe lucruri de spus și, de fiecare dată când lucrez la concepția unui episod, mă întreb dacă este suficientă informație, dacă nu am sacrificat prea mult profunzimea ei, dacă este suficient de concret exemplificată.

Accesaţi cursul Evaluarea formativă online

În plus, găsirea echilibrului potrivit între tehnologie și pedagogie nu este un lucru ușor. Nici în viața reală, nici în realizarea episoadelor. Internetul e plin de tutoriale de utilizare a aplicațiilor, nu ne propunem să adăugăm și noi. Ce vrem este să arătăm cum principiile pedagogice, acele principii pe care profesorii le cunosc deja și le-au aplicat la clasă până acum, pot fi aplicate și în online.

Și totuși, ce se schimbă în online din perspectiva evaluării și la ce trebuie să fie atenți profesorii?

Se schimbă, evident, faptul că nu mai există interacțiunea nemijlocită și asta influențează toate procesele de învățare, nu doar modul în care facem evaluare formativă. Unul dintre factorii care influențează semnificativ învățarea este relație pe care profesorul a stabilit-o cu elevii. Elevii învață mai bine dacă au o relație bună cu profesorii lor, există studii clare care arată acest lucru. Ei bine, acum profesorii trebuie să se bazeze în mare măsură pe relația pe care au stabilit-o deja cu elevii și să aibă grijă să nu o piardă. Sunt, îmi pare rău să o spun, profesori care nu au luat deloc legătura cu elevii sau au făcut-o prin intermediul părinților. În afară de aspectele legate strict de eficiența unei astfel de abordări pentru eficiența predării materiei respective, pierderea cea mai mare este la nivel de relație cu elevii.

Revenind la evaluarea formativă, poate că ea devine cu atât mai importantă în condițiile învățării online, pentru că ajută la păstrarea unei relații constante cu elevii, ne ajută să știm în permanență în ce ape se scaldă, ca să zic așa. Ca orice relație, dacă nu o hrănești consecvent, se atrofiază și dispare, iar apoi este mult, mult mai greu de restabilit. De altfel, nici nu îmi închipui cum se va întâmpla acest lucru cu cei care vor începe școala în toamnă, dacă va fi necesar să se mențină sistemul exclusiv online.

Suntem siguri că, din perspectiva finalizării doctoratului tău la Lancaster University ai avut discuții pe teme educaționale, fie cu lectori, fie cu alti participanți (în prezent, Ioana se pregătește să-și susțină teza de doctorat în tehnologii educaționale). Ei cum văd aceste schimbări uriașe pe plan educațional, venite ca urmare a pandemiei?

Ce pot să îți spun este că va dura până vom vedea primele cercetări serioase referitoare la această situație fără precedent. Păreri avem cu toții, dar pentru cercetări serioase îți trebuie timp să le faci, să le pui pe hârtie, să le supui examinării colegilor cercetători în domeniu și apoi să le publici. Schimbări vor fi, cu siguranță. Ce pot face în acest moment este să încurajez pe toată lumea să contribuie la îmbunătățirea realității sale imediate.

Interviu realizat de Anca Ghinea, Creative&Communication Manager