Începând cu august 2008, Şcoala cu clasele I-VIII „Vasile Lucaciu” din Carei este implicată în proiectul european multilateral Comenius intitulat :Let us travel with the “Time-Machine” in our country before and after the E.U., în parteneriat cu şcoli din Polonia, Grecia, Turcia, Letonia, Germania, Portugalia, Proiectul este realizat cu sprijinul financiar al Comisiei Europene în cadrul Programului Sectorial Comenius al Programului de Învăţare pe tot Parcursul Vieţii, şcoala noastră beneficiind de un grant de 24000 de euro pentru realizarea activităţilor propuse în proiect. Toate informaţiile pe care le furnizăm reprezintă responsabilitatea exclusivă a echipei de proiect, iar Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale şi Comisia Europeană nu sunt responsabile pentru modul în care este folosit conţinutul acestor informaţii. Activităţile incluse în proiect vor fi prezentate pe site-ul şcolii, în mass media locală.Prin acest proiect, copiii au şansa de a arăta altora frumuseţea personalităţii lor, punându-şi în valoare calităţile şi pasiunile, arătându-şi prietenia şi apartenenţa europeană. Acest proiect Comenius multilateral sperăm să fie un imbold pentru toate cadrele didactice în vederea demarării acestui gen de proiecte, prin accesarea fondurilor europene, contribuind la formarea continuă şi consolidarea dimensiunii europene în educaţie prin promovarea activităţilor de cooperare între şcoli. Cea de a treia mobilitate din cadrul proiectului Comenius 2008-2010 "Let us travel with the «Time Machine» before and after the E.U." a avut loc, între 21 şi 28 martie, în Letonia. Printre delegaţiile şcolilor partenere din Germania, Grecia, Polonia, Portugalia, Turcia şi România s-a numărat şi aceea a Şcolii cu clasele I-VIII "Vasile Lucaciu" din Carei, alcătuită din profesorii Alina Mocanu (coordonatoarea proiectului), Mioara Olea, Marta Lobonţiu, Marta Gyetko şi Anton Horvath. Şcoala gazdă a întâlnirii a fost, de această dată, Liepupes Vidusskola (i.e. Şcoala Generală din Liepupe), instituţie de învăţământ fondată în 1986, al cărei corp profesoral cuprinde 32 de cadre. Cu 242 de elevi înscrişi în anul şcolar 2008-2009, această şcoală e "generală" într-o accepţiune diferită faţă de ceea ce se înţelege la noi prin acest termen, respectiv învăţământ primar şi gimnazial, anume în înţelesul de ofertă educaţională la toate nivelurile, de la clasele preşcolare (pregătitoare) până la ciclul liceal. Faptul poate părea ciudat pentru o şcoală, în aparenţă, rurală. "Parohia civilă" Liepupe apartenentă districtului Limbaži (situat în Golful Riga) ilustrează cu prisosinţă densitatea de doar 36 de locuitori pe km2 a Letoniei – ţară de 2.300.000 de locuitori, dintre care 760.000 în capitală: ţinuturi păduroase şi campestre nesfârşite, case răsfirate, aşezări miniaturale şi, mai rar, oameni... O şcoală cu asemenea structură şi de o asemenea importanţă, fie şi ridicată în mijlocul câmpului, îşi găseşte, aşadar, în acest context o justificare firească. Programul întâlnirii a inclus, pe parcursul săptămânii, familiarizarea cu şcoala gazdă şi, implicit, cu sistemul de învăţământ leton, o întâlnire cu administraţia locală, vizitarea unei şcoli pentru copii cu nevoi speciale în Saulkrasti, a Universităţii Agricole din Jelgava, a grădiniţei "Ozolaine" din Limbaži, precum şi o întrevedere cu directorul sistemului educaţional (i.e. inspectorul-şef) al regiunii. N-au lipsit, se înţelege, incursiunile "turistice" în istoria ţării – foarte bogată în vestigii, de altminteri, dată fiind confluenţa cu o serie de culturi majore asemeni celei germane, poloneze ori suedeze, bunăoară. Pentru a nu mai menţiona descendenţa fino-slavă vădită, de altfel, în limba letonă. Se cuvin amintite, aici, puncte de interes precum Muzeul Baronului Münchausen din Liepupe, centrul vechi al Rigăi, Castelul Rundale de lângă Jelgava, Castelul din Cesis, oraşul Sigulda şi multe altele. Dacă, în sudul Turciei, Mediterana invita, în februarie, la iluzia unei primăveri timpurii, Marea Baltică le-a rezervat, de această dată, călătorilor o plajă înzăpezită în martie. Ca un soi de metaforă "a sentimentelor exprimate de natură", cu care-i mai îndoapă uneori manualele pe elevi, rămânem cu ideea că, dincolo de ceea ce ne uneşte (în treacăt fie spus, de oriunde ar veni, profesorii sunt recognoscibili ca tagmă instantaneu...), aceste diferenţe fac tot farmecul.