Programul pentru evaluarea internat•ionala• a elevilor (Programme for International Student Assessment - PISA) este o evaluare standardizata• internat•ional, init•iata• s•i proiectata• împreuna• de ca•tre 28 de t•a•ri membre OECD cu scopul monitoriza•rii rezultatelor educat•ionale. Aceasta este o parte a unui program continuu al OECD de raportare pe baza indicatorilor educat•ionali, anunt•at prima data• în publicat•ia anuala• a OECD, Education at a Glance, la începutul anilor 90. Pe parcursul acestei perioade OECD a construit un set de indicatori ai resurselor umane s•i financiare investite în educat•ie, precum s•i ai modului în care opereaza• sistemele educat•ionale. PISA a luat nas•tere datorita• necesita•t•ii de a obt•ine informat•ii sistematice s•i demne de încredere privind rezultatele educat•ionale din diferite t•a•ri, în special privind evaluarea capacita•t•ilor elevilor. Deoarece este parte a unui program continuu de raportare, unul dintre scopurile PISA este de a monitoriza tendint•ele performant•ei de-a lungul timpului. Într-o prima• etapa•, testarea a fost administrata• în 32 de t•a•ri, iar începând cu 2000 se mai administreaza• în înca• 11 t•a•ri, devenind PISA+ pentru primul ciclu de testare, cel care investigheaza• domeniul citirii / lecturii. Astfel, România a fa•cut parte din grupul t•a•rilor PISA+ la primul ciclu de testare. Caracterul de “program de testare” este dat de structura ciclica• a investigat•iei, la un interval de trei ani, începând cu anul 2000. Este evaluata• capacitatea tinerilor de 15 ani de as•i utiliza cunos•tint•ele s•i capacita•t•ii dobândite pe parcursul s•colarita•t•ii obligatorii pentru a face fat•a• provoca•rilor viet•ii adulte, de a participa pe deplin la viat•a sociala• s•i economica• s•i de a înva•t•a continuu, pe tot parcursul viet•ii. Aceasta implica• faptul ca• PISA nu investigheaza• modul de performare a unui anumit curriculum s•colar, ci ce s•tiu s•i pot face elevii, la finalul înva•t•a•mântului obligatoriu, precum s•i abilitatea lor de a reflecta activ asupra propriului proces de cunoas•tere s•i asupra propriilor experient•e de înva•t•are. Problemele ca•rora PISA încearca• sa• le ofere ra•spunsuri se situeaza• în domeniul politicilor publice referitoare la oferta educat•ionala•, programul propunându-s•i sa• ajute guvernele t•a•rilor membre OECD (ca s•i pe cele ale celorlalte t•a•ri participante) sa• construiasca• cele mai bune sisteme educat•ionale în contextele respective. Întreba•rile care au stat la baza proiecta•rii PISA sunt: - Cât de bine sunt prega•tit•i tinerii adult•i sa• faca• fat•a• provoca•rile viitorului? Ce deprinderi poseda• aces•tia, capabile sa• le faciliteze capacitatea de adaptare la schimbarea rapida• a societa•t•ii? - Exista• anumite moduri de organizare a s•colilor s•i a procesului de înva•t•a•mânt mai eficiente decât altele? - Ce influent•a• are calitatea resurselor s•colare asupra rezultatelor elevilor? - Ce structuri s•i practici educat•ionale maximizeaza• oportunita•t•ile elevilor din medii dezavantajate? Cât de echitabila• este oferta educat•ionala• pentru elevii din toate categoriile de medii socio-economice s•i educat•ionale?