Aşa se face că, pentru anul curent, MEC a alocat 2.560 de locuri în anul I doctorat, studenţi înmatriculaţi în regim de studii universitare, adică pe locuri finanţate de la buget, dar şi cu taxă. Cei înmatriculaţi astfel, ca studenţi aflaţi în ciclul III, pot primi burse în regimul studenţesc, ceea ce de altfel se şi întâmplă, fiindcă acestui ciclu îi sunt alocate 1.000 de burse, pentru 38% dintre înmatriculaţi. Frumuseţea mare, ce doar la noi se poate întâlni, este că aceşti studenţi sunt, de fapt, trecuţi în ciclul III al studiilor universitare, fără a fi absolvit obligatoriu ciclul II (masteratul – ca etapă universitară, nu studii postuniversitare), întrucât licenţa acestor studenţi, obţinută până în 2005 inclusiv, pe noua structură universitară este echivalentă cu primele două cicluri (licenţă + master). Evident, printre actualii studenţi la doctorat se numără şi mulţi absolvenţi de masterat, care a fost, dar încă mai este şi în acest moment formă de învăţământ superior postuniversitar. Aşa se face că în anul de graţie 2005-2006 avem studenţi la doctorat, dar nu avem studenţi la master (pe noua structură a ciclurilor învăţământului universitar), ci doar pe vechea structură, ca formă de învăţământ postuniversitar. Surse din MEC ne-au declarat că aceast㠄împotmolire” s-a produs pe traseu, fiindcă nu a fost suficient timp să se pregătească şi mai ales să se gândească trecerea la noua structură pentru toate cele 3 cicluri. Am zice noi că nu timpul ar fi de vină (legea privind noua structură e votată din 2004, aşa c㠖 slavă domnului – se puteau pune lucrurile la punct), ci, mai degrabă, interesul şi profesionalismul au cam lipsit pe la minister. (Deh, schimbări de miniştri, de guverne!!)



Pentru ca harababura să fie şi mai şi, ne-am trezit, evident, că avem şi doctorat organizat conform vechii structuri – ca studii postuniversitare. Aici sunt înmatriculaţi vreo 3.000 de absolvenţi şi cum despre ei nu se ştie dacă pot fi prinşi legal în şcolile doctorale – unităţi care au dreptul de a organiza ciclul III de studii universitare – multe universităţi nu ştiu cum se alocă fondurile şi că nu prea au cum să-i plătească pe profesori. La toate acestea s-au adăugat prevederile restrictive introduse de fostul ministru Miclea privind dreptul institutelor de cercetare şi al Academiei de a organiza doctorat, care a zăpăcit şi mai tare lumea academică românească.



Şanse ca să ne dezmeticim sunt minime, întrucât zisa întâlnire, de la începutul lui martie, nu s-a finalizat cu nimic concret, clar şi coerent, ci doar cu concluzia c㠄vor mai avea loc astfel de întâlniri”. Cui i-ar folosi ele? E greu de spus, fiindcă acum nu de perorări pro şi contra e nevoie, ci de clarificarea problemelor şi de decizii ferme.



În proiectul hotărârii de guvern privind cifra de şcolarizare a anului 2006-2007 se propun 14.500 de locuri pentru master – pe structura nouă, şi 1.450 de locuri pentru doctorat.



Din capul locului este limpede că MEC iar încurcă borcanele, întrucât locurile propuse pentru doctorat – ciclul III – sunt extrem de puţine. Oricât de multe locuri cu taxă se vor propune, tot nu-i corect, fiindcă vorbim de ciclu de învăţământ superior, nu de postuniversitar şi statul are obligaţia să ofere mai multe şanse studenţilor să-şi finalizeze întregul ciclu de studii, nu să se limiteze doar la licenţă şi master. Ar fi corect ca acest al III-lea ciclu să fie susţinut într-o proporţie mai mare de către buget, nu la nivelul 1/10 din locurile ciclului II – master.



Este adevărat că în acest moment în învăţământul superior avem 240.000 de locuri finanţate de la buget şi 256.000 de locuri cu taxă şi că MEC finanţează din două fonduri învăţământul superior: 10.006 miliarde lei vechi – fondul finanţării de bază, şi 9.500 miliarde – fond pentru proiecte de cercetare, dar accesul doctoranzilor la acest din urmă fond este mult îngreunat de reglementările acordării acestuia.



În plus, hotărârea de guvern privind organizarea masterului, cum spuneam, este încă blocată, aşa că perspectiva ca să începem anul universitar 2006-2007 în condiţii clare este tot aşa de nesigură, pe cât este această primăvară capricioasa.(Gandul, 20 martie 2006)