Şi în acest an, ca şi în anii precedenţi, s-a realizat simularea examenului de testare naţională, începându-se cu obiectul limba română, în data de 2 martie 2006. Tocmai la acest aspect voi face referire în rândurile ce urmează.
În primul rând, oricine poate observa că subiectul propus are o structură identică cu subiectele din anii anteriori, iar gradul lui de dificultate este mediu, vizând noţiuni diverse şi de bază: despărţirea în silabe, cuvintele derivate, sinonimele, recunoaşterea părţilor de vorbire, a anumitor categorii gramaticale ale lor, a părţilor de propoziţie şi a unei propoziţii subordonate, precum şi formularea de enunţuri cu respectarea anumitor cerinţe. La acestea s-au adăugat, la înţelegerea textului, câteva întrebări (tot în număr de cinci ca şi până acum), prin care s-a urmărit şi verificarea unor noţiuni de teorie literară.
Identice cu cele din anii precedenţi sunt şi subiectele de la părţile a doua şi a treia - alcătuirea unei scrisori şi argumentarea unei specii literare pe baza unui text studiat la clasă -, iar punctajul acordat nu diferă cu nimic de cel prevăzut la precedentele încercări similare - simulări, sesiuni speciale sau sesiunile normale ale examenului de testare naţională.
Aşadar, nimic nou sub soare! Atunci se naşte în mod firesc întrebarea: mai era necesară (şi) această simulare? Categoric nu! Nu, pentru că structura subiectelor le era cunoscută tuturor profesorilor, pentru că aceştia lucraseră cu elevii lor subiectele date anterior, pentru că elevii înşişi au la dispoziţie o mulţime de cărţi cu subiecte pentru testarea naţională. Singurul câştig este acela că elevii au fost puşi în situaţia concretă a desfăşurării examenului de testare, dar acest avantaj minim devine insignifiant în raport cu consecinţele negative ale acestui demers dorit ca o activitate edificatoare şi ca o etapă esenţială în pregătirea viitorilor candidaţi. Cu certitudine că nu toţi elevii au mai ajuns la cursuri în ziua respectivă, cu lecţiile mai mult sau mai puţin pregătite, că impresionanta “mişcare de forţe şi mijloace”, ca să mă exprim în termeni de tactică militară, a dus la dereglarea procesului instructiv-educativ, atât în şcolile în care s-au organizat centrele de examen, cât şi în cele din care provin elevii testaţi şi profesorii corectori. Cred că dacă această simulare s-ar fi desfăşurat în fiecare unitate şcolară cu mijloace proprii şi tot cu subiecte unice, câştigul ar fi fost mult mai mare.
În al doilea rând, câteva observaţii sunt de făcut şi în legătură cu subiectele propuse spre rezolvare elevilor. Mai întâi consider că formularea subiectului de la partea a doua presupunea o mai mare atenţie, deoarece, după ce li se solicită elevilor să redacteze o scrisoare, li se precizează c㠄data redactării cererii (s.n.) este 02.03.2006 ”. De asemenea, lipseşte concordanţa dintre timpul la care se referă cerinţa formulată şi data când trebuie redactată scrisoarea: “îţi petreci vacanţa de iarnă la bunici…redacteazㅔ ; data redactării este 02.03.2006. Apoi, alegerea fabulei ca specie literară de argumentat la partea a treia a fost făcută, cred eu, la întâmplare sau cu singurul scop de a le demonstra elevilor că pot primi ca subiect la această parte şi altceva decât până acum. Având în vedere că nu toţi elevii au parcurs întreaga materie pentru examen (simularea s-a desfăşurat cu aproape patru luni înaintea testării propriu-zisă), poate că un subiect mai general ar fi fost mai încurajator pentru ei şi mai puţin stresant. De pildă, ar fi putut să li se ceară să demonstreze caracterul epic sau liric al unei opere literare studiate, fără a li se indica o anumită specie literară, ori caracterizarea unui personaj dintr-o operă epică.
În al treilea rând, aşa-zisul spirit de competiţie care s-ar naşte prin desfăşurarea simulării este cel puţin o falsă impresie, dacă nu chiar un fenomen cu reacţii adverse. Din acest punct de vedere, ar fi de urmărit rezultatele pe care le vor obţine în vară la examenul propriu-zis, elevii ajutaţi acum în rezolvarea subiectelor, cu scopul evident de a ridica prestigiul şcolii.
Concluzionând asupra opiniilor exprimate mai sus cred că atâta vreme cât în programa pentru examenul de testare naţională şi în structura subiectelor nu există nicio modificare, se poate renunţa la simulare sau se poate găsi o altă formă mai puţin bulversantă şi mai edificatoare, lăsând mai mare posibilitate de manifestare fiecărei şcoli, mai ales dacă tindem într-adevăr spre descentralizare.

Prof. Popa Marinela, Şcoala Nr. 2 Caracal - Olt